HIDROCORTIZON MEDOCHEMIE 100 mg

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Hidrocortizon Medochemie 100 mg pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare flacon conține hidrocortizon succinat de sodiu 133,7 mg echivalent cu hidrocortizon 100 mg.

Excipient cu efect cunoscut: sodiu.

Fiecare flacon conține sodiu 7,65 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Pulbere amorfă higroscopică, de culoare albă sau aproape albă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Hidrocortizon Medochemie este indicat în tratamentul de substituție în insuficiența corticosuprarenală primară (boala Addison și sindromul adrenogenital) și insuficiența corticosuprarenală secundară (în panhipopituitarism). În primul caz, medicamentul trebuie administrat în asociere cu un mineralocorticoid.

Hidrocortizonul este indicat în orice afecțiune în care sunt necesare efecte rapide și intense ale corticosteroizilor, și anume:

• în caz de exacerbări severe ale bolilor pulmonare cronice (astm bronșic, bronșită și emfizem);
• în astmul bronșic acut (starea de rău astmatic);
• ca un adjuvant în reacții anafilactice severe.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Hidrocortizonul se poate administra prin injecție intravenoasă sau intramusculară, sau prin perfuzie intravenoasă. Administrarea prin injecție intravenoasă este metoda inițială preferată pentru utilizarea în caz de urgență. După perioada de urgență de la început, trebuie luată în considerare utilizarea unui preparat injectabil cu durată mai lungă de acțiune sau a unui preparat oral. Durata administrării intravenoase depinde de doză; poate varia de la 30 de secunde (de exemplu, 100 mg) până la 10 minute (de exemplu, 500 mg sau mai mult).

Doza necesară este variabilă și trebuie stabilită individual, în funcție de boala tratată și severitatea acesteia, și de răspunsul pacientului pe toată durata tratamentului. Evaluarea raportului risc/beneficiu trebuie făcută în permanență în mod individual pentru fiecare pacient.

Ori de câte ori este posibil administrarea de corticosteroizi trebuie limitată la cea mai mică doză eficace posibilă, pentru cel mai scurt interval de timp. Doza de întreținere adecvată trebuie stabilită prin scăderea treptată a dozei inițiale de medicament cu cantități mici, la intervale de timp convenabile, până când este atinsă cea mai mică doză de întreținere care va menține un răspuns clinic adecvat.

În general, tratamentul cu corticosteroizi în doze mari doze mari trebuie continuat numai până când starea pacientului este stabilă (de obicei, nu depășește 48 până la 72 de ore).

Deși reacțiile adverse la tratamentul pe termen scurt cu doze mari de glucocorticoizi sunt mai puțin frecvente, poate să apară ulcerul gastric. Tratamentul profilactic cu medicamente antiacide poate fi indicat.

Dacă tratamentul cu hidrocortizon trebuie continuat mai mult de 48-72 de ore, poate apărea hipernatremie. În acest caz, se preferă înlocuirea hidrocortizonului cu un corticosteroid, cum este metilprednisolon succinat de sodiu, care nu determină sau determină o retenție de sodiu minimă.

Dacă medicamentul trebuie oprit după tratamentul pe termen lung, întreruperea trebuie să fie mai degrabă treptată decât bruscă (vezi pct. 4.4).

Doza inițială de hidrocortizon este de 100 mg până la 500 mg sau mai mult, în funcție de severitatea afecțiunii. Această doză poate fi repetată la intervale de 2, 4 sau 6 ore, în funcție de starea clinică a pacientului. Tratamentul cu corticosteroizi este un tratament adjuvant, și nu înlocuiește tratamentul convențional.

Hidrocortizonul poate avea un efect crescut la pacienții cu afecțiuni hepatice, pentru că metabolizarea și eliminarea hidrocortizonului este semnificativ mai scăzută la acești pacienți. Trebuie luată în considerare reducerea dozei.

Copii și adolescenți

Doza de hidrocortizon la copii și adolescenți depinde mai mult de gravitatea stării pacientului și de răspunsul acestuia la tratament, decât de vârstă sau greutate corporală. Doza poate fi redusă la această grupă de pacienți, dar nu trebuie să fie mai mică de 25 mg zilnic.

Mod de administrare

Pentru instrucțiuni de reconstituire și diluare a medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6. Acest medicament nu este recomandat pentru administrare pe cale intratecală sau epidurală.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1. Procese infecțioase acute: infecții virale și infecții fungice sistemice (infecții bacteriene: vezi pct. 4.4). Ulcer gastric și duodenal.

Infecții cu viermi tropicali.

Vaccinarea cu vaccinuri vii sau atenuate concomitent cu doze de corticosteroizi cu efecte imunosupresoare (vezi și pct. 4.4).

Administrare epidurală.

Contraindicațiile generale și precauțiile de utilizare a tratamentului sistemic cu glucocorticoizi se aplică de asemenea pentru hidrocortizon.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Evenimente clinice severe (care includ arahnoidită, meningită, paraplegie și sindrom de coadă de cal) au fost raportate în asociere cu administrarea pe cale intratecală. În consecință, riscul în caz de administrare pe cale intratecală trebuie luat în considerare numai dacă nu este posibilă utilizarea altor căi de administrare.

Generale

Deoarece complicaţiile tratamentului cu glucocorticoizi depind de doza şi durata tratamentului, o evaluare a riscurilor și beneficiilor trebuie făcută pentru fiecare pacient în parte, având în vedere doza și durata tratamentului, și dacă trebuie făcută o administrare zilnică sau intermitentă. Trebuie administrată cea mai mică doză posibilă de corticosteroizi pentru a controla afecțiunea tratată. Scăderea treptată a dozei trebuie făcută cât mai curând posibil.

Acidul acetilsalicilic și medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene trebuie administrate cu prudență concomitent cu corticosteroizii (vezi pct. 4.5).

Efecte imunosupresoare/susceptibilitate crescută la infecții

Glucocorticoizii pot crește susceptibilitatea la infecții, pot masca anumite semne ale unei infecții și în timpul utilizării lor pot apărea infecții noi. În caz de infecții bacteriene trebuie identificat mai întâi agentul patogen (agenții patogeni) implicat, dacă este posibil. După aceasta, infecția trebuie tratată înainte de a începe administrarea de glucocorticoizi. Sub acțiunea glucocorticoizilor, rezistența poate să scadă și localizarea infecției poate fi dificilă.

Infecțiile, indiferent de tipul agenților patogeni care includ virusuri, bacterii, fungi, protozoare și helminți, se pot asocia cu glucocorticoizi în monoterapie, dar și în combinație cu alte medicamente imunosupresoare care afectează imunitatea celulară și umorală, și funcția neutrofilelor. Aceste infecții pot fi ușoare, dar uneori sunt grave sau conduc la deces. Complicațiile infecțioase apar mai frecvent la doze mari de corticosteroizi.

Vaccinarea cu virusuri vii sau atenuate este contraindicată la pacienții care primesc doze de glucocorticoizi cu efecte imunosupresoare marcate. Vaccinurile vii sau inactivate se pot administra la acești pacienți, numai că răspunsul poate fi scăzut. Vaccinarea cu vaccinuri vii sau atenuate nu este contraindicată la pacienții care primesc doze de glucocorticoizi fără efecte imunosupresoare. Hidrocortizonul succinat de sodiu în tuberculoza activă trebuie limitat pentru acele cazuri de tuberculoză fulminantă sau diseminată, unde glucocorticoizii sunt asociați unui medicament antituberculos adecvat.

Pacienții cu tuberculoză latentă sau reactivitate la tuberculină trebuie monitorizați cu grijă în timpul tratamentului cu corticosteroizi pentru a identifica la timp o posibilă reactivare a bolii. În tratamentul pe termen lung cu glucocorticoizi, acești pacienți trebuie să primească chimioprofilaxie. S-a raportat apariţia sarcomului Kaposi la pacienţi care au primit terapie cu glucocorticoizi. Întreruperea terapiei poate duce la remisie clinică.

Datele publicate privind administarea de corticosteroizi în șocul septic prezintă efecte benefice și efecte adverse. Administrarea de rutină în șocul septic nu este recomandată. Cu toate acestea, studiile recente sugerează că terapia suplimentară cu corticosteroizi poate fi benefică pacienților cu șoc septic și insuficiență suprarenală. Se poate reduce mortalitatea în special în tratamentul pe termen lung (de până la 5-11 zile) cu corticosteroizi în doză mică, mai ales la pacienții în șoc septic dependent de medicamente vasopresoare.

Efecte asupra sistemului imunitar

Pot apărea reacții alergice. Deoarece unele cazuri rare de reacții cutanate și reacții anafilactice/ anafilactoide (de exemplu, bronhospasm) au apărut la pacienții tratați cu glucocorticoizi pe cale parenterală, trebuie luate măsuri de precauție adecvate înainte de administrarea acestui medicament, mai ales dacă pacientul a avut înainte o reacție alergică la un medicament.

Efecte endocrinologice

La pacienții care sunt expuși unui stres neobișnuit în timpul tratamentului cu glucocorticoizi (intervenție chirurgicală, traumatisme, infecție), trebuie prescrisă o doză crescută de glucocorticoizi cu acțiune rapidă înainte, în timpul și după situația de stres. Pacienții expuși unui stres sever după terapie cu glucocorticoizi trebuie monitorizați cu foarte multă atenție pentru simptome de insuficiență suprarenală.

Administrarea pe termen lung de corticosteroizi în doze farmacologice poate duce la supresia axului hipotalamo-hipofizo-suprarenal, sau axul HHSR (insuficienţă corticosuprarenală secundară). Gradul şi durata acestei insuficienţe corticosuprarenale variază pentru fiecare pacient şi depinde de doza, frecvenţa, timpul de administrare şi durata terapiei cu glucocorticoizi. La pacienți cu insuficiență suprarenală secundară, poate apărea insuficiența suprarenală acută (criza adrenală, criza Addison) posibil cu evoluție letală, dacă tratamentul cu glucocorticoizi este oprit brusc. La acești pacienți tratamentul trebuie întrerupt prin scăderea treptată a dozei. Acest tip de insuficiență relativă poate persista timp de luni de zile de la terminarea tratamentului. În orice situaţie stresantă din timpul acestei perioade terapia hormonală trebuie reluată.

Sindromul de sevraj după steroizi, în care insuficienţa suprarenală posibilă nu pare să joace un rol, poate apărea de asemenea la oprirea bruscă a terapiei cu glucocorticoizi. Simptomele acestui sindrom includ: anorexie, greaţă, vărsături, letargie, cefalee, febră, artralgie, descuamare, mialgie, scăderea în greutate, şi/sau hipotensiune arterială.

Glucocorticoizii pot cauza sau agrava sindromul Cushing și prin urmare glucocorticoizii trebuie evitați la pacienți cu boala Cushing.

Corticosteroizii au un efect mai puternic la pacienții cu hipotiroidism. La pacienții cu hipertiroidism sau hipotiroidism, terapia de substituție cu hormoni tiroidieni trebuie monitorizată în timpul tratamentului cu corticosteroizi.

Paralizia tireotoxică periodică (PTP) poate apărea la pacienții cu hipertiroidism și hipokaliemie indusă de hidrocortizon. PTP trebuie suspectată la pacienții tratați cu hidrocortizon care prezintă semne sau simptome de slăbiciune musculară, în special la pacienții cu hipertiroidism.

Dacă se suspectează PTP, nivelurile de potasiu în sânge trebuie monitorizate imediat și abordate adecvat terapeutic pentru restabilirea nivelurilor normale de potasiu în sânge.

Nutriție și metabolism

Corticosteroizii, inclusiv hidrocortizonul, pot crește glicemia, pot agrava prediabetul și pot crește riscul de apariție a diabetului zaharat la pacienți tratați cu corticosteroizi pe termen lung.

Efecte psihice și psihologice

În timpul tratamentului cu glucocorticoizi pot apărea tulburări psihice, care variază de la euforie, insomnie, dispoziţie schimbătoare, tulburări de personalitate şi depresie severă până la simptome psihotice evidente. Instabilitatea emoţională prezentă sau tendinţele psihotice pot fi de asemenea agravate de glucocorticoizi.

Administrarea de corticosteroizi pe cale sistemică poate cauza apariția de reacţii adverse psihice grave. Simptomele debutează de obicei în câteva zile sau săptămâni de la începerea tratamentului. Cele mai multe reacţii adverse dispar după scăderea dozei sau la întreruperea tratamentului, cu toate acestea poate fi necesar un tratament specific.

Au fost raportate efecte psihologice după întreruperea tratamentului cu corticosteroizi, pentru care frecvenţa este necunoscută. Pacienţii/persoanele care îngrijesc bolnavul trebuie încurajate să solicite îngrijiri medicale dacă la pacient apar simptome psihice, mai ales dacă sunt suspicionate starea depresivă sau ideaţia suicidară. Pacienţii/persoanele care îngrijesc bolnavul trebuie să fie conștiente că pot apărea tulburări psihice în timpul sau imediat după scăderea dozei/întreruperea tratamentului sistemic cu corticosteroizi.

Efecte la nivelul sistemului nervos

Corticosteroizii trebuie administrați cu precauție la pacienți cu convulsii.

Corticosteroizii trebuie administrați cu precauție la pacienți cu miastenia gravis (vezi, de asemenea, miopatia în Efecte asupra sistemului musculoscheletal).

Reacții adverse grave au fost raportate în asociere cu administrarea pe cale intratecală/ epidurală (vezi pct. 4.8).

Lipomatoza epidurală a fost raportată la pacienții tratați cu corticosteroizi, de obicei la administrarea de doze mari pe termen lung.

Efecte oculare

Din cauza riscului de perforație a corneei, glucocorticoizii trebuie utilizați cu prudență în cazul herpesului simplex oftalmic. Se recomandă controale oftalmologice periodice.

Tratamentul pe termen lung cu corticosteroizi poate cauza cataractă subcapsulară posterioară, precum și cataractă nucleară (mai ales la copii), exoftalmie sau presiune intraoculară crescută, care poate duce la glaucom cu posibilă distrugere a nervilor optici. Apariția infecţiilor oftalmice secundare, fungice și virale este, de asemenea, crescută la pacienţii tratați cu glucocorticoizi.

Tulburările de vedere pot fi raportate la utilizarea de corticosteroizi pe cale sistemică și topică. Dacă un pacient dezvoltă simptome de vedere încețoșată sau alte tulburări de vedere, trebuie luată în considerare trimiterea pacientului la medicul oftalmolog pentru evaluarea cauzelor posibile care includ cataracta, glaucomul, sau bolile rare precum corioretinopatia seroasă centrală (CRSC), care a fost raportată după administrarea de corticosteroizi pe cale sistemică și topică. Corioretinopatia seroasă centrală poate cauza dezlipirea de retină.

Efecte cardiace

Din cauza efectelelor adverse ale corticosteroizilor asupra sistemului cardiovascular, precum dislipidemia și hipertensiunea arterială, pacienții cu factori de risc cardiovascular preexistenți tratați sunt la risc crescut pentru reacții adverse cardiovasculare suplimentare, în caz de tratament cu doze mari și pe termen lung. Sunt recomandate teste suplimentare la pacienții cu risc crescut.

Corticosteroizii sistemici trebuie utilizaţi cu precauţie şi numai când este absolut necesar în insuficienţa cardiacă congestivă.

Efecte vasculare

Tromboza, care include tromboembolismul venos, a fost raportată la utilizarea de corticosteroizi (vezi pct. 4.8). Corticosteroizii trebuie prin urmare administraţi cu precauţie la pacienţii care au boală tromboembolică sau predispoziţie pentru aceasta.

Corticosteroizii trebuie administrați cu precauţie la pacienţii cu hipertensiune arterială.

Efecte asupra tractului gastrointestinal

Dozele mari de corticosteroizi pot cauza pancreatită acută.

Tratamentul cu glucocorticoizi poate masca simptomele de ulcer gastroduodenal, cauzând perforații sau hemoragie fără durere semnificativă. Tratamentul cu glucocorticoizi poate masca peritonita sau alte semne/simptome asociate cu tulburările gastrointestinale, precum perforația, ocluzia sau pancreatita. În administrare concomitentă cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), riscul de a dezvolta ulcere gastrointestinale este crescut.

În colita ulcerativă nespecifică, corticosteroizii trebuie utilizați cu prudență dacă există o posibilitate de perforație iminentă, abces sau altă infecție piogenică. Se recomandă de asemenea prudență în cazul diverticulitei, anastomozelor intestinale recente sau în cazul ulcerului gastroduodenal activ sau cronic.

Efecte hepatice

Hidrocortizonul poate avea un efect crescut la pacienții cu boală hepatică, deoarece metabolizarea și eliminarea hidrocortizonului sunt semnificativ mai scăzute la acești pacienți. Trebuie luată în considerare o reducere a dozei.

Efecte asupra sistemului musculoscheletal

Miopatia acută a fost descrisă la administrarea de doze crescute de glucocorticoizi, de obicei la pacienţi cu tulburări de transmitere neuromusculară (de exemplu, miastenia gravis) sau la pacienţii aflați în tratament concomitent cu medicamente anticolinergice, precum blocante neuromusculare (de exemplu, pancuronium). Aceasta este o miopatie generalizată care poate să implice muşchii oculari şi respiratori, şi poate duce la tetrapareză. Pot apărea creşterea concentrației de creatinkinază.

Ameliorarea sau recuperarea tabloului clinic poate dura săptămâni până la ani după oprirea glucocorticoizilor.

Osteoporoza este o reacţie adversă frecventă dar recunoscută rareori, asociată cu utilizarea dozelor mari de glucocorticoizi pe termen lung.

Tulburări renale și ale căilor urinare

Corticosteroizii trebuie utilizați cu prudență la pacienții cu insuficiență renală.

Investigații diagnostice

Se recomandă prudență atunci când hidrocortizonul se administrează la pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă din cauza efectului mineralocorticoid al hidrocortizonului.

Hidrocortizonul poate cauza o creștere a tensiunii arteriale, retenție de sare și apă, și crește excreția de potasiu. Poate fi necesară o dietă fără sare şi adăugarea de suplimente cu potasiu. Toți glucocorticoizii cresc excreția de calciu.

Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii procedurale

Un studiu multicentric a demonstrat mortalitate crescută la 2 săptămâni şi la 6 luni după o leziune, la pacienţii tratați cu metilprednisolon succinat de sodiu comparativ cu placebo. Corticosteroizii cu administrare sistemică nu sunt indicaţi, şi prin urmare nu trebuie administrați în tratamentul traumatismului cranian. Nu a fost stabilită o relație cauzală cu tratamentul cu metilprednisolon succinat de sodiu.

Altele

Tratamentul concomitent cu inhibitori ai CYP3A, incluzând medicamente care conțin cobicistat, este de așteptat să crească riscul de reacţii adverse sistemice. Administrarea concomitentă trebuie evitată, cu excepția cazurilor în care beneficiile depășesc riscul crescut de reacţii adverse sistemice induse de corticosteroizi, situație în care pacienții trebuie monitorizați pentru reacţii adverse sistemice ale corticosteroizilor.

Crizele de feocromocitom, care pot fi letale, au fost raportate după administrarea sistemică de corticosteroizi. Corticosteroizii trebuie administrați numai la pacienții cu feocromocitom diagnosticat sau suspicionat, după evaluarea adecvată a riscurilor și beneficiilor.

În experiența după punerea pe piață, sindromul de liză tumorală (SLT) a fost raportat la pacienții cu neoplazii, incluzând cancere hematologice și tumori solide, după utilizarea sistemică de corticosteroizi în monoterapie sau în asociere cu alți agenți chimioterapici.

Pacienții cu risc crescut de SLT, cum ar fi pacienții cu tumori cu rată de proliferare înaltă, sarcină tumorală mare, și sensibilitate crescută la agenții citotoxici, trebuie monitorizați atent și trebuie luate măsuri de precauție adecvate.

Copii și adolescenți

Inhibarea creșterii poate apărea la copii aflați în tratament pe termen lung cu glucocorticoizi administrați zilnic, în doze divizate. Această schemă de tratament este justificată numai pentru indicațiile foarte grave.

Pentru a preveni inhibarea creșterii, la copii chiar mai mult decât la adulți, trebuie depuse eforturi pentru a administra doze diferite. Creșterea și dezvoltarea la sugarii/preșcolarii și copiii aflați în tratament pe termen lung cu corticosteroizi trebuie atent monitorizate.

Sugarii și copiii tratați pe termen lung cu corticosteroizi au risc crescut de hipertensiune intracraniană. Dozele mari de corticosteroizi pot cauza pancreatită la copii.

Cardiomiopatia hipertrofică a fost raportată după administrarea de hidrocortizon la copiii născuți prematuri. De aceea, trebuie efectuată evaluarea diagnostică corespunzătoare și monitorizarea funcției și structurii cardiace.

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per flacon, adică practic „nu conține sodiu”.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Hidrocortizonul este metabolizat de către 11β-hidroxisteroid dehidrogenaza de tip 2 (11β-HSD2) și enzima 3A4 din citocromul P450 (CYP) (vezi pct. 5.2).

INHIBITORII CYP3A4 - pot scădea clearance-ul hepatic și pot crește concentrațiile plasmatice de hidrocortizon. La administrarea concomitentă cu un inhibitor al CYP3A4 (de exemplu, ketoconazol, itraconazol, claritromicină și suc de grapefruit) poate fi necesară ajustarea dozei de hidrocortizon pentru a evita toxicitatea steroidiană.

INDUCTORII CYP3A4 - pot crește clearance-ul hepatic și pot scădea concentrațiile plasmatice de hidrocortizon. La administrarea concomitentă cu un inductor al CYP3A4 (de exemplu, rifampin, carbamazepină, fenobarbital și fenitoină) poate fi necesară creşterea dozei de hidrocortizon pentru obținerea răspunsului terapeutic dorit.

SUBSTRATURI CYP3A4 - Administrarea concomitentă cu un substrat CYP3A4 poate afecta clearance-ul hepatic pentru hidrocortizon, fiind necesară ajustarea adecvată a dozei. Reacțiile adverse ale fiecărui medicament în parte este posibil să apară mai frecvent la administrarea concomitentă.

EFECTE ADVERSE CARE NU SUNT MEDIATE DE CYP3A4 - Alte interacţiuni şi reacții adverse care apar la administrarea de hidrocortizon sunt descrise în Tabelul 1 de mai jos.

Tabelul 1 prezintă interacţiunile importante clinic și/sau cele mai frecvente reacții adverse ale hidrocortizonului.

Tabel 1. Interacţiuni/efecte adverse importante ale medicamentelor sau substanţelor active la asocierea cu hidrocortizon

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu există date suficiente pentru administrarea de hidrocortizon la femeile gravide. Teratogenitatea, manifestată prin palatoschizis, a fost observată la animale de laborator testate. În mod deosebit șoarecii prezintă o astfel de sensibilitate. Cu toate acestea, relevanța pentru sarcină la femeie este limitată. Hidrocortizonul poate fi administrat atunci când este strict indicat. Administrarea cronică de doze mari trebuie evitată cât de mult posibil având în vedere riscul de insuficiență corticosuprarenală la nounăscuți.

Alăptarea

Corticosteroizii sunt excretați în laptele matern; prin urmare, hidrocortizonul nu trebuie utilizat în timpul alăptării decât după o evaluarea atentă a beneficiilor pentru mamă și a riscurilor pentru copil.

Fertilitatea

Nu se cunoaște dacă corticosteroizii influențează în mod negativ fertilitatea (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Trebuie luat în considerare faptul că posibilele reacții adverse ale acestui medicament, cum sunt tulburările vizuale, slăbiciunea musculară, modificările de dispoziție (euforie și depresie) și convulsiile, pot afecta capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Următoarele reacții adverse au fost raportate pentru căile de administrare intratecală/epidurală contraindicate: arahnoidită, tulburare gastro-intestinală funcțională/disfuncție a vezicii urinare, cefalee, meningită, parapareză/paraplegie, convulsii, tulburări senzoriale. Aceste reacții adverse apar ,,cu frecvență necunoscută”.

Următoarele reacţii adverse au fost observate în tratamentul parenteral cu corticosteroizi. Includerea lor în această listă nu înseamnă că această reacţie adversă specifică a fost observată când se utilizează hidrocortizonul. Frecvența reacțiilor adverse de mai jos ,,nu poate fi estimată din datele disponibile” și reacțiile adverse apar în tabel ,,cu frecvență necunoscută”.

Tratamentul cu glucocorticoizi, chiar și în doze mici, poate duce la următoarele reacții adverse:

Tabel 2. Prezentare generală a reacțiilor adverse

Copii și adolescenți

Infecțiile (cum sunt varicela sau rujeola), care sunt mai grave sau chiar letale la administrarea concomitentă de glucocorticosteroizi, sunt mai frecvente la copii decât la adulți.

Creșterea poate fi supresată în tratamentul pe termen lung cu glucocorticoizi (vezi pct. 4.4). Cardiomiopatia hipertrofică poate să apară la sugarii prematuri (cu frecvență necunoscută).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Nu există un sindrom clinic de supradozaj acut cu corticosteroizi.

Dozele frecvent repetate (zilnic sau de câteva ori pe săptămână) pe termen lung pot avea ca rezultat sindromul Cushing.

În caz de supradozaj, nu este disponibil un antidot specific; tratamentul va fi simptomatic și de susţinere a funcțiilor vitale.

Hidrocortizonul este dializabil.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: corticosteroizi de uz sistemic, glucocorticoizi, codul ATC: H02AB09.

Glucocorticoizii, naturali și de sinteză, sunt steroizi corticosuprarenali.

Glucocorticoizii naturali (hidrocortizonul și cortizonul), care au de asemenea proprietăți de retenție hidrosalină, sunt utilizați în terapia de substituție hormonală din deficitul corticosuprarenal (insuficiența suprarenală).

Hidrocortizonul succinat de sodiu are aceleași efecte metabolice și antiinflamatoare ca și hidrocortizonul. Când este administrat parenteral în cantități echimolare, cele două substanțe au activitate biologică echivalentă. Esterul succinat de sodiu al hidrocortizonului, foarte solubil în apă, permite imediat administrarea pe cale intravenoasă a unor doze mari de hidrocortizon într-un volum mic de solvent, și este deosebit de util când sunt necesare rapid concentrații plasmatice crescute de hidrocortizon. După administrarea intravenoasă de hidrocortizon succinat de sodiu, efectele demonstrabile devin evidente în interval de o oră și persistă o perioadă de timp variabilă.

Potența relativă a metilprednisolonului succinat de sodiu și a hidrocortizonului succinat de sodiu, așa cum este indicată prin scăderea numărului de eozinofile, este 5:1 după administrare intravenoasă. Acest lucru este în concordanță cu potența orală relativă a metilprednisolonului și hidrocortizonului.

Tabel 3. Potențele relative și dozele echivalente de corticosteroizi convenționali

Glucocorticoizii difuzează prin membranele celulare și formează complexe cu receptori specifici din citoplasmă. Aceste complexe pătrund în nucleul celulei, se leagă de ADN (cromatină) și stimulează transcripția ARN-ului mesager, după care sintetizează proteinele pentru diferitele enzime care sunt responsabilela final pentru efectele observate după utilizarea sistemică de glucocorticoizi. Glucocorticoizii intervin în metabolismul majorității țesuturilor, și anume, sinteza de enzime hepatice specifice, inhibarea captării de glucoză și catabolizarea crescută a proteinelor, acidului ribonucleic (ARN) și acidului dezoxiribonucleic (ADN). În plus, modifică răspunsul imun al organismului la diferiți stimuli.

Eficacitatea farmacologică maximă a glucocorticoizilor este atinsă mai târziu decât nivelurile serice maxime. Acest lucru pare să indice că majoritatea efectelor acestor medicamente nu se datorează unui efect medicamentos direct, ci unei modificări a activității enzimatice.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Farmacocinetica hidrocortizonului la subiecții sănătoși de sex masculin a demonstrat cinetică neliniară atunci când a fost administrată o singură doză intravenoasă de hidrocortizon succinat de sodiu mai mare de 20 mg, iar parametrii farmacocinetici corespunzători ai hidrocortizonului sunt prezentați în Tabelul 4.

Tabel 4. Parametrii farmacocinetici medii (SD) ai hidrocortizonului după administrarea de doze unice intravenoase

ASC0-∞ = Aria de sub curba concentrației plasmatice de la zero până la infinit.

Absorbție

După administrarea unor doze unice intravenoase de hidrocortizon succinat de sodiu de 5, 10, 20 și 40 mg la subiecți sănătoși de sex masculin, valorile medii ale concentrațiilor maxime obținute la 10 minute după administrare au fost 312, 573, 1095 și, respectiv, 1854 ng/ml. Hidrocortizonul succinat de sodiu este absorbit rapid atunci când este administrat intramuscular.

Distribuție

Hidrocortizonul se distribuie extensiv în țesuturi, traversează bariera hemato-encefalică și este excretat în laptele matern. Volumul de distribuție la starea de echilibru pentru hidrocortizon a variat de la aproximativ 20 la 40 l (Tabelul 4). Hidrocortizonul se leagă la glicoproteina transcortină (adică, globulina care leagă corticoizi) și albumină. Legarea hidrocortizonului de proteinele plasmatice la om este de aproximativ 92%.

Metabolizare

Hidrocortizonul (adică, cortizolul) este metabolizat de către 11β-HSD2 la cortizon și mai departe la dihidrocortizon și tetrahidrocortizon. Alți metaboliți includ dihidrocortizolul, 5α-dihidrocortizolul, tetrahidrocortizolul și 5α-tetrahidrocortizolul. Cortizonul poate fi transformat în cortizol prin 11βhidroxisteroid dehidrogenaza de tip 1 (11β-HSD1).

Hidrocortizonul este, de asemenea, metabolizat de către CYP3A4 la 6β-hidroxicortizol (6β-OHF), iar 6β-OHF a variat de la 2,8% până la 31,7% din totalul metaboliților produși, ceea ce demonstrează o variabilitate interindividuală mare.

Eliminare

Eliminarea dozei administrate este aproape completă după 12 ore. Când hidrocortizonul succinat de sodiu este administrat intramuscular, se excretă după un model similar cu cel observat la injectarea intravenoasă.

Farmacocinetica la grupe speciale de pacienți

Insuficiență hepatică

Nu s-au efectuat studii farmacocinetice la pacienții cu insuficiență hepatică. Datele din literatură arată că hidrocortizonul are un efect crescut la pacienții cu afecțiuni hepatice, deoarece metabolizarea și eliminarea hidrocortizonului sunt semnificativ mai scăzute la acești pacienți. Trebuie luată în considerare reducerea dozei.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Mutageneză/ carcinogeneză

Testul de mutagenitate bacteriană pentru hidrocortizon este negativ. Hidrocortizonul a indus apariția de aberații cromozomiale în limfocitele umane in vitro și la șoarece in vivo. Cu toate acestea, relevanța biologică a acestor rezultate nu este clară deoarece hidrocortizonul nu a crescut incidența tumorilor în timpul unui studiu de carcinogenitate cu durata de 2 ani.

Toxicitatea asupra funcției de reproducere

S-a demonstrat pentru corticosteroizii că sunt teratogeni la mai multe specii de animale atunci când sunt administrați în doze echivalente cu doza la om. Studiile de reproducere la animale au arătat creșterea incidenței malformațiilor induse de glucocorticoizii (palatoschizis, malformații osoase), a letalității embriofetale și întârzierea creșterii intrauterine. Hidrocortizonul administrat la șoareci și hamsteri a indus palatoschizis.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Carbonat de sodiu E 500(i)

Dihidrogenofosfat de sodiu monohidrat E339(i)

Fosfat disodic E339(ii)

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

24 luni

După reconstituire

După reconstituire cu apă pentru preparate injectabile, soluția trebuie utilizată imediat.

După diluare pentru perfuzie intravenoasă

Stabilitatea chimică și fizică a soluției în timpul utilizării a fost demonstrată după cum urmează:

• La o concentrație de 0,1 mg/ml hidrocortizon, soluția diluată este stabilă timp de 6 ore la 2–8 °C și la 25 °C când este diluată cu:
• soluție de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%)
• soluție de glucoză 5%
• soluție de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) și glucoză 5%
• La o concentrație de 1 mg/ml hidrocortizon soluția este:
• stabilă timp de 3 ore la 25 °C când este diluată cu clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau glucoză 5%
• stabilă timp de 6 ore la 2–8 °C când este diluată cu clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau glucoză 5%
• stabilă timp de 6 ore la 2–8 °C și 25 °C când este diluată cu clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) și soluție de glucoză 5%.

Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat.

Dacă nu este utilizat imediat, timpii și condițiile de păstrare în timpul utilizării sunt responsabilitatea utilizatorului și în mod normal nu trebuie să depășească 24 de ore la 2–8°C, cu excepția cazului în care reconstituirea/diluarea a avut loc în condiții de asepsie, controlate și validate.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare. A se păstra flaconul în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Flacon de sticlă de tip III, cu capacitate de 7 ml, sigilat cu dop steril din cauciuc de 20 mm și capsă detașabilă din aluminiu, adecvat pentru preparare parenterală.

Cutii cu 1 flacon și 10 flacoane.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Instrucțiuni pentru reconstituire

În condiții de asepsie, adăugați 2 ml de apă pentru preparate injectabile în flaconul care conține pulbere sterilă.

Injecția intravenoasă sau intramusculară

Preparați soluția așa cum este prezentat mai sus. Pentru injecția intravenoasă sau intramusculară nu este necesară diluarea suplimentară.

Perfuzia intravenoasă

Mai întâi, preparați soluția așa cum este prezentat mai sus. Soluția de 100 mg poate fi apoi adăugată în una din următoarele soluții de 100 ml până la 1000 ml:

• soluție apoasă de glucoză 5%
• soluție de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%).
• clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) cu soluție de glucoză 5%

Stabilitatea după diluție

• 0,1 mg/ml: soluție stabilă chimic și fizic timp de 6 ore la 2–8 °C sau 25 °C în toți solvenții testați.
• 1 mg/ml soluție: o stabilă timp de 3 ore la 25 °C în clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau glucoză 5% o stabilă timp de 6 ore la 2–8 °C în clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau glucoză 5% o stabilă timp de 6 ore la 2–8 °C și 25 °C în clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) cu glucoză 5%

Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat.

pH-ul soluției reconstituite preparate conform descrierii de mai sus este între 7 și 8.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medochemie Ltd., 1-10 Konstantinoupoleos Str., 3011 Limassol, Cipru

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

16831/2026/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări : August 2026

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

August 2026