FYLREVY 18,9 mg
Rezumatul caracteristicilor produsului (RCP)
- 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
- 2. CCOMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
- 3. FORMĂ FARMACEUTICĂ
-
4. DATE CLINICE
- 4.1 Indicații terapeutice
- 4.2 Posologie și metodă de administrare
- 4.3 Contraindicaţii
- 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
- 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
- 4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptara
- 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
- 4.8 Efecte nedorite
- 4.9 Supradozaj
- 5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
- 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
- 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
- 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
- 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
- 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
FYLREVY 14,2 mg comprimate filmate
FYLREVY 18,9 mg comprimate filmate
2. CCOMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
FYLREVY 14,2 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conține 14,2 mg estetrol (sub formă de estetrol monohidrat).
Excipient cu efect cunoscut
Fiecare comprimat filmat conține 42,9 mg lactoză monohidrat.
FYLREVY 18,9 mg comprimate filmate
Fiecare comprima filmat conține 18,9 mg estetrol (sub formă de estetrol monohidrat).
Excipient cu efect cunoscut
Fiecare comprimat filmat conține 37,9 mg lactoză monohidrat.
Pentru lista completă a excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMĂ FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
FYLREVY 14,2 mg comprimate filmate
Comprimat filmat portocaliu, cu diametrul de 6 mm, rotund, biconvex, marcat pe o faţă cu un logo în formă de picătură.
FYLREVY 18,9 mg comprimate filmate
Comprimat filmat galben, cu diametrul de 6 mm, rotund, biconvex, marcat pe o faţă cu un logo în formă de picătură.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Terapie de substituţie hormonală (TSH) pentru simptomele determinate de deficitul de estrogen la femeile aflate în postmenopauză cărora li s-a efectuat histerectomie.
Terapie de substituție hormonală (TSH) pentru simptomele deficitului de estrogen la femeile aflate în postmenopauză, la care nu s-a efectuat histerectomie și la care au trecut cel puțin 12 luni de la ultima menstruație.
4.2 Posologie și metodă de administrare
FYLREVY este un medicament care conține doar estrogen.
Doze
Comprimatul trebuie administrat oral o dată pe zi, aproximativ la aceeași oră, cu sau fără alimente, dacă este necesar, cu o cantitate mică de apă.
Se recomandă administrarea continuă.
Pentru inițierea și continuarea tratamentului simptomelor postmenopauză, trebuie folosită cea mai mică doză eficientă, pentru cea mai scurtă perioadă (vezi și pct. 4.4).
Femei care au uter
Tratamentul trebuie început cu FYLREVY 14,2 mg. Dacă răspunsul nu este suficient din punct de vedere al ameliorarii simptomelor, doza poate fi mărită la FYLREVY 18,9 mg.
La tratmentul cu estogen trebuie adăugată o terapie continuă cu un progestativ aprobat.
Femei la care s-a efectuat histerectomie
Doza trebuie să fie FYLREVY 18,9 mg.
Cu excepția cazului în care există un diagnostic anterior de endometrioză, nu se recomandă adăugarea unui progestativ la femeile la care s-a efectuat histerectomie.
Începerea sau schimbarea tratamentului
La femeile care nu urmează TSH sau la femeile care trec de la un medicament de TSH doar cu estrogen sau de la un medicament de TSH combinat cu utilizare continuă, tratamentul poate fi început în orice zi convenabilă. La femeile care trec de la un regim TSH ciclic sau secvențial, tratamentul trebuie să înceapă în ziua următoare încheierii regimului anterior.
Abordarea terapeuticǎ în cazul comprimatelor omise
Dacă un comprimat a fost uitat, trebuie luat cât mai curând posibil. Dacă au trecut mai mult de 12 ore, tratamentul trebuie continuat cu următorul comprimat, fără a lua comprimatul uitat.
Comprimatele omise pot crește probabilitatea apariției sângerărilor intermenstruale sau a pătarii la femeile cu uter.
Insuficiență hepatică
Estetrolul este contraindicat la femeile cu insuficiență hepatică severă, atât timp cât valorile funcției hepatice nu au revenit la normal (vezi pct. 4.3).
Nu este necesară ajustarea dozei la pacientele cu insuficiență hepatică ușoară sau moderată (vezi pct. 5.2).
Insuficiență renală
Estetrolul nu este recomandat la femeile cu insuficiență renală moderată sau severă.
Nu este necesară ajustarea dozei la pacientele cu insuficiență renală ușoară (vezi pct. 5.2).
Copii şi adolescenţi
Nu există date relevante de utilizare a esterolului la copii și adolescenți pentru indicația TSH pentru simptomele deficitului de estrogen la femeile aflate în postmenopauză.
Vârstnici
Siguranța și eficacitatea estetrolului nu a fost studiată în cazul inițierii tratamentului la femei cu vârsta peste 65 de ani.
Nu se poate stabili o recomandare de doză pentru această populație.
Mod de administrare
Administrare orală.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1;
- Cancer de sân diagnosticat, în antecedente sau suspectat;
- Tumori maligne dependente de estrogeni diagnosticate sau suspectate (de exemplu, cancer endometrial);
- Sângerare genitală cu etiologie neprecizată;
- Hiperplazie endometrială netratată;
- Tromboembolism venos în antecedente sau în prezent (tromboză venoasă profundă, embolism pulmonar);
- Tulburări trombofilice cunoscute (de exemplu, deficit de proteină C, proteină S sau antitrombină, vezi pct. 4.4);
- Afecțiune tromboembolică arterială activă sau recentă (de exemplu, angină pectorală, infarct miocardic);
- Afecțiune hepatică acută sau antecedente de afecțiune hepatică, atât timp cât valorile testelor funcționale hepatice nu au revenit la normal;
- Porfirie.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Într-un studiul pivotal din faza 3 efectuat la femei la care nu s-a efectuat histerctomie, cu cel puțin 12 luni de la ultima menstruație, tratate continuu cu estetrol 18,9 mg, combinat cu progesteron (P4) 100 mg (vezi și pct. 4.8), procentul de sângerări vaginale a fost de 66,8%, iar cel de tulburări proliferative ale endometrului a fost de 5,4%. Se pot utiliza doze mai mari de P4 sau un alt progestativ aprobat pentru adăugarea la tratamentul cu estrogen, însă nu sunt disponibile date privind siguranța și tolerabilitatea în asociere cu estetrol.
Pentru tratamentul simptomelor postmenopauză, estetrol trebuie administrat numai în cazul simptomelor care afectează negativ calitatea vieții. În toate cazurile, trebuie efectuată o evaluare atentă a riscurilor și beneficiilor, cel puțin o dată pe an, iar TSH trebuie continuată numai atât timp cât beneficiile depășesc riscurile.
Dovezile privind riscurile asociate cu TSH în tratamentul menopauzei premature sunt limitate. Cu toate acestea, pe baza nivelului scăzut al riscului absolut la femeile mai tinere, raportul dintre beneficii și riscuri pentru aceste femei poate fi mai favorabil decât în cazul femeilor mai în vârstă.
Consult medical/urmărire
Înainte de a iniția sau relua terapia hormonală TSH, trebuie realizată o anamneză completă personală și familială. Examinarea fizică (inclusiv pelviană și mamară) trebuie ghidată de aceasta și de contraindicațiile și atenţionările pentru utilizare. În timpul tratamentului, se recomandă controale periodice, cu o frecvență și o natură adaptate fiecărei femei. Femeile trebuie informate cu privire la modificările la nivelul sânilor care trebuie semnalate medicului sau asistentei medicale (vezi „Cancerul de sân” mai jos). Investigațiile, inclusiv prin metode imagistice adecvate, de exemplu mamografie, trebuie efectuate în conformitate cu practicile de screening acceptate în prezent, adaptate la nevoile clinice ale fiecărei persoane.
Afecțiuni care necesită supraveghere medicală
Pacienta trebuie supravegheată cu atenție dacă oricare dintre următoarele afecțiuni sunt prezente, au apărut în trecut și/sau s-au agravat pe parcursul sarcinii sau al tratamentului hormonal anterior. Trebuie luat în considerare faptul că aceste afecțiuni pot reapărea sau se pot agrava pe parcursul tratamentului cu esterol, în special:
- Leiomiom (fibroame uterine) sau endometrioză;
- Factori de risc pentru tulburări tromboembolice (vezi mai jos);
- Factori de risc pentru tumori dependente de estrogeni, de exemplu ereditate de grad I pentru cancerul de sân;
- Hipertensiune arterială;
- Tulburări hepatice (de exemplu adenom hepatic);
- Diabet zaharat, cu sau fără implicare vasculară;
- Colelitiază;
- Migrenă sau cefalee (severă);
- Lupus eritematos sistemic;
- Hiperplazie endometrială în antecedente (vezi mai jos);
- Epilepsie;
- Astm bronșic;
- Otoscleroză.
Motive pentru întreruperea imediată a terapiei
Tratamentul trebuie întrerupt dacă se depistează o contraindicație, precum și în următoarele situații:
- Icter sau afectare a funcției hepatice;
- Creștere semnificativă a tensiunii arteriale;
- Apariție pentru prima dată a cefaleei migrenoase;
- Sarcină.
Hiperplazie și carcinom endometrial
La femeile cu uterul intact riscul de apariție a hiperplaziei și carcinomului endometrial este crescut atunci când estrogenii sunt administrați în monoterapie, pentru perioade de timp prelungite. Creșterea riscului de apariție a cancerului endometrial raportată la femeile care utilizează numai estrogeni variază, riscul fiind de 2 până la 12 ori mai mare, comparativ cu femeile care nu utilizează hormoni, în funcție de durata tratamentului și doza de estrogeni (vezi pct. 4.8). După întreruperea tratamentului, riscul poate rămâne crescut timp de cel puțin 10 ani.
Asocirea cu un progestativ în terapia combinată continuă cu estrogen-progestativ la femeile la care nu s-a efectuat histerectomie previne riscul excesiv asociat cu TSH cu estrogeni în monoterapie.
Pe parcursul primelor luni de tratament pot apărea sângerări intermenstruale și pătare. Dacă sângerările intermenstruale sau pătarea apar după o perioadă de tratament sau continuă după întreruperea tratamentului trebuie efectuate investigații pentru a stabili cauza, care pot include biopsie endometrială, pentru a exclude malignitatea endometrială.
Stimularea estrogenică necontracarată poate cauza modificări premaligne sau maligne în focarele reziduale de endometrioză. Ca urmare, la femeile la care s-a efectuat histerectomie din cauza endometriozei, dacă sunt diagnosticate cu endometrioză reziduală, trebuie luată în considerare asocierea de progestative la terapia de substituție hormonală cu estrogeni.
Cancer de sân
Dovezile generale indică un risc crescut de apariție a cancerului de sân la femeile la care se administrează asocierea estrogeni-progestative sau TSH numai cu estrogeni, care depinde de durata administrării TSH.
Monoterapia cu estrogeni
Studiul Inițiativa pentru Sănătatea Femeilor (Women's Health Initiative - WHI) nu a descoperit nicio creștere a riscului de apariție a cancerului de sân la femeile la care s-a efectuat histerectomie care utilizează TSH numai cu estrogeni. Studiile observaționale au raportat în principal o creștere mică a riscului de diagnosticare a cancerului de sân, care este mai redus comparativ cu riscul constatat la femeile la care se administrează asocieri estrogeni-progestative (vezi pct. 4.8).
Rezultatele obținute dintr-o meta-analiză amplă au demonstrat că, după întreruperea tratamentului, riscul crescut se va reduce în timp, iar timpul necesar pentru a reveni la valoarea inițială depinde de durata utilizării anterioare a TSH. Când TSH a fost administrată mai mult de 5 ani, riscul poate persista 10 ani sau mai mult.
TSH, în special tratamentul cu asocierea estrogeni-progestative, determină creșterea densității imaginilor observate la mamografie, putând astfel să afecteze în mod negativ depistarea radiologică a cancerului de sân.
Cancer ovarian
Incidența cancerului ovarian este mult mai mică decât cea a cancerului mamar.
Dovezile epidemiologice provenite de la o meta-analiză de amploare sugerează un risc ușor crescut la femeile care utilizează TSH cu estrogen în monoterapie sau în combinație estrogen-progestativ, risc care devine evident în decursul a 5 ani de utilizare și scade în timp după încetarea tratamentului.
Alte studii, inclusiv studiul WHI, sugerează că utilizarea TSH combinate poate fi asociată cu un risc similar sau ușor mai mic (vezi pct. 4.8).
Tromboembolism venos
TSH este asociat cu un risc de 1,3‑3 ori mai mare de apariție a tromboembolismului venos (TEV), adică a trombozei venoase profunde sau a embolismului pulmonar. Probabilitatea ca un astfel de eveniment să apară este mai mare în primul an de administrare a TSH, față de perioada ulterioară (vezi pct. 4.8).
Pacientele cu statusuri trombofilice diagnosticate prezintă un risc crescut de apariție a TEV, iar TSH poate creşte suplimentar acest risc. Ca urmare, TSH este contraindicată la aceste paciente (vezi pct. 4.3).
Factorii de risc pentru apariția TEV recunoscuți în general includ: utilizare de estrogeni, vârstă mai înaintată, intervenții chirurgicale majore, imobilizare prelungită, obezitate (IMC > 30 kg/m2), sarcină/perioadă postpartum, lupus eritematos sistemic (LES) și cancer. Nu există un consens privind rolul posibil al varicelor venoase în apariția TEV.
Similar tuturor pacienților aflați în perioada post-operatorie, trebuie luate în considerare măsuri profilactice pentru a preveni apariția TEV după intervenții chirurgicale. Dacă după intervenții chirurgicale programate este necesară imobilizare prelungită, se recomandă întreruperea temporară a TSH cu 4 până la 6 săptămâni înaintea intervenției. Tratamentul nu trebuie reluat până când femeia este complet mobilizată.
La femeile care nu au antecedente personale de TEV, dar au o rudă de gradul I cu antecedente de tromboză la o vârstă tânără, poate fi efectuat screening după consiliere atentă, ținând cont de limitările acestuia (prin screening sunt identificate numai o parte din defectele trombofilice). Dacă este identificat un defect trombofilic, care este însoțit de tromboză la membrii familiei sau dacă defectul este „sever” (de exemplu, deficit de antitrombină, proteină S sau proteină C sau o asociere a defectelor) TSH este contraindicată.
La femeile care urmează deja tratament cronic cu anticoagulante este necesară evaluarea cu atenție a raportului risc-beneficiu al utilizării TSH.
Dacă TEV apare după inițierea tratamentului, trebuie întreruptă administrarea medicamentului. Pacientele trebuie informate să își contacteze imediat medicul atunci când constată apariția unui posibil simptom de tromboembolism (de exemplu, umflare dureroasă a unui picior, durere în piept instalată brusc, dispnee).
Boala coronariană (BC)
Nu există dovezi provenind din studii clinice controlate, randomizate, privind protecția împotriva infarctului miocardic la femei cu sau fără BC existentă la care s-a administrat TSH cu asocierea estrogeni-progestative sau numai cu estrogeni.
Monoterapia cu estrogeni
Datele provenind din studii controlate randomizate nu au demonstrat un risc crescut de apariție a BC la femeile la care s-a efectuat histerectomie la care se administrează tratament numai cu estrogeni.
Accident vascular cerebral ischemic
Tratamentul cu asocierea estrogeni-progestative și monoterapia cu estrogeni se asociază cu o creștere a riscului de apariție a accidentului vascular cerebral ischemic de până la 1,5 ori. Riscul relativ nu se modifică cu vârsta sau timpul de la debutul menopauzei. Cu toate acestea, deoarece riscul inițial de apariție a accidentului vascular cerebral este dependent în mare măsură de vârstă, riscul global de apariție a accidentului vascular cerebral la femeile care utilizează TSH va crește cu vârsta (vezi pct. 4.8).
Alte afecțiuni
Estrogenii pot cauza retenție lichidiană și, ca urmare, pacientele cu disfuncție cardiacă sau renală trebuie monitorizate cu atenție.
Femeile cu hipertrigliceridemie pre-existentă trebuie monitorizate cu atenție în timpul terapiei de substituție cu estrogeni sau substituție hormonală, deoarece, în prezența acestei afecțiuni, au fost raportate cazuri rare de creșteri mari ale concentrației plasmatice a trigliceridelor, care determină pancreatită în timpul tratamentului cu estrogeni.
Estrogenii exogeni pot induce sau agrava simptomele angioedemului ereditar sau dobândit.
Estrogenii determină creșterea globulinei care leagă hormonii tiroidieni (thyroid binding globulin – TBG), care determină creşterea valorilor hormonului tiroidian total circulant, măsurat prin iodul legat de proteine (protein-bound iodine – PBI), valorilor T4 (prin analiza cu coloane sau radio-imunologică) sau valorilor T3 (prin analiza radio-imunologică). Absorbția T3 pe rezine este scăzută, reflectând valoarea crescută a TBG. Concentrațiile T4 liber și T3 liber nu se modifică. Pot fi crescute valorile serice ale altor proteine de legare, precum globulina care leagă hormonii corticoizi (corticoid binding globulin – CBG), globulina care leagă hormonii sexuali (sex-hormone-binding globulin – SHBG), determinând creșterea corticosteroizilor și, respectiv, a steroizilor sexuali circulanți. Concentrațiile hormonilor activi biologic sau liberi nu se schimbă. Pot fi crescute concentrațiile altor proteine plasmatice (substratul angiotensinogen/reninei, alfa-I-antitripsina, ceruloplasmina).
Utilizarea TSH nu îmbunătățește funcția cognitivă. Există unele dovezi privind riscul crescut de demență probabilă la femeile care încep utilizarea TSH continuu combinat sau numai cu estrogeni după vârsta de 65 de ani.
Creșteri ale alaninaminotransferazei (ALT)
În timpul studiilor clinice efectuate la pacienți tratați pentru infecția cu virusul hepatitei C (VHC) cu schema conținând asocierea medicamentoasă reprezentată de ombitasvir/paritaprevir/ritonavir și dasabuvir cu sau fără ribavirină, creșteri ale valorilor serice ale ALT mai mari de 5 ori față de limita superioară a valorilor normale (LSVN) au apărut semnificativ mai frecvent la femeile care utilizau medicamente conținând etinilestradiol, cum sunt CHC. În plus, la pacientele tratate cu glecaprevir/pibrentasvir sau sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir, au fost observate creșteri ale valorilor
ALT în cazul în care utilizau medicamente care conțin etinilestradiol, cum sunt CHC. Femeile care utilizau medicamente conținând alți estrogeni decât etinilestradiolul, cum este estradiolul concomitent cu ombitasvir/paritaprevir/ritonavir și dasabuvir cu sau fără ribavirină, au prezentat o frecvență a creșterii valorilor serice ale ALT similară cu cele cărora nu li se administra niciun medicament cu estrogeni; cu toate acestea, din cauza numărului limitat de femei care utilizau acești alți estrogeni, se recomandă prudență în cazul administrării concomitente cu următoarele scheme conținând asocierea medicamentoasă reprezentată de ombitasvir/paritaprevir/ritonavir și dasabuvir cu sau fără ribavirină glecaprevir/pibrentasvir sau sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir. Vezi pct. 4.5.
Excipienți
Lactoză
Pacientele cu afecțiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Sodiu
Acest medicament conţine sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu conţine sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele altor medicamante asupra estetrolului
Estetrol este glucuronoconjugat în principal prin intermediul enzimei 2B7 UDPglucuronoziltransferaza (UGT). Nu a fost observată nicio interacțiune relevantă clinic între estetrol și inhibitorul puternic al UGT, acid valproic.
Enzimele citocromului P450 (CYP450) nu joacă un rol major în metabolizarea estetrolului. O interacțiune a estetrolului cu substanțe cunoscute pentru inducerea sau inhibarea enzimelor CYP450 este, prin urmare, puțin probabilă.
Efectele estetrolului asupra altor medicamente
Pe baza studiilor de inhibiție in vitro, o interacţiune a estetrolului cu metabolizarea altor substanţe active este puțin probabilă.
Interacțiuni farmacodinamice
În timpul studiilor clinice efectuate cu schema conținând asocierea medicamentoasă pentru VHC reprezentată de ombitasvir/paritaprevir/ritonavir și dasabuvir cu sau fără ribavirină, au apărut creșteri ale valorilor serice ale ALT mai mari de 5 ori limita superioară a valorilor normale (LSVN) în mod semnificativ mai frecvent la femeile care utilizau medicamente conținând etinilestradiol, cum sunt CHC. În plus, de asemenea, la pacientele tratate cu glecaprevir/pibrentasvir sau sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir, s-au observat creșteri ale ALT la femeile care utilizau medicamente care conțin etinilestradiol, cum sunt CHC.
Femeile care utilizau medicamente conținând alți estrogeni decât etinilestradiolul, cum este estradiolul concomitent cu ombitasvir/paritaprevir/ritonavir și dasabuvir cu sau fără ribavirină au prezentat o frecvență a creșterii valorilor serice ale ALT similară cu cele cărora nu li se administra nici un estrogen; cu toate acestea, din cauza numărului limitat de femei care luau acești alți estrogeni, este necesară precauție în cazul administrării concomitente cu următoarele scheme conținând asocierea medicamentoasă reprezentată de ombitasvir/paritaprevir/ritonavir și dasabuvir cu sau fără ribavirină, glecaprevir/pibrentasvir sau sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir (vezi pct. 4.4.)
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptara
Sarcina
Nu se recomandă utilizarea FYLREVY în timpul sarcinii. Dacă sarcina apare în timpul tratamentului, tratamentul trebuie întrerupt imediat.
Studiile efectuate la animale au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere a (vezi pct. 5.3). Pe baza acestor date obţinute la animale, nu pot fi excluse efectele adverse determinate de acţiunea hormonală a substanţei active.
Rezultatele majorității studiilor epidemiologice efectuate până în prezent relevante în privința expunerii fetale accidentale la estrogeni nu indică niciun efect teratogen sau fetotoxic.
Alăptarea
Nu se recomandă utilizarea FYLREVY în timpul alăptării.
Fertilitatea
Nu se recomandă utilizarea FYLREVY la femeile cu potențial fertil.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
FYLREVY nu are nicio influență sau are influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Efecte nedorite
Rezumatul profilului de siguranță
Cele mai frecvente reacții adverse la medicamente raportate la femeile postmenopauză la care nu s-a efectuat histerectomie, cu cel puțin 12 luni de la menstruația trecută, expuse la estetrol în asociere cu progesteron, au inclus îngroșarea endometrială (> 4 mm, 71,3%), hemoragia vaginală (66,8%) și tulburările proliferative la nivelul endometiului (TPE) (5,4%). Celelalte reacții adverse cele mai frecvente raportate la femeile cu sau fără uter au fost angorjarea sânilor (8,7%) și durerea mamară (5,6%). Cu excepția reacțiilor adverse la medicamente legate de uter, nu a existat nicio altă diferență în profilul de siguranță la femeile cu sau fără uter.
Listă tabelară a reacțiilor adverse la medicament
Siguranța esterolului a fost evaluată într-un studiu clinic de fază 2 și în două studii de fază 3 (Studiul 1 și Studiul 2) care au inclus 2 606 femei postmenopauză (1 290 au fost tratate cu estetrol 14,2 mg sau 18,9 mg în monoterapie, la 463 s-a administrat placebo iar 853 cu cel puțin 12 luni de la menstruația trecută au fost tratate cu estetrol 18,9 mg continuu combinat cu P4 100 mg).
Reacțiile adverse la medicament observate în timpul studiilor clinice sunt enumerate în Tabelul 1 și sunt clasificate pe aparate, sisteme și organe și în funcţie de frecvenţă. Frecvența este definită ca: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 și < 1/10), mai puțin frecvente (≥ 1/1 000 și < 1/100, rare (≥ 1/10 000 și < 1/1 000), foarte rare (< 1/10 000) și cu frecvență necunoscută (frecvența nu poate fi stabilită pe baza datelor disponibile).
Tabelul 1: Reacții adverse la medicament
| Clasificare pe aparate, sisteme şi organe | Foarte frecvente | Frecvente | Mai puţin frecvente |
|---|---|---|---|
| Infecții și infestări | Candidoză vulvovaginală | ||
| Tumori benigne, maligne şi nespecificate | Leiomiom uterin | ||
| (incluzând chisturi şi polipi) | |||
| Tulburări ale sistemului nervos | Amețeli | ||
| Tulburări vasculare | Tromboembolism venos | ||
| Tulburări gastrointestinale | Durere abdominală in partea inferioarăa, Durere abdominală, Distensie abdominală Greață Constipație | ||
| Afecțiuni ale pielii și țesuturilor subcutanate | Urticarie | ||
| Tulburări musculo- scheletice și ale țesutului conjunctiv | Dureri la nivelul extremităților | ||
| Tulburări ale aparatului genital şi sânului | Hemoragie vaginalăb, Îngroșare a endometrului | Tulburări proliferative la nivelul endometrului, Durere mamară, Angorjare a sânilor, Durere la nivelul mamelonului, Spasm uterin, Secreții vaginale Prurit vulvovaginal | Hiperplazie endometrială, Polip endometrial, Adenomioză, Formațiune la nivelul sânuluid, Tumefiere mamarăe, Chist ovarian, |
| Tulburări generale și condiții ale locului de administrare | Astenie | Edeme periferice | |
| Investigaţii | Creștere în greutate | ||
a Include durere pelvină
b Include hemoragie uterină și sângerare intermenstruală
c Include polip cervical și polip uterin
d Include tumoare Phyllodes, chist mamar, rezultat anormal la scanarea mamară
e Include mărirea sânilor, congestie mamară
Descrierea reacțiilor adverse selectate
Riscul de apariție a cancerului de sân
- La femeile la care se administrează tratament cu asocierea estrogeni-progestative pentru mai mult de 5 ani este raportat un risc de până la 2 ori mai mare de a avea cancer de sân diagnosticat.
- Riscul crescut la femeile la care se administrează tratament numai cu estrogeni este mai mic, comparativ cu riscul observat la femeile care utilizează asocierea estrogeni-progestative.
- Nivelul de risc depinde de durata utilizării (vezi pct. 4.4).
- Estimările riscului absolut bazate pe rezultatele celui mai mare studiu randomizat, controlat cu placebo (studiul WHI) și ale celei mai mari meta-analize a studiilor epidemiologice prospective sunt prezentate mai jos.
Cea mai amplă meta-analiză a studiilor epidemiologice prospective
Riscul suplimentar estimat de apariție a cancerului de sân după 5 ani de utilizare la femei cu IMC 27 (kg/m2)
| Vârsta la inițierea TSH (ani) | Incidența la 1 000 femei care nu au utilizat niciodată TSH | Risc relativ | Cazuri suplimentare la 1 000 femei care au utilizat TSH după 5 ani |
|---|---|---|---|
| într‑o perioadă de 5 ani (50-54 ani)* | |||
| TSH numai cu estrogeni | |||
| 50 | 13.3 | 1.2 | 2.7 |
| TSH cu asocierea estrogeni-progestative | |||
| 50 | 13.3 | 1.6 | 8.0 |
* Extrase din ratele incidenței înaintea includerii în studiu, Anglia, 2015, la femei cu IMC 27 (kg/m2).
Notă: Deoarece incidența de fond a cancerului de sân diferă în funcție de țara UE, numărul de cazuri suplimentare de cancer de sân se va schimba, de asemenea, proporțional.
Risc suplimentar estimat de cancer de sân după 10 ani de utilizare la femeile cu IMC 27 (kg/m2)
| Vârsta la inițierea TSH (ani) | Incidența la 1 000 femei care nu au utilizat niciodată TSH într‑o perioadă de 10 ani (50-59 ani)* | Risc relativ | Cazuri suplimentare la 1 000 femei care au utilizat TSH după 10 ani |
|---|---|---|---|
| TSH numai cu estrogeni | |||
| 50 | 26.6 | 1.3 | 7.1 |
| TSH cu asocierea estrogeni-progestative | |||
| 50 | 26.6 | 1.8 | 20.8 |
*Extrase din ratele incidenței înaintea includerii în studiu, Anglia, 2015, la femei cu IMC 27 (kg/m2).
Notă: Deoarece incidența de fond a cancerului de sân diferă în funcție de țara UE, numărul de cazuri suplimentare de cancer de sân se va schimba, de asemenea, proporțional
Studiul WHI din SUA - riscul suplimentar de cancer apariție a cancerului de sân după 5 ani de utilizare
| Grupa de vârstă (ani) | Incidența la 1 000 femei care nu au utilizat niciodată TSH într‑o perioadă de 10 ani (50‑59 ani) * | Rata riscului & IÎ 95% | Cazuri suplimentare la 1 000 femei care au utilizat TSH într-o perioadă de 5 ani (IÎ 95%) |
|---|---|---|---|
| Tratament numai cu estrogen CEE | |||
| 50-79 | 21 | 0.8 (0.7 – 1.0) | -4 (-6 – 0)* |
| Tratament cu asocierea estrogeni-progestative CEE+MPA ‡ | |||
| 50-79 | 17 | 1.2 (1.0 – 1.5) | +4 (0 – 9) |
* Studiu WHI efectuat la femei la care s-a efectuat histerectomie, care nu a prezentat o creștere a riscului de apariție a cancerului de sân.
‡ Atunci când analiza a fost limitată la femei care nu au utilizat TSH înainte de studiu nu a fost niciun risc crescut aparent pe parcursul primilor 5 ani de tratament: după 5 ani riscul a fost mai mare decât la femeile care nu utilizează tratament.
Riscul de apariție a cancerului endometrial
- Femei în postmenopauză care au uter
Riscul de apariție a cancerului endometrial este de aproximativ 5 cazuri la fiecare 1 000 femei care au uter și nu utilizează TSH.
La femeile care au uter nu este recomandată utilizarea TSH numai cu estrogeni, deoarece crește riscul de apariție a cancerului endometrial (vezi pct. 4.4).
Creșterea riscului de apariție a cancerului endometrial a variat în studiile epidemiologice în funcție de durata utilizării monoterapiei cu estrogeni și de doza de estrogeni, între 5 și 55 cazuri suplimentare diagnosticate la fiecare 1 000 femei cu vârsta cuprinsă între 50 și 65 de ani.
Adăugarea unui progestativ la monoterapia cu estrogeni pentru cel puțin 12 zile la fiecare ciclu poate preveni acest risc crescut. În studiul Million Women utilizarea TSH combinat (secvențial sau continuu) timp de 5 ani nu a determinat creșterea riscului de apariție a cancerului endometrial (RR de 1,0 (0,8‑ 1,2)).
Cancerul ovarian
Utilizarea TSH cu estrogeni în monoterapie sau în combinația estrogeni-progestative a fost asociată cu o ușoară creștere a riscului de diagnostic de cancer ovarian (vezi pct. 4.4).
O meta-analiză realizată pe baza a 52 de studii epidemiologice a demonstrat un risc crescut de cancer ovarian la femeile care utilizează în prezent TSH, comparativ cu femeile care nu au utilizat niciodată TSH (RR 1,43; IÎ 95%1,31- 1,56). În cazul femeilor cu vârsta cuprinsă între 50 și 54 de ani care utilizează TSH timp de cinci ani, a rezultat circa 1 caz suplimentar la 2 000 de utilizatoare. Dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 50 și 54 de ani care nu utilizează TSH, vor fi diagnosticate cu cancer ovarian circa 2 femei din 2 000, într-o perioadă de 5 ani
Riscul de apariție a tromboembolismului venos
TSH este asociat cu un risc relativ de 1,3‑ 3 ori mai mare de apariție a tromboembolismului venos (TEV), adică a trombozei venoase profunde sau a embolismului pulmonar. Probabilitatea ca un astfel de eveniment să apară este mai mare în primul an de administrare a TSH (vezi pct. 4.4). Sunt prezentate rezultatele studiului WHI:
Studiile WHI - Riscul suplimentar de apariție a TEV după 5 ani de utilizare
| Grupa de vârstă (ani) | Incidența la 1 000 femei în grupul cu administrare de placebo într-o perioadă de 5 ani | Rata riscului & IÎ 95% | Cazuri suplimentare la 1 000 femei care au utilizat TSH |
|---|---|---|---|
| Monoterapie cu estrogeni cu administrare pe cale orală* | |||
| 50-59 | 7 | 1.2 (0.6 – 2.4) | 1 (-3 – 10) |
| Terapie cu asocierea estrogeni-progestative cu administrare pe cale orală | |||
| 50-59 | 4 | 2.3 (1.2 – 4.3) | 5 (1 – 13) |
*Studiu efectuat la femei fără uter
Riscul de apariție a boalii coronariene
- Riscul de apariție a bolii coronariene este ușor crescut la utilizatoarele TSH cu asocierea estrogeni-progestative după vârsta de 60 de ani (vezi pct. 4.4).
Riscul de apariție a accidentului vascular cerebral ischemic
- Utilizarea monoterapiei cu estrogeni și a tratamentului cu asocierea estrogeni-progestative este asociată cu un risc relativ de apariție a accidentului vascular cerebral ischemic crescut de până la 1,5 ori. Riscul de apariție a accidentului vascular cerebral hemoragic nu este crescut în timpul utilizării TSH.
- Riscul relativ nu depinde de vârstă sau de durata utilizării dar, deoarece riscul inițial este dependent în mare măsură de vârstă, riscul global de apariție a accidentului vascular cerebral la femeile care utilizează TSH va crește cu vârsta, vezi pct. 4.4.
Studiile WHI combinate - Riscul suplimentar de accident vascular cerebral ischemic* pe parcursul a 5 ani de utilizare
| Grupa de vârstă (ani) | Incidența la 1 000 femei în grupul cu administrare de placebo într-o perioadă de 5 ani | Rata riscului & IÎ 95% | Cazuri suplimentare la 1 000femei care au utilizat TSH într-o perioadă de 5 ani |
|---|---|---|---|
| 50- 59 | 8 | 1.3 (1.1 – 1.6) | 3 (1 – 5) |
*nu s-a făcut nicio diferențiere între accidentul vascular cerebral ischemic și cel hemoragic.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.
4.9 Supradozaj
Simptomele supradozajului cu estrogeni pot include greață, vărsături, angorjare a sânilor, amețeli, dureri abdominale, somnolență/oboseală și poate apărea sângerare de întrerupere. Pe baza studiilor efectuate cu estetrol în doze unice de 94,4 mg și doze repetate de 37,8 mg, pot apărea și simptome de sensibilitate la nivelul mamelonului și durere pelvină.
Nu există un antidot specific, iar tratamentul trebuie să fie simptomatic.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Hormoni sexuali și modulatori ai sistemului genital, estrogeni naturali și de semisinteză, simpli, cod ATC: G03CA10
Mecanism de acțiune
Substanța activă, estetrolul sintetic, este identic din punct de vedere chimic și biologic cu estetrolul endogen, care este produs în timpul sarcinii de către ficatul fătului uman.
Estetrolul înlocuiește pierderea producerii de estrogen la femeile aflate la menopauză și ameliorează simptomele menopauzei, inclusiv simptome vasomotorii (SMV).
Informații despre studiile clinice
Eficacitatea clinică și siguranța estetrolului 14,2 mg și estetrolului 18,9 mg au fost evaluate în două studii clinice multicentrice de fază 3 (Studiul 1 și Studiul 2). Ambele studii au avut două părți: Partea 1 (randomizată, dublu-orb, controlată cu placebo), care s-a concentrat în principal pe eficacitate și Partea 2 (deschis, cu braţ unic), care s-a concentrat pe siguranță.
Ameliorarea simptomelor deficitului de estrogen
Eficacitatea esterolului pentru ameliorarea SMV a fost evaluată la femeile aflate în postmenopauză cu SMV moderate până la severe în Partea 1 a studiilor 1 și 2. În total, au fost randomizate 628 de femei histerectomizate (dintre care 419 au fost tratate cu estetrol 14,2 mg sau 18,9 mg și 209 cu administrare de placebo) și 591 de femei nehisterectomizate (dintre care 392 au fost tratate cu estetrol 14,2 mg sau 18,9 mg și 199 cu administrare de placebo).
Cei patru indicatori primari de eficacitate pentru ambele studii au fost schimbarea față de valoarea de referință a frecvenței săptămânale și a severității medii a SMV moderate până la severe la 4 săptămâni și 12 săptămâni.
Ameliorarea simptomelor menopauzei a fost obținută în primele săptămâni de tratament și menținută pe toată durata perioadei de tratament.
În ambele studii clinice pivot, inclusiv la femei nehisterectomizate cu cel puțin 12 luni de la ultima menstruație și la femei histerectomizate, dozele de estetrol 14,2 mg și estetrol 18,9 mg administrate oral, zilnic, au arătat o reducere statistic semnificativă a frecvenței săptămânale a SMV moderate până la severe la 4 săptămâni, comparativ cu placebo. Reducerea semnificativă statistic a fost menținută și la 12 săptămâni de tratament.
Dozele de18,9 mg estetrol administrate oral, zilnic au arătat o reducere semnificativă din punct de vedere statistic a severității SMV moderate până la severe la 4 și 12 săptămâni, comparativ cu placebo. O reducere semnificativă statistic a severității SMV a fost observată și în cazul estetrolului 14,2 mg la ambele momente în Studiul 1, dar nu și în Studiul 2.
Rezultatele (analize post-hoc) modificării frecvenței săptămânale și severității medii a SMV moderat până la severe din Studiul 1 Partea 1 și Studiul 2 Partea 1 sunt prezentate în Tabelul 2 pentru estetrol 14,2 mg și în Tabelul 3 pentru estetrol 18,9 mg.
Tabel 2: Efectul estetrol 14,2 mg asupra frecvenței săptămânale și severității medii a SMV moderate până la severe la săptămâna 4 și săptămâna 12 – Femei nehisterectomizate și care aveau cel puțin 12 luni de la ultima menstruație și femei histerectomizate (Studiul 1, Partea 1 și Studiul 2, Partea 1)
| Parametru | Studiul 1, Partea 1 | Studiul 2, Partea 1 | ||
Estetrol 14,2 mg | Placebo | Estetrol 14,2 mg | Placebo | |
| N=200 | N=200 | N=185 | N=185 | |
| Frecvența SMV | ||||
|---|---|---|---|---|
| Valoarea de referință | ||||
| Media (SD) | 78,54 (37,832) | 76,87 (35,327) | 80,32 (51,91) | 79,67 (41,013) |
| Schimbare față de valoarea de referință la săptămâna 4 | ||||
| Media LS (SE) | -43,31 (2,984) | -32,17 (3,103) | -42,09 (2,736) | -32,38 (2,801) |
| Diferența medie LS vs. placebo (SE) | -11,14 (4,299) | - | -9,71 (3,916) | - |
| IÎ 95% | (-20,64 -1,65) | - | (-18,36 -1,05) | - |
| valoarea p vs. placebo (SE) | 0,0181 | - | 0,0249 | - |
| Schimbare față de valoarea de referință la săptămâna 12 | ||||
| Media LS (SE) | -59,33 (3.098) | -41,81 (3,238) | -58,34 (2,806) | -45,01 (2,916) |
| Diferența medie LS vs. placebo (SE) | -17,52 (4,475) | - | -13,32 (4,047) | - |
| IÎ 95% | (-27,41 -7,64) | - | (-22,26 - 4,38) | - |
| valoarea p vs. placebo (SE) | 0,0002 | - | 0,0020 | - |
| Severitatea SMV | ||||
| Valoarea de referință | ||||
| Media (SD) | 2,43 (0,280) | 2,38 (0,270) | 2,46 (0,284) | 2,47 (0,236) |
| Schimbare de valoarea de referință la săptămâna 4 | ||||
| Media LS (SE) | -0,65 (0,071) | -0,37 (0,073) | -0,42 (0,063) | -0.35 (0,065) |
| Diferența medie LS vs. placebo (SE) | -0,29 (0,102) | - | -0,08 (0,091) | - |
| IÎ 95% | (-0,51 - 0,06) | - | (- 0,28 - 0,12) | - |
| valoarea p vs. placebo (SE) | 0,0096 | - | 0,5901 | - |
| Schimbare de la valoarea de referință la săptămâna 12 | ||||
| Media LS (SE) | -1,25 (0,074) | -0,71 (0,077) | -0,73 (0,066) | -0,69 (0,068) |
| Diferența medie LS vs. placebo (SE) | -0,54 (0,107) | - | -0,04 (0,095) | - |
| IÎ 95% | (-0,78 - 0,30) | - | (-0,25 - 0,17) | - |
| valoarea p vs. placebo | <0,0001 | - | 0,8533 | - |
IÎ: interval de încredere; Media LS: modificarea mediei celor mai mici pătrate față de valoarea de referință estimată dintr-un model MMRM; MMRM: Model cu efecte mixte pentru evaluări repetate; SD: deviere standard; SE: eroare standard.
Tabel 3: Efectul estetrol 18,9 mg asupra frecvenței săptămânale și severității medii a SMV moderate până la severe în săptămâna 4 și săptămâna 12 – Femei nehisterectomizate care aveau cel puțin 12 luni de la ultima menstruație și femei histerectomizate (Studiul 1, Partea 1 și Studiul 2, Partea 1)
| Parametru | Studiul 1, Partea 1 | Studiul 2, Partea 1 | ||
| Estetrol 18,9 mg | Placebo | Estetrol 18,9 mg | Placebo | |
| N=197 | N=200 | N=186 | N=185 | |
| Frecvența SMV | ||||
|---|---|---|---|---|
| Valoarea de referință | ||||
| Media (SD) | 82,32 (50,093) | 76,87 (35,327) | 79,69 (50,816) | 79,67 (41,013) |
| Schimbare de la valoarea de referință la săptămâna 4 | ||||
| Media LS (SE) | -48,45 (2,852) | -32,17 (3,103) | -42,83 (2,699) | -32,38 (2,801) |
| Diferența medie LS vs. placebo (SE) | -16,28 (4,219) | - | -10,44 (3,889) | - |
| IÎ 95% | (-25,60 - 6.96) | - | (-19,04 - 1,85) | - |
| valoarea p vs. placebo | 0,0002 | - | 0,0138 | - |
| Schimbare de la valoarea de referință la săptămâna 12 | ||||
| Media LS (SE) | -64,46 (2,984) | -41,81 (3,238) | -60,61 (2,789) | -45,01 (2,916) |
| Diferența medie LS vs. placebo (SE) | -22,65 (4,408) | - | -15,59 (4,035) | - |
| IÎ 95% | (-32,39 -12,92) | - | (-24,51 -6,67) | - |
| valoarea p vs. placebo | <0,0001 | - | 0,0002 | - |
| Severitatea SMV | ||||
| Valoarea de referință | ||||
| Media (SD) | 2,40 (0,273) | 2,38 (0,270) | 2,47 (0,223) | 2,47 (0,236) |
| Schimbare de la valoarea de referință la săptămâna 4 | ||||
| Media LS (SE) | -0,69 (0,068) | -0,37 (0,073) | -0,61 (0,063) | -0,35 (0,065) |
| Diferența medie LS vs. placebo (SE) | -0,33 (0,100) | - | -0,26 (0,090) | - |
| IÎ 95% | (-0,55 -0,10) | - | (-0,46 -0,06) | - |
| valoarea p vs. placebo | 0,0022 | - | 0,0075 | - |
| Schimbare de la valoarea de referință la săptămâna 12 | ||||
| Media LS (SE) | -1,36 (0,072) | -0,71 (0,077) | -1,12 (0,066) | -0,69 (0,068) |
| Diferența medie LS vs. placebo (SE) | -0,65 (0,106) | - | -0,43 (0,095) | - |
| IÎ 95% | (-0,89 - 0,42) | - | (-0,64 - 0,22) | - |
| valoarea p vs. placebo | <0,0001 | - | <0,0001 | - |
IÎ: interval de încredere; Media LS: modificarea mediei celor mai mici pătrate față de valoarea de referință estimată dintr-un model MMRM; MMRM: Model cu efecte mixte pentru evaluări repetate; SD: deviere standard; SE: eroare standard
Siguranța endometrială
Siguranța endometrială a estetrolului 18,9 mg, în cazul terapiei continue în asociere cu P4 100 mg, a fost evaluată la 346 de femei postmenopauză nehisterectomizate, într-un studiu deschis de 1 an (Studiul 1, Partea 2), dintre care 325 au avut o biopsie endometrială evaluabilă după 1 an. În subpopulația femeilor cu cel puțin 12 luni de la ultima menstruație, siguranța endometrială a fost evaluată la 316 femei, dintre care 298 au avut o biopsie endometrială evaluabilă după 1 an.
În timpul studiului clinic, evaluările biopsiilor endometriale realizate la 12 luni sau la întreruperea prematură a studiului au evidențiat un caz de hiperplazie endometrială fără atipie, niciun caz de hiperplazie endometrială cu atipie și niciun caz de cancer endometrial (N=1/325, 0,3%; IÎ 95% bilateral: 0,0 1,7%). În analiza post-hoc, pentru subpopulația de femei nehisterectomizate cu cel puțin 12 luni de la ultima menstruație (n=298), estimarea punctuală a fost de 0,3% (IÎ 95% pe bilateral: 0,0 1,9%).
Tipuri de sângerare
În Studiul 1 Partea 2, la 853 de femei nehisterectomizate cu cel puțin 12 luni de la ultima menstruație s-a administrat continuu estetrol 18,9 mg în asociere cu P4 100 mg, timp de până la 53 de săptămâni. Absența sângerării sau a pătarii a fost observată la 37,8% dintre femei în lunile 10- 12 de tratament. Sângerarea și/sau pătarea au apărut la 77,2% dintre femei în primele trei luni de tratament și la 62,2% în lunile 10- 12 de tratament.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbție
Estetrolul este absorbit rapid după ingestie. După administrarea estetrolului în doze de 14,2 mg și 18,9 mg sub formă de comprimate, concentrațiile plasmatice maxime medii de 17,9 ng/ml și respectiv 17,3- 20,75 ng/ml sunt atinse la 0,47- 0,63 ore de la ingestia unei singure doze. Gradul de expunere la estetrol este similar, indiferent de ingestia de alimente. Concentrația maximă observată în plasmă (Cmax) a estetrolului este redusă cu aproximativ 50% după ingestia de alimente. Concentrația maximă a estetrolului este atinsă mai devreme în condiții de repaus alimentar, decât în condiții de alimentație (timpul mediu până la atingerea concentrației plasmatice maxime observate (Tmax) este de 0,5 ore în condiții de repaus alimentar, comparativ cu 1 oră în condiții de alimentație).
Pe baza rezultatelor studiului privind echilibrul de masă, biodisponibilitatea estetrolului a fost estimată la cel puțin 69%.
După administrarea de doze repetate de estetrol 14,2 mg o dată pe zi, timp de 14 zile, Tmax,se median este de aproximativ 0,5 ore. Starea de echilibru se atinge după 6-8 zile. La starea de echilibru, Cmax, concentrația medie și concentrația minimă (nivelul minim) sunt de 16,69 ng/ml, 3,08 ng/ml și respectiv 1,42 ng/ml.
După administrarea de doze repetate de estetrol 18,9 mg o dată pe zi, timp de 8 zile, Tmax,se median este de aproximativ 0,5 ore. Starea de echilibru se atinge după 6-8 zile. La starea de echilibru,Cmax, concentrația medie și concentrația minimă (nivelul minim) sunt de 19,6 ng/ml, 3,50 ng/ml și respectiv 1,59 ng/ml.
Distribuție
Farmacocinetica estetrolului se caracterizează printr-o fază de distribuție rapdă; acesta este distribuit și probabil reabsorbit prin ciclul enterohepatic în primele 18 ore după administrarea orală. Volumul de distribuție determinat după administrarea orală a unei singure doze de 14,2 mg a fost crescut, indicând faptul că estetrolul este distribuit pe scară largă în țesuturi.
Esterolul nu se leagă de SHBG. Estetrol prezintă legare moderată față de proteinele plasmatice umane (45,5 până la 50,4%). Estetrolul este distribuit în mod egal între hematii și plasmă.
Studiile in vitro au indicat că estetrolul este un substrat al transportorilor de P-glicoproteine (P-gp) și proteine de rezistență la cancerul de sân (BCRP). Cu toate acestea, este improbabil ca administrarea concomitentă de medicamente care afectează activitatea P-gp și BCRP să cauzeze o interacțiune medicamentoasă relevantă clinic cu estetrolul.
Metabolizare
După administrarea pe cale orală, estetrol este supus metabolizării intense de fază 2, pentru a forma conjugați glucuronizi și sulfați. Cei doi metaboliți principali, estetrol-3-glucuronocojugat și estetrol- 16- glucuronocojugat, prezintă activitate estrogenică neglijabilă. UGT2B7 este izoforma dominantă implicată în metabolizarea estetrol într-un glucuronocojugat direct. Estetrol este supus sulfatării, în principal prin intermediul estrogen-sulfotransferazei specifice (SULT1E1).
Eliminare
Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare (t1/2) al estetrol a fost observat ca fiind de aproximativ 24 ore, atât după administrarea unei singure doze, cât și la starea de echilibru.
După administrarea pe cale orală a unei doze unice de soluție orală [14C]-estetrol 15 mg, aproximativ 69% din radioactivitatea totală recuperată a fost detectată în urină, iar 21,9% în materiile fecale.
Liniaritate/non-liniaritate
Concentrațiile plasmatice de estetrol nu prezintă nicio deviație relevantă de la proporționalitatea conform dozei într-un interval de doze cuprins între 4,7 mg și 94,4 mg (administrare unică).
Condiții la starea de echilibru
Starea de echilibru este atinsă după 6 până la 8 zile. După administrarea orală repetată o dată pe zi de estetrol 14,2 mg sau 18,9 mg, concentrațiile plasmatice maxime ale estetrolului sunt de aproximativ 16,69 ng/ml și, respectiv, 19,60 ng/ml, fiind atinse la 0,18-2 ore după administrare. Concentrațiile plasmatice medii sunt de 3,08 ng/ml și, respectiv, 3,50 ng/ml. Acumularea este foarte limitată, cu o arie de sub curba concentrației plasmatice maxime (ASC) în cazul utilizării zilnice, la starea de echilibru, cu 60% mai mare decât după o singură doză și fără creștere observată a Cmax.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă hepatică
A fost efectuat un studiu cu doza unică de 18,9 mg estetrol administrată oral la femei cu funcție hepatică normală, insuficiență hepatică ușoară (clasa Child-Pugh A), insuficiență hepatică moderată (clasa Child-Pugh B) și insuficiență hepatică severă (clasa Child-Pugh C).
Rezultatele arată că rapoartele Cmax și ASCinf pentru estetrol au fost de ~1,7 ori mai mari, respectiv ~1,1 ori, în insuficiența hepatică ușoară, față de subiecții cu funcție hepatică normală; de ~1,9 ori mai mari, respectiv ~1.0 ori, în insuficiență hepatică moderată, față de subiecții cu funcție hepatică normală și de ~5,4 ori mai mari, respectiv ~1,9 ori, în insuficiență hepatică severă, față de subiecți cu funcție hepatică normală (vezi pct. 4.2).
Insuficiență renală
Pentru a evalua efectul bolii renale asupra farmacocineticii estetrolului a fost efectuat un studiu cu doza unică de 18,9 mg estetrol administrată oral la femei cu funcție renală normală, insuficiență renală ușoară (rată absolută de filtrare glomerulară (RFG < 90 până la ≥ 60 ml/min), afectare renală moderată (RFG < 60 până la ≥ 30 ml/min) și afectare renală severă (RFG < 30 ml/min).
Cmax șiASCinf pentru estetrol au fost de ~1,1 ori și, respectiv ~1,7 de ori mai mari, în caz de insuficiență renală ușoară, față de subiecții cu funcție renală normală; de ~1,8 ori și, respectiv ~ 2,3 ori mai mari în caz de insuficiență renală moderată, față de subiecții cu funcție renală normală, și de ~1,5 ori și, respectiv ~2,3 ori mai mari în caz de insuficiență renală severă, față de subiecții cu funcție renală normală.
Clearance-ul renal (Clr) a scăzut cu 20% în grupul cu insuficiență renală ușoară, cu 40% în grupul cu insuficiență renală moderată și cu 71% în grupul cu insuficiență renală severă, comparativ cu grupul cu funcție renală normală.
Rezultatele studiului indică faptul că expunerea plasmatică crescută la estetrol la subiecții cu insuficiență renală moderată și severă, comparativ cu subiecții cu funcție renală normală, ar putea avea relevanță clinică (vezi pct. 4.2).
Alte grupe speciale de pacienţi
Grupuri etnice
Nu au fost observate diferențe semnificative clinic în privinţa proprietăţilor farmacocinetice ale estetrolului între femeile japoneze și caucaziene după administrarea unei doze unice de estetrol 14,2 mg.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile privind toxicitatea după doze repetate, efectuate cu estetrol au indicat efectele estrogenice așteptate.
În special, studiile privind toxicitatea asupra funcției de reproducere au demonstrat efecte embriotoxice și fetotoxice la animale, care sunt considerate specifice speciei.
Estetrolul nu este considerat genotoxic. Cu toate acestea, este cunoscut faptul că, din cauza acțiunii lor hormonale, steroizii sexuali pot determina creșterea anumitor țesuturi și tumori dependente de hormoni.
Studiile de evaluare a riscului de mediu au arătat că estetrolul poate reprezenta un risc pentru mediul acvatic și pentru compartimentul apei subterane.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Nucleu
Lactoză monohidrat
Amidonglicolat de sodiu (Tip A)
Amidon de porumb
Povidonǎ K30
Stearat de magneziu (E572)
Film
Hipromeloză (E464)
Hidroxipropilceluloză (E463)
Talc (E553b)
Ulei hidrogenat din semințe de bumbac
Dioxid de titan (E171)
Oxid galben de fer (E172)
Oxid roșu de fer (E172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blister transparent din PVC/aluminiu care conține 28 comprimate filmate în cutie, împreună cu un etui pentru păstrare.
Mărimi de ambalaj:
28, 84 sau 168 de comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor
Acest medicament poate reprezenta un risc pentru mediul înconjurător (vezi pct. 5.3).
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gedeon Richter Plc.
Gyömrői út 19-21.
1103 Budapesta
Ungaria
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
FYLREVY 14.2 mg comprimate filmate
EU/1/26/2020/001
EU/1/26/2020/002
EU/1/26/2020/003
FYLREVY 18.9 mg comprimate filmate
EU/1/26/2020/004
EU/1/26/2020/005
EU/1/26/2020/006
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări:
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenţiei Europene a Medicamentului https://www.ema.europa.eu.