IVACAFTOR BIOEEL 150 mg
Rezumatul caracteristicilor produsului (RCP)
- 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
- 2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
- 3. FORMA FARMACEUTICĂ
-
4. DATE CLINICE
- 4.1 Indicații terapeutice
- 4.2 Doze și mod de administrare
- 4.3 Contraindicații
- 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
- 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
- 4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
- 4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
- 4.8 Reacții adverse
- 4.9 Supradozaj
- 5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
- 6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
- 7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
- 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
- 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
- 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ivacaftor Bioeel 150 mg comprimate filmate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conține 150 mg de ivacaftor.
Excipient cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat filmat conține 109 mg de lactoză (sub formă de lactoză monohidrat).
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate de culoare albastru deschis, în formă de capsulă, cu linie mediană pe o față și netede pe cealaltă față (aprox. 16,5 mm x 8,5 mm).
Comprimatul poate fi împărțit în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Ivacaftor Bioeel este indicat:
- În monoterapie, pentru tratamentul adulților, adolescenților și copiilor cu vârsta de 6 ani și peste, și cu greutatea de 25 kg sau mai mult, cu fibroză chistică (FC), care prezintă o mutație R117H a genei CFTR sau una dintre următoarele mutații de tip gating (clasa III) ale genei regulatorului de conductanță transmembranară al fibrozei chistice (CFTR): G551D, G1244E, G1349D, G178R, G551S, S1251N, S1255P, S549N sau S549R (vezi pct. 4.4 și 5.1).
- În cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu comprimate de tezacaftor/ivacaftor, pentru tratamentul adulților, adolescenților și copiilor cu vârsta de 6 ani și peste, cu fibroză chistică (FC), care sunt homozigoți pentru mutația F508del sau care sunt heterozigoți pentru mutația F508del și prezintă una dintre următoarele mutații ale genei CFTR: P67L, R117C, L206W,
R352Q, A455E, D579G, 711+3A→G, S945L, S977F, R1070W, D1152H, 2789+5G→A, 3272-
26A→G și 3849+10kbC→T.
- În cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu comprimate de ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor, pentru tratamentul adulților, adolescenților și copiilor cu vârsta de 6 ani și peste, cu fibroză chistică (FC), care prezintă cel puțin o mutație care nu aparține clasei I a genei CFTR (vezi pct. 4.2 și 5.1).
4.2 Doze și mod de administrare
Ivacaftor Bioeel trebuie prescris numai de către medici cu experiență în tratamentul fibrozei chistice. Dacă genotipul pacientului nu este cunoscut, înainte de începerea tratamentului trebuie efectuată o metodă de genotipare precisă și validată, pentru a confirma prezența unei mutații indicate a genei CFTR (a se vedea secțiunea 4.1). Faza variantei poli-T identificate cu mutația R117H trebuie determinată în conformitate cu recomandările clinice locale.
Ivacaftor Bioeel în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor
Există un număr limitat de pacienți care prezintă mutații, care nu sunt menționate în Tabelul 6 și care pot răspunde la ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor (IVA/TEZ/ELX). În aceste cazuri, poate fi luată în considerare administrarea de ivacaftor (IVA) în asociere cu IVA/TEZ/ELX, atunci când medicul consideră că beneficiile potențiale depășesc riscurile potențiale și sub strictă supraveghere medicală. Aceasta nu se aplică pacienților cu două mutații de clasă I (nule) (mutații despre care se cunoaște că nu determină producerea proteinei CFTR), deoarece nu se preconizează ca aceștia să răspundă la terapia modulatoare (vezi pct. 4.1, 4.4 și 5.1).
Doze
Doza la adulți, adolescenți și copii cu vârsta de 6 ani și peste, trebuie administrată conform Tabelului 1.
Tabelul 1: Recomandări privind dozele
| Vârstă/Greutate | Doza de dimineață | Doza de seară |
|---|---|---|
| Ivacaftor în monoterapie | ||
| 6 ani și peste, ≥ 25 kg | Un comprimat de ivacaftor 150 mg | Un comprimat de ivacaftor 150 mg |
| Ivacaftor în asociere cu tezacaftor/ivacaftor | ||
| între 6 ani și < 12 ani, < 30 kg | Un comprimat de tezacaftor 50 mg/ivacaftor 75 mg | Un comprimat de ivacaftor 75 mg* |
| Între 6 ani și < 12 ani, ≥ 30 kg | Un comprimat de tezacaftor 100 mg/ivacaftor 150 mg | Un comprimat de ivacaftor 150 mg |
| 12 ani și peste | Un comprimat de tezacaftor 100 mg/ivacaftor 150 mg | Un comprimat de ivacaftor 150 mg |
| Ivacaftor în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor | ||
| între 6 ani și < 12 ani, < 30 kg | Două comprimate de ivacaftor 37,5 mg/tezacaftor 25 mg/elexacaftor 50 mg | Un comprimat de ivacaftor 75 mg* |
| Între 6 ani și < 12 ani, ≥ 30 kg | Două comprimate de ivacaftor 75 mg/tezacaftor 50 mg/elexacaftor 100 mg | Un comprimat de ivacaftor 150 mg |
| 12 ani și peste | Două comprimate de ivacaftor 75 mg/tezacaftor 50 mg/elexacaftor 100 mg | Un comprimat de ivacaftor 150 mg |
*Ivacaftor Bioeel este disponibil doar sub formă de comprimate de 150 mg. Totuși, comprimatele pot fi divizate în 2 doze egale de 75 mg.
Doza de dimineață și doza de seară trebuie administrate la un interval de aproximativ 12 ore, împreună cu alimente care conțin grăsimi (a se vedea “Mod de administrare”).
Doză omisă
Dacă au trecut 6 ore sau mai puțin de la momentul la care trebuia administrată doza de dimineață sau de seară, pacientul trebuie sfătuit să ia doza omisă cât mai curând posibil și apoi să administreze doza următoare la ora programată în mod obișnuit. Dacă au trecut mai mult de 6 ore de la momentul la care doza trebuia administrată în mod obișnuit, pacientul trebuie sfătuit să aștepte până la următoarea doză programată.
Pacienții cărora li se administrează Ivacaftor Bioeel în asociere cu un alt medicament, trebuie sfătuiți să nu utilizeze mai mult de o doză din niciunul dintre cele doua medicamente în același timp.
Administrarea concomitentă a inhibitorilor CYP3A
În cazul administrării concomitente cu inhibitori moderați sau puternici ai CYP3A, doza de ivacaftor trebuie ajustată așa cum se detaliază în Tabelul 2. Intervalele dintre doze trebuie modificate în funcție de răspunsul clinic și de tolerabilitate (vezi pct. 4.4 și 4.5).
Tabelul 2: Recomandări privind dozele în cazul utilizării concomitente cu inhibitori moderați sau puternici ai CYP3A
| Vârstă/Greutate | Inhibitori moderați ai CYP3A | Inhibitori puternici ai CYP3A |
|---|---|---|
| Ivacaftor în monoterapie | ||
| 6 ani și peste, ≥ 25 kg | Un comprimat de ivacaftor 150 mg dimineața, o dată pe zi. Fără doza de seară de ivacaftor. | Un comprimat de ivacaftor 150 mg dimineața, de două ori pe săptămână, la interval de aproximativ 3-4 zile. Fără doza de seară de ivacaftor. |
| Ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu tezacaftor/ivacaftor | ||
între 6 ani și < 12 ani, < 30 kg | Alternează în fiecare zi: - un comprimat de dimineață de tezacaftor 50 mg/ ivacaftor 75 mg în prima zi - un comprimat de dimineață de ivacaftor 75 mg în ziua următoare* Fără doza de seară de ivacaftor. | Un comprimat de tezacaftor 50 mg/ ivacaftor 75 mg dimineața, de două ori pe săptămână, la interval de aproximativ 3-4 zile. Fără doza de seară de ivacaftor. |
între 6 ani și < 12 ani, ≥ 30 kg | Alternează în fiecare zi: - un comprimat de dimineață de tezacaftor 100 mg/ ivacaftor 150 mg în prima zi - un comprimat de dimineață de ivacaftor 150 mg în ziua următoare Fără doza de seară de ivacaftor. | Un comprimat de tezacaftor 100 mg/ ivacaftor 150 mg dimineața, de două ori pe săptămână, la interval de aproximativ 3-4 zile. Fără doza de seară de ivacaftor. |
| 12 ani și peste | Alternează în fiecare zi: - un comprimat de dimineață de tezacaftor 100 mg/ivacaftor 150 mg în prima zi - un comprimat de dimineață de ivacaftor 150 mg în ziua următoare Fără doza de seară de ivacaftor. | Un comprimat de tezacaftor 100 mg/ivacaftor 150 mg dimineața, de două ori pe săptămână, la interval de aproximativ 3-4 zile. Fără doza de seară de ivacaftor. |
| Ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor | ||
| între 6 ani și < 12 ani, < 30 kg | Alternează în fiecare zi: | Două comprimate de ivacaftor |
- două comprimate de dimineață de ivacaftor 37,5 mg/tezacaftor 25 mg/elexacaftor 50 mg în prima zi - un comprimat de dimineață de ivacaftor 75 mg în ziua următoare* Fără doza de seară de ivacaftor. | 37,5 mg/tezacaftor 25 mg/elexacaftor 50 mg dimineața, de două ori pe săptămână, la interval de aproximativ 3-4 zile. Fără doza de seară de ivacaftor. | |
| între 6 ani și < 12 ani, ≥ 30 kg | Alternează în fiecare zi: - două comprimate de dimineață de ivacaftor 75 mg/tezacaftor 50 mg/elexacaftor 100 mg în prima zi - un comprimat de dimineață de ivacaftor 150 mg în ziua următoare Fără doza de seară de ivacaftor. | Două comprimate de ivacaftor 75 mg/tezacaftor 50 mg/elexacaftor 100 mg dimineața, de două ori pe săptămână, la interval de aproximativ 3-4 zile. Fără doza de seară de ivacaftor. |
| 12 ani și peste | Alternează în fiecare zi: - două comprimate de dimineață de ivacaftor 75 mg/tezacaftor 50 mg/ elexacaftor 100 mg în prima zi - un comprimat de dimineață de ivacaftor 150 mg în ziua următoare Fără doza de seară de ivacaftor. | Două comprimate de ivacaftor 75 mg/tezacaftor 50 mg/ elexacaftor 100 mg dimineața, de două ori pe săptămână, la interval de aproximativ 3-4 zile. Fără doza de seară de ivacaftor. |
*Ivacaftor Bioeel este disponibil doar sub formă de comprimate de 150 mg. Totuși, comprimatele pot fi divizate în 2 doze egale de 75 mg.
Grupe speciale de pacienți
Vârstnici
Sunt disponibile date foarte limitate privind pacienții vârstnici tratați cu ivacaftor (administrat în monoterapie sau în cadrul unei scheme terapeutice asociate). Nu este necesară nici o ajustare specifică a dozei pentru această categorie de pacienți (vezi pct. 5.2).
Insuficiență renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată. Se recomandă prudență la pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei ≤ 30 ml/min) sau cu boală renală în stadiu terminal (vezi pct. 4.4 și 5.2).
Insuficiență hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară (Child-Pugh Clasa A).
La pacienții cu insuficiență hepatică moderată (Child-Pugh Clasa B) sau severă (Child-Pugh clasa C), doza de ivacaftor trebuie ajustată așa cum se detaliază în Tabelul 3 (vezi pct. 4.4, 4.8 și 5.2).
Tabelul 3: Recomandări de dozare pentru pacienții cu insuficiență hepatică moderată sau severă
| Vârstă/ Greutate | Moderată (Child-Pugh Clasa B) | Severă (Child-Pugh Clasa C) |
|---|---|---|
| Ivacaftor în monoterapie | ||
| 6 ani și peste, ≥ 25 kg | Un comprimat de ivacaftor 150 mg dimineața, o dată pe zi. Fără doza de seară de ivacaftor. | Administrarea nu este recomandată decât dacă beneficiile depășesc riscurile. Dacă se utilizează: se administrează un comprimat de ivacaftor 150 mg dimineața, o dată la două zile sau mai puțin frecvent, în funcție de răspunsul clinic și de tolerabilitate. Fără doza de seară de ivacaftor. |
| Ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu tezacaftor/ivacaftor | ||
| între 6 ani și < 12 ani, < 30 kg | Un comprimat de tezacaftor 50 mg/ivacaftor 75 mg dimineața, o dată pe zi. Fără doza de seară de ivacaftor. | Administrarea nu este recomandată decât dacă beneficiile depășesc riscurile. Dacă se utilizează, se administrează un comprimat de tezacaftor 50 mg/ivacaftor 75 mg dimineața, o dată pe zi sau mai puțin frecvent, în funcție de răspunsul clinic și tolerabilitate. Fără doza de seară de ivacaftor. |
| între 6 ani și < 12 ani, ≥ 30 kg | Un comprimat de tezacaftor 100 mg/ivacaftor 150 mg dimineața, o dată pe zi. Fără doza de seară de ivacaftor. | Administrarea nu este recomandată decât dacă beneficiile depășesc riscurile. Dacă se utilizează, se administrează un comprimat de tezacaftor 100 mg/ivacaftor 150 mg dimineața, o dată pe zi sau mai puțin frecvent, în funcție de răspunsul clinic și tolerabilitate. Fără doza de seară de ivacaftor. |
| 12 ani și peste | Un comprimat de tezacaftor 100 mg/ivacaftor 150 mg dimineața, o dată pe zi. Fără doza de seară de ivacaftor. | Administrarea nu este recomandată decât dacă beneficiile depășesc riscurile. Dacă se utilizează, se administrează un comprimat de tezacaftor 100 mg/ivacaftor 150 mg dimineața, o dată pe zi sau mai puțin frecvent, în funcție de răspunsul clinic și tolerabilitate. Fără doza de seară de ivacaftor. |
| Ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor | ||
| între 6 ani și < 12 ani, < 30 kg | Administrarea nu este recomandată decât dacă beneficiile depășesc riscurile. Dacă se utilizează, doza trebuie ajustată după cum urmează:
/elexacaftor 50 mg dimineața | Nu trebuie să se administreze. |
Se continuă ulterior alternarea dozelor din Ziua 1 și Ziua 2. Fără doza de seară de ivacaftor. | ||
| între 6 ani și < 12 ani, ≥ 30 kg | Administrarea nu este recomandată decât dacă beneficiile depășesc riscurile. Dacă se utilizează, doza trebuie ajustată după cum urmează:
100 mg dimineața Se continuă alternarea dozelor din Ziua 1 și Ziua 2 ulterior. Fără doza de seară de ivacaftor. | Nu trebuie să se administreze. |
| 12 ani și peste | Administrarea nu este recomandată decât dacă beneficiile depășesc riscurile. Dacă se utilizează doza trebuie ajustată după cum urmează:
100 mg dimineața Se continuă alternarea dozelor din Ziua 1 și Ziua 2 ulterior. Fără doza de seară de ivacaftor. | Nu trebuie să se administreze. |
Copii și adolescenți
Siguranța și eficacitatea ivacaftorului în monoterapie nu au fost stabilite la copiii cu vârsta sub 1 lună sau la copiii cu vârsta sub 6 luni născuți prematur (cu vârsta gestațională mai mică de
37 de săptămâni), nici în asociere cu tezacaftor/ivacaftor la copii cu vârsta sub 6 ani și nici în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor la copii cu vârsta sub 2 ani. Nu sunt disponibile date.
Sunt disponibile date limitate la pacienții cu vârsta sub 6 ani cu o mutație R117H a genei CFTR. Datele disponibile la pacienții cu vârsta de 6 ani și peste, sunt descrise la pct. 4.8, 5.1 și 5.2.
Mod de administrare
Pentru administrare orală.
Comprimatele de ivacaftor trebuie administrate împreună cu alimente care conțin grăsimi.
Pe parcursul tratamentului trebuie evitat consumul de alimente sau băuturi care conțin grepfrut (vezi pct. 4.5).
Ivacaftor Bioeel 150 mg comprimate filmate:
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
În studiile 770-102, 770-103, 770-111 și 770-110 au fost incluși numai pacienții cu FC care prezentau, pe cel puțin una din alelele genei CFTR, una dintre următoarele mutații de tip gating (clasa III): G551D, G1244E, G1349D, G178R, G551S, S1251N, S1255P, S549N, S549R, G970R sau R117H (vezi pct. 5.1).
În cadrul studiului 770-111, au fost incluși patru pacienți care prezentau mutația G970R. La trei dintre cei patru pacienți, modificarea valorii clorurilor din testul pentru concentrația de clorură în transpirație a fost < 5 mmol/l, iar la acest grup nu s-a observat o îmbunătățire relevantă din punct de vedere clinic în ceea ce privește VEMS după 8 săptămâni de tratament. Eficacitatea clinică la pacienții cu mutația G970R a genei CFTR nu a putut fi stabilită (vezi pct. 5.1).
Rezultatele privind eficacitatea, provenite dintr-un studiu de fază 2, efectuat la pacienți cu FC homozigoți pentru mutația F508del a genei CFTR nu au arătat diferențe semnificative statistic ale valorilor VEMS pe parcursul tratamentului de 16 săptămâni cu ivacaftor, comparativ cu placebo (a se vedea secțiunea 5.1). Prin urmare, nu se recomandă administrarea de ivacaftor în monoterapie la acești pacienți.
Pentru pacienții cu o mutație R117H-7T, asociată cu o formă mai puțin severă a bolii, în studiul 770- 110 au fost evidențiate mai puține dovezi privind un efect benefic al ivacaftorului (vezi pct. 5.1).
Ivacaftor, administrat în asociere cu tezacaftor/ivacaftor, nu trebuie prescris pacienților cu FC, care sunt heterozigoți pentru mutația F508del și prezintă o a doua mutație a genei CFTR, care nu este menționată la pct. 4.1.
Valori serice crescute ale transaminazelor și afectare hepatică
La un pacient cu ciroză și hipertensiune portală, în timpul administrării de ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor a fost raportată insuficiență hepatică, care a condus la transplant hepatic. Acest medicament trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu boală hepatică avansată preexistentă (de exemplu, ciroză, hipertensiune portală) și numai în cazul în care se așteaptă ca beneficiile să depășească riscurile. În cazul utilizării la acești pacienți, se impune monitorizarea atentă a acestora după inițierea tratamentului (vezi pct. 4.2, 4.8 și 5.2).
Creșterile moderate ale valorilor serice ale transaminazelor (alanin-aminotransferaza [ALT] sau aspartat-aminotransferaza [AST]) sunt frecvente la pacienții cu FC. Au fost observate creșteri ale valorilor serice ale transaminazelor la unii pacienți tratați cu ivacaftor în monoterapie și în cadrul schemelor terapeutice în asociere cu tezacaftor/ivacaftor sau cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor. La pacienții care utilizează ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor, aceste creșteri au fost uneori asociate cu creșteri concomitente ale bilirubinei totale. Prin urmare, evaluările transaminazelor (ALT și AST) și ale bilirubinei totale sunt recomandate tuturor pacienților înaintea începerii tratamentului cu ivacaftor, la intervale de 3 luni pe parcursul primului an de tratament și ulterior anual. Pentru toți pacienții cu antecedente de boală hepatică sau cu valori crescute ale transaminazelor, trebuie avută în vedere monitorizarea mai frecventă a testelor funcționale hepatice. În cazul unor creșteri semnificative ale valorilor transaminazelor (de exemplu, la pacienții cu ALT sau AST > 5 × limita superioară a valorilor normale [LSN] sau cu ALT sau AST > 3 × LSN și bilirubină > 2 × LSN), administrarea dozelor trebuie întreruptă și trebuie să se urmărească atent rezultatele analizelor de laborator până la normalizarea valorilor. După normalizarea valorilor transaminazelor, trebuie evaluate beneficiile și riscurile reluării tratamentului (vezi pct. 4.2, 4.8 și 5.2).
Insuficiență hepatică
Utilizarea ivacaftorului, fie în monoterapie, fie în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu tezacaftor/ivacaftor, nu este recomandată la pacienții cu vârsta de 6 ani și peste, cu insuficiență hepatică severă, cu excepția cazului în care se estimează că beneficiile depășesc riscurile. Acești pacienți nu trebuie tratați cu ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor (vezi Tabelul 3 de la pct. 4.2 și pct. 4.8 și 5.2).
La pacienții cu vârsta de 6 ani și peste, cu insuficiență hepatică moderată, nu se recomandă administrarea de ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor. Tratamentul trebuie luat în considerare numai atunci cănd există o necesitate medicală clară și se estimează că beneficiile depășesc riscurile. Dacă este utilizat, acesta trebuie administrat cu precauție, la o doză redusă (vezi Tabelul 3 de la pct. 4.2 și pct. 4.8 și 5.2).
Depresie
Depresia (inclusiv ideație suicidară și tentativă de suicid) a fost raportată la pacienții tratați cu ivacaftor, în principal în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu tezacaftor/ivacaftor sau cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor, apărând, de obicei în primele trei luni de la inițierea tratamentului și la pacienții cu antecedente de tulburări psihice. În unele cazuri, a fost raportată ameliorarea simptomelor după reducerea dozei sau întreruperea tratamentului. Pacienții (și îngrijitorii acestora) trebuie avertizați cu privire la necesitatea de a monitoriza apariția dispoziției depresive, a gândurilor suicidare sau a schimbărilor neobișnuite de comportament și de a solicita imediat sfatul medicului în cazul apariției acestor simptome.
Insuficiență renală
Se recomandă precauție când se administrează ivacaftor la pacienții cu insuficiență renală severă sau cu boală renală în stadiul terminal (vezi pct. 4.2 și 5.2).
Mutații despre care este puțin probabil să răspundă la tratamentul cu modulatori
Nu este de așteptat să răspundă la tratamentul cu modulatori ai CFTR pacienții al caror genotip constă din două mutații CFTR, despre care se știe că nu determină producerea proteinei CFTR (adică, două mutații de clasă I).
Studii clinice care compară ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor cu tezacaftor/ivacaftor sau ivacaftor
Nu a fost efectuat niciun studiu clinic care să compare direct ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor cu tezacaftor/ivacaftor sau ivacaftor la pacienții care nu prezintă variante F508del.
Pacienți după un transplant de organ
Nu s-a studiat administrarea ivacaftorului la pacienții cu FC, cărora li s-a efectuat un transplant de organ. Prin urmare, utilizarea la pacienți cu transplant nu este recomandată. Pentru interacțiunile cu ciclosporină sau tacrolimus vezi pct. 4.5.
Evenimente de erupție cutanată
Incidența evenimentelor de erupție cutanată în cazul administrării ivacaftorului în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor a fost mai mare la femei decât la bărbați, în special la femeile care luau contraceptive hormonale. Nu poate fi exclus un rol al contraceptivelor hormonale în apariția evenimentelor de erupție cutanată. La pacientele care iau contraceptive hormonale și manifestă erupție cutanată, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor concomitent cu întreruperea tratamentului cu contraceptivele hormonale. După remiterea erupției cutanate, trebuie să se ia în considerare dacă reluarea tratamentului cu ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor, fără contraceptive hormonale, este adecvată. Dacă evenimentele de erupție cutanată nu reapar, reluarea contraceptivelor hormonale poate fi avută în vedere (vezi pct. 4.8).
Interacțiuni cu alte medicamente
Inductori ai CYP3A
Expunerea la ivacaftor este redusă semnificativ prin administrarea concomitentă a inductorilor CYP3A, ceea ce poate duce la pierderea eficacității ivacaftorului; prin urmare, administrarea concomitentă a ivacaftorului cu inductori puternici ai CYP3A nu este recomandată (vezi pct. 4.5).
Inhibitori ai CYP3A
Expunerea la ivacaftor, tezacaftor și elexacaftor este crescută în cazul administrării concomitente cu inhibitori puternici sau moderați ai CYP3A. Doza de ivacaftor trebuie ajustată atunci când acesta se administrează concomitent cu inhibitori puternici sau moderați ai CYP3A (vezi Tabelul 2 de la pct. 4.2 și pct. 4.5).
Copii și adolescenți
Au fost raportate cazuri de opacități ale cristalinului/cataractă noncongenitală, fără impact asupra vederii, la pacienții copii și adolescenți cărora li s-a administrat tratament cu ivacaftor și scheme care conțineau ivacaftor. Deși în unele cazuri au fost prezenți alți factori de risc (cum sunt utilizarea de corticosteroizi și expunerea la radiații), nu poate fi exclus un posibil risc atribuit tratamentului cu ivacaftor. Se recomandă efectuarea unor examinări oftalmologice la momentul inițial și în perioada de urmărire la pacienții copii și adolescenți la care se înițiază tratamentul cu ivacaftor (vezi pct. 5.3).
Excipienți cu efect cunoscut
Lactoză
Acest medicament conține lactoză. Pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbție a glucozei-galactozei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Sodiu
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine sodiu”.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Ivacaftorul este un substrat al CYP3A4 și CYP3A5. Este un inhibitor slab al CYP3A și al glicoproteinei P (P-gp) și un inhibitor potențial al CYP2C9. Studiile in vitro au arătat că ivacaftorul nu este un substrat al P-gp.
Medicamente care afectează farmacocinetica ivacaftorului
Inductori ai CYP3A
Administrarea concomitentă a ivacaftorului cu rifampicina, un inductor puternic al CYP3A, a redus expunerea la ivacaftor (ASC) cu 89% și a redus într-o măsură mai mică, expunerea la hidroximetilivacaftor (M1) comparativ cu ivacaftorul. Nu este recomandată administrarea concomitentă a ivacaftorului cu inductori puternici ai CYP3A, cum sunt rifampicina, rifabutina, fenobarbitalul, carbamazepina, fenitoina și sunătoarea (Hypericum perforatum) (vezi pct. 4.4).
Nu este recomandată ajustarea dozei la utilizarea concomitentă a ivacaftorului cu inductori moderați sau slabi ai CYP3A.
Inhibitori ai CYP3A
Ivacaftorul este un substrat sensibil al CYP3A. Administrarea concomitentă cu ketoconazol, un inhibitor puternic al CYP3A, a crescut expunerea la ivacaftor (măsurată ca aria de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp [ASC]) de 8,5 ori și a crescut expunerea la M1 într-o măsură mai mică decât cea la ivacaftor. Este recomandată reducerea dozei de ivacaftor în cazul administrării concomitente cu inhibitori puternici ai CYP3A, cum sunt ketoconazol, itraconazol, posaconazol, voriconazol, telitromicină și claritromicină (vezi Tabelul 2 de la pct. 4.2 și pct. 4.4).
Administrarea concomitentă cu fluconazol, un inhibitor moderat al CYP3A, a crescut expunerea la ivacaftor de 3 ori și a crescut expunerea la M1 într-o măsură mai mică decât cea la ivacaftor. Este recomandată reducerea dozei de ivacaftor la pacienții cărora li se administrează concomitent inhibitori moderați ai CYP3A, cum sunt fluconazolul, eritromicina și verapamilul. (vezi Tabelul 2 de la pct. 4.2 și pct. 4.4).
Administrarea concomitentă a ivacaftorului cu suc de grepfrut, care conține una sau mai multe componente cu acțiune inhibitoare moderată asupra CYP3A, poate crește expunerea la ivacaftor. În timpul tratamentului cu ivacaftor trebuie evitat consumul de alimente sau băuturi care conțin grepfrut (vezi pct. 4.2).
Posibilitatea ca ivacaftorul să interacționeze cu transportori
Studiile in vitro au arătat că ivacaftorul nu este un substrat al OATP1B1 sau OATP1B3. Ivacaftorul și metaboliții acestuia sunt substraturi ale BCRP in vitro. Datorită permeabilității intrinseci crescute a acestuia și a probabilității scăzute de a fi eliminat intact, nu se preconizează că administrarea concomitentă a inhibitorilor BCRP să modifice expunerea la ivacaftor și M1-IVA, iar eventualele modificări ale expunerii la M6-IVA nu sunt de așteptat să fie relevante din punct de vedere clinic.
Ciprofloxacină
Administrarea concomitentă a ciprofloxacinei cu ivacaftor nu a afectat expunerea la ivacaftor. Nu este necesară ajustarea dozei la administrarea concomitentă a ivacaftorului cu ciprofloxacină.
Medicamente a căror acțiune este afectată de către ivacaftor
Administrarea ivacaftorului poate crește expunerea sistemică la medicamentele care sunt substraturi sensibile ale CYP2C9 și/sau P-gp și/sau CYP3A, ceea ce poate crește sau prelungi efectul terapeutic și reacțiile adverse ale acestora.
Substraturi ale CYP2C9
Ivacaftorul poate inhiba CYP2C9. Prin urmare, se recomandă monitorizarea raportului internațional normalizat (INR) în timpul administrării concomitente a warfarinei cu ivacaftor. Alte medicamente a căror expunere poate fi crescută includ glimepiridă și glipizidă; aceste medicamente trebuie utilizate cu precauție.
Digoxină și alte substraturi ale P-gp
Administrarea concomitentă cu digoxină, un substrat sensibil al P-gp, a crescut expunerea la digoxină de 1,3 ori, ceea ce confirmă efectul inhibitor slab al ivacaftorului asupra P-gp. Administrarea ivacaftorului poate crește expunerea sistemică la medicamentele care sunt substraturi sensibile ale Pgp, ceea ce poate crește sau prelungi efectul lor terapeutic și reacțiile adverse. Se recomandă prudență și monitorizarea adecvată în cazul administrării concomitente cu digoxină sau alte substraturi P-gp cu indice terapeutic îngust, cum sunt: ciclosporină, everolimus, sirolimus sau tacrolimus.
Substraturi ale CYP3A
Administrarea concomitentă cu midazolamul (administrat pe cale orală), un substrat sensibil al CYP3A, a determinat o creștere de 1,5 ori a expunerii la midazolam, ceea ce confirmă efectul inhibitor slab al ivacaftorului asupra CYP3A. Nu este necesară ajustarea dozelor de substraturi CYP3A, cum sunt midazolam, alprazolam, diazepam sau triazolam, atunci când acestea sunt administrate concomitent cu ivacaftorul.
Contraceptive hormonale
Ivacaftorul a fost studiat în asociere cu un contraceptiv oral cu estrogen/progesteron și s-a constatat că nu prezintă niciun efect semnificativ asupra expunerii la contraceptivul oral. Prin urmare, nu este necesară ajustarea dozei contraceptivelor orale.
Copii și adolescenți
Studiile privind interacțiunile au fost efectuate numai la adulți.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea ivacaftorului la femeile gravide sunt inexistente sau limitate (mai puțin de 300 de rezultate ale sarcinilor). Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauție, este de preferat să se evite utilizarea ivacaftorului în timpul sarcinii.
Alăptarea
Date limitate indică faptul că ivacaftorul se excretă în laptele uman. Nu se poate exclude un risc pentru nou-născuți/sugari. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a evita tratamentul cu ivacaftor, ținând cont de beneficiul alăptării pentru copil și de beneficiul tratamentului pentru femeie.
Fertilitatea
Nu sunt disponibile date cu privire la efectul ivacaftorului asupra fertilității la om. Ivacaftorul a avut un efect asupra fertilității la șobolan (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Ivacaftorul are influență minoră asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Ivacaftorul poate provoca amețeli (vezi pct. 4.8) și, prin urmare, pacienților care prezintă amețeli trebuie să li se recomande să nu conducă vehicule și să nu folosească utilaje până la dispariția simptomelor.
4.8 Reacții adverse
Rezumatul profilului de siguranță
Cele mai frecvente reacții adverse observate la pacienții cu vârsta de 6 ani și peste, cărora li s-a administrat ivacaftor, au fost: cefalee (23,9%), durere orofaringiană (22,0%), infecție a tractului respirator superior (22,0%), congestie nazală (20,2%), durere abdominală (15,6%), rinofaringită (14,7%), diaree (12,8%), amețeală (9,2%), erupție cutanată (12,8%) și prezența bacteriilor în spută (12,8%). Creșteri ale valorilor serice ale transaminazelor au fost observate la 12,8% dintre pacienții tratați cu ivacaftor, comparativ cu 11,5% dintre pacienții la care s-a administrat placebo.
La pacienții cu vârsta cuprinsă între 2 ani și sub 6 ani, cele mai frecvente reacții adverse au fost: congestie nazală (26,5%), infecția tractului respirator superior (23,5%), creșteri ale valorilor serice ale transaminazelor (14,7%), erupțiile cutanate (11,8%) și prezența bacteriilor în spută (11,8%).
Reacțiile adverse grave au inclus: durere abdominală (0,9%) și creșteri ale valorilor serice ale transaminazelor (1,8%) la pacienții cărora li s-a administrat ivacaftor, în timp ce reacții adverse grave de erupții cutanate au fost raportate la 1,5% dintre pacienții cu vârsta de 12 ani și peste, tratați cu o schemă terapeutică în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor (vezi pct. 4.4).
Lista reacțiilor adverse sub formă de tabel
Tabelul 4 prezintă reacțiile adverse observate în cazul monoterapiei cu ivacaftor în studiile clinice (studii controlate cu placebo și studii necontrolate), în care durata expunerii la ivacaftor a variat de la 16 săptămâni la 144 săptămâni. În Tabelul 4 sunt prezentate, de asemenea, reacțiile adverse suplimentare observate în cazul administrării de ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu tezacaftor/ivacaftor și/sau în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor. Frecvența reacțiilor adverse este definită după cum urmează: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 și < 1/10); mai puțin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100); rare (≥ 1/10000 și < 1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.
Tabelul 4. Reacții adverse
| Aparate, sisteme și organe | Reacții adverse | Frecvență |
|---|---|---|
| Infecții și infestări | Infecție a tractului respirator superior | foarte frecvente |
| Rinofaringită | foarte frecvente | |
| Gripㆠ| frecvente | |
| Rinită | frecvente | |
| Tulburări metabolice și de nutriție | Hipoglicemie† | frecvente |
| Tulburări psihice | Depresie | cu frecvență necunoscută |
| Tulburări ale sistemului nervos | Cefalee | foarte frecvente |
| Amețeli | foarte frecvente | |
| Tulburări acustice și vestibulare | Durere auriculară | frecvente |
| Disconfort auricular | frecvente | |
| Tinitus | frecvente | |
| Hiperemie a membranei timpanului | frecvente | |
| Tulburare vestibulară | frecvente | |
| Congestie auriculară | mai puțin frecvente | |
| Durere orofaringiană | foarte frecvente | |
| Tulburări respiratorii, toracice și | Congestie nazală | foarte frecvente |
| mediastinale | Respirație anormalㆠ| frecvente |
| Rinoree† | frecvente | |
| Congestie sinusală | frecvente | |
| Eritem faringian | frecvente | |
| Wheezing† | mai puțin frecvente | |
| Tulburări gastro-intestinale | Durere abdominală | foarte frecvente |
| Diaree | foarte frecvente | |
| Durere în partea superioară a abdomenului† | frecvente | |
| Flatulențㆠ| frecvente | |
| Greață* | frecvente | |
| Tulburări hepatobiliare | Creșteri ale valorilor serice ale transaminazelor | foarte frecvente |
| Creșteri ale valorilor serice ale alanin-aminotransferazei† | foarte frecvente | |
| Creșteri ale valorilor serice ale aspartataminotransferazei† | frecvente | |
| Afectare hepatică^ | cu frecvență necunoscută | |
| Creșteri ale bilirubinei totale^ | cu frecvență necunoscută | |
| Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat | Erupție cutanată | foarte frecvente |
| Acnee† | frecvente | |
| Prurit† | frecvente | |
| Tulburări ale aparatului genital și sânului | Formațiune mamară | frecvente |
| Inflamație mamară | mai puțin frecvente | |
| Ginecomastie | mai puțin frecvente | |
| Afecțiuni ale mamelonului | mai puțin frecvente | |
| Durere de mamelon | mai puțin frecvente | |
| Investigații diagnostice | Prezența bacteriilor în spută | foarte frecvente |
| Creștere a valorilor creatinfosfokinazei sanguine | frecvente | |
| Creștere a tensiunii arteriale† | mai puțin frecvente |
* Reacție adversă și frecvență raportată în studiile clinice efectuate cu ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu tezacaftor/ivacaftor
† Reacție adversă și frecvență raportată în studiile clinice efectuate cu ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor.
^ Raportare de afectare hepatică (creșteri ale valorilor ALT și AST și ale bilirubinei totale) provenită din datele după punerea pe piață pentru ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor. Aceasta a inclus, de asemenea, insuficiență hepatică ce a dus la transplant la un pacient cu ciroză și hipertensiune portală preexistente. Frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile.
Descrierea reacțiilor adverse selectate
Creșteri ale valorilor serice ale transaminazelor
Pe parcursul studiilor clinice 770-102 și 770-103, controlate cu placebo, cu durata de 48 săptămâni, efectuate cu ivacaftor în monoterapie la pacienți cu vârsta de 6 ani și peste, incidența valorilor serice maxime ale transaminazelor (ALT sau AST) > 8, > 5 sau > 3 × LSN a fost de 3,7%, 3,7% și 8,3% la pacienții cărora li s-a administrat ivacaftor și respectiv de 1,0%, 1,9% și 8,7% la pacienții cărora li s-a administrat placebo. Doi pacienți, unul din grupul cu placebo și unul din grupul tratat cu ivacaftor, au întrerupt definitiv tratamentul din cauza valorilor serice crescute ale transaminazelor, în fiecare caz de peste 8 × LSN. Niciunul dintre pacienții cărora li s-a administrat ivacaftor nu a prezentat valori serice crescute ale transaminazelor de peste 3 × LSN asociate cu valori crescute ale bilirubinei totale de peste 1,5 × LSN. La pacienții tratați cu ivacaftor, majoritatea cazurilor de creștere a valorilor serice ale transaminazelor de până la 5 x LSN s-au remis fără întreruperea tratamentului. Administrarea dozelor de ivacaftor a fost întreruptă la majoritatea pacienților cu creșteri ale valorilor serice ale transaminazelor de peste 5 × LSN. În toate cazurile în care administrarea dozelor a fost întreruptă din cauza creșterii valorilor serice ale transaminazelor și reluată ulterior, administrarea de ivacaftor a putut fi reluată cu succes (vezi pct. 4.4).
Pe parcursul studiilor de fază 3, controlate cu placebo (cu durata de până la 24 săptămâni) cu tezacaftor/ivacaftor, incidența valorilor serice maxime ale transaminazelor (ALT sau AST) > 8, > 5 sau > 3 × LSN a fost de 0,2%, 1,0% și, respectiv, 3,4% la pacienții tratați cu tezacaftor/ivacaftor și de 0,4%, 1,0% și , respectiv, 3,4% la pacienții cărora li s-a administrat placebo. Un pacient (0,2%) aflat în tratament cu tezacaftor/ivacaftor și 2 pacienți (0,4%) tratați cu placebo au întrerupt definitiv tratamentul, din cauza creșterii valorilor serice ale transaminazelor. Niciun pacient tratat cu tezacaftor/ivacaftor nu a prezentat valori serice crescute ale transaminazelor > 3 × LSN, asociate cu valori crescute ale bilirubinemiei totale > 2 × LSN.
Pe parcursul studiului de fază 3, controlat cu placebo, cu durata de 24 săptămâni cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor, aceste valori au fost de 1,5%, 2,5% și, respectiv, 7,9% la pacienții tratați cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor și de 1,0%, 1,5% și, respectiv, 5,5% la pacienții cărora li s-a administrat placebo. Incidența reacțiilor adverse constând în creșteri ale valorilor serice ale transaminazelor a fost de 10,9% la pacienții tratați cu ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor și de 4,0% la pacienții cărora li s-a administrat placebo. Au fost raportate cazuri de întrerupere a tratamentului după punerea pe piață, din cauza concentrațiilor crescute ale transaminazelor (vezi pct. 4.4).
Evenimente de erupție cutanată
În studiul 445-102, incidența evenimentelor de erupție cutanată (de exemplu, erupție cutanată, erupție cutanată pruriginoasă) a fost de 10,9% la pacienții tratați cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor și 6,5% la pacienții tratați cu placebo. Evenimentele de erupție cutanată au fost, în general, de severitate ușoară sau moderată. Incidența evenimentelor de erupție cutanată în funcție de sexul pacientului a fost de 5,8% la bărbați și 16,3% la femei, la pacienții tratați cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor și de 4,8% la bărbați și 8,3% la femei, la pacienții tratați cu placebo. La pacienții tratați cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor, incidența evenimentelor de erupție cutanată a fost de 20,5% la femeile care au luat contraceptive hormonale și 13,6% la femeile care nu au luat contraceptive hormonale (vezi pct. 4.4).
Creșteri ale creatin-fosfokinazei
În studiul 445-102, incidența valorilor maxime ale creatin-fosfokinazei > 5 x limita superioară a normalului (LSN) a fost de 10,4% în cazul pacienților tratați cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor și 5,0% în cazul pacienților tratați cu placebo. Valorile crescute observate în cazul creatin-fosfokinazei au fost, în general, tranzitorii și asimptomatice, iar multe dintre acestea au fost precedate de efortul fizic. Niciun pacient tratat cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor nu a întrerupt tratamentul din cauza valorilor crescute ale creatin-fosfokinazei.
Creștere a tensiunii arteriale
În studiul 445-102, creșterea maximă față de valoarea inițială a valorii medii a tensiunii arteriale sistolice și diastolice a fost de 3,5 mmHg și, respectiv, de 1,9 mmHg în cazul pacienților tratați cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor (valoare inițială: 113 mmHg pentru tensiunea arterială sistolică și 69 mmHg pentru tensiunea arterială diastolică) și 0,9 mmHg și, respectiv, 0,5 mmHg în cazul pacienților tratați cu placebo (valoare inițială: 114 mmHg pentru tensiunea arterială sistolică și 70 mmHg pentru tensiunea arterială diastolică).
Procentul pacienților care au avut tensiunea arterială sistolică > 140 mmHg sau tensiunea arterială diastolică > 90 mmHg la cel puțin două determinări a fost de 5,0% și respectiv 3,0% în cazul pacienților tratați cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor, comparativ cu 3,5% și respectiv 3,5% în cazul pacienților tratați cu placebo.
Copii și adolescenți
Ivacaftor în monoterapie
Siguranța administrării ivacaftorului în monoterapie timp de 24 de săptămâni a fost evaluată la 43 de pacienți cu vârsta cuprinsă între 1 lună și sub 24 luni (dintre care 7 aveau vârsta sub 4 luni), la 34 de pacienți cu vârsta cuprinsă între 2 ani și mai puțin de 6 ani, la 61 de pacienți cu vârsta cuprinsă între 6 ani și mai puțin de 12 ani și la 94 de pacienți cu vârsta cuprinsă între 12 ani și mai puțin de 18 ani. Profilul de siguranță al ivacaftorului (administrat în monoterapie sau în asociere) este, în general, similar la copii și adolescenți și este, de asemenea, similar cu cel observat la pacienții adulți.
Incidența creșterilor valorilor serice ale transaminazelor (ALT sau AST) observate în studiile 770-103, 770-111 și 770-110 (pacienți cu vârsta cuprinsă între 6 ani și sub 12 ani), în studiul 770-108 (pacienți cu vârsta cuprinsă între 2 ani și mai puțin de 6 ani), și în studiul 770-124 (pacienți cu vârsta cuprinsă între 1 lună și sub 24 luni) este prezentată în Tabelul 5. În studiile controlate cu placebo, incidența creșterilor valorilor serice ale transaminazelor a fost similară între tratamentul cu ivacaftor (15,0%) și administrarea de placebo (14,6%). Creșterile maxime ale valorilor testelor funcției hepatice (LFT) au fost, în general, mai mari la copii și adolescenți, decât la pacienții cu vârste mai mari. În cadrul tuturor populațiilor, creșterile maxime ale valorilor testelor funcției hepatice au revenit la valorile inițiale după întreruperea tratamentului, și, în aproape toate cazurile în care administrarea dozelor a fost întreruptă din cauza creșterii valorilor serice ale transaminazelor și reluată ulterior, tratamentul cu ivacaftor a putut fi reluat cu succes (vezi pct. 4.4). S-au observat cazuri care sugerau reapariția modificărilor la reluarea terapiei.
În studiul 770-108, tratamentul cu ivacaftor a fost oprit definitiv la un pacient. În studiul 770-124, în cohorta de pacienți cu vârsta cuprinsă între 1 lună și sub4 luni, 1 pacient în vârsta de 1 lună (14,3%) a prezentat valori ale transaminazelor ALT > 8 × LSN și AST > 3 până la ≤ 5 × LSN, ceea ce a determinat întreruperea tratamentului cu ivacaftor (vezi pct. 4.4 pentru abordarea terapeutică a valorilor serice crescute ale transaminazelor).
Tabelul 5: Creșteri ale valorilor serice ale transaminazelor la pacienții cu vârsta cuprinsă între 1 lună și < 12 ani tratați cu ivacaftor în monoterapie
| Grupa de vârstă | n | % de pacienți > 3 × LSN | % de pacienți > 5 × LSN | % de pacienți > 8 × LSN |
|---|---|---|---|---|
| între 6 ani și < 12 ani | 40 | 15,0% (6) | 2,5% (1) | 2,5% (1) |
| între 2 ani și < 6 ani | 34 | 14,7% (5) | 14,7% (5) | 14,7% (5) |
| între 12 luni și < 24 luni | 18 | 27,8% (5) | 11,1% (2) | 11,1% (2) |
| între 1 lună și < 12 luni | 24 | 8,3% (2) | 4,2% (1) | 4,2% (1) |
Ivacaftor în asociere cu tezacaftor/ivacaftor
Siguranța administrării tezacaftor/ivacaftor în asociere cu ivacaftor a fost evaluată la 124 de pacienți cu vârsta cuprinsă între 6 și sub 12 ani. Doza de 100 mg tezacaftor / 150 mg ivacaftor și ivacaftor 150 mg nu a fost investigată în studii clinice la copii cu vârsta cuprinsă între 6 și sub 12 ani, cu greutatea cuprinsă între 30 și < 40 kg. Profilul de siguranță este, în general, similar în rândul copiilor și adolescenților și este, de asemenea, similar cu cel al pacienților adulți.
În timpul studiului deschis de fază 3, cu durata de 24 de săptămâni, la pacienții cu vârsta cuprinsă între 6 și sub12 ani (studiul 661-113 partea B, n = 70), incidența valorilor maxime ale transaminazelor (ALT sau AST) > 8, > 5 și > 3 × LSN a fost de 1,4%, 4,3% și respectiv 10,0%. Niciun pacient tratat cu tezacaftor/ivacaftor nu a prezentat o creștere a transaminazelor > 3 × LSN asociată cu o creștere a bilirubinei totale > 2 × LSN și nici nu a oprit tratamentul cu tezacaftor/ivacaftor din cauza creșterilor transaminazelor. La un pacient s-a întrerupt tratamentul temporar din cauza transaminazelor crescute, iar ulterior s-a reluat cu succes tratamentul cu tezacaftor/ivacaftor (vezi pct. 4.4 pentru abordarea terapeutică a valorilor serice crescute ale transaminazelor).
Ivacaftor în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor
Datele privind siguranța tratamentului cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor în asociere cu ivacaftor în studiile 445-102, 445-103, 445-104, 445-106, 445-111 și 445-124 au fost evaluate la 272 de pacienți cu vârsta cuprinsă între 2 și sub 18 ani. Profilul de siguranță este, în general, similar la pacienții pediatrici și adulți.
În timpul studiului 445-106 la pacienții cu vârsta cuprinsă între 6 și sub 12 ani, incidența valorilor maxime ale transaminazelor (ALT sau AST) > 8, > 5 și > 3 × LSN a fost de 0,0%, 1,5% și respectiv 10,6%. Niciun pacient tratat cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor nu a prezentat o creștere a transaminazelor > 3 × LSN asociată cu o creștere a bilirubinei totale > 2 × LSN și nu a oprit tratamentul din cauza creșterilor transaminazelor (vezi pct. 4.4).
În timpul studiului 445-111 la pacienții cu vârsta cuprinsă între 2 și mai puțin de 6 ani, incidența valorilor maxime ale transaminazelor (ALT sau AST) > 8, > 5 și > 3 × LSN a fost de 1,3%, 2,7% și respectiv 8,0%. Niciun pacient tratat cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor nu a prezentat o creștere a transaminazelor > 3 × LSN asociată cu o creștere a bilirubinei totale > 2 × LSN și nu a întrerupt tratamentul din cauza creșterilor transaminazelor (vezi pct. 4.4).
Erupție cutanată
În timpul studiului 445-111, efectuat la pacienții cu vârsta cuprinsă între 2 și mai puțin de 6 ani, 15 (20,0%) subiecți au prezentat cel puțin un eveniment de erupție cutanată, dintre care 4 (9,8%) de sex feminin și 11 (32,4%) de sex masculin.
Opacifierea cristalinului
Un pacient a avut un eveniment advers de opacifiere a cristalinului.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro
Website: www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu este disponibil un antidot specific pentru supradozajul cu ivacaftor. Tratamentul supradozajului constă în măsuri generale de susținere, incluzând monitorizarea semnelor vitale, a testelor funcției hepatice și a stării clinice a pacientului.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Alte medicamente care acționează asupra sistemului respirator, codul ATC: R07AX02
Mecanism de acțiune
Ivacaftor în monoterapie
Ivacaftorul este un medicament cu efect de potențare a proteinei CFTR, și anume, in vitro, ivacaftorul crește probabilitatea de deschidere a canalului CFTR, pentru a crește transportul clorurilor în cazul anumitor mutații de tip gating (enumerate la pct. 4.1), care prezintă o probabilitate redusă de deschidere a canalului comparativ cu proteina CFTR normală. De asemenea, ivacaftorul a crescut probabilitatea de deschidere a canalului R117H-CFTR, care prezintă atât o probabilitate redusă de deschidere a canalului (gating), cât și o amplitudine redusă a curentului canalului (conductanță). Mutația G970R determină un defect de procesare (splicing), care determină valori mici până la absența proteinei CTFR la nivelul suprafeței celulare, ceea ce poate explica rezultatele observate la subiecții cu această mutație din cadrul studiului 770-111 (vezi Efecte farmacodinamice și Eficacitate și siguranță clinică).
Răspunsurile in vitro observate în experimentele „patch clamp” pe un singur canal, utilizând grefe de membrană provenite de la celule de rozătoare care prezentau forme mutante ale CFTR, nu corespund neapărat cu răspunsul farmacodinamic in vivo (de exemplu, concentrația clorurilor în transpirație) sau cu beneficiul clinic. Mecanismul exact prin care ivacaftorul potențează activitatea de tip gating a formelor normale și a unor forme mutante ale CFTR în acest sistem nu a fost complet elucidat.
Ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor
Elexacaftor și tezacaftor sunt corectori ai CFTR, care se leagă de situsuri diferite ale proteinei CFTR și au un efect aditiv în facilitarea procesării celulare și a transportului CFTR, crescând cantitatea de proteină CFTR, care ajunge pe suprafața celulelor, comparativ cu administrarea fiecareia dintre aceste molecule în monoterapie. Atunci când ivacaftor este administrat în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor, efectul combinat este creșterea cantității și a funcției CFTR la suprafața celulelor, ceea ce determină creșterea activității CFTR, măsurată prin transportul clorurilor, mediat de CFTR.
Analiza transportului clorurilor mediat de CFTR în celule tiroidiene Fischer de șobolan (FRT) care exprimă mutația CFTR
Răspunsul transportului clorurii asociată mutației proteinei CFTR la ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor a fost măsurat în cadrul studiilor de electrofiziologie în cameră Ussing, folosind un set de linii celulare FRT transfectate, cu mutații individuale ale CFTR. Ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor a crescut transportul clorurii în celulele FRT care exprimă mutații CFTR selectate.
Pragul răspunsului transportului clorurilor prin CFTR in vitro a fost definit ca o creștere netă de cel puțin 10% din valoarea normală față de valoarea inițială, deoarece acesta este predictiv sau este considerat în mod rezonabil ca fiind predictiv pentru răspunsul clinic. Pentru mutațiile individuale, amplitudinea modificării nete față de valoarea inițială a transportului clorurilor mediat de CFTR in vitro nu este corelată cu amploarea răspunsului clinic.
În FC, prezența unei mutații CFTR, care răspunde la ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor, pe baza datelor in vitro obținute pe celule FRT, va determina, cel mai probabil, un răspuns clinic.
Tabelul 6 enumeră mutațiile CFTR care răspund la ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor. Prezența mutațiilor CFTR enumerate în acest tabel nu trebuie utilizată în locul unui diagnostic de fibroză chistică și nici ca unic criteriu pentru prescrierea tratamentului.
Tabelul 6: Mutații ale CFTR identificate ca răspunzând la ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor pe baza datelor clinice și/sau datelor in vitro
| 293A→G E217G H620Q | N900K S50P |
|---|---|
| 314del9 E264V H939R | N1088D S108F |
| 546insCTA E282D H939R;H949L‡ | N1195T S158N |
| 548insTAC E292K H954P | N1303I S182R |
| 711+3A→G* E384K H1054D | N1303K* S308P |
| 1140-1151dup E403D H1079P | P5L† S341P |
| 1336K E474K H1085P | P67L* S364P |
| 1461insGAT E527G H1085R | P111L S434P |
| 1507_1515del9 E588V H1375N | P140S S492F |
| 2055del9 E822K H1375P | P205S S519G |
| 2183A→G E831X I86M | P439S S531P |
| 2789+5G→A* E1104K I105N | P499A S549I |
| 2851A/G E1104V I125T | P574H S549N |
| 3007del6 E1126K I148L | P750L S549R* |
| 3132T→G E1221V I148N | P798S S557F |
| 3141del9 E1228K I175V | P988R S589I |
| 3143del9 E1409K I331N | P1013H S589N |
| 3272-26A→G*† E1433K I336L | P1013L S624R |
| 3331del6 F87L I444S | P1021L S686Y |
| 3410T→C F191V I497S | P1021T S737F |
| 3523A→G F200I I502T | P1372T S821G |
| 3601A→C F311del I506L | Q30P S898R |
| 3761T→G F311L I506V | Q98P S912L |
| 3791C/T F312del I506V;D1168G‡ | Q98R S912L;G1 244V‡ |
| 3849+10kbC→T*† F433L I521S | Q151K S912T |
| 3850G→A F508C;S1251 N‡ I530N | Q179K S945L*† |
| 3978G→C F508del* I556V | Q237E S955P |
| A46D F508del;R1438W‡ I586V | Q237H S977F |
| A62P F575Y I601F | Q237P S977F;R1 438W |
| A107G F587I I618N | Q359K;T360K‡ ‡ |
| A120T F587L I618T | Q359R S1045Y |
| A141D F693L(TTG) I980K | Q372H S1118F |
| A155P F932S I1023R | Q493L S1159F |
| A234D F1016S I1139V | Q493R S1159P |
| A234V F1052V I1203V | Q552P S1188L |
| A238V F1074L I1234L | Q1012P S1251N |
| A309D F1078S I1234V | Q1209P S1255P |
| A349V F1099L I1269N | Q1291H T338I |
| A357T F1107L I1366N | Q1291R T351I |
| A455E*† G27E I1366T | Q1313K T351S |
| A455V G27R K162E | Q1352H T351S;R8 51L‡ |
| A457T G126D K464E | R31L T388M |
| A462P G178E K464N | R74Q T465I |
| A534E G178R K522E | R74Q;R297Q‡ T501A |
| A554E G194R K522Q | R74Q;V201M;D1270N‡ T582S |
| A566D G194V K951E | R74W T908N |
| A872E G213E K1060T | R74W;D1270N‡ T990I |
| A1006E G213E;R668C‡ L15P | R74W;R1070W;D1270 T1036N* |
| A1025D G213V L15P;L1253F‡ | N‡ T1057R |
| A1067P G226R L32P | R74W;S945L‡ T1086A |
| A1067T G239R L88S | R74W;V201M‡ T1086I |
| A1067V G253R L102R;F1016S‡ | R74W;V201M;D1270N T1246I ‡ |
| A1081V G314E L137P | R74W;V201M;L997F‡ T1299I |
| A1087P G314R L159S | R75L T1299K |
| A1319E G424S L165S | R75Q;L1065P‡ V11I |
| A1374D G437D L167R | R75Q;N1088D‡ V93D |
| A1466S G461R L206W*† | R75Q;S549N‡ V201M |
| C225R G461V L210P | R117C† V232A |
| C491R G463V L293P | R117C;G576A;R668C‡ V232D |
| C590Y G480C L327P | R117G V317A |
| C866Y G480D L333F | R117H* V322M |
| c.1367_1369dupTTG G480S L333H | R117L V392G |
| D58H G500D L346P | R117L;L997F‡ V456A |
| D58V G545R L441P | R117P V456F |
| D110E G551A L453S | R248K V520I V562I;A1 |
| D110H G551D* L467F | R258G 006E‡ |
| D110N G551R L558F | R297Q V562L |
| D192G G551S L619S | R334L V591A |
| D192N G576A;R668C‡ L633P | R334Q V603F |
| D373N G576A;S1359Y‡ L636P | R334W V920L |
| D426N G622D L927P | R347H* V920M |
| D443Y G622V L967F;L1096R‡ | R347L V1008D |
| D443Y;G576A;R668C | |
| ‡ G628A L973F | R347P V1010D |
| D529G G628R L1011S | R352Q V1153E |
| D565G G85E *† L1065R | R352W V1240G |
| D567N G930E L1077P*† | R516S V1293G |
| D579G G970D L1227S | R553Q V1293I |
| D614G G970S L1324P | R555G V1415F |
| D651H G970V L1335P | R600S W202C |
| D651N G1047D L1388P | R709Q W361R |
| D806G G1047R L1480P | R751L W496R |
| D924N G1061R M150K | R792G W1098C |
| D979A G1069R M150R | R792Q W1282G |
| D979V G1123R M152L | R810G W1282R |
| D985H G1173S M152V | R851L Y89C |
| D985Y G1237V M265R | R933G Y109H |
| D993A G1244E M348K | R1048G Y109N |
| D993G G1244R M394L | R1066C Y122C |
| D993Y G1247R M469V | R1066G Y161C |
| D1152A G1249E M498I | R1066H*† Y161D |
| D1152H*† G1249R M952I | R1070P Y161S |
| D1270N* G1265V M952T | R1070Q Y301C |
| D1270Y G1298V M961L | R1070W Y563N |
| D1312G | G1349D | M1101K*† | R1162Q | Y913S |
|---|---|---|---|---|
| G149R;G576A;R668C | ||||
| D1377H | ‡ | M1137R | R1239S | Y919C |
| D1445N | H139L | M1137V | R1283G | Y1014C |
| E56K | H139R | M1210K | R1283M | Y1032C |
| E60K | H146R | N186K | R1283S | Y1032N |
| E92K | H199Q | N187K | R1438W | Y1073C |
| E116K | H199Y | N396Y | S13F | Y1092H |
| E116Q | H609L | N418S | S13P | Y1381H |
| E193K | H620P | S18I | ||
| S18N |
Există persoane cu FC (fibroză chistică) care prezintă două mutații CFTR rare, altele decât F508del, care nu sunt enumerate în Tabelul 6. Cu condiția să nu prezinte două mutații de clasa I (nule) (mutații despre care se știe că nu determină producerea proteinei CFTR) (vezi pct. 4.1), acestea pot răspunde la tratament. În aceste cazuri, administrarea ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor poate fi luată în considerare atunci când medicul consideră că beneficiile potențiale depășesc riscurile potențiale și sub supraveghere medicală atentă.
Diagnosticul individual de FC trebuie stabilit pe baza ghidurilor de diagnostic și a raționamentului clinic, deoarece există o variabilitate considerabilă a fenotipului la pacienții care prezintă același genotip. ⁎ Mutații susținute de date clinice. † Mutații susținute de date din practica medicală curentă la ≥ 5 pacienți. ‡ Mutații complexe/compuse, în care o singură alelă a genei CFTR prezintă mai multe mutații; acestea există independent de prezența mutațiilor pe cealaltă alelă.
Mutațiile fară adnotare sunt incluse pe baza testului FRT, în care un răspuns pozitiv este predictiv pentru un răspuns clinic.
Efecte farmacodinamice
Ivacaftor în monoterapie
În cadrul studiilor 770-102 și 770-103 efectuate pe pacienți care prezentau mutația G551D pe una dintre alelele genei CFTR, ivacaftorul a determinat scăderi rapide (în decurs de 15 zile), semnificativă (modificarea medie a concentrației clorurilor în transpirație, de la momentul inițial până în săptămâna 24, a fost de -48 mmol/l [IÎ 95%: -51; -45] și respectiv de -54 mmol/l [IÎ 95%: -62; -47]) și susținute (pe parcursul a 48 săptămâni) ale concentrației clorurilor în transpirație.
În studiul 770-111, partea 1, la pacienții care prezentau o mutație de tip gating, alta decât G551D, a genei CFTR, tratamentul cu ivacaftor a determinat o modificare medie rapidă (în decurs de 15 zile) și semnificativă față de valoarea inițială a concentrației clorurilor în transpirație de -49 mmol/l (IÎ 95%: - 57; -41) până în săptămâna 8 de tratament. Cu toate acestea, la pacienții cu mutația G970R-CFTR, modificarea medie absolută (DS) a concentrației clorurilor în transpirație în săptămâna 8 a fost de -6,25 (6,55) mmol/l. În partea 2 a studiului au fost observate rezultate similare celor din partea 1. La vizita de urmărire la 4 săptămâni (adică la 4 săptămâni după încheierea administrării dozelor de ivacaftor), valorile medii ale concentrației clorurilor în transpirație pentru fiecare grup prezentau o tendință de revenire la valorile înregistrate înainte de tratament.
În studiul 770-110, efectuat pe pacienți cu vârsta de 6 ani sau peste, cu FC, care prezentau o mutație R117H a genei CFTR, diferența dintre tratamente exprimată prin modificarea medie a concentrației clorurilor în transpirație de la momentul inițial până la finalul a 24 săptămâni de tratament a fost de - 24 mmol/l (IÎ 95%: -28; -20). În cadrul analizelor pe subgrupuri în funcție de vârstă, diferența dintre tratamente a fost de -21,87 mmol/l (IÎ 95%: -26,46; -17,28) la pacienții cu vârsta de 18 ani sau peste, și de -27,63 mmol/l (IÎ 95%: -37,16; -18,10) la pacienții cu vârsta cuprinsă între 6 ani și 11 ani. În acest studiu au fost incluși doi pacienți cu vârsta cuprinsă între 12 ani și 17 ani.
Ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu tezacaftor/ivacaftor
În cadrul studiului 661-106 (pacienți homozigoți pentru mutația F508del), diferența dintre tratamentul cu ivacaftor în asociere cu tezacaftor/ivacaftor și placebo în ceea ce privește modificarea medie absolută a concentrației clorurilor în transpirație de la momentul inițial până în săptămâna 24, a fost de -10,1 mmol/l (ÎI 95%: -11,4; -8,8).
În cadrul studiului 661-108 (pacienți heterozigoți pentru mutația F508del și cu o a doua mutație asociată cu activitatea CFTR reziduală), diferența dintre tratamente în ceea ce privește modificarea medie absolută a concentrației clorurilor în transpirație de la momentul inițial până în săptămâna 8, a fost de -9,5 mmol/l (ÎI 95%: -11,7; -7,3) între tezacaftor/ivacaftor în asociere cu ivacaftor și placebo, și de -4,5 mmol/l (ÎI 95%: -6,7; -2,3) între ivacaftor și placebo.
În cadrul studiului 661-115 (pacienți cu vârsta cuprinsă între 6 ani și sub 12 ani homozigoți sau heterozigoți pentru mutația F508del și cu o a doua mutație asociată cu activitatea CFTR reziduală), modificarea medie absolută a concentrației clorurilor în transpirație de la momentul inițial până în săptămâna 8 a fost de -12,3 mmol/l (ÎI 95%: -15,3; -9,3) în grupul tratat cu tezacaftor/ivacaftor.
Ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor
În cadrul studiului 445-102 (pacienți cu o mutație F508del pe una dintre alele și cu o mutație pe cea de-a doua alelă care anticipează fie absența producerii proteinei CFTR, fie producerea unei proteine CFTR care nu transportă cloruri și nu răspunde la ivacaftor și tezacaftor/ivacaftor in vitro (mutație minim funcțională)), diferența dintre tratamentul cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor comparativ cu administrarea placebo în ceea ce privește modificarea medie absolută a concentrației clorurilor în transpirație față de valoarea inițială și până în săptămâna 24 a fost de -41,8 mmol/l (ÎI 95%: -44,4; - 39,3).
În cadrul studiului 445-103 (pacienți homozigoți pentru mutația F508del), diferența dintre tratamentul cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor comparativ cu tratamentul cu tezacaftor/ivacaftor în ceea ce privește modificarea medie absolută a concentrației clorurilor în transpirație față de valoarea inițială și până în săptămâna 4 a fost de -45,1 mmol/l (ÎI 95%: -50,1; -40,1).
În cadrul studiului 445-104 (pacienți heterozigoți pentru mutația F508del și cu o mutație pe cea de-a doua alelă asociată cu un defect de tip gating sau cu activitate reziduală a CFTR), diferența dintre tratamentul cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor, comparativ cu grupul de control (grupul tratat cu ivacaftor în monoterapie sau grupul tratat cu tezacaftor/ivacaftor în asociere cu ivacaftor) în ceea ce privește modificarea medie absolută a concentrației clorurilor în transpirație față de valoarea inițială și până în săptămâna 8 a fost de -23,1 mmol/l (ÎI 95%: -26,1; -20,1).
În cadrul studiului 445-106 (pacienți cu vârsta cuprinsă între 6 ani și sub 12 ani, homozigoți pentru mutația F508del sau heterozigoți pentru mutația F508del și o mutație minim funcțională), modificarea medie absolută a concentrației clorurilor în transpirație față de valoarea inițială (n = 62) și până în săptămâna 24 (n = 60) a fost de -60,9 mmol/l (ÎI 95%: -63,7; -58,2)*. Modificarea medie absolută a concentrației clorurilor în transpirație față de valoarea inițială până în săptămâna 12 (n=59) a fost de - 58,6 mmol/l (IÎ 95%: -61,1, -56,1).
* Nu toți participanții incluși în analize au avut date disponibile pentru toate vizitele de urmărire, în special începând cu săptămâna 16. Posibilitatea de a colecta date în săptămâna 24 a fost afectată de pandemia de COVID-19. Datele din săptămâna 12 au fost cel mai puțin afectate de pandemie.
În cadrul studiului 445-116 (pacienți cu vârsta cuprinsă între 6 și mai puțin de 12 ani, heterozigoți pentru mutația F508del și o mutație minim funcțională), diferența mediei dintre tratamentul cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor în asociere cu ivacaftor față de grupul cu placebo în ceea ce privește modificarea absolută a concentrației clorurilor în transpirație de la momentul inițial până în săptămâna 24 a fost de -51,2 mmol/l (IÎ 95%: -55,3, -47,1).
În cadrul studiului 445-124 (pacienți cu vârsta de 6 ani și peste, cu o mutație CFTR calificată, alta decât F508del, care răspunde la ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor), modificarea medie absolută a concentrației clorurilor în transpirație de la momentul inițial până în săptămâna 24 comparativ cu placebo a fost de - 28,3 mmol/l (ÎI 95%: -32,1; -24,5 mmol/l; P < 0,0001).
Eficacitate și siguranță clinică
Ivacaftor în monoterapie
Studiile 770-102 și 770-103: studii la pacienții cu FC care prezintă mutații de tip gating G551D
Eficacitatea ivacaftorului a fost evaluată în două studii de fază 3, randomizate, dublu-orb, controlate cu placebo, multicentrice, efectuate la pacienți cu FC, clinic stabili, care prezentau mutația G551D a genei CFTR pe cel puțin o alelă și care aveau un VEMS ≥ 40% din valoarea prevazută.
În cadrul ambelor studii, pacienții au fost repartizați randomizat în raport de 1:1 pentru a primi fie ivacaftor 150 mg, fie placebo, la intervale de 12 ore, împreună cu alimente care conțin grăsimi, timp de 48 săptămâni, în plus față de tratamentele prescrise pentru FC (de exemplu, tobramicină, dornază alfa). Utilizarea clorurii de sodiu hipertonice inhalatorii nu a fost permisă.
Studiul 770-102 a evaluat 161 pacienți cu vârsta de 12 ani sau peste; 122 dintre pacienți (75,8%) prezentau mutația F508del pe cea de-a doua alelă. La începutul studiului, pacienților din grupul cu placebo li s-au administrat unele medicamente cu o frecvență mai ridicată decât cei din grupul cu ivacaftor. Aceste medicamente au inclus dornază alfa (73,1% versus 65,1%), salbutamol (53,8% versus 42,2%), tobramicină (44,9% versus 33,7%) și salmeterol/fluticazonă (41,0% versus 27,7%). La momentul inițial,valoarea medie anticipată a VEMS a fost de 63,6% (cu limite cuprinse între 31,6% și 98,2%), iar vârsta medie a fost de 26 ani (cu limite cuprinse între 12 ani și 53 ani).
Studiul 770-103 a evaluat 52 pacienți cu vârsta cuprinsă între 6 ani și 11 ani la momentul selecționării; media (DS) a greutății corporale a fost de 30,9 (8,63) kg; 42 dintre pacienți (80,8%) prezentau mutația F508del pe cea de-a doua alelă. La momentul inițial, valoarea medie anticipată a VEMS a fost de 84,2% (cu limite cuprinse între 44,0% și 133,8%), iar vârsta medie a fost de 9 ani (cu limite cuprinse între 6 ani și 12 ani); 8 pacienți (30,8%) din grupul cu placebo și 4 pacienți (15,4%) din grupul tratat cu ivacaftor au prezentat o valoare a VEMS sub 70% din valoarea anticipată la momentul inițial.
În ambele studii, criteriul final principal de eficacitate a fost reprezentat de modificarea medie absolută a valorii procentuale anticipate a VEMS față de momentul inițial, pe parcursul celor 24 săptămâni de tratament.
Diferența dintre tratamentul cu ivacaftor și placebo în ceea ce privește modificarea medie absolută (IÎ 95%) a valorii procentuale anticipate a VEMS de la momentul inițial până în săptămâna 24 a fost de 10,6 puncte procentuale (8,6; 12,6) în studiul 770-102 și de 12,5 puncte procentuale (6,6; 18,3) în studiul 770-103. Diferența dintre tratamentul cu ivacaftor și placebo în ceea ce privește modificarea medie relativă (IÎ 95%) a valorii procentuale anticipate a VEMS de la momentul inițial până în săptămâna 24 a fost de 17,1% (13,9; 20,2) în cadrul studiului 770-102 și de 15,8% (8,4; 23,2) în cadrul studiului 770-103. Modificarea medie a VEMS (l) de la momentul inițial până în săptămâna 24 a fost de 0,37 l în grupul cu ivacaftor și 0,01 l în grupul cu placebo, în cadrul studiului 770-102, și de 0,30 l în grupul cu ivacaftor și 0,07 l în grupul cu placebo, în cadrul studiului 770-103. În ambele studii, îmbunătățirea valorilor VEMS a prezentat un debut rapid (ziua 15) și s-a menținut pe parcursul celor 48 săptămâni.
Diferența dintre tratamentul cu ivacaftor și placebo în ceea ce privește modificarea medie absolută (IÎ 95%) a valorii procentuale anticipate a VEMS de la momentul inițial până în săptămâna 24, la pacienții cu vârsta cuprinsă între 12 ani și 17 ani, a fost de 11,9 puncte procentuale (5,9; 17,9), în studiul 770- 102. Diferența dintre tratamentul cu ivacaftor și placebo în ceea ce privește modificarea medie absolută (IÎ 95%) a valorii procentuale anticipate a VEMS de la momentul inițial până în săptămâna 24, la pacienții cu o valoare a VEMS anticipată la momentul inițial mai mare de 90%, a fost de 6,9 puncte procentuale (-3,8; 17,6), în studiul 770-103.
Rezultatele pentru criteriile finale secundare relevante clinic sunt prezentate în Tabelul 7.
Tabelul 7. Efectul ivacaftorului asupra altor criterii finale privind eficacitatea în cadrul studiilor
770-102 și 770-103
| Studiul 770-102 | Studiul 770-103 | |||
| Criteriul final | Diferența de tratamenta (IÎ 95%) | Valoarea p | Diferența de tratamenta (IÎ 95%) | Valoarea p |
| Modificarea medie absolută față de momentul inițial în ceea ce privește scorul CFQ-Rb în domeniul respirator (puncte)c | ||||
|---|---|---|---|---|
| Până în săptămâna 24 | 8,1 (4,7; 11,4) | < 0,0001 | 6,1 (-1,4; 13,5) | 0,1092 |
| Până în săptămâna 48 | 8,6 (5,3; 11,9) | < 0,0001 | 5,1 (-1,6; 11,8) | 0,1354 |
| Riscul relativ de exacerbare pulmonară | ||||
| Până în săptămâna 24 | 0,40d | 0,0016 | NA | NA |
| Până în săptămâna 48 | 0,46d | 0,0012 | NA | NA |
| Modificarea medie absolută a greutății corporale (kg) față de momentul inițial | ||||
| În săptămâna 24 | 2,8 (1,8; 3,7) | < 0,0001 | 1,9 (0,9; 2,9) | 0,0004 |
| În săptămâna 48 | 2,7 (1,3; 4,1) | 0,0001 | 2,8 (1,3; 4,2) | 0,0002 |
| Modificarea medie absolută a IMC (kg/m2) față de momentul inițial | ||||
| În săptămâna 24 | 0,94 (0,62; 1,26) | < 0,0001 | 0,81 (0,34; 1,28) | 0,0008 |
| În săptămâna 48 | 0,93 (0,48; 1,38) | < 0,0001 | 1,09 (0,51; 1,67) | 0,0003 |
| Modificarea medie a scorului Z față de momentul inițial | ||||
| Scor Z greutate corporală raportată la vârstă, în săptămâna 48e | 0,33 (0,04; 0,62) | 0,0260 | 0,39 (0,24; 0,53) | < 0,0001 |
| Scor Z IMC raportat la vârstă, în săptămâna 48e | 0,33 (0,002; 0,65) | 0,0490 | 0,45 (0,26; 0,65) | < 0,0001 |
IÎ: interval de încredere; NA= neanalizat din cauza frecvenței scăzute a reacțiilor adverse
a Diferența dintre tratamente = efectul ivacaftorului – efectul placebo.
b CFQ-R: Chestionar revizuit pentru fibroza chistică este un instrument de evaluare specific bolii, privind calitatea vieții asociată cu boala, pentru FC.
c Datele din studiul 770-102 au fost cumulate din CFQ-R pentru adulți/adolescenți și CFQ-R pentru copii cu vârsta cuprinsă între 12 ani și 13 ani; datele din studiul 770-103 au fost obținute din CFQ- R pentru copii cu vârsta cuprinsă între 6 ani și 11 ani.
d Raportul riscurilor pentru intervalul de timp până la prima exacerbare pulmonară.
e La subiecții cu vârsta sub 20 ani (grafice de creștere CDC).
Studiul 770-111: studiu la pacienții cu FC care prezintă mutații de tip gating non-G551D
Studiul 770-111 a fost un studiu încrucișat, de fază 3, cu două părți, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo (partea 1), urmat de o perioadă de prelungire deschisă, cu durata de 16 săptămâni (partea 2), pentru a evalua eficacitatea și siguranța ivacaftorului la pacienții cu FC, cu vârsta de 6 ani și peste, care prezentau o mutație G970R sau o mutație de tip gating non-G551D a genei CFTR (G178R, S549N, S549R, G551S, G1244E, S1251N, S1255P sau G1349D).
În partea 1, pacienții au fost randomizați în raport de 1:1 pentru a primi fie 150 mg ivacaftor, fie placebo, la intervale de 12 ore, împreună cu alimente care conțin grăsimi, timp de 8 săptămâni, în plus față de tratamentele prescrise pentru FC, și au trecut la celălalt tratament timp de încă 8 săptămâni, după o perioadă de eliminare cu durata de 4 până la 8 săptămâni. Nu s-a permis administrarea soluției saline hipertonice inhalatorii. În partea 2, tuturor pacienților li s-a administrat ivacaftor conform indicațiilor din partea 1, timp de încă 16 săptămâni. Durata tratamentului continuu cu ivacaftor a fost de 24 săptămâni pentru pacienții randomizați în partea 1 la secvența de tratament cu placebo/ivacaftor și de 16 săptămâni pentru pacienții randomizați în partea 1 la secvența de tratament ivacaftor/placebo.
Au fost înrolați 39 pacienți (cu vârsta medie de 23 ani) cu o valoare VEMS ≥ 40% din valoarea prevăzută la momentul inițial (VEMS mediu de 78% din valoarea prevăzută [interval: între 43% și 119%]). Dintre aceștia, 62% (24/39) prezentau mutația F508del-CFTR pe cea de-a doua alelă. În total, 36 pacienți au continuat participarea în partea 2 (18 per secvență de tratament).
În partea 1 a studiului 770-111, valoarea medie inițială a VEMS exprimat ca procent din valoarea prevăzută la pacienții tratați cu placebo a fost de 79,3%, în timp ce la pacienții tratați cu ivacaftor această valoare a fost de 76,4%. Valoarea medie generală după momentul inițial a fost de 76,0% și respectiv 83,7%. Modificarea medie absolută față de valoarea inițială până în săptămâna 8 a VEMS exprimat ca procent din valoarea prevăzută (criteriul principal de evaluare a eficacității) a fost de 7,5% în perioada de tratament cu ivacaftor și de -3,2% în perioada de tratament cu placebo. Diferența observată între tratamentul cu ivacaftor și placebo (IÎ 95%) a fost de 10,7% (7,3; 14,1) (p < 0,0001).
Efectul ivacaftorului la nivelul populației generale din studiul 770-111 (inclusiv criteriile secundare de evaluare finale , respectiv modificarea absolută a IMC după 8 săptămâni de tratament și modificarea absolută a scorului CFQ-R în domeniul respirator până la săptămâna 8 de tratament), precum și în funcție de mutația individuală (modificarea absolută a concentrației de cloruri în transpirație și a VEMS exprimat ca procent din valoarea prevăzută în săptămâna 8) este prezentat în Tabelul 8. Pe baza răspunsurilor clinice (VEMS exprimat ca procent din valoarea prevăzută) și farmacodinamice (concentrația clorurilor în transpirație) la ivacaftor, eficacitatea la pacienții cu mutație G970R nu a putut fi stabilită.
Tabelul 8. Efectul ivacaftorului asupra parametrilor de eficacitate la nivelul populației generale și pentru mutațiile CFTR specifice
| Modificarea absolută a VEMS (% din valoarea prezisa) | IMC (kg/m2) | Scorul CFQ-R în domeniul respirator (puncte) | ||
| Până în săptămâna 8 | În săptămâna 8 | Până în săptămâna 8 | ||
| Toți pacienții (N = 39) Rezultate prezentate ca modificare medie (IÎ 95%) față de valoarea inițială, la pacienții tratați cu ivacaftor comparativ cu pacienții tratați cu placebo: | ||||
|---|---|---|---|---|
| 10,7 (7,3; 14,1) | 0,66 (0,34; 0,99) | 9,6 (4,5; 14,7) | ||
| Pacienți grupați după tipul mutațiilor (n) Rezultate prezentate ca modificare medie (minim, maxim) față de valoarea inițială la pacienții tratați cu ivacaftor în săptămâna 8*: | ||||
| Mutație (n) | Modificarea absolută a concentrației de cloruri în transpirație (mmol/l) | Modificarea absolută a VEMS (% din valoarea prezisa) (puncte procentuale) | ||
| În săptămâna 8 | În săptămâna 8 | |||
| G1244E (5) G1349D (2) | -55 (-75, -34) -80 (-82, -79) | 8 (-1, 18) | ||
G178R (5) G551S (2) G970R# (4) S1251N (8) S1255P (2) S549N (6) S549R (4) | -53 (-65, -35) -68† -6 (-16, -2) -54 (-84, -7) -78 (-82, -74) -74 (-93, -53) -61†† (-71, -54) | 20 (3, 36) 8 (-1, 18) 3† 3 (-1, 5) 9 (-20, 21) 3 (-1, 8) 11 (-2, 20) 5 (-3, 13) |
|---|
* Nu s-a efectuat testarea statistică din cauza numărului scăzut de pacienți pentru fiecare mutație în parte. † Reflectă rezultatele provenite de la un pacient cu mutația G551S, cu date obținute în momentul de timp din săptămâna 8.
†† n=3 pentru analiza modificării absolute a concentrației de cloruri din transpirație.
# Determină un defect de procesare (splicing), care are ca rezultat o cantitate foarte mică sau absența proteinei CTFR la suprafața celulei.
În partea 2 a studiului 770-111, după 16 săptămâni de tratament continuu cu ivacaftor (la pacienții randomizați în partea 1 la secvența de tratament ivacaftor/placebo), modificarea absolută medie (DS) a VEMS exprimat ca procent din valoarea prezisă a fost de 10,4% (13,2%). La vizita de urmărire, la 4 săptămâni după încheierea administrării dozelor de ivacaftor, modificarea absolută medie (DS) a VEMS exprimat ca procent din valoarea prezisă, față de săptămâna 16 din partea 2, a fost de -5,9% (9,4%). La pacienții randomizați în partea 1 la secvența de tratament placebo/ivacaftor, după cele 16 săptămâni suplimentare de tratament cu ivacaftor, s-a observat o modificare medie suplimentară (DS) de 3,3% (9,3%) a VEMS exprimat ca procent din valoarea prezisă. La vizita de urmărire, la 4 săptămâni după încheierea administrării dozelor de ivacaftor, modificarea absolută medie (DS) a VEMS exprimat ca procent din valoarea prezisă, față de săptămâna 16 din partea 2, a fost de -7,4% (5,5%).
Studiul 770-104: studiu efectuat la pacienți cu FC și mutația F508del la nivelul genei CFTR
Studiul 770-104 (partea A) a fost un studiu de fază 2, cu grupuri paralele, controlat cu placebo, dubluorb, cu randomizare în raport de 4:1, cu durata de 16 săptămâni, în care s-a administrat ivacaftor (150 mg la intervale de 12 ore) la 140 pacienți cu FC, cu vârsta de 12 ani și peste, care erau homozigoți pentru mutația F508del a genei CFTR și care aveau VEMS ≥ 40% din valoarea prezisă.
Modificarea absolută medie față de valoarea inițială până în săptămâna 16 a VEMS exprimat ca procent din valoarea prezisă (criteriul principal de evaluare a eficacității) a fost de 1,5 puncte procentuale în grupul tratat cu ivacaftor și de -0,2 puncte procentuale în grupul tratat cu placebo. Diferența estimată între tratamentul cu ivacaftor și placebo a fost de 1,7 puncte procentuale (IÎ 95%: -0,6; 4,1); această diferență nu a fost semnificativă statistic (P= 0,15).
Studiul 770-105: studiu de extensie deschis
În cadrul studiului 770-105, pacienții cărora li s-a administrat placebo în studiile 770-102 și 770-103 au trecut la tratament cu ivacaftor, în timp ce pacienții tratați cu ivacaftor au continuat acest tratament timp de cel puțin 96 de săptămâni, și anume durata tratamentului cu ivacaftor a fost de cel puțin 96 de săptămâni pentru pacienții din grupul cu placebo/ivacaftor și de cel puțin 144 de săptămâni pentru pacienții din grupul cu ivacaftor/ivacaftor.
O sută patruzeci și patru (144) de pacienți din studiul 770-102 au fost incluși în studiul 770-105, dintre care 67 în grupul cu placebo/ivacaftor și 77 în grupul cu ivacaftor/ivacaftor. Patruzeci și opt (48) de pacienți din studiul 770-103 au fost transferați în studiul 770-105, dintre care 22 în grupul cu placebo/ivacaftor și 26 în grupul cu ivacaftor/ivacaftor.
Tabelul 9 prezintă rezultatele privind modificarea absolută medie (DS) a VEMS exprimat ca procent din valoarea prezisă pentru ambele grupuri de pacienți. Pentru pacienții din grupul cu placebo/ivacaftor, valoarea inițială a VEMS exprimat ca procent din valoarea prezisă este cea din cadrul studiului 770- 105, în timp ce pentru pacienții din grupul cu ivacaftor/ivacaftor valoarea inițială este cea din cadrul studiilor 770-102 și 770-103.
Tabelul 9. Efectul ivacaftorului asupra VEMS exprimat ca procent din valoarea prezisă în cadrul studiului 770-105
| Studiul și grupul de tratament inițial | Durata tratamentului cu ivacaftor (săptămâni) | Modificarea absolută față de valorea inițială a VEMS exprimat ca procent din valoarea prezisă(puncte procentuale) | |
| N | Medie (DS) | ||
| Studiul 770-102 | |||
|---|---|---|---|
| Ivacaftor | 48* | 77 | 9,4 (8,3) |
| 144 | 72 | 9,4 (10,8) | |
| Placebo | 0* | 67 | -1,2 (7,8)† |
| 96 | 55 | 9,5 (11,2) | |
| Studiul 770-103 | |||
| Ivacaftor | 48* | 26 | 10,2 (15,7) |
| 144 | 25 | 10,3 (12,4) | |
| Placebo | 0* | 22 | -0,6 (10,1)† |
| 96 | 21 | 10,5 (11,5) | |
* Tratamentul a avut loc în timpul studiului de fază 3, în regim orb, controlat, cu durata de 48 de săptămâni.
† Modificare față de valoarea inițială din cadrul studiului anterior, după 48 de săptămâni de tratament cu placebo.
Atunci când se compară modificarea absolută medie (DS) a VEMS exprimat ca procent din valoarea prezisă , față de valoarea inițială din studiul 770-105, la pacienții din grupul cu ivacaftor/ivacaftor (n=72), care au fost transferați din studiul 770-102, modificarea absolută medie (DS) a VEMS exprimat ca procent din valoarea prezisă a fost de 0,0% (9,05), în timp ce, la pacienții din grupul cu ivacaftor/ivacaftor (n=25) care au fost transferați din studiul 770-103, această valoare a fost de 0,6% (9,1). Aceasta indică faptul că pacienții din grupul cu ivacaftor/ivacaftor și-au menținut îmbunătățirea observată în săptămâna 48 a studiului inițial (din ziua 0 până în săptămâna 48), în ceea ce privește VEMS exprimat ca procent din valoarea prezisă, până în săptămâna 144. Nu au existat îmbunătățiri suplimentare în cadrul studiului 770-105 (din săptămâna 48 până în săptămâna 144).
Pentru pacienții din grupul cu placebo/ivacaftor în cadrul studiului 770-102, rata anualizată a exacerbărilor pulmonare a fost mai mare în studiul inițial, când pacienților li s-a administrat placebo (1,34 evenimente/an), decât în timpul studiului 770-105 ulterior, când pacienții au trecut la tratament cu ivacaftor (0,48 evenimente/an din ziua 1 până în săptămâna 48 și 0,67 evenimente/an din săptămâna 48 până în săptămâna 96). Pentru pacienții din grupul cu ivacaftor/ivacaftor în cadrul studiului 770- 102, rata anualizată a exacerbărilor pulmonare a fost de 0,57 evenimente/an din ziua 1 până în săptămâna 48, când pacienților li s-a administrat ivacaftor. Atunci când aceștia au fost transferați în studiul 770-105, rata anualizată a exacerbărilor pulmonare a fost de 0,91 evenimente/an din ziua 1 până în săptămâna 48 și de 0,77 evenimente/an din săptămâna 48 până în săptămâna 96.
Pentru pacienții care au fost transferați din studiul 770-103, numărul de evenimente a fost în general scăzut.
Studiul 770-110: studiu efectuat la pacienți cu FC care prezintă o mutație R117H a genei CFTR
Studiul 770-110 a evaluat 69 pacienți cu vârsta de 6 ani sau peste; 53 (76,8%) dintre pacienți prezentau o mutație F508del pe cea de-a doua alelă. Varianta polimorfismului confirmat R117H de tip poli-T a fost 5T la 38 pacienți și 7T la 16 pacienți. La momentul inițial, media VEMS exprimat ca procent din valoarea prezisă a fost de 73% (interval: 32,5% până la 105,5%), iar vârsta medie a fost de 31 ani (interval: 6 ani până la 68 ani). Modificarea absolută medie de la momentul inițial până în săptămâna 24 a VEMS exprimat ca procent din valoarea prezisă (criteriul principal de evaluare a eficacității) a fost de 2,57 puncte procentuale în grupul tratat cu ivacaftor și 0,46 puncte procentuale în grupul tratat cu placebo. Diferența estimată între tratamentul cu ivacaftor comparativ cu placebo a fost de 2,1 puncte procentuale (IÎ 95%: -1,1; 5,4).
O analiză preplanificată pe subgrupuri a fost efectuată la pacienții cu vârsta de 18 ani și peste (26 de pacienți tratați cu placebo și 24 de pacienți tratați cu ivacaftor). Tratamentul cu ivacaftor a determinat o modificare absolută medie a VEMS exprimat ca procent din valoarea prezisă până în săptămâna 24 de 4,5 puncte procentuale în grupul tratat cu ivacaftor comparativ cu -0,46 puncte procentuale în grupul tratat cu placebo. Diferența estimată între tratamentul cu ivacaftor comparativ cu placebo a fost de 5,0 puncte procentuale (IÎ 95%: -1,1; 8,8).
Într-o analiză pe subgrupuri la pacienții cu o variantă genetică R117H-5T confirmată, diferența dintre ivacaftor și placebo în ceea ce privește modificarea absolută medie față de valoarea inițială până în săptămâna 24 a VEMS exprimat ca procent din valoarea prezisă a fost de 5,3% (IÎ 95% 1,3; 9,3). La pacienții cu o variantă genetică R117H-7T confirmată, diferența între tratamentul cu ivacaftor și placebo a fost de 0,2% (IÎ 95%: -8,1; 8,5).
În ceea ce privește criteriile secundare de evaluare a eficacității, nu s-a observat nicio diferență între tratamentul cu ivacaftor comparativ cu placebo în ceea ce privește modificarea absolută față de valoarea inițială a IMC de la momentul inițial la săptămâna 24 sau momentul primei exacerbări pulmonare. Diferențele între tratamente au fost observate în ceea ce privește modificarea absolută a scorului domeniului respirator CFQ-R până în săptămâna 24 (diferența între tratamentul cu ivacaftor comparativ cu placebo a fost de 8,4 [IÎ 95%: 2,2; 14,6] puncte) și în ceea ce privește modificarea medie față de valoarea inițială a concentrației de cloruri din transpirație (vezi Efecte farmacodinamice).
Ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu tezacaftor/ivacaftor sau cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor
Eficacitatea și siguranța ivacaftorului în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu tezacaftor/ivacaftor la pacienți cu FC cu vârsta de 12 ani și peste, au fost evaluate în două studii clinice: un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, cu durata de 24 săptămâni, efectuat la 504 pacienți care erau homozigoți pentru mutația F508del (studiul 661-106); și un studiu de tranziție, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo și cu ivacaftor, cu 2 perioade și 3 tratamente, cu durata de 8 săptămâni, efectuat la 244 pacienți care erau heterozigoți pentru mutația F508del și aveau o a doua mutație asociată cu activitatea reziduală a CFTR (studiul 661-108). Siguranța și eficacitatea pe termen lung ale schemei terapeutice combinate au fost, de asemenea, evaluate la ambele grupe de pacienți întrun studiu de extensie pe termen lung în regim deschis, de tranziție, cu durata de 96 săptămâni (studiul 661-110). Pentru date suplimentare, citiți Rezumatul caracteristicilor produsului pentru tezacaftor/ivacaftor.
Eficacitatea și siguranța ivacaftorului în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu comprimate de ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor la pacienți cu vârsta de 12 ani și peste, au fost demonstrate în trei studii de fază 3, cu protocol randomizat, de tip dublu-orb, controlate cu placebo (pacienții erau heterozigoți pentru mutația F508del și cu o mutație cu funcție minimă pe cea de-a doua alelă, n=403) și controlate cu comparator activ (pacienții erau homozigoți pentru mutația F508del, n=107 sau heterozigoți pentru mutația F508del și cu o mutație de tip gating sau cu o mutație asociată cu activitate reziduală a CFTR pe cea de-a doua alelă, n=258), cu durata de 24 de săptămâni (studiul 445-102), 4 săptămâni (studiul 445-103) și, respectiv, 8 săptămâni (studiul 445-104). Pacienții din toate studiile au fost eligibili pentru includerea în studiile de extensie pe termen lung, cu tranziție, în regim deschis (studiul 445-105 sau 445-110). Pentru date suplimentare, citiți Rezumatul caracteristicilor produsului pentru ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor.
Eficacitatea și siguranța ivacaftorului în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu comprimate de ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor la pacienți cu vârsta de 6 ani și peste, cu mutații ale CFTR non-F508del, care răspund la ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor, au fost demonstrate într-un studiu de fază 3, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo (n = 307) și în cadrul unui studiu observațional retrospectiv (CFD-016; n = 422) privind rezultatele clinice din practica medicală curentă.
Pentru date suplimentare, citiți Rezumatul caracteristicilor produsului pentru ivacaftor/ tezacaftor/ elexacaftor.
Copii și adolescenți
Ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu tezacaftor/ivacaftor
Eficacitatea și siguranța la pacienții cu vârsta cuprinsă între 6 ani și sub 12 ani (vârsta medie 8,6 ani) au fost evaluate în cadrul unui studiu de fază 3, dublu-orb, randomizat, cu durata de 8 săptămâni (studiul 661-115), efectuat la 67 pacienți care au fost randomizați în raport 4:1 fie pentru a primi fie ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu tezacaftor/ivacaftor, fie tratamentul utilizat pentru menținerea grupului în regim orb. Dintre aceștia, 42 erau homozigoți pentru mutația F508del (F/F) și 12 erau heterozigoți pentru mutația F508del și aveau o a doua mutație asociată cu activitatea reziduală a CFTR (F/RF). Pacienții au fost eligibili pentru a participa la un studiu de tranziție, în regim deschis, cu durata de 96 săptămâni (studiul 661-116 partea A). Pentru date suplimentare, citiți Rezumatul caracteristicilor produsului pentru tezacaftor/ivacaftor.
Ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor
Farmacocinetica și siguranța la pacienții cu vârsta cuprinsă între 6 ani și sub 12 ani (n = 66) și la cei cu vârsta de la 2 la mai puțin de 6 ani (n = 75), care prezintă cel puțin o mutație F508del, au fost evaluate în cadrul a două studii deschise, cu durata de 24 săptămâni (studiul 445-106 și studiul 445-116). Consultați Rezumatul caracteristicilor produsului pentru ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor pentru informații suplimentare.
Agenția Europeană pentru Medicamente a suspendat temporar obligația de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu medicamentul de referință care conține ivacaftor la una sau mai multe subgrupe de copii și adolescenți în fibroza chistică (vezi pct. 4.2 pentru informații privind utilizarea la copii și adolescenți).
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Farmacocinetica ivacaftorului este similară la voluntarii adulți sănătoși și la pacienții cu FC.
După administrarea orală a unei doze unice de 150 mg la voluntarii sănătoși care au consumat alimente, valorile medii (±DS) pentru ASC și Cmax au fost de 10,60 (5,26) µg∙oră/ml și respectiv de 0,768 (0,233) µg/ml. La fiecare interval de dozare de 12 ore, concentrațiile plasmatice ale ivacaftorului la starea de echilibru au fost atinse după 3 până la 5 zile, cu un raport de acumulare cuprins între 2,2 și 2,9.
Absorbție
În urma administrării unor doze repetate de ivacaftor pe cale orală, expunerea la ivacaftor a crescut, în general, proporțional cu doza, de la 25 mg la intervale de 12 ore, până la 450 mg la intervale de 12 ore. Atunci când a fost administrat împreună cu alimente care conțin grăsimi, expunerea la ivacaftor a crescut de aproximativ 2,5 până la 4 ori. Atunci când a fost administrat concomitent cu tezacaftor și elexacaftor, creșterea valorii ASC a fost similară (de aproximativ 3 ori, respectiv de 2,5 până la 4 ori). Prin urmare, ivacaftorul, administrat în monoterapie sau într-o schemă terapeutică în asociere cu tezacaftor/ivacaftor sau ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor, trebuie administrat împreună cu alimente care conțin grăsimi. Valoarea mediană (intervalul de valori) pentru tmax este de aproximativ 4,0 (3,0; 6,0) ore în condiții postprandiale.
Distribuție
Ivacaftorul se leagă în proporție de aproximativ 99% de proteinele plasmatice, în principal de glicoproteina acidă alfa-1 și de albumină. Ivacaftorul nu se leagă de eritrocitele umane. După administrarea orală a unei doze de ivacaftor 150 mg la intervale de 12 ore, timp de 7 zile, la voluntari sănătoși, în condiții postprandiale, valoarea medie (±DS) a volumului aparent de distribuție a fost de 353 L (122).
Metabolizare
Ivacaftorul este metabolizat intens la om. Datele in vitro și in vivo indică faptul că ivacaftorul este metabolizat în principal de către CYP3A. M1 și M6 sunt cei doi metaboliți principali ai ivacaftorului la om. M1 are o potență de aproximativ 6 ori mai mică decât ivacaftorul și este considerat activ din punct de vedere farmacologic. M6 are o potență de peste 50 de ori mai mică decât ivacaftorul și nu este considerat activ din punct de vedere farmacologic.
Efectul genotipului heterozigot CYP3A4*22 asupra expunerii la ivacaftor, tezacaftor și elexacaftor este în concordanță cu efectul administrării concomitente a unui inhibitor slab al CYP3A4, care nu este relevant din punct de vedere clinic. Nu se consideră necesară ajustarea dozei de ivacaftor, tezacaftor sau elexacaftor. Efectul la pacienții cu genotip homozigot CYP3A4*22 se preconizează a fi mai puternic. Cu toate acestea, nu sunt disponibile date pentru acești pacienți.
Eliminare
După administrarea orală la voluntari sănătoși, cea mai mare parte a ivacaftorului (87,8%) a fost eliminată prin materii fecale, după metabolizare. Metaboliții principali M1 și M6 au reprezentat aproximativ 65% din doza totală eliminată, 22% sub formă de M1 și 43% sub formă de M6. Excreția urinară a ivacaftorului sub formă de compus inițial nemodificat a fost neglijabilă. Timpul aparent de înjumătățire terminală a fost de aproximativ 12 ore după administrarea unei doze unice, în condiții postprandiale. Clearance-ul aparent (Cl/F) al ivacaftorului a fost similar la subiecții sănătoși și la pacienții cu FC. Valoarea medie (±DS) a Cl/F după administrarea unei doză unice de 150 mg a fost de 17,3 (8,4) l/oră la subiecții sănătoși.
Liniaritate/Non-liniaritate
Farmacocinetica ivacaftorului este în general liniară în raport cu timpul sau cu intervale de doze cuprinse între 25 mg și 250 mg.
Grupe speciale de pacienți
Insuficiență hepatică
După administrarea unei doze unice de 150 mg de ivacaftor, subiecții adulți cu insuficiență hepatică moderată (Child-Pugh Clasa B, scor 7 - 9) au prezentat o valoare similară a Cmax pentru ivacaftor (media [±DS]: 0,735 [0,331] µg/ml), dar o creștere de aproximativ 2 ori a ASC0-∞ pentru ivacaftor (media [±DS]: 16,80 [6,14] µg∙oră/ml), comparativ cu subiecții sănătoși, corespunzători din punct de vedere demografic. Simulările pentru estimarea expunerii la ivacaftor la starea de echilibru au arătat că, prin reducerea dozei de la 150 mg, la intervale de 12 ore, la 150 mg o dată pe zi, adulții cu insuficiență hepatică moderată ar prezenta valori comparabile ale Cmin la starea de echilibru cu cele obținute după administrarea unei doze de 150 mg la intervale de 12 ore la adulții fără insuficiență hepatică.
La subiecții cu insuficiență hepatică moderată (Child-Pugh Clasa B, scor 7 - 9), ASC a ivacaftorului a crescut cu aproximativ 50% după doze repetate, administrate timp de 10 zile, fie de tezacaftor și ivacaftor, fie de ivacaftor, tezacaftor și elexacaftor.
Impactul insuficienței hepatice severe (Child-Pugh Clasa C, scor 10 - 15) asupra farmacocineticii ivacaftorului nu a fost studiat. Magnitudinea creșterii expunerii la acești pacienți nu este cunoscută, dar se preconizează că va fi mai mare decât cea observată la pacienții cu insuficiență hepatică moderată.
Pentru recomandări cu privire la administrarea corespunzătoare și modificarea dozei, vezi Tabelul 3 de la pct. 4.2.
Insuficiență renală
Nu au fost efectuate studii farmacocinetice cu ivacaftor la pacienții cu insuficiență renală. Într-un studiu farmacocinetic la om efectuat cu ivacaftor administrat în monoterapie, eliminarea ivacaftorului și a metaboliților săi prin urină a fost minimă (doar 6,6% din radioactivitatea totală a fost recuperată în urină). Excreția urinară a ivacaftorului nemodificat a fost neglijabilă (sub 0,01% după administrarea orală a unei doze unice de 500 mg).
Nu se recomandă ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară și moderată. Se recomandă prudență când se administrează ivacaftor, la pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei ≤ cu 30 ml/min) sau cu boală renală în stadiu terminal (vezi pct. 4.2 și 4.4).
Rasă
Pe baza unei analize farmacocinetice populaționale, rasa nu a avut efect relevant din punct de vedere clinic asupra farmacocineticii ivacaftorului la pacienții aparținând rasei albe (n=379) și raselor nonalbe (n=29),.
Sex
Parametrii farmacocinetici ai ivacaftorului sunt similari la bărbați și femei.
Vârstnici
Studiile clinice cu ivacaftor nu au inclus un număr suficient de pacienți cu vârsta de 65 ani și peste, pentru a se stabili dacă parametrii farmacocinetici sunt sau nu cu cei observați la adulții mai tineri.
Parametrii farmacocinetici ai ivacaftorului în cadrul unei scheme terapeutice cu tezacaftor la pacienții vârstnici (cu vârsta cuprinsă între 65-72 ani) sunt comparabili cu cei observați la adulții mai tineri.
Copii și adolescenți
Expunerea la ivacaftor estimată pe baza concentrațiilor plasmatice de ivacaftor observate în cadrul studiilor clinice de fază 2 și 3, așa cum a fost determinată folosind analiza compartimentală, este prezentată în funcție de grupa de vârstă în Tabelul 10.
Tabelul 10. Media (DS) expunerii la ivacaftor pe grupe de vârstă
| Grupă de vârstă | Doză | Cmin, ss (µg/ml) | ASCτ, ss (µg∙oră/ml) |
|---|---|---|---|
între 1 lună și sub 2 luni (≥ 3 kg)⁎ | 13,4 mg o dată la 24 ore | 0,300 (0,221)† | 5,84 (2,98)† |
între 2 luni și sub 4 luni (≥ 3 kg)⁎ | 13,4 mg o dată la 12 ore | 0,406 (0,266)† | 6,45 (3,43)† |
între 4 luni și sub 6 luni (≥ 5 kg)⁎ | 25 mg o dată la 12 ore | 0,371 (0,183) | 6,48 (2,52) |
| între 6 luni și sub 12 luni (între ≥5 kg și < 7 kg)‡ | 25 mg o dată la 12 ore | 0,336 | 5,41 |
| între 6 luni și sub 12 luni (între 7 kg și < 14 kg) | 50 mg o dată la 12 ore | 0,508 (0,252) | 9,14 (4,20) |
| între 12 luni și sub 24 luni (între 7 kg și < 14 kg) | 50 mg o dată la 12 ore | 0,440 (0,212) | 9,05 (3,05) |
| între 12 luni și sub 24 luni (între ≥ 14 kg și < 25 kg) | 75 mg o dată la 12 ore | 0,451 (0,125) | 9,60 (1,80) |
| între 2 ani și 5 ani (< 14 kg) | 50 mg o dată la 12 ore | 0,577 (0,317) | 10,50 (4,26) |
între 2 ani și 5 ani (între ≥ 14 kg și < 25 kg) | 75 mg o dată la 12 ore | 0,629 (0,296) | 11,300 (3,82) |
| între 6 ani și 11 ani§ (între ≥ 14 kg și < 25 kg) | 75 mg o dată la 12 ore | 0,641 (0,329) | 10,76 (4,47) |
| între 6 ani și 11 ani§ (≥ 25 kg) | 150 mg o dată la 12 ore | 0,958 (0,546) | 15,30 (7,34) |
| între 12 ani și 17 ani | 150 mg o dată la 12 ore | 0,564 (0,242) | 9,24 (3,42) |
| Adulți (≥ 18 ani) | 150 mg o dată la 12 ore | 0,701 (0,317) | 10,70 (4,10) |
* Pacienții cu vârste cuprinse între 1 lună și sub 6 luni au avut o vârstă gestațională ≥37 săptămâni. † Expunerile pentru pacienții cu vârste cuprinse între 1 lună și sub 4 luni reprezintă estimări bazate pe simulări efectuate cu ajutorul unui model farmacocinetic bazat pe fiziologie (PBPK), care a inclus date din grupa de vârstă respectivă.
‡ Valori bazate pe date de la un singur pacient; deviația standard nu a fost raportată.
§ Expunerile la copiii cu vârste cuprinse între 6 și 11 ani reprezintă estimări bazate pe simulări efectuate cu ajutorul unui model farmacocinetic populațional PK, care utilizează date obținute pentru acest grup de vârstă.
5.3 Date preclinice de siguranță
Datele non-clinice nu evidențiază niciun risc special pentru om, pe baza studiilor convenționale farmacologice privind evaluarea siguranței, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea și carcinogenitatea.
Sarcina și fertilitatea
Administrarea ivacaftorului a fost asociată cu scăderi ușoare ale greutății veziculelor seminale, cu o scădere a indicelui global de fertilitate și a numărului de sarcini la femele împerecheate cu masculi tratați, precum și cu reduceri semnificative ale numărului de corpi luteali și ale numărului de situsuri de implantare, cu reduceri ulterioare ale numărului mediu de pui și ale numărului mediu de embrioni viabili per ciclu gestațional la femelele tratate. Valoarea dozei la care nu se observă efecte adverse (NOAEL) pentru parametrii de fertilitate indică valori de expunere de aproximativ 4 ori mai mare decât expunerea sistemică la ivacaftor și metaboliții acestuia în condițiile administrării ivacaftorului în monoterapie la oamenii adulți, la doza maximă recomandată la om (DMRO). La femelele de șobolan și iepure gestante s-a observat transferul placentar al ivacaftorului.
Dezvoltarea peri- și post-natală
Ivacaftorul a redus indicii de supraviețuire și lactație și a cauzat reducerea greutății corporale a puilor. NOAEL pentru viabilitatea și creșterea puilor indică valori de expunere de aproximativ 3 ori mai mari decât expunerea sistemică la ivacaftor și metaboliții acestuia în condițiile administrării ivacaftorului în monoterapie la oamenii adulți, la doza maximă recomandată la om (DMRO).
Studii la animale tinere
S-au observat manifestări de cataractă la șobolanii tineri la care medicamentul a fost administrat din ziua 7 până în ziua 35 după naștere, la valori ale expunerii de 0,22 ori mai mari față de DMRO, pe baza expunerii sistemice a ivacaftorului și metaboliților acestuia, în condițiile administrării ivacaftorului în monoterapie. Acest efect nu a fost observat la fetușii ale căror mame au fost tratate cu ivacaftor în perioada de gestație din zilele 7 până la 17, la puii de șobolan expuși la ivacaftor prin ingestia de lapte până în ziua 20 după naștere, la șobolanii cu vârsta de 7 săptămâni și nici la câinii cu vârsta cuprinsă între 3,5 și 5 luni tratați cu ivacaftor. Nu se cunoaște relevanța potențială a acestor aspecte la om.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Nucleul comprimatului
Laurilsulfat de sodiu
Succinat de acetat de hipromeloză
Celuloză microcristalină
Lactoză monohidrat
Croscarmeloză sodică
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Filmul de acoperire
Alcool polivinilic
Dioxid de titan (E171)
Macrogol
Talc
Lac de aluminiu de indigotină (E132)
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
30 luni.
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Blistere PVC/PCTFE/Aluminiu
Cutie cu blister de tip portofel și cutie cu blister care conțin 28 de comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Bioeel Manufacturing S.R.L.
Strada Bega, Nr. 5 D, Târgu Mureș, Județul Mureș, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
16913/2026/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data primei autorizări: Octombrie 2026
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2026