SYNOSTER 1 mg/5 mg/g

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Synoster 1 mg/5 mg/g unguent oftalmic

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Fiecare gram de unguent conține 1 mg dexametazonă și 5 mg oxitetraciclină dihidrat.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Unguent oftalmic. Unguent de culoare galben deschis.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Synoster este indicat în tratamentul local antiinflamator și antibacterian la nivelul ochiului și anexelor sale:

• după intervenții chirurgicale oftalmologice,
• în infecții cauzate de microorganisme sensibile la oxitetraciclină, care prezintă o componentă inflamatorie.

Trebuie respectate recomandările oficiale privind utilizarea corespunzătoare a agenților antibacterieni.

4.2 Doze și mod de administrare

Administrare oftalmică.

Doze

Exclusiv pentru adulți și copii cu vârsta peste 8 ani (din cauza posibilității de absorbție sistemică și a riscului de modificare permanentă a culorii dinților).

1 până la 3 aplicări pe zi. Tratamentul trebuie să dureze aproximativ 7 zile.

Un tratament mai îndelungat poate fi prescris sub strictă supraveghere oftalmologică.

Populație pediatrică

Nu există date disponibile.

Mod de administrare

Se aplică un centimetru (1 cm) de unguent în sacul conjunctival inferior al ochiului (ochilor) afectat(ați) și, eventual, pe marginea pleoapei.

După spălarea mâinilor, se apasă ușor pe tub pentru a extrage unguentul.

În timp ce pacientul privește în sus, se trage pleoapa în jos și se aplică unguentul între pleoapă și globul ocular. A nu se atinge ochiul sau pleoapele cu vârful tubului.

Se închide tubul cu unguent după fiecare utilizare.

Tubul cu unguent nu trebuie păstrat mai mult de 28 de zile după deschidere (vezi pct. 6.4).

4.3 Contraindicații

• Hipersensibilitate la substanțele active, în special la oxitetraciclină (un antibiotic din clasa tetraciclinelor) sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
• În caz de keratită herpetică epitelială dendritică, keratită micotică, keratoconjunctivită virală epidemică în stadiu incipient.
• În timpul tratamentului cu retinoizi (vezi pct. 4.5).
• În timpul tratamentului cu vitamina A, în cazul unui aport de 10000 UI/zi sau mai mult (vezi pct. 4.5).
• În timpul tratamentului cu rilpivirină (vezi pct. 4.5).
• Începând cu al doilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
• La copii cu vârsta sub 8 ani.

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Atenționări

A nu se înghiți.

În caz de hipersensibilitate, tratamentul trebuie întrerupt.

Aplicarea repetată și/sau prelungită a unguentului poate duce la un transfer sistemic semnificativ al corticosteroidului.

Aplicările repetate și/sau prelungite ale unguentului pot duce la hipertonie oculară la unii pacienți și/sau la întârzierea vindecării.

Sindromul Cushing și/sau supresia corticosuprarenalei asociată cu absorbția sistemică a dexametazonei administrate oftalmic poate să apară la pacienții predispuși după tratament continuu intensiv sau pe termen lung, inclusiv la copiii și pacienții tratați cu inhibitori CYP3A4 (inclusiv ritonavir și cobicistat). În aceste cazuri, tratamentul trebuie întrerupt progresiv.

Tulburări de vedere:

În timpul tratamentului cu corticosteroizi sistemici sau locali pot apărea tulburări de vedere. În cazul în care, pe parcursul tratamentului cu corticosteroizi, apare vedere încețoșată sau apar orice alte simptome vizuale, este necesară efectuarea unui examen oftalmologic, pentru a exclude prezența cataractei, a glaucomului sau a unei leziuni mult mai rare, precum corioretinopatia seroasă centrală, descrisă în contextul administrării sistemice sau topice de corticosteroizi.

În general, acest medicament nu este recomandat:

• în perioada de alăptare,
• în timpul sarcinii,
• în caz de administrare concomitentă cu acid acetilsalicilic în doze antiinflamatoare (mai mari sau egale cu 1 g per doză și/sau mai mari sau egale cu 3 g pe zi), ceea ce crește riscul de sângerare,
• în caz de administrare concomitentă cu mifamurtidă, existând riscul de reducere a eficacității mifamurtidei,
• în caz de administrare concomitentă cu inhibitori puternici ai CYP3A4, determinând creșterea concentrațiilor plasmatice ale corticosteroizilor (în cazul utilizării prelungite de corticosteroizi administrați oral sau inhalator), ca urmare a reducerii metabolizării hepatice de către inhibitor, cu risc de sindrom Cushing sau chiar insuficiență suprarenală

Precauții pentru utilizare

În absența unei ameliorări rapide sau în cazul unui tratament prelungit, este necesară monitorizarea medicală periodică, inclusiv efectuarea de examene bacteriologice și testarea sensibilității germenilor, pentru a permite depistarea rezistenței la medicament și ajustarea tratamentului, dacă este necesar.

Ca în cazul tuturor preparatelor oftalmice care conțin un corticosteroid, utilizarea prelungită necesită o monitorizare oftalmologică deosebit de atentă a corneei, a presiunii intraoculare și a cristalinului.

Utilizarea concomitentă a dexametazonei cu medicamente care induc torsada vârfurilor crește riscul de tulburări de ritm ventricular, în special torsada vârfurilor. Este necesară corectarea oricărei hipokaliemii înainte de administrarea medicamentului și efectuarea unei monitorizări clinice, electrolitice și electrocardiografice (vezi pct. 4.5).

Administrarea concomitentă de dexametazonă cu medicamente topice gastrointestinale, antiacide sau adsorbanți poate reduce absorbția dexametazonei. Administrarea concomitentă de cicline cu medicamente topice gastrointestinale, antiacide, adsorbante, săruri de calciu, fier, stronțiu sau zinc poate reduce absorbția ciclinelor. Ca măsură de precauție, aceste medicamente trebuie administrate la un anumit interval de timp unele față de celelalte (de preferat mai mare de 2 ore).

Trebuie evitată atingerea ochiului sau a pleoapelor cu vârful tubului.

Tubul trebuie bine închis după fiecare utilizare.

În cazul utilizării concomitente a altor medicamente oftalmice, acestea trebuie administrate la un interval de cel puțin 15 minute.

Purtarea lentilelor de contact nu este recomandată în timpul tratamentului, din cauza riscului de adsorbție a corticosteroidului (dexametazonă). De asemenea, în cazul infecțiilor sau inflamațiilor oculare, purtarea lentilelor de contact trebuie evitată pe durata tratamentului.

Sportivii trebuie atenționați că acest medicament conține o substanța activă (dexametazonă) care poate determina rezultate pozitive la testele antidoping.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Deși cantitățile de oxitetraciclină și dexametazonă care trec în circulația sistemică după administrare oftalmică sunt reduse, trebuie avute în vedere interacțiunile observate pentru aceste două substanțe active la administrarea sistemică.

Interacțiuni legate de prezența oxitetraciclinei:

Administrări concomitente contraindicate:

• Retinoizi (administrare sistemică): risc de hipertensiune intracraniană.
• Vitamina A: în cazul administrării unor doze de 10000 UI/zi sau mai mari – risc de hipertensiune intracraniană.

Administrări concomitente care necesită precauții pentru utilizare:

• Anticoagulante orale: acenocumarol, apixaban, dabigatran, edoxaban, fluindionă, fenindionă, rivaroxaban, warfarină

Creștere a efectului anticoagulant oral și a riscului hemoragic.

Se recomandă monitorizarea mai frecventă a nivelului protrombinei și a INR. Poate fi necesară ajustarea dozei de anticoagulant oral în timpul și după tratamentul cu cicline.

• Antagoniști ai vitaminei K: acenocumarol, fluindionă, warfarină

Creștere a efectului antagoniștilor vitaminei K și a riscului hemoragic.

Se recomandă monitorizarea mai frecventă a INR. Poate fi necesară ajustarea dozei de antagonist al vitaminei K în timpul și după tratamentul cu cicline.

Probleme particulare legate de modificarea INR:

Numeroase cazuri de creștere a efectului anticoagulantelor orale au fost raportate la pacienții tratați cu antibiotice. Contextul infecțios sau inflamator, vârsta și starea generală a pacientului par a fi factori de risc. În aceste condiții, este dificil de diferențiat între influența patologiei infecțioase și cea a tratamentului asupra apariției modificărilor INR. Totuși, anumite clase de antibiotice sunt mai frecvent implicate, respectiv fluorochinolonele, macrolidele, ciclinele, cotrimoxazolul și unele cefalosporine, în aceste situații se impune intensificarea monitorizării INR.

• Medicamente topice gastrointestinale, antiacide și adsorbanți

Scădere a absorbției oxitetraciclinei.

Ca măsură de precauție, aceste medicamente trebuie administrate la un anumit interval de timp față de alte medicamente (de preferat mai mare de 2 ore).

• Calciu: scădere a absorbției digestive a ciclinelor.

Se recomandă administrarea sărurilor de calciu la un anumit interval de timp față de cicline (de preferat mai mare de 2 ore).

• Fier: scădere a absorbției digestive a ciclinelor și a fierului.

Se recomandă administrarea sărurilor de fier la un anumit interval de timp față de cicline (de preferat mai mare de 2 ore).

• Stronțiu: scădere a absorbției digestive a stronțiului.

Se recomandă administrarea stronțiului la un anumit interval de timp față de cicline (de preferat mai mare de 2 ore).

• Zinc: scădere a absorbției digestive a ciclinelor.

Se recomandă administrarea zincului la un anumit interval de timp față de cicline (de preferat mai mare de 2 ore).

Interacțiuni legate de prezența dexametazonei

Administrări concomitente contraindicate:

• Rilpivirină: în cazul administrării sistemice de dexametazonă (cu excepția unei administrări unice) există risc de scădere a concentrațiilor plasmatice de rilpivirină, ca urmare a creșterii metabolizării hepatice induse de dexametazonă.

sau egale cu 1 g per doză și/sau mai mari sau egale cu 3 g pe zi),

• Mifamurtidă: risc de reducere a eficacității mifamurtidei.
• Inhibitori puternici ai CYP3A4: ketoconazol, itraconazol, voriconazol, posaconazol, ritonavir, cobicistat, claritromicină, eritromicină, telitromicină

Utilizarea prelungită de corticosteroizi administrați oral sau inhalator determină creșterea concentrațiilor plasmatice ale corticosteroidului, prin reducerea metabolizării hepatice induse de inhibitor, cu risc de sindrom Cushing sau chiar insuficiență suprarenaliană.

Se recomandă utilizarea unui corticosteroid care nu este metabolizat prin această cale.

Administrări concomitente care necesită precauții pentru utilizare:

• Medicamente care determină hipokaliemie: Hipokaliemia este un factor favorizant pentru apariția tulburărilor de ritm cardiac (în special torsada vârfurilor) și crește toxicitatea anumitor medicamente, cum este digoxina. În consecință, medicamentele care pot determina hipokaliemie sunt implicate întrun număr mare de interacțiuni. Acestea includ: diuretice hipokaliemiante, în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente, laxative stimulante, glucocorticoizi, tetracosactid și amfotericină B (administrare intravenoasă): altizidă, amfotericină B, bendroflumetiazidă, betametazonă, bisacodil, boldo, crușin, bumetanid, cascara, cascara sagrada, clortalidonă, cicletanină, clopamidă, cortizonă, cortivazol, dexametazonă, fludrocortizon, furosemid, hidroclorotiazidă, hidrocortizon, indapamid, meticlotiazidă, metilprednisolon, piretanid, prednisolon, prednison, lemn‑dulce, revent, ricin, Ricinus communis, senna, senna de India, săruri de sodiu (docusat), săruri de sodiu (picosulfat), săruri de sodiu (ricinoleat), tetracosactidă, triamcinolon.

Creștere a riscului de hipokaliemie. Se recomandă monitorizarea kaliemiei și corectarea acesteia, dacă este necesar.

• Digoxină (digitalice): hipokaliemia favorizează efectele toxice ale digitalicelor.

Este necesară corectarea prealabilă a oricărei hipokaliemii și monitorizarea clinică, a electroliților și electrocardiografică.

• Substanțe susceptibile de a induce torsada vârfurilor: amiodaronă, amisulpridă, arsen, astemizol, bepridil, bretiliu, clorochină, clorpromazină, citalopram, cocaină, crizotinib, ciamemazină, disopiramidă, domperidonă, dronedaronă, droperidol, eritromicină, escitalopram, flupentixol,

flufenazină, halofantrină, haloperidol, hidrochinidină, hidroxiclorochină, hidroxizină, levomepromazină, lumefantrină, mequitazină, metadonă, moxifloxacină, pentamidină, pimozidă, pipamperonă, piperaquină, pipotiazidă, chinidină, sotalol, sparfloxacină, spiramicină, sulpiridă, sultopridă, terfenadină, tiapridă, toremifen, vandetanib, vincamină, zuclopentixol.

Creștere a riscului de tulburări de ritm ventricular, în special torsada vârfurilor.

Este necesară corectarea oricărei hipokaliemii înainte de administrare și monitorizarea clinică, electrolitică și electrocardiografică.

• Anticoagulante orale: acenocumarol, apixaban, dabigatran, edoxaban, fluindionă, fenindionă, rivaroxaban, warfarină.

Posibil impact al terapiei cu corticosteroizi asupra metabolizării anticoagulantelor orale sau a antagoniștilor vitaminei K și asupra factorilor de coagulare.

Risc de hemoragie specific terapiei corticosteroidiene (afectare a mucoasei digestive, fragilitate vasculară), în special la doze mari sau în cazul tratamentului prelungit care depășește 10 zile. Atunci când utilizarea concomitentă este justificată, se recomandă intensificarea monitorizării: în cazul antagoniștilor vitaminei K, monitorizare biologică în ziua a 8‑a, apoi la interval de 15 zile în timpul și după întreruperea tratamentului cu corticosteroizi.

• Anticonvulsivante inductoare enzimatice: carbamazepină, fosfenitoină, fenobarbital, fenitoină, primidonă.

Scădere a concentrațiilor plasmatice și a eficacității corticosteroizilor, din cauza creșterii metabolizării hepatice determinate inductor.

Consecințele sunt deosebit de semnificative la pacienții cu boală Addison și în context de transplant. Se recomandă monitorizare clinică și biologică și ajustarea dozei de corticosteroizi în timpul administrării concomitente și după întreruperea inductorului.

• Inductori enzimatici: apalutamidă, carbamazepină, dabrafenib, efavirenz, enzalutamidă, eslicarbazepină, fosfenitoină, letermovir, lorlatinib, lumacaftor, nevirapină, oxcarbazepină, fenobarbital, fenitoină, pitolisant, primidonă, rifabutină, rifampicină

Unele medicamente pot activa semnificativ anumite căi metabolice hepatice prin inducție enzimatică. Administrarea concomitentă cu medicamente metabolizate extensiv hepatic poate modifica concentrațiile plasmatice ale acestora. În majoritatea cazurilor, acest lucru determină reducerea efectului medicamentelor utilizate concomitent cu inductorul sau, uneori, formarea de metaboliți toxici. Inductorii enzimatici implicați în interacțiuni clinice relevante includ anumite antiepileptice, medicamente antituberculoase, antiretrovirale și preparate pe bază de sunătoare (pentru sunătoare, vă rugăm să consultați interacțiunile specifice cu acest medicament). Scădere a concentrațiilor plasmatice și a eficacității corticosteroizilor din cauza creșterii metabolizării hepatice determinate de inductor. Consecințele sunt deosebit de semnificative la pacienții cu boală Addison și în context de transplant. Se recomandă monitorizare clinică și biologică și ajustarea dozei de corticosteroizi în timpul administrării concomitente și după întreruperea inductorului.

• Insulină, metformin, sulfonamide hipoglicemiante

Creștere a valorilor glicemiei, uneori asociată cu cetoză (scăderea toleranței la glucide determinată de corticosteroizi). Pacientul trebuie informat și trebuie intensificată automonitorizarea glicemiei și a glicozuriei, în special la inițierea tratamentului. Dacă este necesar, se ajustează doza medicamentului antidiabetic în timpul și după tratamentul cu corticosteroizi.

• Izoniazidă (descris pentru prednisolon)

Scădere a concentrațiilor plasmatice de izoniazidă. Mecanism posibil: creștere a metabolizării hepatice a izoniazidei și scăderea metabolizării glucocorticoizilor.

Se recomandă monitorizare clinică și biologică.

• Praziquantel

Posibilă scădere a concentrațiilor plasmatice de praziquantel, cu risc de eșec terapeutic, din cauza creșterii metabolizării hepatice a praziquantelului indusă de dexametazonă.

Se recomandă administrarea decalată a celor două medicamente, la un interval de cel puțin 1 săptămână.

• Cobimetinib

Creștere a riscului de hemoragie. Se recomandă monitorizare clinică.

• Medicamente topice gastrointestinale, antiacide și adsorbanți

Scădere a absorbției dexametazonei.

Ca măsură de precauție, aceste medicamente trebuie administrate la un anumit interval de timp față de alte medicamente (de preferat mai mare de 2 ore).

Administrări concomitente de luat în considerare:

• Acid acetilsalicilic: creștere a riscului de hemoragie.

De luat în considerare în cazul utilizării de doze analgezice sau antipiretice (mai mari sau egale cu 500 mg pe administrare și/sau mai mici de 3 g/zi).

• Antiinflamatoare nesteroidiene: aceclofenac, acid mefenamic, acid niflumic, acid tiaprofenoic, alminoprofen, celecoxib, dexketoprofen trometamol, diclofenac, etodolac, etoricoxib, fenoprofen, flurbiprofen, ibuprofen, indometacin, ketoprofen, meloxicam, morniflumat, nabumetonă, naproxen, nimesulidă, parecoxib, piroxicam, rofecoxib, sulindac, tenoxicam.

Creștere a riscului de ulcerații gastrointestinale și hemoragii.

• Antihipertensive

Scădere a efectului antihipertensiv (retenție hidrosalină indusă de corticosteroizi).

• Heparine: dalteparină sodică, danaparoidă sodică, enoxaparină, fondaparinux, heparină calcică, heparină sodică, nadroparină calcică, reviparină, tinzaparină

Creștere a riscului de hemoragie.

• Interferon alfa

Risc de inhibare a efectului interferonului.

• Fluorochinolone: ciprofloxacină, delafloxacină, enoxacină, levofloxacină, lomefloxacină, moxifloxacină, norfloxacină, ofloxacină, pefloxacină

Posibil risc crescut de tendinopatie sau chiar ruptură de tendon (excepțional), în special la pacienții aflați în tratament prelungit cu corticosteroizi.

• Vaccinuri vii atenuate

Risc de boală generalizată, posibil letală. Acest risc este crescut la subiecții deja imunocompromiși din cauza bolii de bază.

Se recomandă utilizarea unui vaccin inactivat, atunci când este disponibil (poliomielită).

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

În cazul administrării oftalmice, absorbția sistemică nu este neglijabilă. Cu toate acestea, comparativ cu formele de tip colir, absorbția sistemică în cazul unguentelor oftalmice este probabil foarte redusă. Prezența oxitetraciclinei determină măsurile care trebuie luate în cazul sarcinii sau alăptării.

Sarcina

Un efect teratogen al ciclinelor a fost evidențiat în studiile la animale, deși rezultatele nu au fost concordante. În cadrul studiilor clinice, administrarea ciclinelor la un număr limitat de sarcini nu a evidențiat până în prezent niciun efect malformativ specific. Cu toate acestea, sunt necesare studii suplimentare pentru evaluarea consecințelor expunerii în timpul sarcinii.

Administrarea ciclinelor în timpul trimestrului al doilea și al treilea de sarcină expune fătul la riscul de colorare a dinților temporari. În consecință, începând cu trimestrul al doilea, administrarea acestui medicament este contraindicată.

În plus, ca măsură de precauție, utilizarea acestui medicament nu este recomandată în primul trimestru de sarcină.

Vezi pct. 4.4.

Alăptarea

În cazul tratamentului cu acest medicament, alăptarea nu este recomandată.

Vezi pct. 4.4.

Fertilitatea

Nu există date privind un potențial efect al Synoster asupra fertilității.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Synoster poate afecta temporar vederea după aplicarea unguentului, efectul putând dura între 5 și 30 de minute (în funcție de doza administrată). În acest caz, se recomandă evitarea conducerii vehiculelor sau a folosirii utilajelor pe durata acestei tulburări.

În cazul unui disconfort ocular semnificativ asociat inflamației/infecției bacteriene oculare, se recomandă amânarea conducerii vehiculelor sau utilizării utilajelor până la remiterea simptomelor.

4.8 Reacții adverse

• Posibilă iritație locală tranzitorie: prurit, edem palpebral și eritem conjunctival.
• Vedere încețoșată după administrare.
• Risc de reacții de hipersensibilitate cutaneo‑conjunctivală.
• În cazul utilizării prelungite: hipertensiune oculară indusă de corticosteroizi, opacifiere a cristalinului, keratită superficială asociată prezenței corticosteroizilor (vezi pct. 4.4).

În cazul ulcerelor corneene sau sclerale, corticosteroizii pot întârzia vindecarea și pot favoriza apariția suprainfecțiilor.

Cu frecvență necunoscută: sindrom Cushing, inhibare a funcției suprarenale.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Nu au fost raportate cazuri de supradozaj. Cu toate acestea, aplicarea repetată și prelungită a unguentului oftalmic poate determina o absorbție sistemică non-neglijabilă a substanțelor active, precum și apariția hipertensiunii oculare induse de corticosteroizi, opacifiere a cristalinului, keratită superficială și întârziere a vindecării leziunilor. Similar tuturor preparatelor oftalmice care conțin corticosteroizi, utilizarea prelungită necesită monitorizare oftalmologică atentă a corneei, a presiunii intraoculare și a cristalinului. Subțierea corneei și cataracta au fost raportate în cazul tratamentului prelungit cu anumiți corticosteroizi cu administrare topică.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: corticosteroizi și antiinfectioase în combinație, cu utilizare oftalmică, codul ATC: S01CA01.

Dexametazona bază este un steroid antiinflamator puternic. Dexametazona este un corticosteroid de sinteză cu acțiune antiinflamatoare și antialergică. Dexametazona are o acțiune antiinflamatoare mai puternică decât hidrocortizonul (aproximativ 25:1) și prednisolonul (aproximativ 5:1).

Oxitetraciclina este un antibiotic tetraciclinic. Tetraciclinele se leagă specific de ribozomul 30S și blochează accesul ARNt la complexul ARNm-ribozom, interferând astfel cu sinteza proteinelor.

Spectrul de activitate antibacteriană:

Concentrațiile critice delimitează tulpinile sensibile de cele cu sensibilitate intermediară, precum și pe acestea din urmă de tulpinile rezistente:

S ≤ 4 mg/l și R > 8 mg/l.

Prevalența rezistenței dobândite poate varia în funcție de zona geografică și de timp pentru anumite specii. De aceea, este utilă disponibilitatea informațiilor privind prevalența rezistenței la nivel local, în special pentru tratamentul infecțiilor severe. Aceste date pot furniza doar o orientare asupra probabilității ca o tulpină bacteriană să fie sensibilă la antibiotic.

Variabilitatea prevalenței rezistenței pentru o anumită specie bacteriană, atunci când este cunoscută, este prezentată în tabelul de mai jos:

*Frecvența rezistenței la meticilină este de aproximativ 30–50% dintre toate tulpinile de stafilococi și apare în principal în mediul spitalicesc.

Notă: acest spectru corespunde celui al formelor de oxitetraciclină cu utilizare sistemică. În cazul formelor farmaceutice pentru administrare locală, concentrațiile obținute la locul de administrare sunt mult mai mari decât concentrațiile plasmatice. Există totuși incertitudini în ceea ce privește dinamica concentrațiilor in situ, condițiile fizico‑chimice locale care pot modifica activitatea antibioticului, precum și stabilitatea medicamnetului la locul de administrare.

5.2 Proprietăți farmacocinetice

Absorbție și distribuție

Oxitetraciclină

Nu există date farmacocinetice specifice privind administrarea oftalmică a oxitetraciclinei.

Dexametazonă

Dexametazona este relativ lipofilă și pătrunde cu ușurință prin membranele oculare. Datele farmacocinetice privind corticosteroizii cu utilizare oftalmică au arătat că concentrația intraoculară obținută este proporțională cu doza administrată.

După o administrare unică, dexametazona poate fi detectată în umoarea apoasă umană în decurs de 15–30 minute.

După administrări repetate sub formă de colir, penetrarea dexametazonei în umoarea vitroasă este neglijabilă, iar concentrația în umoarea apoasă este mult mai mică decât cea obținută după administrare subconjunctivală. Datele disponibile arată că concentrația tisulară depinde în mare măsură de forma farmaceutică utilizată. Concentrații mai mari au fost observate după utilizarea unguentelor oftalmice (comparativ cu colirurile). Cele mai mari concentrații de corticosteroid se regăsesc la nivelul corneei, urmate de umoarea apoasă și iris, reprezentând aproximativ 1/3, respectiv 1/4 din concentrația corneeană. Unguentele determină un efect terapeutic superior, cu o scădere mai lentă a concentrațiilor de corticosteroid după administrare comparativ cu colirurile.

Metabolizare și eliminare

Nu există date privind metabolizarea și eliminarea după administrarea oftalmică a oxitetraciclinei (sau a altor antibiotice) și a dexametazonei.

5.3 Date preclinice de siguranță

Rezultatele studiilor de toleranță oculară efectuate la șobolan și iepure au evidențiat absența efectelor iritative oculare detectabile macroscopic și microscopic după administrarea Synoster de două ori pe zi, timp de 15 zile. Datele actuale nu indică proprietăți genotoxice relevante clinic pentru glucocorticoizi.

În studiile la animale, administrarea de corticosteroizi a fost asociată cu resorbții fetale și apariția de palatoschizis. La iepure, corticosteroizii au indus resorbții fetale și numeroase anomalii la nivelul capului, urechilor, membrelor și palatului. De asemenea, au fost observate inhibarea creșterii intrauterine și modificări în dezvoltarea funcțională a sistemului nervos central.

Datele non-clinice disponibile pentru oxitetraciclină clorhidrat/dihidrat, provenite din studiile de toxicitate după administrări repetate, genotoxicitate, carcinogenitate și toxicitate asupra funcției de reproducere, nu au evidențiat riscuri deosebite pentru om. Cu toate acestea, studiile la animale au demonstrat că tetraciclinele traversează bariera placentară și pot avea efecte asupra dezvoltării țesutului osos (inclusiv colorarea dinților).

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Vaselină, parafină lichidă.

6.2 Incompatibilități

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

După deschidere: 28 de zile de la prima deschidere a tubului.

6.4 Precauții speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi de peste 25°C.

A nu se păstra mai mult de 28 de zile după prima deschidere a tubului.

6.5 Natura și conținutul ambalajului

Tub din aluminiu lăcuit, prevăzut cu canulă din polietilenă și închis cu capac din polietilenă.

Cutie cu 1 tub

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

HORUS PHARMA

22 Allée Camille Muffat

INEDI 5

06200 Nisa

Franța

8. NUMĂRUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

16883/2026/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Septembrie 2026

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Septembrie 2026

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenției Naționale a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România, www.anm.ro.