CIPRINOL 100 mg/10 ml

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Ciprinol 100 mg/10 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

10 ml (o fiolă) concentrat pentru soluţie perfuzabilă conţin 100 mg ciprofloxacin sub formă de lactat de ciprofloxacină. 1 ml concentrat pentru soluție perfuzabilă conține 10 mg ciprofloxacin sub formă de lactat de ciprofloxacin.

Excipient: sodiu 0,0124 mg/ml

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Concentrat pentru soluţie perfuzabilă.

Soluţie limpede, de culoare galben – verzuie.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Ciprinol este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct. 4.4 şi 5.1). Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie specială la informaţiile disponibile referitoare la rezistenţa la ciprofloxacin.

Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.

Adulţi

• Infecţii ale tractului respirator inferior, provocate de bacterii gram-negative :
• exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice. În exacerbările bolii pulmonare obstructive cronice, Ciprinol trebuie utilizat numai atunci când se consideră inadecvată utilizarea altor agenți antibacterieni care sunt recomandați în mod obișnuit pentru tratamentul acestor infecții.
• infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică sau în bronşiectazii,
• pneumonie
• Otită medie supurativă cronică.
• Exacerbarea acută a sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este provocată de bacterii gramnegative.
• Infecţii ale tractului urinar:
• pielonefrită acută
• infecții complicate la nivelul tractului urinar
• prostatită bacteriană
• Infecții ale tractului genital
• Orhiepididimită, incluzând cazuri provocate de Neisseria gonorrhoeae.
• Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri provocate de Neisseria gonorrhoeae.
• Infecţii ale tractului gastro-intestinal (inclusiv diareea călătorului).
• Infecţii intra-abdominale.
• Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, provocate de bacterii gram-negative.
• Otită externă malignă.
• Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
• Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).

Ciprofloxacin poate fi utilizat în tratamentul pacienților neutropenici febrili, la care se suspectează o infecție bacteriană.

Copii şi adolescenţi

• Infecţii bronhopulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu fibroză chistică
• Infecţii complicate la nivelul tractului urinar şi pielonefrită acută
• Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ)

Ciprofloxacin poate fi de asemenea utilizat pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi adolescenţi, când se consideră că este necesar.

Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).

4.2 Doze și mod de administrare

Dozajul este determinat de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, sensibilitatea la ciprofloxacin a organismului(lor) cauzale, funcţia renală a pacientului şi greutatea corporală la copii şi adolescenţi.

Durata tratamentului depinde de severitatea bolii, de evoluţia clinică şi de rezultatele bacteriologice.

După iniţierea tratamentului pe cale intravenoasă, se poate trece la administrarea pe cale orală (sub formă de comprimate), dacă este indicat de contextul clinic şi sub supraveghere medicală. Tratamentul pe cale intravenoasă trebuie urmat de administrarea pe cale orală, cât mai curând posibil. În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de exemplu pacienţi cu nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin administrarea intravenoasă de ciprofloxacin, până când tratamentul poate fi continuat pe cale orală.

Tratamentul infecţiilor datorate unor anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter sau Staphylococci) pot necesita doze mari de ciprofloxacin şi administrarea concomitentă a unui alt medicament antibacterian/altor medicamente antibacteriene corespunzătoare.

Tratamentul unor infecţii (de exemplu, boli inflamatorii pelvine, infecţii intraabdominale, infecţii la pacienţi cu neutropenie severă şi infecţii musculo-scheletale) pot necesita administrarea concomitentă a unor alte medicamente antibacteriene, în funcţie de agenţii patogeni implicaţi.

Adulţi

Copii şi adolescenţi

Vârstnici

Pacienţii vârstnici trebuie să primească o doză aleasă în funcţie de severitatea infecţiei şi de clearanceul creatininei.

Pacienți cu disfuncţie renală şi hepatică

Dozele iniţiale şi de menţinere recomandate pentru pacienţi cu funcţie renală alterată:

La pacienţii cu funcţie hepatică alterată nu este necesară ajustarea dozei.

Nu s-a studiat dozajul la copii cu funcţie renală şi/sau hepatică alterată.

Mod de administrare

Ciprinol trebuie inspectat vizual înaintea utilizării. Nu trebuie utilizat dacă este tulbure.

Ciprinol trebuie administrat prin perfuzie intravenoasă. Pentru copii, durata perfuziei este de 60 minute.

La pacienţii adulţi, timpul de perfuzie este de 60 minute pentru ciprofloxacin 400 mg şi 30 minute pentru ciprofloxacin 200 mg. Perfuzia lentă într-o venă de calibru mare va reduce disconfortul pacientului şi va scădea riscul apariţiei iritaţiei venoase.

Soluţia perfuzabilă poate fi administrată fie direct, fie după amestecarea cu alte soluţii perfuzabile compatibile (vezi pct. 6.2).

4.3 Contraindicații

• Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct. 6.1).
• Administrarea concomitentă de ciprofloxacin şi tizanidină (vezi pct. 4.5).

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Utilizarea de ciprofloxacin trebuie evitată la pacienții care au prezentat în trecut reacții adverse grave la utilizarea medicamentelor care conțin chinolone sau fluorochinolone (vezi pct. 4.8). Tratamentul acestor pacienți cu ciprofloxacin trebuie inițiat numai în absența unor opțiuni alternative de tratament și după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc (vezi și pct. 4.3).

Infecţii severe şi infecţii mixte cu agenţi patogeni Gram-pozitiv şi anaerobi

Monoterapia cu ciprofloxacin nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor severe şi al infecţiilor care ar putea fi datorate agenţilor patogeni Gram-pozitiv sau anaerobi. În cazul acestor infecţii, ciprofloxacin trebuie asociat cu alţi agenţi antibacterieni adecvaţi.

Infecţii streptococice (inclusiv Streptococcus pneumoniae)

Nu se recomandă ciprofloxacin pentru tratamentul infecţiilor streptococice, datorită eficacităţii scăzute.

Infecţii ale tractului genital

Orhiepididimita şi bolile inflamatorii pelvine pot fi cauzate de suşe de Neisseria gonorrhoeae rezistentă la fluorochinolone.

Pentru tratamentul empiric al orhiepididimitelor și al bolii inflamatorii pelvine, ciprofloxacin trebuie administrată numai în asociere cu alte medicamente antibacteriene adecvate (de exemplu, cefalosporine), cu excepția cazului în care prezenţa suşelor de Neisseria gonorrhoeae rezistente la ciprofloxacin poate fi exclusă. Dacă nu se observă o îmbunătăţire a aspectului clinic după 3 zile de tratament, terapia trebuie reconsiderată.

Infectii ale tractului urinar

Rezistența la fluorochinolone a Escherichia coli - cel mai frecvent patogen implicat în infecțiile tractului urinar - variază în Uniunea Europeană. Se recomandă ca medicii prescriptori să ia în considerare prevalența locală a rezistenței la fluorochinolone a Escherichia coli.

Infecţii intra-abdominale

Există date limitate despre eficacitatea ciprofloxacin în tratamentul post chirurgical al infecţiilor intraabdominale.

Diareea călătorului

Alegerea de ciprofloxacin trebuie să ia în considerare informaţiile referitoare la rezistenţa la ciprofloxacin a agenţilor patogeni din ţările vizitate.

Infecţii musculo-scheletale

Ciprofloxacin trebuie utilizat în combinaţie cu alţi agenţi antimicrobieni, în funcţie de rezultatele microbiologice.

Antrax prin inhalare

Utilizarea la oameni este bazată pe datele in vitro privind sensibilitatea din experimentele pe animale şi datele limitate obţinute la oameni. Medicii curanţi trebuie să se refere la documente internaţionale şi/sau naţionale referitor la tratamentul antraxului.

Copii şi adolescenţi

Utilizarea de ciprofloxacin la copii şi adolescenţi trebuie să urmeze ghidurile oficiale în vigoare. Tratamentul cu ciprofloxacin trebuie iniţiat de medici cu experienţă în fibroza chistică şi/sau infecţii severe la copii şi adolescenţi.

S-a demonstrat că ciprofloxacin provoacă artropatii la nivelul articulaţiilor de susţinere a greutăţii corpului, la animale imature. Într-un studiu randomizat dublu-orb, datele privind siguranţa utilizării de ciprofloxacin la copii (ciprofloxacin: n = 335, vârsta medie = 6,3 ani; comparatori: n = 349, vârsta medie = 6,2 ani, limite de vârstă 1 – 17 ani) au arătat o incidenţă a artropatiei suspectată a fi legată de medicament (diferenţiată pe baza semnelor şi simptomelor clinice legate de articulaţie) până în ziua + 42, de 7,2% şi 4,6%. Pe o perioadă de urmărire de 1 an, incidenţa artropatiei legată de medicament a fost 9,0% şi respectiv 5,7%. Agravarea în timp a artropatiei suspectate a fi legate de medicament nu a fost semnificativă din punct de vedere statistic, între cele două grupuri. Tratamentul trebuie iniţiat numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc, datorită evenimentelor adverse posibile legate de articulaţii şi/sau ţesuturile înconjurătoare (vezi pct. 4.8).

Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică

Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 5 – 17 ani. Există experienţe mai limitate cu privire la tratamentul copiilor cu vârste între 1 şi 5 ani.

Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită

Tratamentul cu ciprofloxacin în infecţiile tractului urinar trebuie luat în considerare atunci când nu pot fi utilizate alte tratamente şi trebuie să se bazeze pe rezultatele microbiologice.

Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 1 – 17 ani.

Alte infecţii severe specifice

Alte infecţii severe în conformitate cu ghidurile oficiale, după evaluarea atentă a raportului beneficiurisc, când alte tratamente nu pot fi utilizate sau după eşecul terapiei convenţionale şi când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea de ciprofloxacin.

În studiile clinice nu s-a evaluat utilizarea de ciprofloxacin pentru infecţii severe specifice, altele decât cele menţionate mai sus, iar experienţa clinică este limitată. În consecinţă se recomandă prudenţă în tratamentul pacienţilor care prezintă aceste infecții.

Hipersensibilitate

Hipersensibilitatea şi reacţiile alergice, inclusiv reacţiile anafilactice și anafilactoide, pot apărea în cazul utilizării unei singure doze (vezi pct. 4.8) și pot pune viaţa în pericol. Dacă apar asemenea reacţii, ciprofloxacin trebuie întrerupt şi este necesar tratament medical adecvat.

Efecte cardiovasculare și cerebrovasculare

Au fost raportate cazuri de sindrom Kounis la pacienții tratați cu Ciprinol (vezi pct. 4.8). Sindromul Kounis a fost definit ca un ansamblu de simptome cardiovasculare secundare unei reacții alergice sau de hipersensibilitate asociate cu constricția arterelor coronare și care pot duce la infarct miocardic.

Reacții adverse grave la medicament, prelungite, invalidante și posibil ireversibile

La pacienții cărora li s-au administrat chinolone și fluorochinolone, indiferent de vârsta acestora și de factorii de risc preexistenți, au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite (care persistă timp de luni sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează diferite sisteme din organism, uneori fiind implicate mai multe sisteme (musculo-scheletic, nervos, psihic și senzitiv). Administrarea de ciprofloxacin trebuie oprită imediat, la primele semne sau simptome ale unei reacții adverse grave, iar pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze medicului curant pentru recomandări.

Sistemul musculo-scheletic

În general, ciprofloxacin nu trebuie utilizat la pacienţi cu antecedente de tendinopatie /tulburare tendinoasă legată de tratamentul cu chinolone. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, după documentarea microbiologică a microorganismului cauzal şi evaluarea echilibrului risc/beneficiu, ciprofloxacin poate fi prescrisă la aceşti pacienţi pentru tratamentul anumitor infecţii severe, în special în cazul eşecului terapiei standard sau al rezistenţei bacteriene, când datele microbiologice pot justifica utilizarea de ciprofloxacin.

Tendinită și ruptură de tendon

Tendinita și ruptura de tendon (mai ales la nivelul tendonului lui Ahile, fără a se limita la acesta), uneori bilaterală, poate surveni în primele 48 ore de la inițierea tratamentului cu chinolone și fluorochinolone, apariția acestora fiind raportată chiar și timp de până la câteva luni de la oprirea tratamentului. Riscul de tendinită și ruptură de tendon este crescut la pacienții vârstnici, la pacienții cu insuficiență renală, la pacienții cu transplant de organ solid și la cei tratați concomitent cu corticosteroizi. Prin urmare, utilizarea concomitentă de corticosteroizi trebuie evitată.

La primul semn de tendinită (de exemplu umflare însoțită de durere, inflamație), tratamentul cu ciprofloxacin trebuie oprit și trebuie avut în vedere un tratament alternativ. Membrul (membrele) afectat(e) trebuie tratat(e) în mod corespunzător (de exemplu prin imobilizare). Nu trebuie utilizați corticosteroizi dacă apar semne de tendinopatie.

Pacienți cu miastenia gravis

Ciprofloxacin trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu miastenia gravis, deoarece simptomele pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8).

Anevrism și disecție de aortă, regurgitare la nivelul valvei cardiace/incompetență a valvei cardiace

Studiile epidemiologice raportează un risc crescut de anevrism și disecție de aortă, în special la populația în vârstă și de regurgitare la nivelul valvei aortice și valvei mitrale după administrarea de fluorochinolone mai ales la populația în vârstă. S-au raportat cazuri de anevrisme și disecție de aortă, uneori complicate de ruptură (inclusiv cazuri letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul oricărei valve cardiace/incompetență a oricărei valve cardiace, la pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.8).

Prin urmare, fluorochinolonele trebuie utilizate numai după o evaluare atentă a raportului risc/beneficiu și după luarea în considerare a altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente familiale de anevrism ori de boală congenitală de valvă cardiacă, sau la pacienții diagnosticați cu anevrism aortic preexistent și/sau disecție ori boală valvulară cardiacă, sau în prezența altor factori de risc sau afecțiuni predispozante

• atât la anevrism și disecție de aortă, cât și la regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetența unei valve cardiace (de exemplu, afecțiuni ale țesutului conjunctiv precum sindromul Marfan sau sindromul Ehlers-Danlos, sindromul Turner, boala Behcet, hipertensiunea arterială, artrita reumatoidă)
• la anevrism și disecție de aortă (de exemplu afecțiuni vasculare precum arterita Takayasu sau arterita cu celule gigante, sau ateroscleroză diagnosticată, sau sindromul Sjögren) sau, în plus,
• la regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetența unei valve cardiace (de exemplu endocardita infecțioasă).

De asemenea, riscul de anevrism și disecție de aortă, precum și de ruptură, poate fi crescut la pacienții tratați concomitent cu corticosteroizi cu acțiune sistemică.

În caz de durere bruscă abdominală, toracică sau dorsală, pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze imediat unui medic dintr-un departament medical de urgență.

Pacienții trebuie sfătuiți să solicite imediat asistență medicală, în caz de dispnee acută, palpitații cardiace nou apărute sau în caz de apariție a edemului la nivelul abdomenului sau al extremităților inferioare.

Tulburări vizuale

În cazul în care apare afectarea vederii sau apar orice alte efecte la nivel ocular, trebuie consultat medicul oftalmolog.

Fotosensibilitate

S-a demonstrat că ciprofloxacin provoacă reacţii de fotosensibilitate. Pacienţii cărora li se administrează ciprofloxacin trebuie sfătuiţi să evite expunerea directă atât la lumina puternică a soarelui, cât şi la radiaţiile UV, în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8).

Sistemul nervos central

Se cunoaşte faptul că chinolonele pot declanşa convulsii sau pot scădea pragul la convulsii. Au fost raportate cazuri de status epilepticus. Ciprofloxacin trebuie utilizat cu precauţie la pacienţi cu tulburări SNC care pot fi predispuşi la convulsii. Dacă apar convulsii, ciprofloxacin trebuie întrerupt (vezi pct. 4.8).

Reacții psihice

Chiar și după prima administrare a ciprofloxacin pot apărea reacţii psihice. În cazuri rare, depresia sau psihoza pot evolua către idei/gânduri suicidare, care culminează cu tentativă de suicid sau suicid. Dacă apar depresii, reacții psihotice, gânduri sau comportamente legate de sinucidere, administrarea de ciprofloxacin trebuie întreruptă.

Neuropatie periferică

La pacienții tratați cu chinolone și fluorochinolone au fost raportate cazuri de polineuropatie senzorială sau senzorial-motorie care determină parestezie, hipoestezie, disestezie sau slăbiciune. Pacienții tratați cu ciprofloxacin trebuie sfătuiți să informeze medicul, înainte de a continua tratamentul, în cazul în care apar simptome de neuropatie, cum sunt durere, senzație de arsură, furnicături, amorțeală sau slăbiciune, în scopul de a preveni apariția unei afecțiuni potențial ireversibile. (vezi pct. 4.8).

Tulburări cardiace

La utilizarea fluorochinolonelor, incluzând ciprofloxacin, este necesară precauţie la pacienţii cu factori de risc cunoscuţi de prelungire a intervalului QT, de exemplu:

• sindrom congenital de QT prelungit,
• utilizare concomitentă de medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu, antiaritmicele de clasă IA şi III, antidepresivele triciclice, macrolidele, antipsihoticele),
• dezechilibru electrolitic necorectat (de exemplu, hipokaliemia, hipomagneziemia),
• boală cardiacă (de exemplu, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie).

Pacienţii vârstnici şi femeile pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul QTc. De aceea, este necesară precauţie la utilizarea fluorochinolonelor, incluzând ciprofloxacin, la această grupă de populaţie (vezi pct. 4.2 Vârstnici, pct. 4.5, pct. 4.8, pct 4.9).

Disglicemie

Ca în cazul tuturor chinolonelor, au fost raportate tulburări ale glicemiei, incluzând atât hipoglicemia cât și hiperglicemia (vezi pct. 4.8), de obicei la pacienții diabetici care primesc tratament concomitent cu un medicament hipoglicemiant oral (de exemplu, glibenclamidă) sau cu insulină. Au fost raportate cazuri de comă hipoglicemică. La pacienții cu diabet zaharat, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei.

Sistemul gastro-intestinal

Medicul trebuie informat în cazul în care pacientul prezintă diaree severă şi persistentă în timpul tratamentului sau după tratament (inclusiv la câteva săptămâni după tratament), deoarece acest simptom poate indica o colită asociată cu antibioticul (afecţiune care pune în pericol viaţa bolnavului şi care poate avea evoluţie letală), care necesită tratament imediat (vezi pct. 4.8). În aceste cazuri, tratamentul cu ciprofloxacin trebuie întrerupt imediat şi se va începe tratamentul corespunzător. Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această situaţie.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

S-a raportat cristalurie asociată cu utilizarea de ciprofloxacin (vezi pct. 4.8). Pacienţii cărora li se administrează ciprofloxacin trebuie să fie bine hidrataţi şi trebuie evitată alcalinizarea în exces a urinii.

Insuficienţă renală

Deoarece ciprofloxacin este excretat în cantitate mare sub formă nemodificată pe cale renală, este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală, aşa cum este descris la pct. 4.2, pentru evitarea creşterii incidenţei reacţiilor adverse datorită acumulării de ciprofloxacin.

Sistemul hepatobiliar

În cazul administrării de ciprofloxacin s-au raportat cazuri de necroză hepatică până la insuficienţă hepatică cu risc vital (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei oricăror semne şi simptome de hepatopatie (cum sunt anorexie, icter, urină închisă la culoare, prurit sau abdomen sensibil).

Deficienţa glucozo-6-fosfatdehidrogenazei

Reacţiile hemolitice au fost raportate la pacienţi cu deficienţa de glucozo-6-fosfatdehidrogenază. Ciprofloxacin trebuie evitat la aceşti pacienţi dacă riscul depăşeşte potenţialul beneficiu. În acest caz, trebuie monitorizată potenţiala apariţie a hemolizei.

Rezistenţă

În timpul sau după tratamentul cu ciprofloxacin, bacteriile care dovedesc rezistenţă la ciprofloxacin pot fi izolate, cu sau fără o suprainfecţie clinic aparentă. Poate exista un risc specific la selecţia unor tulpini bacteriene rezistente la ciprofloxacin în timpul tratamentului pe termen lung şi atunci când se tratează infecţii nozocomiale și/sau infecţii provocate de specii de Staphylococcus şi Pseudomonas.

Citocrom P450

Ciprofloxacin inhibă CYP1A2 şi în consecinţă poate provoca creşterea concentraţiei serice a medicamentelor metabolizate de această enzimă (de exemplu teofilină, clozapină, olanzapină, ropinirol, tizanidină, duloxetină, agomelatină), administrate concomitent. În consecinţă, pacienţii cărora li se administrează aceste medicamente concomitent cu ciprofloxacin trebuie monitorizaţi atent în vederea identificării semnelor clinice de supradozaj şi poate fi necesară determinarea concentraţiilor serice, în special în cazul teofilinei (vezi pct. 4.5). Administrarea concomitentă de ciprofloxacin cu tizanidină este contraindicată.

Metotrexat

Nu se recomandă utilizarea concomitentă de ciprofloxacin cu metotrexat (vezi pct. 4.5).

Interacţiuni cu teste de laborator

Activitatea in vitro a ciprofloxacin împotriva Mycobacterium tuberculosis ar putea determina negativarea testelor bacteriologice la probele prelevate de la pacienții care iau în prezent ciprofloxacin.

Reacţii la nivelul locului injectării

S-au raportat reacţii locale la nivelul locului de administrare intravenoasă după administrarea de ciprofloxacin pe cale intravenoasă. Aceste reacţii sunt mai frecvente dacă timpul de perfuzie este de ≤ 30 minute. Acestea pot apărea sub forma unor reacţii cutanate locale, care dispar rapid după terminarea perfuziei. Administrarea intravenoasă ulterioară nu este contraindicată, cu excepţia cazului în care reacţiile reapar sau se agravează.

Informaţii importante privind unele componente

Concentratul pentru soluţie perfuzabilă conţine mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) per doză, de aceea se poate spune că este „fără sodiu”.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Efectele altor medicamente asupra ciprofloxacin:

Medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT

Ciprofloxacin, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii care fac tratament cu medicamente cunoscute a prelungi intervalul QT (de exemplu, antiaritmicele de clasă IA şi clasă III, antidepresivele triciclice, macrolidele, antipsihoticele) (vezi pct. 4.4).

Probenecid

Probenecid interferează cu secreţia renală a ciprofloxacin Administrarea concomitentă de probenecid şi ciprofloxacin determină creşterea concentraţiilor serice de ciprofloxacin.

Metoclopramidă

Metoclopramida accelerează absorbţia de ciprofloxacin (administrat oral), rezultând un timp mai scurt necesar atingerii concentraţiilor plasmatice maxime. Nu s-a observat niciun efect asupra biodisponibilităţii ciprofloxacin.

Omeprazol

Administrarea concomitentă de ciprofloxacin şi omeprazol determină o reducere uşoară a C_max şi ASC pentru ciprofloxacin.

Efectele ale ciprofloxacin asupra altor medicamente

Tizanidină

Tizanidina nu trebuie administrată în asociere cu ciprofloxacin (vezi pct. 4.3).

Într-un studiu clinic la subiecţi sănătoşi, s-a observat o creştere a concentraţiei serice a tizanidinei (creşterea C_max de 7 ori, cu limite: între 4 şi 21 ori; creşterea ASC: de 10 ori, cu limite: între 6 şi 24 ori) când aceasta a fost administrată concomitent cu ciprofloxacin. Concentraţia serică crescută a tizanidinei este asociată cu un efect hipotensiv şi sedativ mărit.

Metotrexat

Transportul tubular renal al metotrexatului poate fi inhibat prin administrarea concomitentă a ciprofloxacin, putând duce la concentraţii plasmatice crescute ale metotrexatului. Aceasta ar putea creşte riscul reacţiilor toxice asociate cu metotrexatul. În consecinţă, utilizarea concomitentă nu este recomandată (vezi pct. 4.4).

Teofilină

Administrarea concomitentă de ciprofloxacin şi teofilinei poate provoca o creştere nedorită a concentraţiei serice a teofilinei. Aceasta poate duce la reacţii adverse induse de teofilină. În cazuri foarte rare, aceste reacţii adverse pot pune viaţa în pericol sau pot fi letale. În timpul utilizării concomitente, concentraţia serică a teofilinei trebuie monitorizată şi doza de teofilină trebuie redusă în mod corespunzător (vezi pct. 4.4).

Alţi derivaţi xantinici

S-au raportat creşteri ale concentraţiilor serice ale derivaţilor xantinici în cazul administrării concomitente de ciprofloxacin şi cafeinei sau pentoxifilinei (oxpentifilinei).

Fenitoină

Administrarea simultană de ciprofloxacin şi fenitoinei poate provoca creşterea sau scăderea concentraţiilor serice ale fenitoinei; în consecinţă se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice ale medicamentului.

Ciclosporină

La administrarea concomitentă de ciprofloxacin şi ciclosporină a fost observată o creştere tranzitorie a creatininemiei. De aceea, la aceşti pacienţi este necesar controlul frecvent, bisăptămânal, al valorilor creatininemiei.

Antagonişti ai vitaminei K

Administrarea concomitentă de ciprofloxacin şi un antagonist al vitaminei K poate creşte efectele anticoagulante ale acestuia. S-a raportat un număr mare de cazuri de creştere a activităţii anticoagulantelor orale la pacienţii la care s-au administrat antibiotice, inclusiv fluorochinolone. Riscul poate varia în funcţie de infecția de bază, vârsta şi starea generală a pacientului. În aceste circumstanţe este dificil să se evalueze contribuţia ciprofloxacin la modificarea INR-ului (international normalised ratio/raportul internaţional normalizat). Se recomandă monitorizarea frecventă a INR-ului în timpul şi imediat după asocierea de ciprofloxacin cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu, warfarină, acenocumarol, fenprocumonă sau fluindionă).

Duloxetină

În studiile clinice s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de duloxetină şi un inhibitor puternic al izoenzimei CYP450 1A2, cum este fluvoxamina, poate determina creşterea valorilor ASC şi C_max pentru duloxetină. Cu toate că nu există date referitoare la o posibilă interacţiune cu ciprofloxacin, în cazul administrării concomitente se pot aştepta efecte similare (vezi pct. 4.4).

Ropinirol

Într-un studiu clinic s-a demonstrat că utilizarea concomitentă a ropinirolului şi ciprofloxacin, un inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, poate determina creşterea C_max şi ASC ale ropinirolului cu 60% şi respectiv 84%. Se recomandă monitorizarea reacțiilor adverse legate de ropinirol şi ajustarea adecvată a dozei în timpul şi după oprirea tratamentului cu ciprofloxacin (vezi pct. 4.4).

Lidocaină

La voluntarii sănătoşi s-a demonstrat că utilizarea concomitentă a medicamentelor care conțin lidocaină cu ciprofloxacin, care este un inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, scade clearance-ul lidocainei administrată intravenos cu 22%. Cu toate că tratamentul cu lidocaină a fost bine tolerat, poate apărea o posibilă interacţiune cu ciprofloxacin, asociată cu reacţii adverse, în cazul administrării concomitente.

Clozapină

În urma administrării concomitente a 250 mg de ciprofloxacin cu clozapină, timp de 7 zile, concentraţiile serice ale clozapinei şi N-desmetilclozapinei au crescut cu 29% şi respectiv 31%. Se recomandă monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de clozapină în timpul şi după oprirea administrării concomitente a ciprofloxacin (vezi pct. 4.4).

Sildenafil

C_max şi ASC pentru sildenafil au fost crescute de aproximativ două ori la voluntarii sănătoşi după administrarea unei doze orale de 50 mg sildenafil, concomitent cu 500 mg ciprofloxacin. De aceea, luând în considerare riscurile şi beneficiile, este necesară precauţie la administrarea concomitentă de ciprofloxacin şi sildenafil.

Agomelatină

În studiile clinice s-a demonstrat că fluvoxamina, un inhibitor potent al izoenzimei CYP450 1A2, a inhibat puternic metabolizarea agomelatinei, determinând o creștere de 60 de ori a concentrației plasmatice de agomelatină. Cu toate că nu sunt disponibile date clinice privind o posibilă interacțiune cu ciprofloxacin, care este un inhibitor moderat al CYP450 1A2, la administrarea concomitentă se pot aștepta efecte similare (vezi „Citocrom P450” la pct. „Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare”).

Zolpidem

Administrarea concomitentă de ciprofloxacin poate crește concentrațiile plasmatice de zolpidem, de aceea administrarea concomitentă nu este recomandată.

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Sarcina

Datele disponibile cu privire la administrarea de ciprofloxacin la femeile gravide nu indică prezenţa malformaţiilor sau toxicităţii fetale sau neonatale. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere. S-au observat efecte asupra cartilajelor imature la animale tinere şi în condiţii prenatale la animale expuse la chinolone. În consecinţă nu se poate exclude faptul că medicamentul ar putea produce leziuni ale cartilajelor articulare ale organismului uman imatur sau ale fătului (vezi pct. 5.3).

Ca măsură de precauţie, este preferabil să se evite utilizarea de ciprofloxacin în timpul sarcinii.

Alăptarea

Ciprofloxacin este excretat în laptele matern. Din cauza riscului potenţial de leziuni articulare, ciprofloxacina nu trebuie utilizată în timpul alăptării.

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Datorită efectelor sale neurologice, ciprofloxacin poate afecta timpul de reacţie. În consecinţă, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.

4.8 Reacții adverse

Cel mai frecvent raportate reacţii adverse la medicament (RAM) sunt greaţă, diaree, vărsături, creşterea tranzitorie a transaminazelor, erupţii cutanate şi reacţii la nivelul locului injectării şi perfuziei.

În continuare sunt prezentate RAM derivate din studiile clinice şi din supravegherea după introducerea ciprofloxacin pe piaţă (tratament oral, intravenos şi secvenţial), clasificate în funcţie de frecvenţă. Analiza frecvenţei s-a desfăşurat pe baza formelor de administrare orală şi intravenoasă.

^*Aceste evenimente au fost raportate în timpul perioadei de după punerea pe piaţă a medicamentului şi au fost observate predominant la pacienţi cu factori de risc suplimentari privind alungirea intervalului QT (vezi pct. 4.4).

^**Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite (până la luni sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează câteva, uneori mai multe clase de sisteme de organe și simțuri, (inclusiv reacții precum tendinită, ruptură de tendon, artralgie, durere la nivelul extremităților, tulburări ale mersului, neuropatii asociate cu parestezie și nevralgie, oboseală, simptome psihiatrice (inclusiv tulburări ale somnului, anxietate, atacuri de panică, depresie și idei suicidale), afectare a memoriei și concentrării, tulburări auzului, vederii, gustului și mirosului, în asociere cu utilizarea chinolonelor și fluorochinolonelor, în unele cazuri indiferent de factorii de risc preexistenți (vezi pct. 4.4).

^*** S-au raportat cazuri de anevrism și disecție de aortă, uneori complicate de ruptură (inclusiv cazuri letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetență a uneia dintre valvele cardiace, la pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.4).

Următoarele reacţii adverse au fost mai frecvente la subgrupurile de pacienţi care au primit tratament pe cale intravenoasă sau la care s-a administrat tratament secvenţial (intravenos, apoi oral):

Copii şi adolescenţi

Frecvenţa artropatiei (artralgie, artrită), menţionată mai sus, se referă la datele obţinute în studii efectuate la adulţi. La copii, apariţia artropatiei este raportată frecvent (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Simptome

S-a raportat că un supradozaj de 12 g duce la simptome uşoare de toxicitate. S-a raportat că un supradozaj de 16 g provoacă insuficienţă renală acută.

Simptomele supradozajului constau în: ameţeală, tremor, cefalee, fatigabilitate, convulsii, halucinaţii, confuzie, disconfort abdominal, funcţie renală şi hepatică afectată şi de asemenea cristalurie şi hematurie. S-a raportat toxicitate renală reversibilă.

Tratament

În afara măsurilor de urgenţă de rutină, cum este lavajul gastric, urmat de administrarea de cărbune activat, se recomandă monitorizarea funcţiei renale, inclusiv a pH-ului urinar, şi acidificarea urinii, dacă este necesar, pentru a preveni cristaluria. Pacienţii trebuie să fie bine hidrataţi. Teoretic, antiacidele cu calciu sau magneziu pot reduce absorbţia de ciprofloxacin în caz de supradozaj. Prin hemodializă sau dializă peritoneală se elimină numai o cantitate mică de ciprofloxacin (< 10%).

În cazul supradozajului, trebuie efectuat tratament simptomatic. Datorită posibilităţii prelungirii intervalului QT, este necesară monitorizarea ECG.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Fluorochinolone antibacteriene, codul ATC: J01MA02.

Mecanism de acţiune

Fiind un medicament din grupa fluorochinolonelor antibacteriene, acţiunea bactericidă a ciprofloxacin este rezultatul inhibării atât a topoizomerazei de tip II (ADN-giraza), cât şi a topoizomerazei IV, necesară pentru replicarea, transcripţia, repararea şi recombinarea ADN-ului bacterian.

Relaţia FC/FD (farmacocinetică/farmacodinamică):

Eficacitatea depinde în principal de relaţia dintre concentraţia maximă serică (C_max) şi concentraţia minimă inhibitorie (CMI) a ciprofloxacin pentru un agent patogen bacterian şi, respectiv, de relaţia dintre aria de sub curba concentraţiei plasmatice (ASC) şi CMI.

Mecanism de rezistenţă:

Rezistenţa in vitro la ciprofloxacin se poate obţine printr-un proces treptat, prin intermediul unor mutaţii la nivelul locului ţintă, atât ale topoizomerazei II, ADN girazei cât şi topoizomerazei IV. Gradul obţinut al rezistenţei încrucişate pentru ciprofloxacin şi alte fluorochinolone este variabil. Mutaţiile unice pot să nu determine rezistenţă clinică, dar în general mutaţiile multiple determină rezistenţă clinică la cele mai multe sau la toate substanţele active din cadrul clasei de medicamente respective.

Impermeabilitatea şi/sau mecanismele de rezistenţă de tipul pompă de eflux ale substanţei active pot avea un efect variabil asupra sensibilităţii la fluorochinolone, care depinde de proprietăţile fizicochimice ale diferitelor substanţe active din cadrul clasei de medicamente şi de afinitatea sistemelor de transport pentru fiecare substanţă activă. Toate mecanismele de rezistenţă in vitro sunt frecvent observate în izolatele clinice. Mecanismele de rezistenţă care inactivează alte antibiotice, cum sunt barierele de permeabilitate (frecvente la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux pot afecta sensibilitatea la ciprofloxacin.

S-a raportat o rezistenţă mediată plasmidic, codificată prin genele qnr.

Spectrul activităţii antibacteriene:

Concentraţiile ţintă separă tulpinile sensibile de cele cu sensibilitate intermediară, iar acestea din urmă de tulpinile rezistente:

Recomandări EUCAST

¹ Staphylococcus spp.- concentraţiile ţintă pentru ciprofloxacin sunt legate de terapia cu doze mari. * Concentraţiile ţintă nelegate de speciile microbiene au fost determinate în principal pe baza datelor FC/FD şi sunt independente de distribuţia CMI ale speciilor specifice. Ele trebuie utilizate numai la specii pentru care nu există concentraţii ţintă cu specific de specie, dar nu şi la acele specii la care testarea sensibilităţii nu este recomandată.

Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în funcţie de timp pentru specii selecţionate; este necesară posibilitatea accesului la informaţii locale cu privire la rezistenţă, în special când trebuie tratate infecţii grave. Dacă este necesar, în cazul în care prevalenţa rezistenţei la nivel local indică faptul că utilitatea medicamentului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, se pot solicita recomandările unui expert.

Clasificarea speciilor relevante în funcţie de sensibilitatea la ciprofloxacin (pentru speciile Streptococcus vezi pct. 4.4)

SPECII FRECVENT SENSIBILE

Microorganisme aerobe Gram-pozitiv

Bacillus anthracis (1)

Microorganisme aerobe Gram-negativ

Aeromonas spp.

Brucella spp.

Citrobacter koseri

Francisella tularensis

Haemophilus ducreyi

Haemophilius influenzae*

Legionella spp.

Moraxella catarrhalis*

Neisseria meningitidis

Pasteurella spp.

Salmonella spp.*

Shigella spp.*

Vibrio spp.

Yersinia pestis

Microorganisme anaerobe

Mobiluncus

Alte microorganisme

Chlamydia trachomatis ($)

Chlamydia pneumoniae ($)

Mycoplasma hominis ($)

Mycoplasma pneumoniae ($)

SPECII PENTRU CARE REZISTENŢA DOBÂNDITĂ AR PUTEA FI O PROBLEMĂ Microorganisme aerobe Gram-pozitiv

Enterococcus faecalis ($)

Staphylococcus spp.* (2)

Microorganisme aerobe Gram-negativ

Acinetobacter baumannii+

Burkholderia cepacia+*

Campylobacter spp.+*

Citrobacter freundii*

Enterobacter aerogenes

Enterobacter cloacae*

Escherichia coli*

Klebsiella oxytoca

Klebsiella pneumoniae*

Morganella morganii*

Neisseria gonorrhoeae*

Proteus mirabilis*

Proteus vulgaris*

Providencia spp.

Pseudomonas aeruginosa*

Pseudomonas fluorescens

Serratia marcescens*

Microorganisme anaerobe

Peptostreptococcus spp.

Propionibacterium acnes

MICROORGANISME CU REZISTENŢĂ ÎNNĂSCUTĂ

Microorganisme aerobe Gram-pozitiv

Actimomyces

Enteroccus faecium

Listeria monocytogenes

Microorganisme aerobe Gram-negativ

Stenotrophomonas maltophilia

Microorganisme anaerobe

Cu excepţia celor enumerate mai sus

Alte microorganisme

Mycoplasma genitalium

Ureaplasma urealitycum

*Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru culturi microbiene sensibile în indicaţii clinice aprobate

+Rata rezistenţei ≥ 50% în una sau mai multe ţări UE

($):Sensibilitate intermediară naturală în absenţa mecanismelor de rezistenţă dobândită

(1):S-au efectuat studii la animale la care s-au indus infecţii experimentale prin inhalarea sporilor bacilului antraxului (Bacillus anthracis); aceste studii au arătat că tratamentul antibiotic început în primele momente după expunere previne apariţia bolii, dacă tratamentul este efectuat până la scăderea numărului de spori din organism, sub doza de infectare. Utilizarea recomandată la subiecții umani se bazează în principal pe sensibilitatea in vitro și pe date experimentale pe animale, împreună cu date limitate la om. Cu toate acestea, o durată de tratament de două luni la adulţi, cu ciprofloxacin pe cale orală, în doză de 500 mg de două ori pe zi, este considerată eficace în prevenirea infecţiilor cu antrax la om. Medicul curant trebuie să consulte documentele de consens naţional şi/sau internaţional referitoare la tratamentul antraxului.

(2):Stafilococii rezistenţi la meticilină S. aureus exprimă rezistenţă concomitentă la fluorochinolone. Rata rezistenţei la meticilină este în jur de 20 - 50% printre toate speciile de stafilococi, fiind uzual mai mare în infecţii nozocomiale izolate.

5.2 Proprietăți farmacocinetice

Absorbţie

După administrarea în perfuzie intravenoasă a ciprofloxacin, media concentraţiilor serice maxime a fost obţinută la sfârşitul perfuziei. Farmacocinetica ciprofloxacinei a fost liniară pentru un interval de dozaj de până la 400 mg administrate intravenos.

Compararea parametrilor farmacocinetici rezultaţi după un tratament intravenos de două şi de trei ori pe zi, nu a evidenţiat acumularea ciprofloxacin şi a metaboliţilor acesteia.

Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a fost echivalentă pentru o perfuzie intravenoasă timp de 60 minute a unei doze de 200 mg ciprofloxacin sau administrarea pe cale orală a unei doze de 250 mg ciprofloxacin, ambele administrate la fiecare 12 ore.

O perfuzie intravenoasă timp de 60 minute a 400 mg ciprofloxacin la fiecare 12 ore şi o doză orală de 500 mg la fiecare 12 ore au fost bioechivalente din punct de vedere al ASC.

Doza intravenoasă de 400 mg administrată timp de 60 minute la fiecare 12 ore a determinat o C_max similară celei observate în cazul unei doze orale de 750 mg.

O perfuzie intravenoasă a 400 mg ciprofloxacin timp de 60 minute la fiecare 8 ore şi o doză orală de 750 mg la fiecare 12 ore sunt echivalente din punct de vedere al ASC.

Distribuţie

Legarea ciprofloxacin de proteine este scăzută (20 - 30%) şi substanţa este prezentă în plasmă în cantităţi mari, în formă neionizată şi are un volum de distribuţie mare la starea de echilibru, de 2 – 3 l/kg corp. Ciprofloxacin atinge concentraţii mari în diferite ţesuturi cum sunt plămânii (lichid epitelial, macrofage alveolare, ţesut bioptic), sinusurile, leziunile inflamatorii sau tractul urogenital (urină, prostată, endometru), unde se ating concentraţii totale care le depăşesc pe cele plasmatice.

Metabolizare

S-au raportat concentraţii mici a patru metaboliţi, care au fost identificaţi astfel: dezetilenciprofloxacin (M 1), sulfociprofloxacin (M 2), oxociprofloxacin (M 3) şi formilciprofloxacin (M 4). Metaboliţii manifestă activitate antimicrobiană in vitro dar în măsură mai mică decât compusul de origine.

Se cunoaşte faptul că ciprofloxacin este un inhibitor moderat al izoenzimelor CYP 450 1A2.

Eliminare

Ciprofloxacin este eliminat în cantităţi mari sub formă nemodificată, atât pe cale renală, cât şi nerenal, în măsură mai mică.

Clearance-ul renal este cuprins între 180 – 300 ml/kg/oră şi clearance-ul total al corpului este cuprins între 480 – 600 ml/kg/oră. Ciprofloxacin este supus atât proceselor de filtrare glomerulară cât şi celor de secreţie tubulară. Funcţia renală sever afectată duce la creşterea timpului de înjumătăţire al ciprofloxacin cu până la 12 ore.

Clearance-ul nerenal al ciprofloxacin se datorează în principal secreţiei active transintestinale, dar şi metabolizării. 1% din doză este eliminată pe cale biliară. Ciprofloxacin este prezentă în bilă în concentraţii mari.

Copii şi adolescenţi

Datele farmacocinetice la pacienții pediatrici sunt limitate.

Într-un studiu efectuat la copii, C_max şi ASC nu au fost dependente de vârstă (la vârste de peste 1 an). S-a observat o creştere nesemnificativă a C_max şi ASC după dozări multiple (10 mg/kg de trei ori pe zi).

La 10 copii cu sepsis sever, cu vârste sub 1 an, C_max a fost de 6,1 mg/l (cu limite între 4,6 – 8,3 mg/l), după o perfuzie intravenoasă de 1 oră, cu un nivel de dozaj de 10 mg/kg şi de 7,2 mg/l (cu limite între 4,7 – 11,8 mg/l) pentru copii cu vârste între 1 şi 5 ani. Valorile ASC au fost de 17,4 mg*h/l (cu limite între 11,8 - 32,0 mg*h/l) şi 16,5 mg*h/l (cu limite între 11,0 - 23,8 mg*h/l) la grupele de vârstă respective.

Aceste valori se încadrează în intervalul raportat pentru adulţi, la doze terapeutice. Pe baza analizelor farmacocinetice populaţionale la copii şi adolescenţi cu infecţii diferite, timpul mediu de înjumătăţire prevăzut la copii este de aproximativ 4 - 5 ore şi biodisponibilitatea suspensiei orale variază de la 50 la 80%.

5.3 Date preclinice de siguranță

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind toxicitatea după o doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea sau toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.

Ca şi în cazul altor chinolone, ciprofloxacin are efect fototoxic la animale, la niveluri de expunere relevante din punct de vedere clinic. Datele asupra potenţialului foto-mutagen/foto-carcinogen au demonstrat un efect slab foto-mutagen sau foto-carcinogen al ciprofloxacin, în experimentele in vitro şi la animale. Acest efect a fost comparabil cu cel al altor inhibitori ai girazei.

Tolerabilitate articulară:

Aşa cum s-a raportat în cazul altor inhibitori ai girazei, ciprofloxacin provoacă distrugeri ale articulaţiilor mari, de susţinere a greutăţii, la animale imature. Gradul distrugerii cartilajului variază în funcţie de vârstă, specii şi doză; distrugerea poate fi redusă prin eliberarea articulaţiei de greutatea respectivă. Studiile la animale mature (şobolan, câine) nu au evidenţiat leziuni ale cartilajelor. Într-un studiu la câini Beagle tineri, ciprofloxacin a provocat modificări articulare severe la doze terapeutice, după două săptămâni de tratament, care mai puteau fi încă observate după 5 luni.

6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

acid lactic edetat disodic acid clorhidric concentrat (E507) pentru ajustarea pH-ului apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilități

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la pct. 6.6.

Cu excepţia cazului în care compatibilitatea cu alte soluții/medicamente injectabile a fost confirmată, soluția perfuzabilă trebuie administrată întotdeauna separat. Semnele vizibile de incompatibilitate sunt, de exemplu, precipitarea, aspectul tulbure şi modificarea culorii.

Incompatibilitatea apare în cazul tuturor soluţiilor perfuzabile/medicamentelor injectabile care sunt instabile din punct de vedere fizic sau chimic la pH-ul soluțiilor (de exemplu, peniciline, heparină), în special în combinație cu soluții ajustate la un pH alcalin (pH-ul soluţiei perfuzabile de ciprofloxacin: 3,9-4,5).

6.3 Perioada de valabilitate

5 ani

6.4 Precauții speciale pentru păstrare

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.

6.5 Natura și conținutul ambalajului

Cutie cu 5 fiole din sticlă incoloră a câte 10 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă.

Cutie cu 50 fiole din sticlă incoloră a câte 10 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerințe speciale pentru eliminare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Soluţia perfuzabilă trebuie utilizată imediat după preparare.

Soluţia perfuzabilă de Ciprinol este compatibilă cu soluţia de ser fiziologic, soluţia Ringer, soluţia Hartmann (Ringer lactat), soluţia de glucoză 5% sau 10%, soluţia de fructoză 10% şi soluţia de glucoză 5% cu NaCl 0,225% sau NaCl 0,45%.

Înainte de administrare, concentratul pentru soluţie perfuzabilă trebuie diluat cu o cantitate adecvată de soluţie perfuzabilă. Volumul minim este de 50 ml.

7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

12195/2019/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Data ultimei reînnoiri: Iunie 2019

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro/.