SPEVIGO 150 mg

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Spevigo 450 mg concentrat pentru soluție perfuzabilă

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Fiecare flacon conține spesolimab 450 mg în 7,5 ml.

Fiecare ml de concentrat pentru soluție perfuzabilă conține spesolimab 60 mg.

După diluare, fiecare ml de soluție conține spesolimab 9 mg (vezi pct. 6.6).

Spesolimab este produs prin tehnologia ADN-ului recombinant pe celule ovariene de hamster chinezesc.

Excipienți cu efect cunoscut

Fiecare flacon conține 3 mg de polisorbat 20 (E432).

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Concentrat pentru soluție perfuzabilă (concentrat steril)

Soluție limpede până la ușor opalescentă, incoloră până la ușor maronie-gălbuie.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Spevigo este indicat pentru tratamentul puseurilor acute de psoriazis pustulos generalizat (PPG) la adulți și adolescenți începând cu vârsta de 12 ani, în monoterapie.

4.2 Doze și mod de administrare

Tratamentul trebuie instituit și supravegheat de către medici cu experiență în abordarea terapeutică a pacienților cu boli cutanate inflamatorii.

Tratamentul poate fi inițiat cu seringa preumplută sub formă de injecție subcutanată pentru prevenirea puseurilor acute de PPG (consultați Rezumatul caracteristicilor produsului pentru Spevigo 150 mg și 300 mg soluție injectabilă în seringă preumplută) sau cu o doză intravenoasă de spesolimab pentru tratamentul unui puseu acut de PPG.

Doze

Doza recomandată pentru tratamentul unui puseu acut de PPG la adulți și adolescenți începând cu vârsta de 12 ani și greutate corporală de minim 40 kg este o doză unică de 900 mg (două flacoane a câte 450 mg) administrată în perfuzie intravenoasă. Dacă simptomele puseului acut persistă, poate fi administrată o doză suplimentară de 900 mg la interval de o săptămână după doza inițială.

Spevigo nu a fost studiat la pacienți cu greutatea corporală sub 40 kg. Așa cum rezultă din modelarea și simularea farmacocinetică, doza recomandată la adolescenți începând cu vârsta de 12 ani și greutate corporală ≥ 30 și < 40 kg este o doză unică de 450 mg (un flacon de 450 mg) administrată sub formă de perfuzie intravenoasă (vezi pct. 5.2). Dacă simptomele puseului acut persistă, poate fi administrată o doză suplimentară de 450 mg (un flacon de 450 mg) la interval de o săptămână după doza inițială.

Datele clinice privind tratamentul puseurilor acute ulterioare sunt foarte limitate (vezi pct. 4.4).

Datele clinice privind utilizarea altor tratamente pentru PPG concomitent cu spesolimab sunt limitate. Spesolimab nu trebuie utilizat în asociere cu alte tratamente pentru PPG, de exemplu imunosupresoare sistemice, pentru tratarea unui puseu acut (vezi pct. 4.4 și 4.5).

Grupe speciale de pacienți

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei.

Insuficiență renală sau hepatică

Spesolimab nu a fost studiat conform protocoalelor la aceste grupe de pacienți. În general, nu se anticipează că aceste afecțiuni ar avea vreun impact semnificativ clinic asupra parametrilor farmacocinetici ai anticorpilor monoclonali și nu se consideră necesară ajustarea dozei.

Copii și adolescenți

Siguranța și eficacitatea spesolimab la copii cu vârsta sub 12 ani nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.

Mod de administrare

Acest medicament este destinat exclusiv administrării intravenoase prin perfuzie. Nu trebuie administrat prin injecție intravenoasă directă sau bolus.

După diluarea cu soluție injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%), se administrează prin perfuzie intravenoasă continuă utilizând o linie intravenoasă care conține un filtru în linie steril, apirogen, cu legare scăzută de proteine (dimensiunea porului 0,2 microni), în decurs de 90 de minute. Nu trebuie administrată nicio altă perfuzie în paralel, prin intermediul aceluiași abord intravenos.

În cazul în care viteza de perfuzare este redusă sau dacă perfuzia este oprită temporar, timpul total de perfuzare (incluzând timpul de oprire) nu trebuie să depășească 180 de minute (vezi pct. 4.4).

Pentru instrucțiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicații

Hipersensibilitate severă sau care pune viața în pericol la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1 (vezi pct. 4.4).

Infecții active importante din punct de vedere clinic (de exemplu tuberculoză activă, vezi pct. 4.4).

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Trasabilitate

Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenție.

Infecții

Spesolimab poate determina creșterea riscului de infecții (vezi pct. 4.8).

La pacienții cu o infecție cronică sau cu antecedente de infecții recurente, înainte de a prescrie spesolimab trebuie evaluate riscurile potențiale și beneficiile clinice anticipate ale tratamentului. Tratamentul cu spesolimab nu trebuie instituit la pacienții cu infecție activă, de orice tip, importantă din punct de vedere clinic, înainte ca infecția să se remită sau să fie tratată în mod adecvat. Pacienților trebuie să li se recomande să solicite asistență medicală dacă după tratamentul cu spesolimab apar semne sau simptome de infecție importantă din punct de vedere clinic.

Evaluare pretratament pentru tuberculoză

Înainte de instituirea tratamentului cu spesolimab, pacienții trebuie evaluați în vederea identificării unei posibile infecții cu tuberculoză (TBC). Spesolimab este contraindicat la pacienți cu infecție TBC activă (vezi pct. 4.3).

Trebuie avut în vedere tratamentul anti-TBC înainte de instituirea tratamentului cu spesolimab la pacienții cu TBC latent, antecedente de TBC sau posibilă expunere anterioară la persoane cu tuberculoză activă, pentru care nu poate fi confirmată administrarea unei scheme adecvate de tratament. După tratamentul cu spesolimab, pacienții trebuie monitorizați pentru depistarea eventualelor semne și simptome de TBC activă.

Reacții de hipersensibilitate și asociate perfuziei

Pot surveni reacții de hipersensibilitate și reacții asociate perfuziei în cazul utilizării unor anticorpi monoclonali, cum este spesolimab. Hipersensibilitatea poate include reacții imediate precum anafilaxie și reacții tardive, precum reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS).

La pacienții tratați cu spesolimab au fost raportate reacții de hipersensibilitate imediate, care au inclus reacții anafilactice (vezi pct. 4.8).

Dacă un pacient prezintă semne de anafilaxie sau altă reacție gravă de hipersensibilitate, tratamentul cu spesolimab trebuie oprit imediat și trebuie instituit tratamentul adecvat (vezi pct. 4.3).

Dacă un pacient dezvoltă reacții de hipersensibilitate ușoare sau moderate în timpul unei perfuzii intravenoase, precum și alte reacții asociate perfuziei, tratamentul trebuie oprit și trebuie avut în vedere un tratament medical adecvat (de exemplu administrare sistemică de antihistaminice și/sau corticosteroizi). După remisiunea reacției, perfuzia poate fi reluată la o viteză mai mică, cu posibilitatea de creștere treptată a vitezei, pentru finalizarea perfuziei (vezi pct. 4.2).

Utilizare la pacienți cu un puseu acut de PPG cu debut brusc, cu risc letal

Nu există experiență privind utilizarea spesolimab la pacienți cu un puseu acut de PPG cu debut brusc, cu risc letal, sau cu un puseu acut care necesită terapie intensivă.

Utilizarea concomitentă cu alte tratamente pentru PPG

Siguranța și eficacitatea spesolimab în asociere cu imunosupresoare, incluzând medicamente biologice, nu au fost evaluate sistematic (vezi pct. 4.5). În cadrul studiului clinic pentru tratarea puseurilor acute de PPG, a existat o perioadă de eliminare (washout) pentru majoritatea celorlalte tratamente (medicamente biologice, alte tratamente imunomodulatoare sistemice), iar unele tratamente au fost oprite înainte de începerea tratamentului cu spesolimab, fără a fi necesară o perioadă de eliminare (metotrexat, ciclosporină, retinoizi, tratamente topice) (vezi pct. 5.1).

Utilizarea altor imunosupresoare concomitent cu spesolimab nu este recomandată. La începerea tratamentului cu spesolimab, alte tratamente pentru PPG trebuie oprite și nu trebuie utilizate concomitent alte tratamente (de exemplu, cu imunosupresoare sistemice) pentru tratarea puseului acut.

Reluarea tratamentului

Sunt disponibile date foarte limitate privind eficacitatea și siguranța în cazul reluării tratamentului cu spesolimab pentru un nou puseu acut apărut ulterior. În studiul Effisayil 1, cinci pacienți au reluat tratamentul pentru un nou puseu acut și au fost monitorizați timp de minimum 8 săptămâni.

Imunizări

Nu se cunoaște dacă spesolimab afectează eficacitatea vaccinurilor.

Nu sunt disponibile date privind posibila transmitere secundară a infecției prin intermediul vaccinurilor cu virusuri vii la pacienții cărora li se administrează spesolimab (vezi pct. 4.5). Intervalul dintre administrarea vaccinurilor cu virusuri vii și instituirea tratamentului cu spesolimab trebuie să fie de cel puțin 4 săptămâni. Nu trebuie administrate vaccinuri cu virusuri vii timp de cel puțin 16 săptămâni după tratamentul cu spesolimab.

Pentru informații suplimentare privind imunizarea înainte de inițierea tratamentului pentru prevenirea puseurilor acute de PPG, vezi Rezumatul caracteristicilor produsului pentru Spevigo 150 mg soluție injectabilă în seringă preumplută.

Neuropatie periferică

Potențialul de apariție a neuropatiei periferice în cazul utilizării de spesolimab nu este cunoscut. În studiile clinice efectuate cu spesolimab au fost raportate cazuri de neuropatie periferică. Medicii trebuie să fie atenți pentru a identifica simptomele care ar putea indica debutul unei neuropatii periferice.

Excipienți cu efect cunoscut

Polisorbați

Acest medicament conține 3 mg de polisorbat 20 per fiecare flacon de 7,5 ml. Polisorbații pot determina reacții alergice.

Sodiu

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conține sodiu”.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Nu s-au efectuat studii privind interacțiunile. La pacienții cu PPG, nu se anticipează ca spesolimab să determine interacțiuni CYP mediate de citokine, ca factor declanșator.

Vaccinurile cu virusuri vii nu trebuie administrate concomitent cu spesolimab (vezi pct. 4.4).

Experiența privind utilizarea concomitentă a spesolimab cu imunosupresoare la pacienții cu PPG este limitată (vezi pct. 4.4).

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Sarcina

Datele provenite din utilizarea spesolimab la femeile gravide sunt inexistente sau limitate. Studiile non-clinice efectuate cu utilizarea unui anticorp monoclonal anti-IL36R surogat, specific șoarecelui, nu au evidențiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Se cunoaște faptul că imunoglobulina umană (IgG) traversează bariera placentară. Ca măsură de precauție, este de preferat să se evite utilizarea spesolimab în timpul sarcinii.

Alăptarea

Nu există date privind excreția spesolimab în laptele uman. La om, excreția anticorpilor IgG în lapte are loc în primele câteva zile de la naștere și scade până la concentrații reduse curând după aceea. În consecință, în primele câteva zile poate avea loc transferul anticorpilor IgG la nou-născut prin lapte. În această scurtă perioadă, nu se poate exclude un risc pentru sugar. Ulterior, spesolimab poate fi utilizat în timpul alăptării, dacă este necesar din punct de vedere clinic. Dacă tratamentul a fost oprit înaintea ultimului trimestru de sarcină, alăptarea poate fi începută imediat după naștere.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date privind efectul spesolimab asupra fertilității umane. Studiile efectuate la șoarece cu utilizarea unui anticorp monoclonal anti-IL36R surogat, specific șoarecelui, nu au evidențiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra fertilității din antagonismul IL36R (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Spevigo nu are nicio influență sau are influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8 Reacții adverse

Rezumatul profilului de siguranță

Reacțiile adverse raportate cel mai frecvent sunt infecțiile (17,1%), cu infecții ale tractului urinar raportate ca fiind grave la 1 pacient (2,9%) (vezi Descrierea reacțiilor adverse selectate).

Lista reacțiilor adverse sub formă de tabel

Tabelul 1 prezintă o listă a reacțiilor adverse raportate în studiile clinice, precum și după punerea pe piață. Reacțiile adverse sunt prezentate în funcție de clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme și organe și de categoria de frecvență, utilizând următoarea convenție: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 și < 1/10), mai puțin frecvente (≥ 1/1 000 și < 1/100), rare (≥ 1/10 000 și < 1/1 000), foarte rare (< 1/10 000), cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tabelul 1: Reacții adverse

a) Infecțiile raportate cel mai frecvent au fost infecție la nivelul tractului urinar (Frecvente) și infecție la nivelul tractului respirator superior (Foarte frecvente) b) Derivată din studiile de extensie în regim deschis și din experiența după punerea pe piață c) Neraportată în studiul Effisayil 1

Descrierea reacțiilor adverse selectate

Infecții

În perioada controlată cu placebo, cu durata de 1 săptămână, din studiul Effisayil 1, au fost raportate infecții la 17,1% dintre pacienții tratați cu spesolimab, în comparație cu 5,6% dintre pacienții la care sa administrat placebo. În studiul Effisayil 1, infecția gravă (infecție la nivelul tractului urinar) a fost raportată la 1 pacient (2,9%) din grupul de tratament cu spesolimab și la niciun pacient din grupul cu administrare de placebo. În timpul perioadei controlate cu placebo cu durata de până la

48 de săptămâni din studiul Effisayil 2, au fost raportate infecții la 33,3% dintre pacienții tratați cu Spevigo și la 33,3% dintre pacienții tratați cu placebo. În studiul Effisayil 2, infecțiile grave au fost raportate la 3 pacienți (3,2%) din grupul cu Spevigo și la niciun pacient din grupul tratat cu placebo. Infecțiile observate în studiile clinice efectuate cu spesolimab au fost în general ușoare până la moderate, fără un tipar distinct în ceea ce privește agentul patogen sau tipul infecției.

Hipersensibilitate

Hipersensibilitatea se referă la reacții de hipersensibilitate sistemice imediate, incluzând reacție anafilactică. În studiile de extensie în regim deschis și după punerea pe piață au fost raportate reacții de hipersensibilitate sistemice imediate.

Reacții la nivelul locului de administrare a perfuziei

Reacțiile la nivelul locului de administrare a perfuziei includ eritem, tumefiere, durere, indurație, senzație de căldură, exfoliere, papulă, prurit, erupție cutanată tranzitorie și urticarie la locul de administrare a injecției. Reacțiile la nivelul locului de administrare a perfuziei au fost în mod tipic ușoare până la moderate ca severitate.

Copii și adolescenți

Datele disponibile pentru adolescenți sunt limitate. În studiul Effisayil 2 au fost înrolați 8 pacienți adolescenți cu PPG, cu vârsta cuprinsă între 14 și 17 ani (vezi pct. 5.1). În general, profilul de siguranță la adolescenții tratați cu spesolimab (n = 6) a fost în concordanță cu profilul de siguranță la adulți, și nu au fost identificate preocupări noi privind siguranța.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, astfel cum este menționat în Anexa V.

4.9 Supradozaj

Cea mai mare doză de spesolimab administrată în studiile clinice a fost de 1 200 mg pe cale intravenoasă sau subcutanată. Reacțiile adverse observate la subiecții cărora li s-au administrat doze unice sau repetate de până la 1 200 mg au fost în concordanță cu profilul de siguranță cunoscut al spesolimab.

În caz de supradozaj, se recomandă ca pacientul să fie monitorizat pentru depistarea oricăror semne sau simptome de reacții adverse și trebuie instituit tratament simptomatic, după caz.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: imunosupresoare, inhibitori de interleukină, codul ATC: L04AC22

Mecanism de acțiune

Spesolimab este un anticorp monoclonal umanizat antagonist al imunoglobulinei G1 (IgG1) care blochează semnalul receptorului interleukinei 36 (IL36R) umane. Legarea spesolimab de IL36R previne activarea ulterioară a IL36R prin liganzii săi (IL36 α, β și γ) și activarea în aval a căilor proinflamatorii.

Efecte farmacodinamice

După tratamentul intravenos cu spesolimab la pacienții cu PPG, în ser și la nivelul pielii s-au observat concentrații reduse de proteină C reactivă (PCR), interleukină (IL) 6, citokine mediate de celulele T helper (Th1/Th17), markeri inflamatorii mediați de keratinocite, mediatori neutrofilici și citokine proinflamatorii în săptămâna 1, în comparație cu valorile inițiale, iar acestea au fost asociate cu o scădere a severității clinice. Aceste reduceri ale valorilor biomarkerilor au devenit mai pronunțate la ultima determinare în săptămâna 8 în Effisayil 1.

Eficacitate și siguranță clinică

Effisayil 1 (1368‑0013)

A fost efectuat un studiu randomizat, în regim dublu-orb, controlat cu placebo (Effisayil 1), în scopul evaluării eficacității și siguranței clinice a spesolimab la pacienți adulți cu puseuri acute de psoriazis pustulos generalizat (PPG), diagnosticat conform criteriilor European Rare And Severe Psoriasis Expert Network (Rețeaua Europeană de Experți în Psoriazis Rar și Sever - ERASPEN), indiferent de statusul mutației IL36RN. Pacienții au fost randomizați dacă prezentau un puseu acut de PPG de intensitate moderată până la severă, definit printr-un scor total pe scala Evaluare globală a psoriazisului pustulos generalizat, efectuată de medic (GPPGA) (cu interval de la 0 [fără] la 4 [sever]) de cel puțin 3 (moderat), prezența unor pustule noi (apariție nouă sau agravare a pustulelor existente), subscor de pustule GPPGA de cel puțin 2 (ușor) și o arie a suprafeței corporale de cel puțin 5% acoperită cu eritem și prezență a pustulelor. Pacienților li s-a solicitat să oprească tratamentul sistemic și topic pentru PPG înainte de randomizare (vezi Tabelul 2). Pacienții cu un puseu acut de PPG care pune viața în pericol sau cei care necesitau tratament în secția de terapie intensivă au fost excluși din studiu.

Tabelul 2: Timpul minim între oprirea administrării medicamentelor pentru tratamentul PPG restricționate și randomizare (Effisayil 1)*

* Nu se inițiază tratament cu 1 săptămână înainte de randomizare: fototerapie (de exemplu UVA, UVB), tratament topic pentru psoriazis sau orice altă afecțiune la nivelul pielii (de exemplu corticosteroizi topici, analogi topici de vitamina D, gudron, antralină, retinoizi topici); nu se inițiază tratament cu 2 săptămâni înainte de randomizare, nu se crește doza în intervalul de 2 săptămâni anterior randomizării și trebuie ca tratamentul să fi fost oprit înainte de administrarea primei doze: metotrexat, ciclosporină, retinoizi.

** Fără restricții în ceea ce privește corticosteroizii administrați prin inhalare pentru tratarea astmului bronșic sau corticosteroizii sub formă de picături administrate în ochi sau în ureche.

Obiectivul primar de evaluare al studiului l-a constituit proporția de pacienți cu un subscor de pustule GPPGA de 0 (indicând lipsa pustulelor vizibile) în săptămâna 1 după tratament. Obiectivul secundar de evaluare al studiului l-a constituit proporția de pacienți cu un scor GPPGA total de 0 sau 1 (piele curată sau aproape curată) în săptămâna 1. Pentru subscorul de pustule GPPGA de 0 și scorul GPPGA total de 0/1 s-a utilizat imputarea non-responderilor pentru gestionarea utilizării medicației de salvare (tratament la latitudinea investigatorului în cazul agravării bolii) și a medicației de urgență (o doză unică de 900 mg de spesolimab administrat intravenos) și a datelor lipsă.

În total au fost randomizați 53 pacienți (2:1) pentru a li se administra intravenos o doză unică de spesolimab 900 mg (n = 35) sau placebo (n = 18). Pacienții din oricare dintre grupurile de tratament care au prezentat în continuare simptome de puseu acut în săptămâna 1 au fost eligibili pentru a li se administra o doză intravenoasă unică de spesolimab 900 mg în regim deschis, rezultând 12 pacienți (34%) din grupul de tratament cu spesolimab cărora li s-a administrat a doua doză de spesolimab și 15 pacienți (83%) din grupul cu administrare de placebo cărora li s-a administrat o doză de spesolimab în ziua 8. În plus, la 6 pacienți (4 din grupul de tratament cu spesolimab; 2 din grupul cu administrare de placebo) s-a administrat tratament pentru puseuri acute cu o doză unică de 900 mg de spesolimab administrată intravenos pentru reapariția unui puseu acut după ziua 8.

Populația de studiu a fost formată din 32% bărbați și 68% femei. Vârsta medie a fost de 43 de ani (interval: 21-69); 55% dintre pacienți erau asiatici și 45% caucazieni. Majoritatea pacienților incluși în studiu aveau un subscor de pustule GPPGA de 3 (43%) sau 4 (36%), iar pacienții aveau un scor GPPGA total de 3 (81%) sau 4 (19%). 24,5% dintre pacienți fuseseră tratați anterior cu terapie biologică pentru PPG.

Obiectivele primare și secundare evaluare a eficacității

În săptămâna 1 a existat o diferență semnificativă statistic în ceea ce privește proporția de pacienți care au atins un subscor de pustule GPPGA de 0 (indicând absența pustulelor vizibile) și un scor GPPGA total de 0 sau 1 (piele curată sau aproape curată) în grupul de tratament cu spesolimab, în comparație cu grupul cu administrare de placebo (vezi Tabelul 3).

Tabelul 3: Subscorul de pustule GPPGA și scorul GPPGA total în săptămâna 1 (Effisayil 1)

GPPGA = evaluarea globală a psoriazisului pustulos generalizat, efectuată de medic; i.v. = intravenos * Valoarea p unilaterală

Atât pentru obiectivul primar de evaluare, cât și pentru cel secundar, efectul tratamentului a fost observat la toți pacienții, indiferent de statusul mutației IL36RN.

Effisayil 2 (1368-0027)

Un studiu randomizat, în regim dublu-orb, controlat cu placebo, de fază II b (Effisayil 2) a evaluat eficacitatea și siguranța spesolimab pentru administrare subcutanată la pacienți adulți și adolescenți cu antecedente de PPG, diagnosticați conform criteriilor ERASPEN, indiferent de statusul mutației IL36RN și cu cel puțin două puseuri acute de PPG de intensitate moderată până la severă în antecedente. Pacienții au fost randomizați dacă aveau un scor GPPGA total de 0 sau 1 la selecție și la randomizare. Pacienților li s-a solicitat să oprească tratamentul sistemic și topic pentru PPG înainte de randomizare sau la randomizare. Era necesar ca acești pacienți să fi avut antecedente de puseuri acute în timp ce urmau tratament concomitent pentru PPG sau antecedente de puseuri acute la reducerea dozei sau oprirea administrării medicamentelor concomitente respective.

Obiectivul primar de evaluare al studiului l-a constituit timpul până la primul puseu acut de PPG până în săptămâna 48 (definit printr-un subscor de pustule GPPGA ≥ 2 și o creștere a scorului total GPPGA ≥ 2 față de momentul inițial). Obiectivul secundar de evaluare al studiului l-a constituit apariția a cel puțin un puseu acut de PPG până în săptămâna 48. Alte obiective finale secundare în săptămâna 48 au fost reprezentate de timpul până la prima agravare pe Scala simptomelor de psoriazis (PSS) și de Indicele de calitate a vieții din punct de vedere dermatologic (DLQI), definit ca o creștere cu 4 puncte a scorului total față de momentul inițial.

Au fost randomizați în total 123 de pacienți (1:1:1:1) pentru a li se administra unul dintre cele patru tratamente (vezi Tabelul 4).

Tabelul 4: Grupuri de tratament în studiul Effisayil 2

Lotul populațional în studiu a constat din 38,2% bărbați și 61,8% femei. Vârsta medie a fost 40,4 ani (interval: 14-75) cu 8 (6,5%) pacienți adolescenți (câte 2 în fiecare grup de tratament); 64,2% dintre pacienți erau asiatici și 35,8% erau caucazieni. Pacienții incluși în studiu aveau un subscor de pustule GPPGA de 1 (28,5%) sau 0 (71,5%) și un scor total GPPGA de 1 (86,2%) sau 0 (13,8%). La momentul randomizării, 74,8% dintre pacienți urmau tratament sistemic pentru PPG, care a fost oprit la inițierea tratamentului de studiu randomizat.

Deși în studiul Effisayil 2 au fost studiate 3 scheme de administrare, schema de administrare recomandată pentru prevenirea unui puseu acut de PPG este o doză de încărcare subcutanată de 600 mg spesolimab urmată de tratament subcutanat cu 300 mg administrat o dată la 4 săptămâni (vezi pct. 4.2). Rezultatele prezentate mai jos în rezumat corespund schemei de administrare recomandate.

Pacienții care au manifestat un puseu acut au fost eligibili pentru a li se administra până la două doze intravenoase de 900 mg spesolimab în regim deschis (vezi pct. 4.2). La 2 (6,7%) pacienți din grupul de tratament cu spesolimab pentru doza recomandată și la 15 (48,4%) pacienți din grupul cu placebo s-a administrat tratament intravenos pentru un puseu acut.

Tratamentul cu doza recomandată de spesolimab comparativ cu placebo a produs o ameliorare semnificativă statistic pe baza criteriilor principale și a principalelor criterii secundare de evaluare (vezi Tabelul 5).

Tabelul 5: Timpul până la primul puseu acut de PPG și până la apariția a cel puțin un puseu acut de PPG, până în săptămâna 48 (Effisayil 2)

* Utilizarea tratamentului intravenos cu spesolimab sau a asistenței medicale standard prescrise de investigator pentru tratarea agravării PPG au fost considerate ca debut al puseului acut de PPG

** Modelul de regresie Cox stratificat în funcție de utilizarea medicamentelor sistemice pentru PPG la randomizare

*** Testul Log-rank stratificat în funcție de utilizarea medicamentelor sistemice pentru PPG la randomizare, valoarea p unilaterală

**** Testul Cochran-Mantel-Haenszel după imputări multiple, stratificat în funcție de utilizarea medicamentelor sistemice pentru PPG la randomizare, valoarea p unilaterală

Eficacitatea dozei recomandate de spesolimab administrate subcutanat comparativ cu placebo a fost observată la scurt timp după randomizare și s-a menținut până în săptămâna 48 (vezi Figura 1).

Figura 1: Timpul până la primul puseu acut de PPG, până în săptămâna 48 (Effisayil 2)

Atât pentru obiectivul primar de evaluare, cât și pentru obiectivul secundar de evaluare, efectul tratamentului a fost observat la toți pacienții, indiferent de statusul mutației IL36RN.

Un pacient adolescent din grupul cu placebo a primit asistență medicală standard prescrisă de investigator pentru tratarea agravării PPG și s-a considerat că a manifestat un puseu acut de PPG. Niciun pacient adolescent din grupul cu doza recomandată de spesolimab nu a manifestat un puseu acut de PPG.

De asemenea, a fost observată prevenirea agravării PPG în raport cu PSS și DLQI, după cum indică indicii de risc pentru PSS 0,42 (IÎ 95% 0,20; 0,91) și pentru DLQI 0,26 (IÎ 95% 0,11; 0,62).

Imunogenitate

La pacienții cu PPG tratați cu spesolimab administrat intravenos în studiul Effisayil 1, 46% dintre pacienți au prezentat AAM. La majoritatea subiecților cu rezultat pozitiv la testul pentru AAM au apărut, de asemenea, anticorpi neutralizanți. În studiul Effisayil 2, în urma administrării unor doze subcutanate multiple de spesolimab, la 41% dintre pacienți au apărut AAM. La majoritatea subiecților cu rezultat pozitiv la testul pentru AAM au apărut anticorpi neutralizanți.

Clearance-ul spesolimabului a crescut odată cu titrurile de AAM.

Întrucât majoritatea pacienților nu au manifestat un nou puseu acut ulterior în studiul Effisayil 1, datele privind reluarea tratamentului la pacienții cu AAM (n = 4) sunt limitate. În prezent nu se cunoaște dacă există o corelație între prezența AAM la spesolimab și menținerea eficacității pentru tratamentul unui puseu acut. După administrarea subcutanată de spesolimab în studiul Effisayil 2, nu a existat un impact aparent al prezenței AAM asupra eficacității sau siguranței.

Copii și adolescenți

Agenția Europeană pentru Medicamente a acordat o derogare de la obligația de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu Spevigo la copii cu vârsta mai mică de 12 ani în tratamentul psoriazisului pustulos generalizat (vezi pct. 4.2 pentru informații privind utilizarea la copii și adolescenți).

Aprobare condiționată

Acest medicament a fost autorizat conform unei proceduri numite „aprobare condiționată”. Aceasta înseamnă că sunt așteptate date suplimentare referitoare la acest medicament.

Agenția Europeană pentru Medicamente va revizui informațiile noi privind acest medicament cel puțin o dată pe an și acest RCP va fi actualizat, după cum va fi necesar.

5.2 Proprietăți farmacocinetice

A fost elaborat un model de farmacocinetică populațională pe baza datelor colectate de la subiecți sănătoși, pacienți cu PPG și pacienți cu alte boli. După administrarea intravenoasă a unei doze unice de 900 mg, ASC0‑∞ (IÎ 95%) și C_max (IÎ 95%) estimate în funcție de modelul de FC populațională la un pacient tipic ADA-negativ cu PPG au fost de 4 750 (4 510, 4 970) µg·zi/ml, respectiv 238 (218, 256) µg/ml. După o doză de încărcare subcutanată de spesolimab 600 mg urmată de spesolimab 300 mg subcutanat o dată la 4 săptămâni, concentrația minimă medie (CV%) la starea de echilibru a variat între 33,4 µg/ml (37,6%) și 42,3 µg/ml (43,0%).

Absorbție

După administrarea subcutanată a unei doze unice de spesolimab la voluntarii sănătoși, concentrațiile plasmatice maxime au fost atinse între 5,5 și 7,0 zile de la administrare. După administrarea subcutanată la nivelul abdomenului, biodisponibilitatea absolută a fost ușor mai crescută la doze mai mari, cu valori estimate de 58%, 65%, respectiv, 72% la 150 mg, 300 mg, respectiv, 600 mg. Pe baza datelor limitate, biodisponibilitatea absolută la nivelul coapsei a fost de aproximativ 85% după o doză subcutanată de spesolimab 300 mg.

Distribuție

Pe baza analizei de farmacocinetică populațională, volumul de distribuție tipic la starea de echilibru a fost 6,4 l.

Metabolizare

Calea de metabolizare a spesolimab nu a fost caracterizată. Fiind un anticorp monoclonal umanizat IgG1, se anticipează că spesolimabul se degradează în peptide mici și aminoacizi prin intermediul căilor catabolice, într-un mod similar IgG endogene.

Eliminare

În intervalul liniar de doze (0,3 până la 20 mg/kg), bazat pe modelul de FC populațională, clearance-ul spesolimabului (IÎ 95%) la un pacient tipic ADA‑negativ cu PPG, cu greutatea de 70 kg, a fost de 0,184 l/zi. Timpul terminal de înjumătățire plasmatică a fost de 25,5 zile.

Liniaritate/Non-liniaritate

Atunci când a fost administrat intravenos, spesolimab a manifestat o farmacocinetică liniară cu o creștere a expunerii proporțională cu doza în intervalele de doze unice cuprinse între 0,3 și 20 mg/kg greutate corporală. Atât clearance-ul (Cl) cât și timpul terminal de înjumătățire plasmatică nu au fost dependente de doză. După administrarea subcutanată a unei singure doze, expunerea la spesolimab a crescut ușor, mai mult decât proporțional cu doza, în intervalul de doze cuprins între 150 mg și 600 mg, din cauza unei biodisponibilități ușor crescute la doze mai mari.

Greutate corporală

Concentrațiile de spesolimab au fost mai scăzute la subiecții cu greutate corporală mai mare și mai crescute la subiecții cu greutate corporală mai mică. Spesolimab nu a fost studiat la pacienți cu PPG cu greutatea corporală peste 164 kg.

Așa cum rezultă din modelarea și simularea farmacocinetică, doza recomandată la adolescenți începând cu vârsta de 12 ani și greutate corporală ≥ 30 și < 40 kg este jumătate din doza recomandată la adulți și adolescenți cu vârsta de la 12 ani și greutatea corporală de minim 40 kg (vezi pct. 4.2). Se anticipează că expunerea la pacienții cu greutatea corporală ≥ 30 și < 40 kg cărora li se administrează schema de tratament în doză redusă este comparabilă cu expunerea observată în studiile pentru PPG.

Vârstnici/sex/rasă

Pe baza analizelor de farmacocinetică populațională, vârsta, sexul și rasa nu au niciun efect semnificativ clinic asupra parametrilor farmacocinetici ai spesolimab.

Insuficiență hepatică și renală

Deoarece este un anticorp monoclonal, se anticipează că, spesolimab nu este supus eliminării pe cale hepatică sau renală. Nu au fost efectuate studii clinice formale privind efectul insuficienței hepatice sau renale asupra parametrilor farmacocinetici ai spesolimab.

Analiza de FC populațională nu a identificat existența unei influențe a insuficienței hepatice ușoare sau a insuficienței renale ușoare sau moderate asupra expunerii sistemice la spesolimab.

Copii și adolescenți

Parametrii farmacocinetici ai spesolimab la pacienții copii și adolescenți cu vârsta mai mică de 14 ani nu au fost studiați.

Parametrii farmacocinetici ai spesolimab, evidențiați la adolescenți, au fost în concordanță cu cei evidențiați la adulți.

5.3 Date preclinice de siguranță

Datele non-clinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor privind toxicitatea după doze repetate.

Toxicitate asupra funcției de reproducere și dezvoltării

Studiile non-clinice efectuate la șoarece cu utilizarea unui anticorp surogat, orientate către IL36R murinice, nu au evidențiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte în ceea ce privește sarcina, dezvoltarea embrionară/fetală sau fertilitatea.

Genotoxicitate

Nu au fost efectuate studii de genotoxicitate cu spesolimab.

Carcinogenitate

Nu au fost efectuate studii de carcinogenitate și mutagenitate cu spesolimab.

6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Acetat de sodiu trihidrat (E262)

Acid acetic glacial (E260) (pentru ajustarea pH-ului)

Sucroză

Clorhidrat de arginină

Polisorbat 20 (E432)

Apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilități

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la pct. 6.6.

6.3 Perioada de valabilitate

Flaconul nedeschis

3 ani.

După deschidere

Din punct de vedere microbiologic, după deschidere medicamentul trebuie diluat și administrat imediat prin perfuzie.

După prepararea perfuziei

Stabilitatea chimică și fizică a soluției diluate în timpul utilizării a fost demonstrată pentru 24 de ore la temperaturi cuprinse între 2 °C și 30 °C.

Din punct de vedere microbiologic, soluția perfuzabilă diluată trebuie utilizată imediat. Dacă nu este utilizată imediat, condițiile de păstrare în timpul utilizării constituie responsabilitatea utilizatorului și, în mod normal, nu trebuie să depășească 24 de ore, la temperaturi cuprinse între 2 °C și 8 °C, cu excepția cazului în care diluarea a avut loc în condiții controlate și aseptice validate. În intervalul dintre preparare și începerea administrării, soluția perfuzabilă trebuie protejată de lumină cu respectarea procedurilor standard la nivel local.

6.4 Precauții speciale pentru păstrare

A se păstra la frigider (2 °C‑8 °C).

A nu se congela.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

Înainte de utilizare, flaconul nedeschis poate fi păstrat la temperaturi de până la 30 °C, timp de până la 24 de ore, dacă este păstrat în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

Pentru condițiile de păstrare ale medicamentului după deschidere și diluare, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura și conținutul ambalajului

7,5 ml de concentrat într-un flacon din sticlă de 10 ml (sticlă de tip I) incolor, acoperit cu dop din cauciuc și capac fără filet sertizat din aluminiu, cu buton din plastic de culoare albastră.

Mărime de ambalaj a 2 flacoane.

6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare

Acest medicament este compatibil cu seturi de perfuzie fabricate din policlorură de vinil (PVC), polietilenă (PE), polipropilenă (PP), polibutadienă și poliuretan (PUR) și cu membrane ale filtrului de linie fabricate din polietersulfonă (PES, neutră și încărcată pozitiv) și poliamidă (PA) încărcată pozitiv.

Instrucțiuni de manipulare

• Flaconul trebuie inspectat vizual înainte de utilizare. Dacă soluția este tulbure, prezintă modificări de culoare sau conține particule mari sau colorate, flaconul trebuie aruncat.
• Spevigo este numai pentru o singură utilizare.
• Trebuie să se utilizeze o tehnică aseptică pentru prepararea soluției perfuzabile:
• Pentru doza recomandată de 900 mg, extrageți și aruncați 15 ml dintr-un recipient cu 100 ml de soluție injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) și înlocuiți lent această cantitate cu 15 ml de spesolimab concentrat steril (două flacoane de 450 mg/7,5 ml).
• Pentru doza recomandată de 450 mg, extrageți și aruncați 7,5 ml dintr-un recipient cu 100 ml de soluție injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) și înlocuiți lent această cantitate cu 7,5 ml de spesolimab concentrat steril (un flacon de

450 mg/7,5 ml).

• Amestecați ușor înainte de utilizare. Soluția perfuzabilă diluată de spesolimab trebuie utilizată imediat.
• Spevigo nu trebuie asociat cu alte medicamente. Poate fi utilizată o linie intravenoasă preexistentă pentru administrarea soluției perfuzabile diluate de spesolimab dacă se au în vedere informațiile de mai sus privind compatibilitatea. Linia trebuie spălată cu soluție injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) înainte de perfuzie și la finalul acesteia. Nu trebuie administrată nicio altă perfuzie în paralel, prin intermediul aceluiași abord intravenos.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

LEO Pharma A/S

Industriparken 55

DK-2750 Ballerup

Danemarca

8. NUMĂRUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

EU/1/22/1688/001

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Data primei autorizări: 9 decembrie 2022

Data ultimei reînnoiri a autorizației: 24 octombrie 2025

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenției Europene pentru Medicamente https://www.ema.europa.eu.

Acest medicament face obiectul unei monitorizări suplimentare. Acest lucru va permite identificarea rapidă de noi informații referitoare la siguranță. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacții adverse suspectate. Vezi pct. 4.8 pentru modul de raportare a reacțiilor adverse.

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Spevigo 150 mg soluție injectabilă în seringă preumplută

Spevigo 300 mg soluție injectabilă în seringă preumplută

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Spevigo 150 mg soluție injectabilă în seringă preumplută

Fiecare seringă preumplută conține spesolimab 150 mg în 1 ml.

Excipienți cu efect cunoscut

Fiecare seringă preumplută de 1 ml conține 0,4 mg de polisorbat 20 (E432).

Spevigo 300 mg soluție injectabilă în seringă preumplută

Fiecare seringă preumplută conține spesolimab 300 mg în 2 ml.

Excipienți cu efect cunoscut

Fiecare seringă preumplută de 2 ml conține 0,8 mg de polisorbat 20 (E432).

Spesolimab este produs prin tehnologia ADN-ului recombinant pe celule ovariene de hamster chinezesc.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluție injectabilă (injecție)

Soluție limpede până la ușor opalescentă, incoloră până la ușor maronie-gălbuie.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Spevigo este indicat pentru prevenirea puseurilor acute de psoriazis pustulos generalizat (PPG) la adulți și adolescenți începând cu vârsta de 12 ani.

4.2 Doze și mod de administrare

Tratamentul trebuie instituit și supravegheat de către medici cu experiență în abordarea terapeutică a pacienților cu boli cutanate inflamatorii.

Tratamentul poate fi inițiat cu seringa preumplută sub formă de injecție subcutanată pentru prevenirea puseurilor acute de PPG sau cu o doză intravenoasă de spesolimab pentru tratamentul unui puseu acut de PPG (vezi Rezumatul caracteristicilor produsului pentru Spevigo 450 mg concentrat pentru soluție perfuzabilă).

Doze

Doza recomandată pentru prevenirea unui puseu acut de PPG la adulți și adolescenți începând cu vârsta de 12 ani și greutate corporală de minim 40 kg este o doză de încărcare de 600 mg (fie patru injecții a câte 150 mg, fie două injecții a câte 300 mg), administrată subcutanat, urmată de 300 mg (fie două injecții a câte 150 mg, fie o injecție de 300 mg) administrate subcutanat o dată la 4 săptămâni.

Spevigo nu a fost studiat la pacienți cu greutatea corporală mai mică de 40 kg. Așa cum rezultă din modelarea și simularea farmacocinetică, doza recomandată la adolescenți începând cu vârsta de 12 ani și greutate corporală ≥ 30 și < 40 kg este o doză de încărcare subcutanată de 300 mg (fie două injecții a câte 150 mg, fie o injecție de 300 mg) urmată de 150 mg (o injecție de 150 mg) administrată subcutanat o dată la 4 săptămâni (vezi pct. 5.2).

Datele clinice privind utilizarea altor tratamente pentru PPG concomitent cu spesolimab sunt limitate. Spesolimab nu este recomandat pentru utilizare în asociere cu alte tratamente pentru PPG și trebuie luată în considerare reducerea treptată a tratamentelor cu PPG anterioare, la inițierea terapiei (vezi pct. 4.4 și 4.5).

Tratamentul unui puseu acut de PPG în timpul tratamentului preventiv subcutanat pentru PPG Dacă un pacient prezintă un puseu acut de PPG în timp ce i se administrează Spevigo subcutanat, puseul acut de PPG poate fi tratat cu Spevigo administrat intravenos (vezi Rezumatul caracteristicilor produsului pentru Spevigo 450 mg concentrat pentru soluție perfuzabilă).

Inițierea sau reinițierea tratamentului preventiv subcutanat pentru PPG după tratamentul intravenos al unui puseu acut de PPG

Administrarea subcutanată de Spevigo poate fi inițiată sau reinițiată la patru săptămâni după tratamentul intravenos cu Spevigo. Nu este necesară o doză subcutanată de încărcare.

Doză omisă

Dacă se omite o doză, aceasta trebuie administrată cât mai curând posibil. Ulterior, administrarea trebuie reluată la data programată în mod obișnuit.

Grupe speciale de pacienți

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei.

Insuficiență renală sau hepatică

Spesolimab nu a fost studiat formal la aceste grupe de pacienți. În general, nu se anticipează că aceste afecțiuni ar avea vreun impact relevant din punct de vedere clinic asupra parametrilor farmacocinetici ai anticorpilor monoclonali și nu se consideră necesară ajustarea dozei.

Copii și adolescenți

Siguranța și eficacitatea spesolimab la copii cu vârsta sub 12 ani nu au fost stabilite.

Mod de administrare

Injecția trebuie administrată subcutanat în partea superioară a coapsei sau în abdomen. Seringa preumplută nu trebuie injectată în zone în care pielea este sensibilă, prezintă echimoze, eritem, indurație sau cicatrice. Dacă este necesară administrarea mai multor injecții una după alta, trebuie ales un loc diferit pentru administrarea fiecărei injecții, la o distanță de cel puțin 2 cm de alte locuri de administrare.

Adulți și adolescenți începând cu vârsta de 12 ani și cu greutatea corporală de minim 40 kg Doza de încărcare subcutanată de 600 mg (vezi pct. Doze) trebuie administrată de către un profesionist din domeniul sănătății.

Pentru dozele subcutanate ulterioare de 300 mg, dacă profesionistul din domeniul sănătății stabilește că este cazul, pacienții își pot autoadministra injecția sau aparținătorii le pot administra seringa preumplută după o instruire adecvată în tehnica de administrare subcutanată a injecțiilor.

Pentru o doză completă de 300 mg este necesară injectarea fie a două seringi preumplute de 150 mg, una după alta, fie injectarea unei seringi preumplute de 300 mg.

Instrucțiunile de utilizare detaliate sunt furnizate în prospectul respectiv.

Adolescenți începând cu vârsta de 12 ani și cu greutatea corporală ≥ 30 și < 40 kg

Spevigo trebuie administrat de un profesionist din domeniul sănătății.

Pentru doza de încărcare subcutanată de 300 mg (vezi pct. Doze) este necesară injectarea fie a două seringi preumplute de 150 mg, una după alta, fie injectarea unei seringi preumplute de 300 mg. Pentru o doză ulterioară de 150 mg, este necesară injectarea unei seringi preumplute de 150 mg.

4.3 Contraindicații

Hipersensibilitate severă sau care pune viața în pericol la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1 (vezi pct. 4.4).

Infecții active importante din punct de vedere clinic (de exemplu tuberculoză activă, vezi pct. 4.4).

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Trasabilitate

Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenție.

Infecții

Spesolimab poate determina creșterea riscului de infecții (vezi pct. 4.8).

La pacienții cu o infecție cronică sau cu antecedente de infecții recurente, înainte de a prescrie spesolimab trebuie evaluate riscurile potențiale și beneficiile clinice anticipate ale tratamentului. Tratamentul cu spesolimab nu trebuie instituit la pacienții cu infecție activă, de orice tip, importantă din punct de vedere clinic, înainte ca infecția să se remită sau să fie tratată în mod adecvat. Pacienților trebuie să li se recomande să solicite asistență medicală dacă în timpul sau după tratamentul cu spesolimab apar semne sau simptome de infecție semnificativă clinic.

Dacă un pacient urmează tratament cu Spevigo injecție subcutanată pentru prevenirea unui puseu acut de PPG și prezintă o infecție activă importantă din punct de vedere clinic, tratamentul cu Spevigo trebuie oprit. Poate fi avută în vedere reinițierea tratamentului după ce infecția se remite sau este tratată în mod adecvat.

Evaluare pretratament pentru tuberculoză

Înainte de instituirea tratamentului cu spesolimab, pacienții trebuie evaluați în vederea identificării unei posibile infecții cu tuberculoză (TBC). Spesolimab este contraindicat la pacienți cu infecție TBC activă (vezi pct. 4.3).

Trebuie avut în vedere tratamentul anti-TBC înainte de instituirea tratamentului cu spesolimab la pacienții cu TBC latent, antecedente de TBC sau posibilă expunere anterioară la persoane cu tuberculoză activă, pentru care nu poate fi confirmată administrarea unei scheme adecvate de tratament. În timpul și după tratamentul cu spesolimab, pacienții trebuie monitorizați pentru depistarea eventualelor semne și simptome de TBC activă.

Reacții de hipersensibilitate

Pot surveni reacții de hipersensibilitate în cazul utilizării unor anticorpi monoclonali, cum este spesolimab. Hipersensibilitatea poate include reacții imediate precum anafilaxie și reacții tardive, precum reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS).

La pacienții tratați cu spesolimab au fost raportate reacții de hipersensibilitate imediate, care au inclus reacții anafilactice (vezi pct. 4.8).

Dacă un pacient prezintă semne de anafilaxie sau altă reacție gravă de hipersensibilitate, tratamentul cu spesolimab trebuie oprit imediat și trebuie instituit tratamentul adecvat (vezi pct. 4.3).

Utilizare la pacienți cu un puseu acut de PPG cu debut brusc, cu risc letal

Pentru tratamentul puseurilor acute de PPG, vezi Rezumatul caracteristicilor produsului pentru Spevigo 450 mg concentrat pentru soluție perfuzabilă.

Nu există experiență privind utilizarea spesolimab la pacienți cu un puseu acut de PPG cu debut brusc, cu risc letal, sau cu un puseu acut care necesită terapie intensivă.

Utilizarea concomitentă cu alte tratamente pentru PPG sau imunosupresoare

Siguranța și eficacitatea spesolimab în asociere cu imunosupresoare, incluzând medicamente biologice, nu au fost evaluate sistematic. În cadrul studiului clinic pentru prevenirea puseurilor acute de PPG, alte tratamente pentru PPG au trebuit oprite înainte de inițierea tratamentului cu spesolimab, cu o perioadă de eliminare (medicamente biologice, alte tratamente imunomodulatoare sistemice) sau cu oprire în ziua randomizării (ziua începerii tratamentului preventiv cu spesolimab) (vezi pct. 5.1).

Spesolimab nu este recomandat pentru utilizare în asociere cu alte tratamente pentru PPG. În vederea prevenirii riscului de apariție a puseurilor acute de PPG, trebuie luată în considerare reducerea treptată a tratamentelor anterioare la inițierea terapiei de prevenție a PPG cu spesolimab. Dacă este necesar, pot fi utilizate ocazional alte tratamente pentru PPG în timpul tratamentului (de exemplu în cazul agravării sau după un puseu acut), stabilite de medicul care îngrijește pacientul.

Imunizări

Nu se cunoaște dacă spesolimab afectează eficacitatea vaccinurilor.

Nu sunt disponibile date privind posibila transmitere secundară a infecției prin intermediul vaccinurilor cu virusuri vii atenuate la pacienții cărora li se administrează spesolimab (vezi pct. 4.5). Intervalul dintre administrarea vaccinurilor cu virusuri vii atenuate și instituirea tratamentului cu spesolimab trebuie să fie de cel puțin 4 săptămâni. Nu trebuie administrate vaccinuri cu virusuri vii atenuate în timpul tratamentului cu spesolimab și timp de cel puțin 16 săptămâni după aceea.

Înainte de inițierea administrării de spesolimab pentru prevenirea unui puseu acut de PPG, trebuie avută în vedere finalizarea tuturor imunizărilor adecvate, în conformitate cu ghidurile actuale de practică privind vaccinarea.

Neuropatie periferică

Potențialul de apariție a neuropatiei periferice în cazul utilizării de spesolimab nu este cunoscut. În studiile clinice efectuate cu spesolimab au fost raportate cazuri de neuropatie periferică. Medicii trebuie să identifice cu atenție simptomele care ar putea indica debutul unei neuropatii periferice.

Excipienți cu efect cunoscut

Polisorbați

Acest medicament conține 0,4 mg de polisorbat 20 per fiecare seringă preumplută de 1 ml și 0,8 mg de polisorbat 20 per fiecare seringă preumplută de 2 ml. Polisorbații pot determina reacții alergice.

Sodiu

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conține sodiu”.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Nu s-au efectuat studii privind interacțiunile. La pacienții cu PPG nu este de anticipat că spesolimab determină interacțiuni CYP mediate de citokine, ca factor declanșator.

Vaccinurile cu virusuri vii atenuate nu trebuie administrate concomitent cu spesolimab (vezi pct. 4.4).

Experiența privind utilizarea concomitentă a spesolimab cu imunosupresoare este limitată (vezi pct. 4.4).

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Sarcina

Datele provenite din utilizarea spesolimab de către femeile gravide sunt inexistente sau limitate. Studiile non-clinice efectuate cu utilizarea unui anticorp monoclonal anti-IL36R surogat, specific șoarecelui, nu au evidențiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Se cunoaște faptul că imunoglobulina umană (IgG) traversează bariera placentară. Ca măsură de precauție, este de preferat să se evite utilizarea spesolimab în timpul sarcinii.

Alăptarea

Nu există date privind excreția spesolimab în laptele uman. La om, excreția anticorpilor IgG în lapte are loc în primele câteva zile de la naștere și scade până la concentrații reduse curând după aceea. În consecință, în primele câteva zile poate avea loc transferul anticorpilor IgG la nou-născut prin lapte. În această scurtă perioadă, nu poate fi exclus riscul la sugar. Ulterior, spesolimab poate fi utilizat în timpul alăptării, dacă este necesar clinic. Dacă tratamentul a fost oprit înaintea ultimului trimestru de sarcină, alăptarea poate fi începută imediat după naștere.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date privind efectul spesolimab asupra fertilității umane. Studiile efectuate la șoarece cu utilizarea unui anticorp monoclonal anti-IL36R surogat, specific șoarecelui, nu au evidențiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra fertilității din antagonismul IL36R (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Spevigo nu are nicio influență sau are influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.

4.8 Reacții adverse

Rezumatul profilului de siguranță

Reacțiile adverse raportate cel mai frecvent sunt infecțiile (33,3%), cu infecții grave raportate la 3 pacienți (3,2%) (vezi Descrierea reacțiilor adverse selectate).

Lista reacțiilor adverse sub formă de tabel

Tabelul 1 prezintă o listă a reacțiilor adverse raportate în studiile clinice, precum și după punerea pe piață. Reacțiile adverse sunt prezentate în funcție de clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme și organe și de categoria de frecvență, utilizând următoarea convenție: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 și < 1/10), mai puțin frecvente (≥ 1/1 000 și < 1/100), rare (≥ 1/10 000 și < 1/1 000), foarte rare (< 1/10 000), cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tabelul 2: Reacții adverse

a) Infecțiile raportate cel mai frecvent au fost infecție la nivelul tractului urinar (Frecvente) și infecție la nivelul tractului respirator superior (Foarte frecvente) b) Derivată din studiile de extensie în regim deschis și din experiența după punerea pe piață c) Neraportată în studiul Effisayil 1

Descrierea reacțiilor adverse selectate

Infecții

În perioada controlată cu placebo, cu durata de 1 săptămână, din studiul Effisayil 1, au fost raportate infecții la 17,1% dintre pacienții tratați cu spesolimab, în comparație cu 5,6% dintre pacienții la care sa administrat placebo. În studiul Effisayil 1, infecția gravă (infecție la nivelul tractului urinar) a fost raportată la 1 pacient (2,9%) din grupul de tratament cu spesolimab și la niciun pacient din grupul cu administrare de placebo. În perioada controlată cu placebo din studiul Effisayil 2, cu durata de până la 48 de săptămâni, au fost raportate infecții la 33,3% dintre pacienții tratați cu Spevigo și la 33,3% dintre pacienții tratați cu placebo. În studiul Effisayil 2, infecții grave au fost raportate la 3 pacienți (3,2%) din grupul cu Spevigo și la niciun pacient din grupul cu placebo.

Infecțiile observate în studiile clinice efectuate cu spesolimab au fost în general ușoare până la moderate, fără un tipar distinct în ceea ce privește agentul patogen sau tipul infecției.

Hipersensibilitate

Hipersensibilitatea se referă la reacții de hipersensibilitate sistemice imediate, incluzând reacție anafilactică. În studiile de extensie în regim deschis și după punerea pe piață au fost raportate reacții de hipersensibilitate sistemice imediate.

Reacții la nivelul locului de administrare a perfuziei

Reacțiile la nivelul locului de administrare a perfuziei includ eritem, tumefiere, durere, indurație, senzație de căldură, exfoliere, papulă, prurit, erupție cutanată tranzitorie și urticarie la locul de administrare a injecției. Reacțiile la nivelul locului de administrare a perfuziei au fost în mod tipic ușoare până la moderate ca severitate.

Copii și adolescenți

Datele disponibile pentru adolescenți sunt limitate. În studiul Effisayil 2 au fost înrolați opt pacienți adolescenți cu PPG, cu vârsta cuprinsă între 14 și 17 ani (vezi pct. 5.1). În general, profilul de siguranță la adolescenții tratați cu spesolimab (n = 6) a fost în concordanță cu profilul de siguranță la adulți și nu au fost identificate preocupări noi privind siguranța.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, astfel cum este menționat în Anexa V.

4.9 Supradozaj

Cea mai mare doză de spesolimab administrată în studii clinice a fost de 1 200 mg pe cale intravenoasă sau subcutanată. Reacțiile adverse observate la subiecții cărora li s-au administrat doze unice sau repetate de până la 1 200 mg au fost în concordanță cu profilul de siguranță cunoscut al spesolimab.

În caz de supradozaj, se recomandă ca pacientul să fie monitorizat pentru depistarea oricăror semne sau simptome de reacții adverse și trebuie instituit tratament simptomatic, după caz.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: imunosupresoare, inhibitori de interleukină, codul ATC: L04AC22

Mecanism de acțiune

Spesolimab este un anticorp monoclonal umanizat antagonist al imunoglobulinei G1 (IgG1) care blochează semnalul receptorului interleukinei 36 IL36R umane. Legarea spesolimab de IL36R previne activarea ulterioară a IL36R prin liganzii săi (IL36 α, β și γ) și activarea în aval a căilor proinflamatorii.

Efecte farmacodinamice

După tratamentul intravenos cu spesolimab la pacienții cu PPG, în ser și la nivelul pielii s-au observat concentrații reduse de proteină C reactivă (PCR), interleukină (IL) 6, citokine mediate de celulele T helper (Th1/Th17), markeri inflamatorii mediați de keratinocite, mediatori neutrofilici și citokine proinflamatorii în săptămâna 1, în comparație cu valorile inițiale, iar acestea au fost asociate cu o scădere a severității clinice. Aceste reduceri ale valorilor biomarkerilor au devenit mai pronunțate la ultima determinare în săptămâna 8 în Effisayil 1.

Eficacitate și siguranță clinică

Effisayil 2 (1368-0027)

Un studiu randomizat, în regim dublu-orb, controlat cu placebo, de fază II b (Effisayil 2) a evaluat eficacitatea și siguranța spesolimab administrat subcutanat la pacienți adulți și adolescenți cu antecedente de PPG, diagnosticați conform criteriilor ERASPEN, indiferent de statusul mutației IL36RN și cu cel puțin două puseuri acute de PPG de intensitate moderată până la severă în antecedente. Pacienții au fost randomizați dacă aveau un scor GPPGA total de 0 sau 1 la selectare și la randomizare. Pacienților li s-a solicitat să oprească tratamentul sistemic și topic pentru PPG înainte de randomizare sau la randomizare. Era necesar ca acești pacienți să fi avut antecedente de puseuri acute în timp ce urmau tratament concomitent pentru PPG sau antecedente de puseuri acute la reducerea dozei sau oprirea administrării medicamentelor concomitente respective.

Obiectivul primar de evaluare al studiului l-a constituit timpul până la primul puseu acut de PPG până în săptămâna 48 (definit printr-un subscor de pustule GPPGA ≥ 2 și o creștere a scorului total GPPGA

≥ 2 față de momentul inițial). Obiectivul secundar de evaluare al studiului l-a constituit apariția a cel puțin un puseu acut de PPG până în săptămâna 48. Alte criterii finale secundare în săptămâna 48 au fost reprezentate de timpul până la prima agravare pe Scala simptomelor de psoriazis (PSS) și Indicele de calitate a vieții evaluat sub aspect dermatologic (DLQI), definit ca o creștere cu 4 puncte a scorului total față de momentul inițial.

Au fost randomizați în total 123 de pacienți (1:1:1:1) pentru a li se administra unul dintre cele patru tratamente (vezi Tabelul 2).

Tabelul 2: Grupuri de tratament în studiul Effisayil 2

Populația de studiu a constat din 38,2% bărbați și 61,8% femei. Vârsta medie a fost 40,4 ani (interval: 14-75) cu 8 (6,5%) pacienți adolescenți (câte 2 în fiecare grup de tratament); 64,2% dintre pacienți erau asiatici și 35,8% erau caucazieni. Pacienții incluși în studiu aveau un subscor de pustule GPPGA de 1 (28,5%) sau 0 (71,5%) și un scor total GPPGA de 1 (86,2%) sau 0 (13,8%). La momentul randomizării, 74,8% dintre pacienți urmau tratament sistemic pentru PPG, care a fost oprit la inițierea tratamentului de studiu randomizat.

Deși în studiul Effisayil 2 au fost studiate 3 scheme de administrare, schema de administrare recomandată pentru prevenirea unui puseu acut de PPG este o doză de încărcare subcutanată de 600 mg spesolimab urmată de tratament subcutanat cu 300 mg administrat o dată la 4 săptămâni (vezi pct. 4.2). Rezultatele prezentate mai jos în rezumat corespund schemei de administrare recomandate.

Pacienții care au manifestat un puseu acut au fost eligibili pentru a li se administra până la două doze intravenoase de 900 mg spesolimab în regim deschis (vezi pct. 4.2). La 2 (6,7%) pacienți din grupul de tratament cu spesolimab pentru doza recomandată și la 15 (48,4%) pacienți din grupul cu placebo s-a administrat tratament intravenos pentru un puseu acut.

Tratamentul cu doza recomandată de spesolimab comparativ cu placebo a produs o ameliorare semnificativă statistic pe baza criteriilor principale și a principalelor criterii secundare de evaluare (vezi Tabelul 3).

Tabelul 3: Timpul până la primul puseu acut de PPG și până la apariția a cel puțin un puseu acut de PPG, până în săptămâna 48 (Effisayil 2)

* Utilizarea tratamentului intravenos cu spesolimab sau a asistenței medicale standard prescrise de investigator pentru tratarea agravării PPG au fost considerate ca debut al puseului acut de PPG

** Modelul de regresie Cox stratificat în funcție de utilizarea medicamentelor sistemice pentru PPG la randomizare

*** Testul Log-rank stratificat în funcție de utilizarea medicamentelor sistemice pentru PPG la randomizare, valoarea p unilaterală

**** Testul Cochran-Mantel-Haenszel după imputări multiple, stratificat în funcție de utilizarea medicamentelor sistemice pentru PPG la randomizare, valoarea p unilaterală

Eficacitatea dozei recomandate de spesolimab administrate subcutanat comparativ cu placebo a fost observată la scurt timp după randomizare și s-a menținut până în săptămâna 48 (vezi Figura 1).

Figura 1: Timpul până la primul puseu acut de PPG, până în săptămâna 48 (Effisayil 2)

Atât pentru obiectivul primar de evaluare, cât și pentru obiectivul secundar de evaluare, efectul tratamentului a fost observat la toți pacienții, indiferent de statusul mutației IL36RN.

Un pacient adolescent din grupul cu placebo a primit asistență medicală standard prescrisă de investigator pentru tratarea agravării PPG și s-a considerat că a manifestat un puseu acut de PPG. Niciun pacient adolescent din grupul cu doza recomandată de spesolimab nu a manifestat un puseu acut de PPG.

De asemenea, a fost observată prevenirea agravării PPG în raport cu PSS și DLQI, după cum indică indicii de risc pentru PSS 0,42 (IÎ 95% 0,20; 0,91) și pentru DLQI 0,26 (IÎ 95% 0,11; 0,62).

Imunogenitate

La pacienții cu PPG tratați cu spesolimab administrat intravenos în studiul Effisayil 1, 46% dintre pacienți au prezentat AAM. La majoritatea subiecților cu rezultat pozitiv la testul pentru AAM au apărut, de asemenea, anticorpi neutralizanți. În studiul Effisayil 2, în urma administrării unor doze subcutanate multiple de spesolimab, la 41% dintre pacienți au apărut AAM. La majoritatea subiecților cu rezultat pozitiv la testul pentru AAM au apărut anticorpi neutralizanți.

Clearance-ul spesolimab a crescut odată cu titrurile de AAM.

Întrucât majoritatea pacienților nu au manifestat un nou puseu acut ulterior în studiul Effisayil 1, datele privind reluarea tratamentului la pacienții cu AAM (n = 4) sunt limitate. În prezent nu se cunoaște dacă există o corelație între prezența AAM la spesolimab și menținerea eficacității pentru tratamentul unui puseu acut. După administrarea subcutanată de spesolimab în studiul Effisayil 2, nu a existat un impact aparent al prezenței AAM asupra eficacității sau siguranței.

Copii și adolescenți

Agenția Europeană pentru Medicamente a acordat o derogare de la obligația de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu Spevigo la copii cu vârsta sub 12 ani în tratamentul psoriazisului pustulos generalizat (vezi pct. 4.2 pentru informații privind utilizarea la copii și adolescenți).

5.2 Proprietăți farmacocinetice

A fost elaborat un model de farmacocinetică populațională pe baza datelor colectate de la subiecți sănătoși, pacienți cu PPG și pacienți cu alte boli. După administrarea intravenoasă a unei doze unice de 900 mg, ASC0‑∞ (IÎ 95%) și C_max (IÎ 95%) estimate în funcție de modelul de FC populațională la un pacient tipic ADA-negativ cu PPG au fost de 4 750 (4 510, 4 970) µg·zi/ml, respectiv 238 (218, 256) µg/ml. După o doză subcutanată de încărcare de spesolimab 600 mg urmată de spesolimab 300 mg subcutanat o dată la 4 săptămâni, concentrația minimă medie (CV%) la starea de echilibru a variat între 33,4 µg/ml (37,6%) și 42,3 µg/ml (43,0%).

Absorbție

După administrarea subcutanată a unei doze unice de spesolimab la voluntari sănătoși, concentrațiile plasmatice maxime au fost atinse între 5,5 și 7,0 zile de la administrare. După administrarea subcutanată în abdomen, biodisponibilitatea absolută a fost ușor mai crescută la doze mai mari, cu valori estimate de 58%, 65%, respectiv 72% la 150 mg, 300 mg, respectiv 600 mg. Pe baza datelor limitate, biodisponibilitatea absolută la nivelul coapsei a fost de aproximativ 85% după o doză subcutanată de spesolimab 300 mg.

După administrarea subcutanată a unei doze unice de spesolimab 300 mg în abdomen, fie sub forma unei injecții de 300 mg, fie sub forma a două injecții de 150 mg, biodisponibilitatea a fost similară la ambele tratamente.

Distribuție

Pe baza analizei de farmacocinetică populațională, volumul de distribuție tipic la starea de echilibru a fost 6,4 l.

Metabolizare

Calea de metabolizare a spesolimab nu a fost caracterizată. Fiind un anticorp monoclonal umanizat

IgG1, se anticipează că spesolimab se degradează în peptide mici și aminoacizi prin intermediul căilor catabolice, într-un mod similar IgG endogene.

Eliminare

În intervalul liniar de doze (0,3 până la 20 mg/kg), bazat pe modelul de FC populațională, clearance-ul spesolimab (IÎ 95%) la un pacient tipic ADA‑negativ cu PPG, cu greutatea de 70 kg, a fost de 0,184 l/zi. Timpul terminal de înjumătățire plasmatică a fost de 25,5 zile.

Liniaritate/Non-liniaritate

Atunci când a fost administrat intravenos, spesolimab a manifestat o farmacocinetică liniară cu o creștere a expunerii proporțională cu doza în intervalele de doze unice cuprinse între 0,3 și 20 mg/kg. Nici clearance-ul (Cl), nici timpul terminal de înjumătățire plasmatică nu au fost dependente de doză. După administrarea subcutanată a unei singure doze, expunerea la spesolimab a crescut ușor mai mult decât proporțional cu doza în intervalul de doze cuprins între 150 mg și 600 mg, din cauza unei biodisponibilități ușor crescute la doze mai mari.

Greutate corporală

Concentrațiile de spesolimab au fost mai scăzute la subiecții cu greutate corporală mai mare și mai crescute la subiecții cu greutate corporală mai mică. Spesolimab nu a fost studiat la pacienți cu PPG cu greutatea corporală peste 164 kg.

Pe baza modelelor farmacocinetice și simulărilor, doza recomandată la adolescenți începând cu vârsta de 12 ani și cu greutatea corporală ≥ 30 și < 40 kg este jumătate din doza recomandată la adulți și adolescenți începând cu vârsta de 12 ani și cu greutatea corporală de minim 40 kg (vezi pct. 4.2). Se anticipează că expunerea la pacienții cu greutatea corporală ≥ 30 și < 40 kg cărora li se administrează schema de tratament în doză redusă este comparabilă cu expunerea observată în studiile pentru PPG.

Vârstnici/sex/rasă

Pe baza analizelor de farmacocinetică populațională, vârsta, sexul și rasa nu au niciun efect relevant clinic asupra parametrilor farmacocinetici ai spesolimab.

Insuficiență hepatică și renală

Deoarece este un anticorp monoclonal, se anticipează că, spesolimab nu este supus eliminării pe cale hepatică sau renală. Nu au fost efectuate studii clinice formale privind efectul insuficienței hepatice sau renale asupra parametrilor farmacocinetici ai spesolimab.

Analiza de FC populațională nu a identificat existența unei influențe a insuficienței hepatice ușoare sau a insuficienței renale ușoare sau moderate asupra expunerii sistemice la spesolimab.

Copii și adolescenți

Parametrii farmacocinetici ai spesolimab la pacienții copii și adolescenți cu vârsta sub 14 ani nu au fost studiați.

Parametrii farmacocinetici ai spesolimab, observați la adolescenți, au fost în concordanță cu cei observați la adulți.

5.3 Date preclinice de siguranță

Datele non-clinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor privind toxicitatea după doze repetate.

Toxicitate asupra funcției de reproducere și dezvoltării

Studiile non-clinice efectuate la șoarece cu utilizarea unui anticorp surogat, orientate către IL36R murinice, nu au evidențiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte în ceea ce privește sarcina, dezvoltarea embrionară/fetală sau fertilitatea.

Genotoxicitate

Nu au fost efectuate studii de genotoxicitate cu spesolimab.

Carcinogenitate

Nu au fost efectuate studii de carcinogenitate și mutagenitate cu spesolimab.

6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Acetat de sodiu trihidrat (E262)

Acid acetic glacial (E260) (pentru ajustarea pH-ului)

Sucroză

Clorhidrat de arginină

Polisorbat 20 (E432)

Apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilități

În absența studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

6.4 Precauții speciale pentru păstrare

A se păstra la frigider (2 °C‑8 °C).

A nu se congela. Spevigo seringă preumplută nu trebuie utilizat dacă a fost congelat, chiar dacă a fost decongelat.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

Spevigo 150 mg soluție injectabilă în seringă preumplută

Înainte de utilizare, seringa preumplută de 150 mg poate fi păstrată la temperaturi de până la 25 °C timp de până la 14 zile, dacă este păstrată în ambalajul original pentru a fi protejată de lumină. Seringa preumplută de 150 mg trebuie aruncată dacă a fost păstrată la temperaturi de până la 25 °C mai mult de 14 zile.

Spevigo 300 mg soluție injectabilă în seringă preumplută

Înainte de utilizare, seringa preumplută de 300 mg poate fi păstrată la temperaturi de până la 30 °C timp de până la 14 zile, dacă este păstrată în ambalajul original pentru a fi protejată de lumină. Seringa preumplută de 300 mg trebuie aruncată dacă a fost păstrată la temperaturi de până la 30 °C mai mult de 14 zile.

6.5 Natura și conținutul ambalajului

Seringă preumplută din sticlă asamblată cu o protecție automată pentru ac, flanșă extinsă pentru degete, tijă a pistonului și opritor al pistonului (cauciuc butilic cu înveliș siliconat).

Spevigo 150 mg soluție injectabilă în seringă preumplută

Mărime de ambalaj a 2 seringi preumplute.

Spevigo 300 mg soluție injectabilă în seringă preumplută

Mărime de ambalaj cu 1 seringă preumplută.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare

Seringile preumplute trebuie scoase din frigider și din cutie cu 15-30 de minute înainte de administrarea injecției, pentru a le permite să ajungă la temperatura camerei (până la 25 °C). Seringile preumplute nu trebuie să stea în lumina solară directă.

Precauții speciale de ordin general

Înainte de utilizare se recomandă inspectarea vizuală a fiecărei seringi preumplute. Soluția trebuie să fie limpede până la ușor opalescentă, incoloră până la ușor maronie-gălbuie. Soluția poate conține câteva particule translucide până la albe, asociate medicamentului. Spevigo nu trebuie utilizat dacă soluția este tulbure, prezintă modificări de culoare sau conține particule mari sau colorate.

Seringile preumplute nu trebuie utilizate dacă au căzut pe jos sau dacă par deteriorate.

Capacul fără filet nu trebuie îndepărtat decât imediat înainte de administrarea injecției.

Fiecare seringă preumplută este destinată unei singure utilizări.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

LEO Pharma A/S

Industriparken 55

DK-2750 Ballerup

Danemarca

8. NUMĂRUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

Spevigo 150 mg soluție injectabilă în seringă preumplută

EU/1/22/1688/002

Spevigo 300 mg soluție injectabilă în seringă preumplută

EU/1/22/1688/003

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Data primei autorizări: 9 decembrie 2022

Data ultimei reînnoiri a autorizației: 24 octombrie 2025

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenției Europene pentru Medicamente https://www.ema.europa.eu.