AZACTAM 1000 mg

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Azactam 1000 mg pulbere pentru soluţie injectabilă

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Fiecare flacon conține 1 g aztreonam.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru soluție injectabilă

Pentru administrare intramusculară (i.m.) sau intravenoasă (i.v.).

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Azactam este indicat pentru tratamentul următoarelor infecții cauzate de microorganisme gram-negative sensibile:

• infecții ale tractului urinar cu complicații și fără complicații (inclusiv pielonefrită, cistită acută și recurentă și bacteriurie asimptomatică);
• infecții ale tractului respirator inferior (inclusiv pneumonie, bronșită);
• bacteriemie, septicemie;
• meningită (cauzată de Haemophilus influenzae și Neisseria meningitidis);
• infecții osoase și ale articulațiilor;
• infecții cutanate și ale țesuturilor moi (inclusiv cele asociate cu răni postoperatorii, ulcere și arsuri);
• infecții intraabdominale (inclusiv peritonită);
• infecții ginecologice (inclusiv boală inflamatorie pelvină, endometrită și celulită pelvină);
• gonoree (infecții acute urogenitale sau anorectale fără complicații cauzate de tulpini de N. gonorrhoeae producătoare sau nu de beta-lactamază).

Azactam este indicat ca terapie adjuvantă după intervenții chirurgicale pentru tratarea infecțiilor cauzate de microorganisme sensibile (inclusiv abcese, infecții complicate de perforații ale unui organ cavitar, infecții cutanate și infecții de suprafețe seroase) și ca terapie concomitentă în cazul infecțiilor cu suspiciune sau confirmare de microorganisme gram-pozitive sau anaerobe (aztreonam trebuie combinat cu alte antibiotice pentru a oferi acoperire antibiotică adecvată).

4.2 Doze și mod de administrare

Doze

Administrare intramusculară (i.m.) sau intravenoasă (i.v.).

Doza și calea de administrare trebuie stabilite în funcție de susceptibilitatea microorganismului în cauză, de severitatea infecției și de starea generală a pacientului.

Adulți:

Doză maximă recomandată: 8 g pe zi.

Administrarea intravenoasă este recomandată pacienților care necesită doze unice mai mari de 1 g sau celor cu bacteriemie, abcese parenchimatoase localizate (ex.: abces intra-abdominal), peritonită sau alte infecții sistemice severe sau care pun viața în pericol.

Infecții grave cu Pseudomonas aeruginosa: din cauza gravității infecțiilor cauzate de acest organism, se recomandă o doză de 2 g la 6 sau 8 ore, cel puțin pentru terapia inițială a infecțiilor sistemice.

Gonoree/cistită acută fără complicații: doză unică de 1 g aztreonam intramuscular este eficientă pentru tratarea gonoreei și cistitei acute fără complicații.

Copii și adolescenți

Doza obișnuită pentru copii mai mari de o săptămână este de 30 mg/kg la 6 - 8 ore. În cazul infecțiilor severe la copii cu vârsta de doi ani sau mai mult, se recomandă 50 mg/kg la 6 - 8 ore. Doza recomandată pentru toți pacienții în cazul tratării infecțiilor cauzate de P. aeruginosa este de 50 mg/kg la 6 - 8 ore. Doza maximă zilnică pentru copii și adolescenți nu trebuie să depășească doza maximă recomandată pentru adulți.

Pacienți cu insuficiență renală

La pacienții cu insuficiență renală tranzitorie sau persistentă pot apărea niveluri serice prelungite de aztreonam. Prin urmare, după doza inițială, doza de Azactam se înjumătățește la pacienții cu niveluri estimate de clearance al creatininei între 10 și 30 ml/min/1,73 m².

La pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei < 10 ml/min/1,73 m²), cum ar fi pacienții sub hemodializă, se poate administra doza inițială obișnuită. Doza de întreținere trebuie să fie un sfert din doza inițială obișnuită administrată la intervalul obișnuit stabilit de 6, 8 sau 12 ore.

În cazul infecțiilor grave sau care pun viața în pericol, în plus față de dozele de întreținere, trebuie administrat o optime din doza inițială după fiecare sesiune de hemodializă.

Pacienți cu insuficiență hepatică

Se recomandă o reducere a dozei cu 20-25% pentru tratamentul pe termen lung al pacienților cu ciroză alcoolică, în special în cazurile în care este afectată și funcția renală.

Vârstnici

Starea funcției renale este un factor determinant major în stabilirea dozei la vârstnici; în special la această categorie de pacienți, funcția renală poate fi diminuată. Este posibil ca nivelul creatininei serice să nu fie un indicator fiabil al stării funcției renale. Ca în cazul tuturor antibioticelor eliminate prin rinichi, trebuie obținute estimări ale clearance-ului creatininei și trebuie ajustată doza în mod corespunzător, după caz.

4.3 Contraindicații

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Reacții alergice

Apariția reacțiilor de hipersensibilitate trebuie investigată înainte de începerea tratamentului cu Azactam. Antibioticele, asemeni altor medicamente, trebuie administrate cu precauție pacienților cu antecedente de reacție alergică la compușii relevanți. În cazul apariției unei reacții alergice, tratamentul trebuie întrerupt și trebuie întreprinse măsuri de intervenție, după caz. Reacțiile grave de hipersensibilitate pot necesita administrarea de epinefrină sau întreprinderea altor măsuri de urgență.

Insuficiență renală/hepatică

La pacienții cu funcția hepatică sau renală afectată, se recomandă monitorizarea adecvată pe durata tratamentului (vezi și pct. 4.2 privind reducerea dozei).

Tulburări hematologice/cutanate grave

Au fost raportate tulburări hematologice (inclusiv pancitopenie) și cutanate (inclusiv necroliză toxică epidermică) grave asociate administrării de aztreonam. În caz de modificări grave la nivel hemografic și cutanat, se recomandă întreruperea administării de aztreonam.

Convulsii

Au fost raportate rar convulsii în timpul tratamentului cu beta-lactamice, inclusiv aztreonam (vezi pct. 4.8).

Diaree asociată cu Clostridioides difficile

Diareea asociată cu Clostridioides difficile a fost raportată în cazul utilizării aproape tuturor antibioticelor, inclusiv aztreonam și poate varia ca severitate, de la ușoară până la colită fatală. Diareea asociată cu C. difficile trebuie avută în vedere la toți pacienții care se prezintă cu diaree după utilizarea de antibiotice. Este necesară analizarea antecedentelor medicale, deoarece diareea asociată cu C. difficile a apărut conform raportărilor și la peste 2 luni de la administrarea agenților antibacterieni. În caz de suspiciune sau confirmare a diareei asociate cu C. difficile, este posibil să fie nevoie de întreruperea antibioterapiei care nu vizează direct C. difficile. Nu trebuie administrate medicamente care inhibă peristaltismul intestinal.

Prelungirea timpului de protrombină/activitate crescută a anticoagulantelor orale

Prelungirea timpului de protrombină a fost raportată rar la pacienții cărora li s-a administrat aztreonam. În același timp, au fost raportate numeroase cazuri de activitate crescută a anticoagulantelor orale la pacienții cărora li s-au administrat antibiotice, inclusiv beta-lactamice. Printre factorii de risc se numără infecția sau inflamația severă, precum și vârsta și starea generală a pacientului. În cazul prescrierii concomitente de anticoagulante, trebuie asigurată monitorizare corespunzătoare. Este posibil să fie necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale, pentru a menține nivelul dorit de anticoagulare (vezi pct. 4.5 și 4.8).

Administrarea concomitentă de aminoglicozide

În cazul administrării unei aminoglicozide concomitent cu aztreonam, în special dacă se folosesc doze ridicate sau prelungite de aminoglicozidă, trebuie asigurată monitorizarea funcției renale din cauza nefrotoxicității și ototoxicității potențiale ale antibioticelor aminoglicozide.

Creşterea în exces organismelor non-sensibile

Utilizarea antibioticelor poate duce la creşterea în excesa microorganismelor non-sensibile, inclusiv microorganisme gram-pozitive și fungi. În caz de suprainfecție în timpul tratamentului, trebuie luate măsuri adecvate.

Copii și adolescenți

Există puține date privind siguranța și eficacitatea la nou născuți cu vârsta sub o săptămână; utilizarea la această categorie de populație trebuie evaluată cu atenție (vezi pct. 4.2).

Arginină

Azactam conține arginină. Studiile la nou născuți cu greutate scăzută la naștere au arătat că arginina administrată din formula de Azactam poate duce la creșterea argininei serice, a insulinei și a bilirubinei indirecte. Consecințele expunerii la acest aminoacid în timpul tratamentului la nou născuți nu au fost stabilite cu deplină certitudine.

Interferența cu testărea serologică

Este posibil ca în timpul tratamentului cu aztreonam să apară un rezultat pozitiv direct sau indirect al testului Coombs.

Efect de clasă

Utilizarea terapiilor care conțin beta-lactamice, inclusiv aztreonam, poate cauza encefalopatie (ex. confuzie, alterarea conștienței, epilepsie, tulburări de mișcare), în special la pacienți cu insuficiență renală și în asociere cu administrarea de beta-lactamice în supradoză.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Administrarea concomitentă de probenecid sau furosemid cu aztreonam duce la creșteri semnificative clinic ale valorilor serice ale aztreonam.

Din cauza inducerii de beta-lactamaze, s-a constatat că anumite antibiotice (ex.: cefoxitin, imipenem) cauzează antagonism cu multe beta-lactamice, inclusiv aztreonam, pentru anumiți aerobi Gram-negativi, precum speciile Enterobacter și Pseudomonas.

În cazul prescrierii concomitente de anticoagulante, trebuie asigurată monitorizare corespunzătoare. Este posibil să fie necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale pentru a menține nivelul dorit de anticoagulare (vezi pct. 4.4 și 4.8).

Studiile farmacocinetice cu doză unică nu au arătat nicio interacțiune semnificativă între aztreonam și gentamicină, nafcilină sodică, cefradină, clindamicină sau metronidazol. Nu s-au raportat reacții de tip disulfiram în cazul ingestiei de alcool (acest lucru nu este surprinzător având în vedere că aztreonam nu conține lanț lateral de metil-tetrazol).

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Sarcina

Aztreonam traversează placenta și intră în circulația fetală. Nu există studii adecvate și bine controlate în rândul femeilor gravide. Studiile pe femele gestante de șobolani și iepuri, la doze zilnice de până la de 15 și, respectiv, 5 ori mai mari decât doza maximă recomandată la om, nu au identificat semne de embriotoxicitate, fetotoxicitate sau teratogenicitate. Având în vedere că studiile privind reproducerea la animale nu sunt întotdeauna predictibile pentru reacția la om, aztreonam trebuie folosit în timpul sarcinii doar dacă este evident necesar.

Alăptarea

Aztreonam este excretat în laptele uman în concentrații sub 1% din concentrațiile obținute simultan în serul matern. În consecință, trebuie analizată oportunitatea întreruperii temporare a alăptării pe durata tratamentului cu aztreonam.

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind influența asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Totuși, acest medicament poate avea un impact important asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje în cazul apariției encefalopatiei (vezi pct. 4.4 și 4.9).

4.8 Reacții adverse

În cadrul studiilor clinice, reacțiile adverse nu au fost frecvente, tratamentul fiind întrerupt pentru circa 2% dintre pacienți.

Frecvențele reacțiilor adverse enumerate mai jos, prezentate conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme și organe și frecvență, observate în studiile clinice și după punerea pe piață a medicamentului, sunt definite după cum urmează: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 și < 1/10), mai puțin frecvente (≥ 1/1 000 și < 1/100), rare (≥ 1/10 000 și < 1/1 000), foarte rare (< 1/10 000) sau cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei categorii de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.

a) Vezi pct. 4.4

* De obicei reversibile pe durata terapiei și fără semne sau simptome de disfuncție hepatobiliară

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

La nevoie, aztreonam poate fi eliminat prin hemodializă și/sau dializă peritoneală; acesta poate fi eliminat din sânge prin hemofiltrare arteriovenoasă continuă.

Utilizarea terapiilor care conțin beta-lactamice, inclusiv aztreonam, poate cauza encefalopatie (ex. confuzie, alterarea conștienței, epilepsie, tulburări de mișcare), în special la pacienți cu insuficiență renală și în asociere cu administrarea de beta-lactamice în supradoză.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: 1.1.3 - Antiinfecțioase. Agenți antibacterieni. Monobactame, cod ATC: J01DF01

Aztreonam este un antibiotic beta-lactamic monociclic sintetic (o monobactamă), cu acțiune bactericidă împotriva unui spectru larg de bacterii gram-negativi aerobe.

Spre deosebire de alte clase de antibiotice beta-lactamice, monobactamele au o structură formată dintrun singur inel cu un radical sulfonil la poziția 1.

Microbiologie

Aztreonam prezintă in vitro o activitate puternică și specifică împotriva unui spectru larg de bacterii aerobe Gram-negative, inclusiv Pseudomonas aeruginosa. Acțiunea bactericidă a aztreonam rezultă din inhibarea sintezei peretelui celular bacterian datorită afinității ridicate a aztreonam cu proteinele de legare a penicilinei (PBP3). Spre deosebire de majoritatea antibioticelor beta-lactamice, aztreonam nu induce activitate beta-lactamică, iar structura sa moleculară conferă un nivel ridicat de rezistență la hidrolizare de către beta-lactamaze (penicilinaze și cefalosporinaze) produsă de majoritatea microorganismelor gram-negative și gram-pozitive.

Aztreonam este de obicei activ împotriva microorganismelor aerobe Gram-negative rezistente la antibiotice hidrolizate de beta-lactamaze. Aztreonam își menține activitatea antimicrobiană la un interval al pH-ului de 6 - 8 in vitro, precum și în prezența serului uman și în condiții anaerobe.

Aztreonam este activ in vitro împotriva majorității tulpinilor următoarelor microorganisme:

Escherichia coli

Specii de Enterobacter

Specii de Klebsiella (inclusiv K. pneumoniae și K. oxytoca)

Proteus mirabilis

Proteus vulgaris

Morganella morganii

Providencia (inclusiv P. stuartii și P. rettgeri)

Pseudomonas, inclusiv P. aeruginosa

Serratia marcescens

Neisseria gonorrhoeae (inclusiv tulpini care produc penicilinază)

Haemophilus influenzae (inclusiv tulpini rezistente la ampicilină și alte tulpini care produc penicilinază)

Citrobacter

unele tulpini de Acinetobacter calcoaceticus.

Aztreonam este activ in vitro și împotriva altor microorganisme aerobe Gram-negative:

Salmonella

Shigella

Pasteurella multocida

Yersinia enterocolitica

Aeromonas hydrophila

Neisseria meningitidis

S-a demonstrat că aztreonam și aminoglicozidele sunt sinergice in vitro împotriva majorității tulpinilor de P. aeruginosa, a multor tulpini de Enterobacterales și a altor bacili aerobi Gram-negativi. Din cauza inducerii beta-lactamazei, s-a constatat că anumite antibiotice (ex.: cefoxitina, imipenem) cauzează antagonism cu multe beta-lactamice, inclusiv aztreonam, pentru anumite microorganisme aerobe Gramnegative.

Modificarea florei intestinale anaerobe cauzate de antibiotice cu spectru larg poate duce la înmulțirea agenților patogeni, cum ar fi speciile de Candida și Clostridioides. Studiile in vitro au arătat că aztreonam are un efect redus asupra microflorei intestinale. Nu s-a găsit Clostridioides difficile și toxina acesteia în urma administrării de aztreonam la animalele studiate.

5.2 Proprietăți farmacodinamice

Adulți: Perfuziile intravenoase în doză unică de 30 minute de 500 mg, 1 g și 2 g de Azactam la voluntari sănătoși au dus la concentrații plasmatice de 54, 90 și, respectiv, 204 μg/ml, imediat după administrare; la 8 ore, concentrații plasmatice erau de 1,3 și, respectiv, 6 μg/ml. Injectarea intravenoasă în doză unică de 3 minute a acelorași doze au dus la concentrații plasmatice de 58, 125 și 242 μg/ml la cinci minute după finalizarea injecției.

Concentrațiile serice de aztreonam la pacienții sănătoși în urma injectării intramusculare a 500 mg și 1 g sunt prezentate în tabelul de mai jos; concentrații plasmatice maxime sunt atinse la o oră de la administrarea i.m. La doze unice i.m. sau i.v. identice, concentrațiile serice de aztreonam sunt comparabile la 1 oră (1,5 ore de la începerea perfuziei intravenoase) cu curbe similare ale concentrațiilor serice.

Concentrațiile plasmatice de aztreonam în urma dozelor unice de 500 mg, 1 g (intramuscular sau intravenos) sau 2 g (intravenos) depășesc CMI₉₀ pentru Neisseria, H. influenzae și majoritatea genurilor de Enterobacterales timp de 8 ore (în cazul Enterobacter nivelurile serice timp de 8 ore depășesc CMI la 80% din tulpini). În cazul P. aeruginosa, o doză unică de 2 g intravenos produce niveluri serice care depășesc CMI₉₀ timp de aproximativ 4 - 6 ore. Aceste doze de aztreonam duc la valori medii în urină care depășesc CMI₉₀ pentru aceleași microorganisme timp de 12 ore.

Timpul de înjumătățire plasmatică al aztreonam a fost în medie de 1,7 ore (1,5-2,0 ore) la subiecți cu funcție renală normală, indiferent de doză și cale de administrare. La subiecții sănătoși, clearance-ul plasmatic a fost de 91 ml/min, iar clearance-ul renal a fost de 56 ml/min; volumul mediu de distribuție la starea de echilibru a fost în medie de 12,6 litri, aproximativ echivalent cu volumul lichidului extracelular.

La pacienții cu funcție renală afectată, timpul de înjumătățire plasmatică al aztreonam este prelungit (vezi pct. 4.2). Timpul de înjumătățire plasmatică al aztreonam este ușor prelungit la pacienții cu insuficiență hepatică.

Concentrațiile medii de aztreonam în urină au fost de aproximativ 1100, 3500 și 6600 μg/ml în primele 2 ore după dozele unice intravenoase de 500 mg, 1 g sau, respectiv, 2 g (perfuzie de 30 de minute). Intervalul de concentrații medii obținute în probele de urină din aceste studii la 8 și 12 ore a fost între 25 și 120 μg/ml. În urma injecției intramusculare de 500 mg și 1 g de Azactam, nivelurile urinare au fost de aproximativ 500 și, respectiv, 1200 μg/ml, în primele 2 ore, scăzând la 180 și 470 μg/ml în probele de după 6 - 8 ore. La subiecții sănătoși, aztreonam este excretat în urină prin secreție tubulară activă și filtrare glomerulară. Aproximativ 60% - 70% dintr-o doză intravenoasă sau intramusculară a fost recuperată în urină după 8 ore. Excreția urinară a unei doze unice parenterale a fost practic completă la 12 ore de la injecție. Aproximativ 12% dintr-o doză unică intravenoasă radiomarcată a fost recuperată din scaun.

Administrarea intramusculară sau intravenoasă a unei doze unice de 500 mg sau 1 g de Azactam la 8 ore timp de 7 zile la subiecți sănătoși nu a produs nicio acumulare aparentă de aztreonam sau modificare a caracteristicilor de dispunere; legarea proteinelor serice a fost în medie de 56% indiferent de doză. O medie de 6% din 1 g de doză intramusculară a fost excretată în urină ca produs inactiv din punct de vedere microbiologic.

Concentrații de aztreonam după o doză unică parenterală

Concentrația de aztreonam în salivă la 30 de minute după o doză unică de 1 g intravenos a fost de 0,2 μg/ml; în laptele matern la 2 ore după o doză unică de 1 g intravenos a fost de 0,2 μg/ml și la 6 ore după o doză unică de 1 g intramuscular a fost de 0,3 μg/ml; în lichidul amniotic la 6 - 8 ore de la administrarea dozei unice de 1 g intravenos a fost de 2 μg/ml. Concentrația de aztreonam în lichidul peritoneal obținută la 1 - 6 ore după administrarea de doze multiple de 2 g intravenos a variat între 12 μg/ml și 90 μg/ml.

Aztreonam administrat intravenos ajunge rapid la concentrații terapeutice în lichidul dializei peritoneale, în timp ce aztreonam administrat intraperitoneal în lichidul de dializă produce rapid valori serice terapeutice.

Proprietăți farmacocinetice la copii și adolescenți

Proprietățile farmacocinetice ale aztreonam la copii și adolescenți diferă în funcție de vârstă. Există puține date privind siguranța și eficacitatea la nou născuți cu vârsta sub o săptămână; utilizarea la această categorie de populație trebuie evaluată cu atenție (vezi pct. 4.2).

5.3 Date preclinice de siguranță

Studiile pe șobolani și iepuri nu au evidențiat semne de embriotoxicitate, fetotoxicitate sau teratogenicitate.

Nu au fost efectuate studii de carcinogenitate pe animale. Studiile de toxicologie nu au evidențiat vreun potențial mutagenic, iar studiile de reproducere nu au evidențiat vreo afectare a fertilității.

6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Arginină

6.2 Incompatibilități

Soluțiile de Azactam pentru perfuzare intravenoasă care nu depășesc 2% m/v preparate cu soluție injectabilă de clorură de sodiu 0,9% sau dextroză 5%, la care s-a adăugat fosfat de clindamicină, sulfat de gentamicină, sulfat de tobramicină sau cefazolină sodică la concentrații clinice obișnuite sunt stabile timp de 48 de ore la temperatura camerei sau 7 zile în frigider.

Amestecul de ampicilină sodică cu aztreonam în soluție injectabilă de clorură de sodiu 0,9% este stabil timp de 24 de ore la temperatura camerei și de 48 de ore în frigider; stabilitatea în soluție injectabilă cu dextroză 5% este de 2 ore la temperatura camerei și de 8 ore în frigider.

Nu se recomandă alte amestecuri sau concentrații la alte specificații pentru amestecurile de mai sus având în vedere că nu există date disponibile privind compatibilitatea.

Aztreonam este incompatibil cu nafcilina sodică, cefradina și metronidazolul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani.

După reconstituire: 24 de ore, a se păstra la temperaturi sub 30 ºC sau 3 zile la frigider (2 ºC – 8 ºC).

Soluțiile cu o concentrație de peste 2% m/v (1 g aztreonam în 50 ml) trebuie utilizate imediat după preparare.

6.4 Precauții speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 30 ºC.

Pentru condițiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire vezi pct. 6.3.

6.5 Natura și conținutul ambalajului

Flacon de sticlă cu 1 g de aztreonam. Pachete de 1 sau 4 bucăți.

6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare

Reconstituirea soluției: Flaconul trebuie agitat puternic imediat după adăugarea diluantului. Soluțiile reconstituite nu se folosesc pentru mai multe doze, iar orice soluție neutilizată în urma administrării dozei unice trebuie eliminată.

În funcție de concentrație și de diluantul utilizat, soluția reconstituită de Azactam variază de la incolor la galben pai pal sau rozaliu (eficacitatea nu este afectată). Medicamentele parenterale trebuie inspectate vizual întotdeauna atunci când soluția și ambalajul o permit pentru a identifica eventuale particule în suspensie și decolorarea.

Administrare intramusculară

Conținutul flaconului trebuie reconstituit cu o cantitate de cel puțin 3 ml din următorii diluanți:

• apă pentru injecții,
• clorură de sodiu 0,9%

Se administrează prin injectare profundă într-o masă musculară mare (precum cadranul superior extern al gluteus maximus sau partea laterală a șoldului). Nu este necesar anestezic local.

Administrare intravenoasă

Bolus: conținutul flaconului trebuie reconstituit cu 6 - 10 ml de apă pentru injecții; se injectează încet direct în venă sau în tubul unui set de administrare adecvat, timp de 3 - 5 minute.

Perfuzie: Fiecare gram de Azactam trebuie reconstituit în prealabil cu cel puțin 3 ml de apă pentru injecții. Soluția rezultată trebuie diluată la o concentrație finală de maxim 2% m/v (50 ml per g de Azactam) cu una dintre următoarele soluții de perfuzare:

• clorură de sodiu 0,9%
• soluție injectabilă Ringer
• soluție injectabilă Ringer lactat
• dextroză 5% sau 10%
• lactat de sodiu M/6

În cazul perfuzării intermitente de aztreonam și un alt medicament cu care nu este compatibil din punct de vedere farmaceutic, tubul de perfuzie obișnuit trebuie clătit înainte și după administrarea aztreonamului cu orice soluție de perfuzare adecvată compatibilă cu ambele soluții de medicamente; medicamentele nu trebuie administrate simultan. Timpul de perfuzare trebuie să fie de 20 - 60 minute. În cazul utilizării unui set de administrare tip Y, trebuie acordată atenție volumului calculat de soluție de aztreonam necesar astfel încât să fie perfuzată întreaga doză. Se poate utiliza un set de administrare cu controlarea volumului pentru administrarea diluției inițiale de Azactam într-o soluție de perfuzare compatibilă în timpul administrării; în acest caz, diluția finală de aztreonam trebuie să ofere o concentrație de maxim 2% (m/v).

Soluțiile de aztreonam pentru perfuzare sunt compatibile cu fosfatul de clindamicină, sulfatul de gentamicină, sulfatul de tobramicină și cefazolina sodică (stabilitatea amestecului depinde de concentrație). Nu există date disponibile privind compatibilitatea altor amestecuri.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

Laboratoires Delbert SAS

49 Rue Rouelle

75015 Paris, Franța

8. NUMERELE AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

5/2023/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Data primei autorizări: Iunie 2023

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Iulie 2026

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Aprilie 2026