IBUPROFEN/CAFEINA HERMES 400 mg/100 mg

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Ibuprofen / Cafeină Hermes 400 mg/100 mg granule drajefiate

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Fiecare plic conține ibuprofen 400 mg și cafeină 100 mg.

Excipient(ți) cu efect cunoscut

Fiecare plic conține maltitol 300 mg și sorbitol 0,2 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Granule drajefiate.

Granule de culoare albă până la aproape albă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Ibuprofen / Cafeină Hermes este indicat la adulți pentru tratamentul simptomatic pe termen scurt al durerii acute moderate, de exemplu durere dentară sau cefalee (vezi pct. 5.1).

4.2 Doze și mod de administrare

Doze

Pentru durerea acută moderată se recomandă o singură administrare a unui plic (ibuprofen 400 mg și cafeină 100 mg). Administrarea se poate repeta după 6-8 ore, fără a depăși o doză zilnică maximă de 1 200 mg ibuprofen și 300 mg cafeină (3 plicuri pe zi). Durata tratamentului nu trebuie să depășească 3 zile.

Acest medicament nu este recomandat pentru afecțiuni cu durere ușoară sau dacă durata tratamentului depășește 3 zile.

Trebuie avut în vedere tratamentul cu o substanță activă la cea mai mică doză eficace, de exemplu 200 mg ibuprofen.

Exclusiv pentru utilizare pe termen scurt.

Reacțiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară pentru ținerea simptomelor sub control (vezi pct. 4.4).

Grupe speciale de pacienți

Vârstnici

Nu au fost efectuate studii clinice la vârstnici și, prin urmare, nu se poate face nicio recomandare specială privind dozele. Întrucât pacienții vârstnici prezintă un risc mai mare de apariție a reacțiilor adverse la AINS și/sau cafeină (vezi pct. 4.4), se recomandă monitorizarea atentă a acestei grupe de pacienți.

Insuficiență renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu afectare ușoară până la moderată a funcției renale; cu toate acestea, este necesară prudență (vezi pct. 4.4). (Pentru pacienții cu insuficiență renală severă, vezi pct. 4.3).

Insuficiență hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu afectare ușoară până la moderată a funcției hepatice; cu toate acestea, este necesară prudență (vezi pct. 4.4). (Pentru pacienții cu disfuncție hepatică severă, vezi pct. 4.3).

Copii și adolescenți

Siguranța și eficacitatea acestui medicament la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.

Mod de administrare

Administrare orală.

Granulele se administrează fără lichid. Gura poate fi umezită cu apă pentru a facilita înghițirea. Se recomandă ca pacienții cu sensibilitate stomacală să ia acest medicament cu alimente.

4.3 Contraindicații

• Hipersensibilitate la substanțele active sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
• Antecedente de reacții de hipersensibilitate (de exemplu bronhospasm, astm bronșic, rinită, angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea de acid acetilsalicilic sau alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
• Tulburări de formare a sângelui neclarificate.
• Ulcer peptic/hemoragii active sau antecedente de ulcer peptic/hemoragii recidivante sau existente (două sau mai multe episoade distincte de ulcerație sau sângerare dovedită).
• Antecedente de sângerare sau perforație gastro-intestinală asociată cu un tratament anterior cu AINS.
• Sângerare vasculară cerebrală sau altă sângerare activă.
• Insuficiență cardiacă severă (clasa IV NYHA).
• Insuficiență hepatică severă, insuficiență renală severă.
• Al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
• Deshidratare severă (cauzată de vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide).

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Reacțiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară pentru ținerea simptomelor sub control (vezi riscuri gastro-intestinale și cardiovasculare mai jos).

Este necesară prudență la pacienții cu anumite afecțiuni care se pot agrava:

• lupus eritematos sistemic și boală mixtă de țesut conjunctiv – risc crescut de meningită aseptică (vezi pct. 4.8).
• tulburare congenitală a metabolismului porfirinei (de exemplu porfirie intermitentă acută).
• tulburări gastro-intestinale și boală inflamatorie intestinală cronică (de exemplu colită ulcerativă, boala Crohn) (vezi pct. 4.8).
• hipertensiune arterială și/sau insuficiență cardiacă, întrucât funcția renală se poate deteriora (vezi pct. 4.8).
• insuficiență renală (vezi pct. 4.8).
• disfuncție hepatică (vezi pct. 4.8).
• imediat după o intervenție chirurgicală majoră.
• la pacienții cu predispoziție alergică la alte substanțe, întrucât aceștia pot fi susceptibili de a dezvolta reacții de hipersensibilitate și la ibuprofen.
• la pacienții care suferă de rinită alergică sezonieră, polipi nazali sau tulburări respiratorii obstructive cronice, întrucât acești pacienți prezintă un risc crescut de reacții alergice. Acestea se pot manifesta sub formă de crize de astm bronșic (așa-numitul astm analgezic), edem Quincke sau urticarie.

Efecte gastro-intestinale (GI)

Utilizarea acestui medicament concomitent cu AINS, incluzând inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2, crește riscul de reacții adverse (vezi pct. 4.5) și trebuie evitată.

Sângerarea gastro-intestinală, ulcerația sau perforația, care pot avea rezultat letal, au fost raportate în cazul tuturor AINS în orice moment în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente GI.

Atunci când survine sângerarea sau ulcerația GI la pacienți cărora li se administrează ibuprofen, se recomandă oprirea tratamentului.

Riscul de sângerare, ulcerație sau perforație GI este mai crescut odată cu creșterea dozelor de AINS, la pacienții cu antecedente de ulcer, mai ales dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforație, și la vârstnici. Acești pacienți trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Trebuie avut în vedere tratamentul asociat cu medicamente protectoare (de exemplu misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni) la acești pacienți și de asemenea la pacienții care necesită concomitent acid acetilsalicilic în doză mică sau alte medicamente care este probabil să crească riscul GI (vezi pct. 4.5).

Pacientul trebuie instruit să oprească tratamentul și să consulte imediat un medic dacă survine durere severă în abdomenul superior sau melenă ori hematemeză. Pacienților cu antecedente de toxicitate GI, mai ales cei vârstnici, trebuie să li se recomande să raporteze orice simptome abdominale neobișnuite (mai ales sângerare GI), în special în primele etape ale tratamentului.

Se recomandă prudență la pacienții cărora li se administrează concomitent medicamente care ar putea crește riscul de ulcerație sau sângerare, de exemplu corticosteroizi orali, anticoagulante, cum ar fi warfarină, inhibitori selectivi ai reabsorbției de serotonină sau antiagregante plachetare, cum ar fi acid acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

AINS trebuie administrate cu atenție la pacienții cu antecedente de boală GI (de exemplu colită ulcerativă, boala Crohn), întrucât afecțiunea lor se poate exacerba (vezi pct. 4.8).

Reacții adverse cutanate severe (RACS)

În asociere cu utilizarea de ibuprofen au fost raportate reacții adverse cutanate severe (RACS), incluzând dermatită exfoliativă, eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET), reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS) și pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA), care pot pune viața în pericol sau au potențial letal (vezi pct. 4.8). Majoritatea acestor reacții au survenit în prima lună. Dacă apar semne și simptome care sugerează aceste reacții, administrarea de ibuprofen trebuie oprită imediat și trebuie avut în vedere un tratament alternativ (după caz).

În mod excepțional, varicela poate fi asociată cu debutul unor complicații infecțioase grave cutanate și ale țesutului moale. Se recomandă evitarea utilizării de ibuprofen în caz de varicelă.

Erupție fixă medicamentoasă și erupție fixă medicamentoasă buloasă generalizată

Au fost raportate cazuri de erupție fixă medicamentoasă (EFM), incluzând erupție fixă medicamentoasă buloasă generalizată (EFMBG) în asociere cu ibuprofen. Ibuprofenul nu trebuie reintrodus la pacienții cu antecedente de EFM sau EFMBG asociată cu ibuprofen.

Mascarea simptomelor unor infecții subiacente

Ibuprofenul poate masca simptomele unei infecții, ceea ce poate duce la întârzierea inițierii tratamentului adecvat și, prin urmare, la agravarea rezultatului infecției. Acest lucru a fost observat în cazul pneumoniei bacteriene comunitare și al complicațiilor bacteriene ale varicelei. Atunci când acest medicament se administrează pentru ameliorarea durerii asociate unei infecții, se recomandă monitorizarea infecției. În context non-spitalicesc, pacientul trebuie să consulte un medic dacă simptomele persistă sau se agravează.

Efecte cardiovasculare și vasculare cerebrale

Este necesară prudență înainte de inițierea tratamentului la pacienți cu antecedente de hipertensiune arterială și/sau insuficiență cardiacă, întrucât s-au raportat retenție de lichide, hipertensiune arterială și edem în asociere cu tratamentul cu AINS.

Studiile clinice sugerează că utilizarea de ibuprofen, în special în doză mare (2 400 mg/zi) poate fi asociată cu un risc ușor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că ibuprofenul în doză mică (de exemplu 1 200 mg/zi) este asociat cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale.

Pacienții cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficiență cardiacă congestivă (clasa II-III NYHA), cardiopatie ischemică diagnosticată, boală arterială periferică și/sau boală vasculară cerebrală trebuie tratați cu ibuprofen numai după o evaluare atentă, iar dozele mari (2 400 mg/zi) trebuie evitate.

De asemenea, este necesară o evaluare atentă înainte de inițierea unui tratament pe termen mai lung la pacienți cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat), în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2 400 mg/zi).

La pacienții tratați cu ibuprofen au fost raportate cazuri de sindrom Kounis. Sindromul Kounis a fost definit ca simptome cardiovasculare secundare unei reacții alergice sau de hipersensibilitate asociate cu constricția arterelor coronare, putând duce la infarct miocardic.

Hipersensibilitate

Reacțiile acute și severe de hipersensibilitate (de exemplu șoc anafilactic) sunt observate foarte rar. La primele semne ale unei reacții de hipersensibilitate (de exemplu edem facial, angioedem, dispnee, tahicardie, scădere a tensiunii arteriale, șoc anafilactic) după administrarea acestui medicament, tratamentul trebuie oprit. Pacientului trebuie să i se recomande să consulte imediat un medic.

Efecte asupra parametrilor hepatici, renali și hematologici

Ibuprofenul poate inhiba temporar funcția trombocitelor (agregarea plachetară). Prin urmare, pacienții cu tulburări trombocitare trebuie monitorizați cu atenție.

În cazul unui tratament prelungit cu ibuprofen, parametrii hepatici, renali și hematologici trebuie verificați periodic. Primele semne de tulburări hematopoietice pot fi febră, faringită, plăgi superficiale la nivelul gurii, acuze asemănătoare celor gripale, letargie severă, epistaxis și hemoragie cutanată.

În termeni generali, administrarea regulată de analgezice, în special în asociere cu mai multe substanțe active de ameliorare a durerii, poate duce la deteriorare renală permanentă cu risc de insuficiență renală (nefropatie analgezică). Acest risc poate fi crescut în situații de solicitare fizică asociată cu pierderi de săruri și deshidratare. Prin urmare, trebuie evitată.

Utilizarea prelungită a analgezicelor

Utilizarea prelungită a oricărui tip de analgezic pentru cefalee poate agrava cefaleea. Dacă se manifestă sau se suspectează această situație, tratamentul trebuie oprit. Diagnosticul de cefalee de abuz medicamentos (CAM) trebuie suspectat la pacienții care prezintă cefalee frecvente sau zilnice în pofida (sau din cauza) utilizării regulate de medicamente pentru cefalee.

Consum concomitent de alcool etilic

Prin consumul concomitent de alcool etilic, reacțiile adverse asociate substanței active, în special cele care privesc tractul gastro-intestinal sau sistemul nervos central, pot fi intensificate în contextul utilizării de AINS.

Efecte oftalmologice

Pacienții care raportează tulburări oculare în timpul tratamentului cu ibuprofen trebuie să oprească tratamentul și trebuie efectuat un consult oftalmologic.

Cafeină

Aportul excesiv de cafeină (de exemplu cafea, ceai, alimente, alte medicamente și băuturi) trebuie evitat în timpul administrării acestui medicament (vezi pct. 4.9).

Este necesară prudență specială atunci când se utilizează cafeină la pacienți cu hipertiroidie (risc de reacții adverse asociate cofeinei) sau aritmii.

Grupe speciale de pacienți

Pacienții vârstnici prezintă un risc mai mare de apariție a reacțiilor adverse la AINS, în special sângerare și perforație GI, care pot avea rezultat letal.

În etapele inițiale ale tratamentului, este necesară monitorizarea atentă a cantității de urină și a funcției renale la pacienții cu insuficiență cardiacă, pacienții cu afectare cronică a funcției renale sau hepatice, pacienții care iau diuretice, pacienții cu hipovolemie ca urmare a unei intervenții chirurgicale majore și, mai ales, pacienții vârstnici.

Excipienți

Acest medicament conține maltitol. Pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Acest medicament conține 0,2 mg sorbitol per fiecare plic.

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conține sodiu”.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Sarcina

Inhibarea sintezei prostaglandinei poate afecta negativ sarcina și/sau dezvoltarea embrionară/fetală. Datele provenite din studii epidemiologice ridică problema legată de un risc crescut de avort spontan și malformații cardiace și gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinei în primele luni de sarcină. Riscul absolut de malformații cardiovasculare a fost crescut de la sub 1% până la aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul crește odată cu creșterea dozei și a duratei tratamentului.

La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinei duce la creșterea probabilității de pierdere preimplantare și postimplantare și la mortalitate embriofetală. În plus, au fost raportate incidențe crescute ale diferitelor malformații, incluzând malformații cardiovasculare, la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinei în perioada de organogeneză.

Începând cu a 20-a săptămână de sarcină, utilizarea de ibuprofen poate cauza oligohidramnios generat de o disfuncție renală fetală. Acesta poate surveni la scurt timp după inițierea tratamentului și, de regulă, este reversibil după oprirea acestuia. În plus, au fost raportate cazuri de constricție de canal arterial după tratament în al doilea trimestru de sarcină, majoritatea prezentând remisie după oprirea tratamentului. Prin urmare, în primul și al doilea trimestru de sarcină, ibuprofenul nu este recomandat decât dacă este absolut necesar. Dacă ibuprofenul este utilizat de către o femeie care încearcă să rămână gravidă sau în primul și al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie menținută cât mai mică posibil, iar durata tratamentului cât mai redusă. Trebuie avută în vedere monitorizarea prenatală pentru oligohidramnios și constricție de canal arterial după expunerea la ibuprofen timp de câteva zile începând cu săptămâna 20 de sarcină. Tratamentul trebuie oprit dacă se constată că este prezent oligohidramnios sau constricție de canal arterial.

În al treilea trimestru de sarcină, toți inhibitorii sintezei prostaglandinei pot expune

fătul la:

• toxicitate cardiopulmonară (constricție/închidere prematură a canalului arterial și hipertensiune arterială pulmonară)
• disfuncție renală (vezi mai sus) care poate evolua către insuficiență renală cu oligohidramnios

mama și nou-născutul, la finalul sarcinii, la:

• o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate apărea chiar și la doze foarte mici.
• inhibarea contracțiilor uterine, ceea ce duce la travaliu întârziat sau prelungit.

În consecință, acest medicament este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3).

Există dovezi că aportul prelungit de cantități mari de cafeină poate duce la avort spontan sau naștere prematură la femeile gravide. Studiile non-clinice au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere la doze foarte mari.

Alăptarea

Ibuprofenul și metaboliții acestuia pot trece în laptele uman în concentrații mici. Până în prezent nu se cunosc efecte toxice dăunătoare asupra sugarilor. Prin urmare, în cazul tratamentului pe termen scurt cu doza recomandată (vezi pct. 4.2), întreruperea alăptării nu este în general necesară.

Cofeina trece în laptele uman și poate influența starea și comportamentul sugarului. Au fost raportate iritabilitate și un tipar deficitar al somnului la sugari. Acest medicament trebuie utilizat de către femei care alăptează numai dacă este absolut necesar.

Fertilitatea

Există unele dovezi că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinei pot cauza afectare a fertilității feminine printr-un efect asupra ovulației. Aceasta este reversibilă la oprirea tratamentului.

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Întrucât, în asociere cu utilizarea acestui medicament în doză mare, pot surveni reacții adverse la nivelul sistemului nervos central, de exemplu oboseală, amețeală și tulburări de vedere, capacitatea de a reacționa și de a conduce vehicule și de a folosi utilaje poate fi afectată în cazuri izolate. Acest lucru este valabil în mai mare măsură în asociere cu alcool etilic.

4.8 Reacții adverse

Lista următoarelor reacții adverse include toate reacțiile adverse care pot surveni în cazul tratamentului cu ibuprofen, precum și reacțiile adverse în cazul tratamentului cu doză mare pe termen lung la pacienții cu reumatism.

În cazul următoarelor reacții adverse, trebuie reținut faptul că acestea depind în general de doză și variază de la o persoană la alta.

Rezumatul profilului de siguranță

În cazul medicamentelor care conțin ibuprofen, reacțiile adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastro-intestinală. Pot surveni ulcer peptic, perforație sau sângerare GI, uneori cu rezultat letal, mai ales la vârstnici (vezi pct. 4.4). După administrare au fost raportate greață, vărsături, diaree, flatulență, constipație, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbare a colitei și a bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Gastrita a fost observată mai puțin frecvent. În mod special riscul de apariție a sângerării gastro-intestinale depinde de intervalul de doze și de durata utilizării.

În asociere cu tratamentul cu AINS au fost raportate edem, hipertensiune arterială și insuficiență cardiacă.

Studiile clinice sugerează că utilizarea de ibuprofen, în special în doză mare (2 400 mg/zi) poate fi asociată cu un risc ușor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

În cadrul unui studiu clinic care a investigat efectul asocierii în doză fixă ibuprofen/cafeină asupra durerii după extracția mai multor molari, frecvența osteitei alveolare a fost raportată a fi 2,8%, iar a stomatitei aftoase 1,4%.

Pacienții trebuie informați că este necesar să oprească imediat tratamentul și să consulte un medic dacă manifestă o reacție adversă gravă la medicament.

Lista reacțiilor adverse sub formă de tabel

Reacțiile adverse prezentate mai jos se clasifică în conformitate cu următoarea convenție privind frecvența: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 și < 1/10); mai puțin frecvente (≥ 1/1 000 și < 1/100); rare (≥ 1/10 000 și < 1/1 000); foarte rare (< 1/10 000); cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Ibuprofen

Simptomele de supradozaj pot include greață, vărsături, durere abdominală sau, mai rar, diaree. De asemenea, sunt posibile nistagmus, vedere încețoșată, tinitus, cefalee și sângerare gastrointestinală. În cazurile mai grave de intoxicare se observă toxicitate la nivelul sistemului nervos central, care se manifestă prin vertij, somnolență, ocazional agitație, pierdere a cunoștinței sau comă. Ocazional, pacienții manifestă convulsii. Utilizarea prelungită a unor doze mai mari decât cele recomandate sau supradozajul poate duce la acidoză tubulară renală și hipokaliemie. În cazurile de intoxicare gravă poate surveni acidoza metabolică. Pot surveni hipotermie și hiperkaliemie. Pot surveni insuficiență renală acută, deteriorare hepatică, hipotensiune arterială, deprimare respiratorie și cianoză. La persoanele cu astm bronșic este posibilă exacerbarea astmului.

Nu există un antidot specific.

Cafeină

La doze mari de cafeină (250-500 mg) și peste, dacă doza este administrată într-o perioadă scurtă, pot apărea simptome de toxicitate.

Primele simptome de intoxicație acută cu cafeină sunt, de regulă, tremor și agitație. Acestea sunt urmate de greață, vărsături, tahicardie și confuzie. În cazul unei intoxicații grave pot surveni delir, crize convulsive, tahiaritmii supraventriculare și ventriculare, hipokaliemie și hiperglicemie.

Abordarea terapeutică a supradozajului cu Ibuprofen / Cafeină Hermes

Abordarea terapeutică trebuie să fie simptomatică și de susținere și trebuie să includă menținerea căilor respiratorii libere și monitorizare cardiacă și a semnelor vitale până când sunt stabile. Trebuie avută în vedere administrarea orală de cărbune activ, dacă pacientul se prezintă în interval de 1 oră de la ingerarea unei cantități cu potențial toxic, sau lavajul gastric.

Simptomele la nivelul SNC și convulsiile pot fi tratate cu benzodiazepine; tahiaritmiile supraventriculare pot fi controlate cu ß-blocante, de exemplu propranolol administrat intravenos.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare și antireumatice, nesteroidiene; derivate de acid propionic, codul ATC: M01AE51.

Mecanism de acțiune

Ibuprofen

Ibuprofenul este un antiinflamator nesteroidian (AINS) care, în cazul modelelor experimentale convenționale de inflamație la animale, s-a dovedit a fi eficace prin inhibarea sintezei prostaglandinei.

Cafeină

Cofeina este o metilxantină cu efecte antinociceptive în principal prin antagonizarea receptorilor de adenozină și inhibarea sintezei PG.

Efecte farmacodinamice

Ibuprofen

La om, ibuprofenul reduce durerea de etiologie inflamatoare, edemele și febra. Mai mult, ibuprofenul inhibă reversibil agregarea plachetară indusă de ADP și colagen.

Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic în doză mică asupra agregării plachetare atunci când acestea sunt administrate concomitent. Unele studii de farmacodinamică arată că, atunci când s-au administrat doze unice de ibuprofen 400 mg în intervalul de 8 ore anterior sau în intervalul de 30 minute ulterior administrării de acid acetilsalicilic cu eliberare imediată (81 mg), a survenit o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan sau asupra agregării plachetare. Deși există incertitudini în ceea ce privește extrapolarea acestor date la situația clinică, nu se poate exclude posibilitatea ca utilizarea regulată, pe termen lung a ibuprofenului să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic în doză mică. Un efect relevant clinic este considerat puțin probabil în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 4.5).

Cafeină

Cofeina este un stimulent ușor și se utilizează ca analgezic adjuvant.

Eficacitate și siguranță clinică

Beneficiul ibuprofenului și al cofeinei a fost stabilit la pacienți cu durere dentară acută ca model de durere somatică. Efectul poate fi diferit din punct de vedere cantitativ, în funcție de tipul durerii (de exemplu nu a fost stabilit un beneficiu în cazul durerii lombare sau cervicale acute).

Un studiu randomizat, în regim dublu-orb, controlat, care a inclus 562 pacienți cu durere acută moderată până la severă după o extracție dentară, a investigat asocierea dintre ibuprofen 400 mg și cafeină 100 mg. Pacienții tratați cu această asociere au prezentat o reducere crescută, semnificativă statistic și relevantă clinic, a intensității durerii (≥ 1 pe scala de evaluare numerică NRS) comparativ cu ibuprofen administrat exclusiv în intervalul cuprins între 0,5 și 2 ore. Timp de până la patru ore după administrare, rezultatele au fost semnificative statistic, dar diferența medie în ceea ce privește intensitatea durerii a fost sub 1 pe NRS.

Asocierea de ibuprofen și cafeină a demonstrat un timp semnificativ mai scurt până la ameliorarea perceptibilă a durerii (cu 55 minute mai devreme comparativ cu ibuprofen administrat exclusiv).

În acest studiu, siguranța și tolerabilitatea asocierii de ibuprofen 400 mg și cafeină 100 mg au fost demonstrate pentru o perioadă de tratament de 5 zile. Incidența evenimentelor adverse a fost mai mare din punct de vedere numeric comparativ cu ibuprofen administrat exclusiv.

Alt studiu multicentric, randomizat, controlat cu placebo și activ, efectuat în mai multe țări, cu grupuri paralele de tratament, a comparat efectul asocierii în doză fixă (ADF) dintre ibuprofen 400 mg și cafeină 100 mg cu ibuprofen 400 mg și placebo la pacienți cu durere lombară sau cervicală acută. Criteriul final principal de evaluare a fost reprezentat de modificarea celui mai mare scor al durerii la mișcare (POMWP) între momentul inițial și o zi după inițierea tratamentului. Ambele tratamente active au prezentat reduceri similare ale POMWP. Obiectivul secundar a fost reprezentat de siguranța și tolerabilitatea unei doze de 400 mg ibuprofen/100 mg cafeină în comparație cu un comprimat de ibuprofen 400 mg și cu placebo. În acest studiu, proporția globală a pacienților cu EA asociate tratamentului a fost scăzută (placebo: 5,6%, ibuprofen: 7,1%, ibuprofen/cafeină: 7,8%). Studiul nu a reușit să demonstreze că ADF de 400 mg ibuprofen și 100 mg cafeină este superioară față de 400 mg ibuprofen sau placebo în ceea ce privește efectul analgezic la pacienți cu dorsalgie sau durere cervicală.

5.2 Proprietăți farmacocinetice

Ibuprofen

Absorbție

După administrarea orală, ibuprofenul se absoarbe aproape complet din tractul gastro-intestinal. După doze orale de ibuprofen 400 mg, concentrațiile plasmatice maxime de 31,0 ± 17,2 μg/ml (C_max) de ibuprofen au fost atinse într-un timp median de 1,5-1,9 ore (t_max). Administrarea concomitentă cu alimente poate întârzia t_max de aproximativ 2 ori. Media geometrică a ariei de sub curba concentrațietimp până la ultimul punct măsurat (ASC0-t±%g CV) a fost calculată ca fiind 133,0 ± 22,2 μg/ml/oră.

Distribuție

Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 99%. Volumul aparent de distribuție al ibuprofenului după administrarea orală este de aproximativ 0,1-0,2 l/kg. Ibuprofenul poate trece în laptele matern uman, iar prezența sa scade odată cu concentrația proteică și durata alăptării. Doza relativă de ibuprofen pentru sugari a fost calculată ca ≤ 10%, considerată a fi sigură chiar și la sugarii prematuri. Se anticipează că ibuprofenul traversează bariera hematoencefalică și bariera sânge-lichid cefalorahidian.

În lichidul sinovial se găsesc concentrații stabile de ibuprofen de 5-8 mg/l la un interval cuprins între 2 și 8 ore după administrare. C_max a lichidului sinovial este de aproximativ o treime din C_max din plasmă.

Metabolizare

Metabolizarea la nivel hepatic presupune conjugarea ibuprofenului cu acid glucuronic și oxidare, ceea ce are ca rezultat doi metaboliți inactivi principali, 2-hidroxiibuprofen și carboxiibuprofen. Degradarea ibuprofenului este catalizată prin intermediul CYP2C9, CYP2C8 și CYP2C19.

Eliminare

După 24 ore, un procent de 74,5% ± 9,6% dintr-o doză de 400 mg de ibuprofen este recuperat în urină, din care cantitatea de ibuprofen activ liber reprezintă aproximativ 8%. Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare la persoane sănătoase și la persoane cu boli hepatice și renale este de 1,8-3,5 ore. Clearance-ul aparent al ibuprofenului după administrarea orală este de aproximativ 0,05-0,1 l/oră/kg.

Liniaritate/Non-liniaritate

A fost raportată o farmacocinetică liniară a ibuprofenului în intervalul de doze cuprins între 200 mg și 400 mg.

Grupe speciale de pacienți

Vârstnici

S-a raportat că clearance-ul aparent, volumul aparent de distribuție și timpul mediu de remanență al ibuprofenului la vârstnici (65-85 ani) nu diferă de cele observate la subiecții tineri (22-35 ani).

Insuficiență renală

Timpul de înjumătățire plasmatică al ibuprofenului în timpul hemodializei, adică 1,3-1,9 ore, se situează în intervalul observat la subiecții sănătoși.

Recuperarea de substanță activă rezultată din hemodializă reprezintă o fracție mică din doza totală ingerată, adică < 4%. Incapacitatea de dializare a ibuprofenului se atribuie probabil gradului său ridicat de legare de proteine. Pacienții uremici ar putea necesita un timp mai lung până la atingerea concentrațiilor terapeutice, dar nu este necesară ajustarea dozei. Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare la pacienți vârstnici cu insuficiență renală a fost calculat a fi de 3,25 ore.

Insuficiență hepatică

După administrarea orală, disfuncția hepatică nu are niciun efect asupra profilului farmacocinetic al ibuprofenului, adică ASC și t1/2. Nu este necesară ajustarea dozei.

Cafeină

Absorbție

Cofeina se absoarbe rapid și complet, cu un timp de înjumătățire plasmatică la absorbție de aproximativ 10 minute, concentrațiile maxime fiind atinse la aproximativ 30-40 minute.

Distribuție

Cofeina se distribuie în majoritatea țesuturilor, traversează bariera hematoencefalică, placenta și se excretă în laptele matern. Legarea de proteine este relativ scăzută (30%-40%).

Metabolizare

Cofeina este metabolizată aproape complet la nivel hepatic în principalii săi metaboliți, dimetilxantinele paraxantină, teobromină și teofilină. Principala enzimă implicată în metabolizarea cofeinei este CYP1A2 , care reprezintă mai mult de 95% din clearance-ul cofeinei.

Eliminare

Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare este relativ variabil (2-12 ore).

Cofeina și metaboliții săi (xantină și derivate de acid uric) se excretă în principal pe cale renală (86% din doză în decurs de 48 ore). Numai 0,5%-2% din cofeina ingerată administrată se excretă în urină în formă nemodificată.

Asocierea ibuprofen/cafeină

În condiții de repaus alimentar, s-a demonstrat că asocierea în doză fixă de ibuprofen și cafeină din Ibuprofen / Cafeină Hermes, formula granule drajefiate, este bioechivalentă cu comprimatul filmat de referință de ibuprofen/cafeină în doză fixă, care, la rândul său, s-a demonstrat că este bioechivalent cu alte formule care conțin ibuprofen acid exclusiv, în condiții de repaus alimentar. Profilul farmacocinetic al cofeinei nu este afectat de prezența ibuprofenului și nici invers.

În condiții de repaus alimentar, estimatorul punctual al Ibuprofen / Cafeină Hermes, formula granule drajefiate, comparativ cu formula de ibuprofen/cafeină comprimat, a fost pentru ibuprofen (racemic) 100,22 % pentru ASC(0-t) (IÎ: 96,95%-103,59%) și 92,59% pentru C_max (IÎ: 88,96%-96,36%), iar pentru cafeină 95,58% pentru ASC(0-t) (IÎ: 90,55%-100,90%) și 88,60% pentru C_max (IÎ: 84,40%-93,02%). T_max median al ibuprofenului a fost 2,33 ore pentru Ibuprofen / Cafeină Hermes, formula granule drajefiate, și 2,00 ore pentru ibuprofen/cafeină, formula comprimat. T_max median al cofeinei a fost 0,67 ore atât pentru Ibuprofen / Cafeină Hermes, formula granule drajefiate, cât și pentru ibuprofen/cafeină, formula comprimat.

5.3 Date preclinice de siguranță

Ibuprofen

Toxicitatea subcronică și cronică a ibuprofenului în experimentele la animale a fost observată în principal sub formă de leziuni și ulcerații la nivelul tractului gastro-intestinal. Studiile in vitro și in vivo nu au furnizat dovezi relevante clinic ale unui potențial mutagen al ibuprofenului. În studiile efectuate la șobolan și șoarece nu au existat dovezi de efecte carcinogene ale ibuprofenului. Ibuprofenul nu a afectat fertilitatea la șobolan, iar studiile efectuate la iepure nu au evidențiat dovezi de teratogenitate. La șobolan, ibuprofenul a produs toxicitate maternă și embriofetală, precum și o creștere a incidenței variațiilor scheletice la niveluri mari ale dozelor orale (600 mg/kg/zi). Incidența variațiilor scheletice a crescut la doze de 255 mg/kg/zi și peste. Studiile experimentale au demonstrat că ibuprofenul traversează placenta.

Cafeină

Cofeina nu este mutagenă, dar s-a dovedit clastogenă și/sau aneugenă în mai multe teste de genotoxicitate in vitro relevante, cu dovezi limitate in vivo. Nu există dovezi adecvate în ceea ce privește carcinogenitatea la animale și subiecți umani supuși testelor. S-a raportat că, la doze maternotoxice, cofeina produce inhibarea dezvoltării sistemului scheletic și malformații majore la animalele de laborator, cauzate de tulburări hemodinamice la mamă. Totuși, nu există dovezi care să susțină un efect teratogen al cofeinei la om. La doze orale foarte mari, cofeina a afectat mortalitatea post-implantare și indicele de fertilitate la șobolan și șoarece. Relevanța clinică a acestor efecte asupra parametrilor fertilității nu este cunoscută.

Asocierea ibuprofen/cafeină

În cadrul unui studiu de evaluare a toxicității, doze orale repetate de asociere ibuprofen/cafeină administrate o dată pe zi timp de 7 zile la masculi de șobolan (120 mg/30 mg și 180 mg/45 mg pe kg greutate corporală) au fost comparate cu componentele unice ibuprofen (120 mg/kg greutate corporală și 180 mg/kg greutate corporală) și cafeină (30 mg/kg greutate corporală și 45 mg/kg greutate corporală) și cu substanță vehicul. Expunerea animalelor la ibuprofen și cafeină a depășit în mod clar expunerea respectivă la om la doza terapeutică recomandată. Comparativ cu ibuprofenul administrat exclusiv, nu au existat indicii de leziuni toxicologice neașteptate sau de creștere relevantă a toxicității gastro-intestinale pentru asocierea ibuprofen/cafeină.

În cadrul unui studiu farmacologic privind evaluarea siguranței, efectuat la câine, în care doze unice de asociere ibuprofen/cafeină (50 mg/12,5 mg pe kg greutate corporală) au fost comparate cu componentele unice ibuprofen (50 mg/kg greutate corporală) și cafeină (12,5 mg/kg greutate corporală) și cu substanță vehicul, care a inclus o evaluare telemetrică a efectelor cardiovasculare, inclusiv a efectelor asupra tensiunii arteriale, frecvenței cardiace și electrocardiogramei (ECG), asocierea ibuprofen/cafeină nu a evidențiat aspecte îngrijorătoare legate de siguranță la o expunere sistemică la ibuprofen și cafeină care a depășit în mod clar expunerea respectivă la om la doza terapeutică recomandată. Nu au existat dovezi de interacțiune farmacodinamică relevantă între cafeină și ibuprofen.

Evaluarea riscului de mediu (ERM)

Ibuprofenul presupune un risc pentru mediul acvatic (vezi pct. 6.6).

6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Xilitol (E 967)

Maltitol (E 965)

Gliceril tripalmitat

Citrat monosodic

Acid citric (E 330)

Citrat de magneziu

Amidon pregelatinizat din porumb

Polisorbat 65

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Sucraloză (E 955)

Aromă de portocale roșii Bloodorange „ZS-F” (conține manitol (E 421) și sorbitol (E 420))

6.2 Incompatibilități

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

18 luni

6.4 Precauții speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.

6.5 Natura și conținutul ambalajului

Plicuri laminate din PET/Al/PE

Mărimi de ambalaj: 10 plicuri. Fiecare plic conţine 1,6 g granule drajefiate.

Plicuri laminate din hârtie/Al/ionomer (ionomer este un copolimer etilenă- acid metacrilic) Mărimi de ambalaj: 10 plicuri. Fiecare plic conţine 1,6 g granule drajefiate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor

Acest medicament presupune un risc pentru mediul acvatic (vezi pct. 5.3).

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

Hermes Pharma GmbH

Georg-Kalb-Strasse 5

82049 Pullach i. Isartal

Germania

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

16835/2026/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Data primei autorizări: August 2026

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

August 2026