GYNIPRAL 10 µg/2 ml

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

GYNIPRAL 10 µg/2 ml soluţie injectabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

2 ml soluţie injectabilă (o fiolă) conţin sulfat de hexoprenalină 10 μg.

Excipient cu efect cunoscut: metabisulfit de sodiu (E 223).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă.

Soluţie incoloră, limpede, lipsită de particule vizibile.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Pentru gestionarea pe termen scurt a travaliului prematur fără complicaţii

Pentru a opri travaliul între 22 şi 37 săptămâni de sarcină la paciente fără contraindicaţii medicale sau obstetricale privind terapia tocolitică.

Durata tratamentului nu trebuie să depăşească 48 ore, întrucât datele arată că principalul efect al tratamentului tocolitic este întârzierea naşterii cu până la 48 ore; în studiile controlate randomizate nu au fost observate efecte semnificative din punct de vedere statistic privind mortalitatea sau morbiditatea perinatală. Această întârziere poate fi utilizată pentru a administra glucocorticoizi sau pentru a implementa alte măsuri cunoscute pentru a ameliora sănătatea perinatală.

Înainte de a efectua o versiune cefalică externă, în cazuri de prolaps de cordon ombilical, travaliu distocic.

Ca măsură de urgenţă pentru tratamentul în ambulator în caz de naştere prematură, înainte de transportarea la spital.

4.2 Doze şi Mod de Administrare

Tratamentul cu Gynipral trebuie iniţiat doar de către obstetricieni/medici cu experienţă în utilizarea medicamentelor tocolitice. Acesta trebuie efectuat în instituţii care dispun de dotarea necesară pentru monitorizarea continuă a stării de sănătate a mamei şi a fătului.

Gynipral trebuie administrat cât mai devreme posibil după stabilirea diagnosticului de travaliu prematur şi după evaluarea pacientei pentru a elimina eventualele contraindicaţii privind utilizarea hexoprenalinei (vezi pct. 4.3). Examenul trebuie să includă o evaluare adecvată a stării cardiovasculare a pacientei cu monitorizarea continuă prin ECG pe perioada tratamentului (vezi pct. 4.4).

În gestionarea pe termen scurt a travaliului prematur fără complicaţii

Pentru gestionarea pe termen scurt a travaliului prematur cu scurtarea și/sau dilatarea colului uterin

Doza inițială: Începeți cu un bolus de 10 μg hexoprenalină administrat i.v., pe o perioadă de 5 până la 10 minute. Bolusul poate fi preparat prin adăugarea conținutului unei fiole (10 μg hexaprenalină) în ser fiziologic sau în soluție de glucoză până la un volum total de 10 ml. Doza inițială se continuă cu o perfuzie cu o viteză de 0,3 μg hexoprenalină/min.

Alternativ, se poate administra perfuzie intravenoasă cu viteza de 0,3 μg hexoprenalină/min, fără o injectare prealabilă în bolus.

Doza continuă: Se inițiază tratamentul cu o perfuzie intravenoasă cu viteza de 0,3 μg hexoprenalină/min. Viteza perfuziei se dublează la intervale de 10 minute până la încetarea contracțiilor uterine pentru cel putin 24 de ore sau până când pulsul mamei a atins o frecvență de 120 bătăi/min.

Calculul vitezei picăturilor de perfuzie la dozarea 0,3 μg / min.: 20 picături = 1 ml.

Soluția de tratament continuu poate fi preparată prin adăugarea unei sau mai multor fiole (25 μg hexoprenalină) în ser fiziologic sau în soluție de glucoză până la un volum total de 500 ml.

Doza zilnică de 430 μg hexoprenalină a fost depășită numai în cazuri izolate.

Pentru gestionarea pe termen scurt a travaliului prematur necomplicat fără scurtarea sau dilatarea colului uterin

Doza recomandată este de 0,075 μg hexoprenalină/min.

Calculul vitezei picăturilor de perfuzie la dozarea 0,075 μg/min.: 20 picături = 1 ml.

Soluția de tratament continuu poate fi preparată prin adăugarea unei sau mai multor fiole (25 μg hexoprenalină) în ser fiziologic sau în soluție de glucoză până la un volum total de 500 ml.

Versiunea cefalică externă / ca masură de urgență cu contracții eficiente înainte de termen, în afara unei unități spitalicești înainte de transferul la spital

Doza inițială este un bolus de 10 μg hexoprenalină administrat i.v., pe o perioadă de 5 până la 10 minute. Bolusul poate fi preparat prin adăugarea conținutului unei fiole (10 μg hexoprenalină) în ser fiziologic sau în soluție de glucoză la un volum total de 10 ml. Dacă este necesar, doza continuă se începe cu o perfuzie de 0,3 μg hexoprenalină / min. (vezi dozarea pentru gestionarea pe termen scurt a travaliului prematur cu scurtarea şi/sau dilatarea colului uterin). Pefuzia trebuie crescută cu 0,05 μg / min. la intervale de 10 minute și titrată împotriva contracțiilor uterine și a pulsului mamei astfel încât să se obțină o tocoliză satisfăcătoare și să se mențină un ritm cardiac al mamei mai mic de 120 bătăi/min.

Durata tratamentului

Nu trebuie să depășească 48 de ore, deoarece datele arată că principalul efect al terapiei tocolitice este întârzierea nașterii până la 48 de ore; nici un efect semnificativ statistic asupra mortalității sau morbidității perinatale nu a fost observat în studii randomizate, controlate. Această întârziere pe termen scurt poate fi folosită pentru implementarea altor măsuri cunoscute pentru îmbunătățirea sănătății perinatale

Precauţii speciale pentru perfuzie:

Doza trebuie titrată individual ţinând cont de suprimarea contracţiilor, creşterea frecvenţei cardiace şi modificările tensiunii arteriale, care sunt factori limitatori. Se recomandă monitorizarea cu atenţie a acestor parametrii în timpul tratamentului. Ritmul cardiac al mamei nu trebuie să depăşească 120 bătăi/minut.

Monitorizarea atentă a nivelului de hidratare este esenţial pentru a evita riscul de apariţie a unui edem pulmonar la mamă (vezi pct. 4.4). Astfel, volumul de lichid în care se administrează medicamentul trebuie minimizat. Se recomandă utilizarea unui dispozitiv controlat de administrare a injecţiei, de preferinţă o pompă cu seringă.

4.3 Contraindicaţii

Hexoprenalina este contraindicată în următoarele circumstanțe:

• hipersensibilitate la hexoprenalină sau la oricare dintre excipienți ( vezi pct. 4.4)

• orice afecțiune la vârsta gestațională < 22 săptămâni

• ca agent tocolitic la paciente cu cardiopatie ischemică preexistentă sau la paciente cu factori de risc semnificativi pentru boala cardiacă ischemică
• pericol de avort în trimestrul I și al II-lea

• orice afecţiune a mamei sau a fătului în care prelungirea sarcinii este periculoasă, de ex. toxemie severă, infecție intrauterină, sângerări vaginale rezultate din placenta praevia, eclampsie sau pre-eclampsie severă, desprindere a placentei sau compresia cordonului ombilical
• moarte fetală intrauterină, malformație cromozomială letală sau congenital letală cunoscută

• afecțiuni hepatice și renale severe

• glaucom.

Gynipral este, de asemenea, contraindicat în orice situaţie medicală preexistentă în care un betamimetic ar avea o reacţie adversă, de exemplu, hipertensiune pulmonară şi afecţiuni cardiace precum cardiomiopatie obstructivă hipertrofică sau orice tip de de obstrucţie a tractului de ejecţie a ventriculului stâng, de exemplu, stenoza aortică.

4.4 Atenţionări şi Precauţii Speciale pentru Utilizare

Orice decizie de a iniţia terapia cu Gynipral trebuie luată după o analiză atentă a riscurilor şi beneficiilor tratamentului.

Tratamentul trebuie efectuat doar în instituţii care dispun de dotarea necesară pentru monitorizarea continuă a stării de sănătate a mamei şi a fătului. Tocoliza cu substanţe beta-agoniste nu este recomandată după ruperea membranelor sau dacă dilataţia colului depăşeşte 4 cm.

Gynipral trebuie utilizat atent în tocoliză, pe perioada tratamentului fiind necesară monitorizarea funcţiei cardiorespiratorii, monitorizarea ECG.

Următoarele funcţii trebuie monitorizate în mod constant la mamă şi, dacă este posibil/adecvat, la făt:

• tensiunea arterială şi ritmul cardiac
• ECG
• balanţa hidroelectrolitică - pentru monitorizarea edemulului pulmonar
• glucoza şi nivelul acidului lactic - îndeosebi la pacientele cu diabet
• nivelul potasiului – substanţele beta-agoniste sunt asociate cu o scădere a potasiului seric, ceea ce duce la creşterea riscului de aritmii (vezi pct. 4.5) .

Tratamentul trebuie întrerupt dacă apar simptome de ischemie miocardică (de exemplu, dureri în piept sau modificări ECG).

Gynipral nu trebuie utilizat ca medicament tocolitic la pacientele cu factori majori de risc pentru boala cardiacă sau boală cardiacă preexistentă (de exemplu, tahiaritmii, insuficienţă cardiacă sau boli valvulare; vezi pct. 4.3). În cazul travaliului prematur la paciente cu boală cardiacă cunoscută sau suspectată, caracterul adecvat al tratamentului trebuie evaluat de către un specialist în cardiologie înainte de administrarea prin perfuzie intravenoasă a Gynipral.

Edemul pulmonar

Întrucât în timpul sau în urma tratamentului travaliului prematur cu substanţe beta-agoniste au fost raportate cazuri de edem pulmonar şi ischemie miocardică la mamă, se recomandă monitorizarea atentă a balanţei fluidelor şi funcţiei cardio-respiratorii. Pacientele cu factori predispozanţi printre care se numără sarcinile multiple, supraîncărcării volemice, infecţie maternă şi preeclampsie pot avea un risc crescut de a dezvolta edem pulmonar. Administrarea cu ajutorul unei pompe cu seringă în locul perfuziei i.v. limitează riscul supraîncărcării volemice. Dacă apar simptome de edem pulmonar sau ischemie miocardică, se va lua în considerare întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.2 şi 4.8). Acest lucru se aplică mai ales în cazul unui tratament combinat cu corticosteroizi și în prezența de comorbidități (boli renale, gestoză EPH).

Tensiunea arterială şi ritmul cardiac

Administrarea de substanţe beta-agoniste prin perfuzie este asociată de obicei cu o creştere a ritmului cardiac de 20 - 50 bătăi pe minut. Frecvenţa cardiacă a mamei trebuie monitorizată, iar necesitatea de a controla creşterea acesteia prin reducerea dozei sau întreruperea administrării tratamentului trebuie evaluată de la caz la caz. În general frecvenţa cardiacă a mamei nu trebuie să depăşească valoarea constantă de 120 bătăi pe minut.

Tensiunea arterială a mamei poate scădea uşor în timpul administrării perfuziei, efectul fiind mai semnificativ asupra tensiunii diastolice decât asupra celei sistolice. Scăderile tensiunii diastolice se încadrează de obicei între 10 şi 20 mmHg. Efectul perfuziei asupra ritmului cardiac al fătului este mai puţin marcat, dar pot apărea creşteri cu până la 20 bătăi pe minut.

Pentru a minimiza riscul de hipotensiune arterială asociată cu terapia tocolitică, trebuie acordată o atenţie deosebită pentru a evita compresia venei cave, menţinând pacienta în poziţie laterală pe partea stângă sau dreaptă în timpul administrării perfuziei.

Diabetul

Administrarea de substanţe beta-agoniste este asociată cu o creştere a nivelului glicemiei. De aceea se recomandă monitorizarea nivelului glicemiei şi acidului lactic şi ajustarea tratamentului antidiabetic conform nevoilor mamei în timpul tocolizei (vezi pct. 4.5).

Dacă nașterea are loc într-o perioadă scurtă după tratamentul cu hexoprenalină, nou-născutul trebuie monitorizat pentru semne de hipoglicemie, deoarece hexoprenalina poate provoca o creștere a nivelului de glucoză și insulină materne, precum și o posibilă creștere a acidității din cauza trecerii potențiale a metaboliților acizi prin placentă (lactat, acizi cetonici).

Hipertiroidia

Gynipral trebuie administrat doar cu precauţie pacientelor care suferă de tirotoxicoză, după evaluarea atentă a beneficiilor şi riscurilor tratamentului.

Sensibilitate crescută la simpatomimetice

În timpul terapiei tocolitice cu agenți beta adrenergici, poate crește intensitatea semnelor unei miotonii distrofice preexistente.

La pacientele cu hipersensibilitate la simpatomimetice, Gynipral trebuie administrat sub supraveghere medicală atentă, în doză redusă şi ajustată individual.

În timpul terapiei tocolitice se recomandă monitorizarea statusului feto-placentar prin procedurile uzuale de control.

Semnele clinice de dezlipire prematură de placentă pot fi diminuate în timpul terapiei tocolitice.

În cazurile în care sacul amniotic e deja rupt şi dilatarea colului uterin este mai mare de 2-3 cm, eficacitatea tratamentului tocolitic este mică.

În cazuri rare, pirosulfitul de sodiu din componenţa Gynipral 10 µg/2 ml fiole poate induce reacţii severe de hipersensibilitate şi convulsii bronşice (bronhospasm).

Deoarece peristaltismul intestinal poate fi inhibat în timpul tratamentului cu Gynipral (în cazuri rare a fost observată atonia intestinală), trebuie asigurată evacuarea regulată a intestinului în timpul tratamentului tocolitic.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Compuşi halogenaţi folosiţi ca anestezice

Datorită efectului antihipertensiv suplimentar, apare o creştere a inerţiei uterine cu risc de hemoragie; în plus, au fost raportate cazuri de tulburări grave ale ritmului ventricular datorită creşterii reactivităţii cardiace, ca interacţiune cu compuşii halogenaţi folosiţi ca anestezice. Tratamentul trebuie întrerupt, dacă este posibil, cu cel puţin 6 ore înainte de o eventuală anestezie programată cu compuşi halogenaţi folosiţi ca anestezice.

Corticosteroizi

Corticosteroizii sistemici sunt frecvent administraţi in timpul travaliului prematur pentru a spori dezvoltarea pulmonară fetală. Au fost raportate cazuri de edem pulmonar la femei cărora li s-au administrat simultan substanţe beta-agoniste şi corticosteroizi.

Se ştie despre corticosteroizi că aceştia cresc nivelul glicemiei şi pot reduce potasiul seric, motiv pentru care administrarea simultană a acestora trebuie efectuată cu atenţie, cu monitorizarea în permanenţă a pacientei datorită riscului crescut de hiperglicemie şi hipopotasemie (vezi pct. 4.4).

Antidiabetice

Administrarea de medicamente beta-agoniste este asociată cu o creştere a nivelului glicemiei, care poate fi interpretată ca o atenuare a terapiei antidiabetice; de aceea poate fi necesară ajustarea terapiei antidiabetice (vezi pct. 4.4).

Agenţi care favorizează depleţia potasiului

Datorită efectului hipopotasemic al medicamentelor beta-agoniste, administrarea simultană a medicamentelor care favorizează depleţia potasiului, despre care se ştie că sporesc riscul de hipopotasemie, cum ar fi diureticele, digoxina, metil-xantinele şi corticosteroizii, trebuie să se facă precaut, după evaluarea atentă a beneficiilor şi riscurilor în special cu privire la creşterea riscului de aritmie cardiacă datorită hipopotasemie (vezi pct. 4.4).

Alte interacțiuni

Blocanţii neselectivi ai receptorilor beta-adrenergici reduc sau anulează acţiunea Gynipral.

4.6 Fertilitatea, Sarcina şi Alăptarea

Sarcina

Acest medicament este indicat pentru utilizare în timpul sarcinii (vezi pct.4.1).

Alăptarea

Nu sunt date disponibile, deoarece nu este indicat pentru utilizare în timpul alăptării.

Fertilitatea

Nu sunt date disponibile.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Gynipral nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Cele mai frecvente recţii adverse ale Gynipral sunt corelate cu activitatea farmacologică a betamimeticelor şi pot fi limitate sau evitate prin monitorizarea atentă a parametrilor hemodinamici, cum ar fi tensiunea arterială şi ritmul cardiac şi ajustarea corespunzătoare a dozei. Aceste reacţii dispar în general la întreruperea tratamentului.

Următoarele categorii au fost utilizate pentru frecvenţa de apariţie a reacţiilor adverse: foarte frecvente (>1/10); frecvente (>1/100 ,<1/10); mai puţin frecvente (>1/1.000 ,<1/100); rare (>1/10.000, <1/1.000); foarte rare (<1/10.000),cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

* Aceste reacţii au fost raporate în asociere cu utilizarea de medicamente beta-agoniste cu durată scurtă de acţiune în indicaţiile obstetricale şi sunt considerate efecte de clasă (vezi pct. 4.4)

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România.

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro.

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Semne și simptome

La un control cardiac regulat pot fi detectate simptome cum sunt creşterea frecvenţei cardiace materne, tremor, palpitaţii, cefalee şi transpiraţii.

Măsuri

De obicei, aceste simptome pot fi reduse prin scăderea dozei.

În cazuri severe de supradozaj se pot administra beta-adrenolitice neselective, deoarece ele pot inhiba competitiv efectele Gynipral.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: produse ginecologice, simpatomimetice, tocolitice.

Cod ATC: G02CAN1.

Mecanism de acțiune

Hexoprenalina este unun agonist selectiv al receptorilor beta₂-adrenergici Hexoprenalina produce o inhibare semnificativă a activității uterului.

Debutul acțiunii după administrarea unei singure doză i.v. se face în 3 până la 15 minute, cu o durată de aproximativ 30 de minute. Răspunsul maxim apare după aproximativ 12 până la 18 minute.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Distribuție

Nu sunt date disponibile la om.

Metabolizare

Hexaprolina este metabolizată de către catecol-O-metil-transferază la mono-3-O-metilhexoprenalină. Un alt metabolit este di-3-O-metil-hexoprenalina și activitatea acestui compus este necunoscută.

Eliminare

După administrarea i.v. aproximativ 44% se găsește în urină și 5% în fecale pe o perioadă de 24 de ore, cu 54% și respectiv 15,5% pe parcursul a 8 zile. Excreția urinară inițială constă din hexoprenalină liberă și ambii metaboliți metilați și ca conjugați sulfat sau glucoronid respectiv. După 48 de ore, în urină se găsește doar metabolitul di-3-O-metil-hexoprenalină. O cantitate mică, aproximativ 10%, este excretată prin bilă; de obicei ca și conjugați ai metaboliților O-metilați. O oarecare reabsorbție apare în mod clar având în vedere procentul mai mic al dozei găsit inițial în fecale decât în bilă.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Carcinogeneză, Mutageneză, Toxicologie Reproductivă

În studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere la şobolani şi iepuri, nu au apărut dovezi pentru efecte teratogene.

După cum se știe de la alte medicamente simpatomimetice, la iepuri a fost observată o creștere a puilor născuți morți.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Metabisulfit de sodiu (E 223), Edetat disodic

Clorură de sodiu

Acid sulfuric 1 M

Apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităţi

Sulfitul este un compus foarte reactiv. Prin urmare, nu trebuie amestecat cu niciun medicament în afară de soluții saline fiziologice și soluții de glucoză 5%.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

Stabilitatea chimică și fizică a soluției gata de utilizare după diluare (cu soluție salină fiziologică 0,9% sau soluție de glucoză 5%) s-a dovedit a fi stabilă timp de 24 de ore la 15-25°C. Din punct de vedere microbiologic, soluția trebuie utilizată imediat.

Dacă preparatul reconstituit nu este utilizat imediat, utilizatorul este responsabil pentru durata și condițiile de păstrare.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra flaconul în cutia originală, pentru a fi protejat de lumină.

A se păstra la temperaturi sub 25ºC.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 5 fiole din sticlă incoloră, de clasa hidrolitică tip I, prevăzute cu punct de rupere, a câte 2 ml soluţie injectabilă.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Gynipral 10 µg/2 ml este ambalat în fiole prevăzute cu punct de rupere, care nu necesită pilire pentru deschidere.

Se ţine fiola cu punctul colorat (punctul de rupere) în sus!

Se lasă soluţia să coboare în fiolă, scuturând-o uşor.

Se rupe vârful ca în figura de mai sus.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EVOLAN PHARMA AB

Box 120, 182 12 Danderyd, Suedia

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

12414/2019/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Reînnoirea autorizaţiei - Iunie 2006

Reînnoire - Septembrie 2019

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Septembrie 2026

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.