IVACAFTOR BIOEEL 150 mg

Rezumatul caracteristicilor produsului (RCP)

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Ivacaftor Bioeel 150 mg comprimate filmate

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conține 150 mg de ivacaftor.

Excipient cu efect cunoscut:

Fiecare comprimat filmat conține 109 mg de lactoză (sub formă de lactoză monohidrat).

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Comprimate filmate de culoare albastru deschis, în formă de capsulă, cu linie mediană pe o față și netede pe cealaltă față (aprox. 16,5 mm x 8,5 mm).

Comprimatul poate fi împărțit în doze egale.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Ivacaftor Bioeel este indicat:

  • În monoterapie, pentru tratamentul adulților, adolescenților și copiilor cu vârsta de 6 ani și peste, și cu greutatea de 25 kg sau mai mult, cu fibroză chistică (FC), care prezintă o mutație R117H a genei CFTR sau una dintre următoarele mutații de tip gating (clasa III) ale genei regulatorului de conductanță transmembranară al fibrozei chistice (CFTR): G551D, G1244E, G1349D, G178R, G551S, S1251N, S1255P, S549N sau S549R (vezi pct. 4.4 și 5.1).
  • În cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu comprimate de tezacaftor/ivacaftor, pentru tratamentul adulților, adolescenților și copiilor cu vârsta de 6 ani și peste, cu fibroză chistică (FC), care sunt homozigoți pentru mutația F508del sau care sunt heterozigoți pentru mutația F508del și prezintă una dintre următoarele mutații ale genei CFTR: P67L, R117C, L206W,

R352Q, A455E, D579G, 711+3A→G, S945L, S977F, R1070W, D1152H, 2789+5G→A, 3272-

26A→G și 3849+10kbC→T.

  • În cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu comprimate de ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor, pentru tratamentul adulților, adolescenților și copiilor cu vârsta de 6 ani și peste, cu fibroză chistică (FC), care prezintă cel puțin o mutație care nu aparține clasei I a genei CFTR (vezi pct. 4.2 și 5.1).

4.2 Doze și mod de administrare

Ivacaftor Bioeel trebuie prescris numai de către medici cu experiență în tratamentul fibrozei chistice. Dacă genotipul pacientului nu este cunoscut, înainte de începerea tratamentului trebuie efectuată o metodă de genotipare precisă și validată, pentru a confirma prezența unei mutații indicate a genei CFTR (a se vedea secțiunea 4.1). Faza variantei poli-T identificate cu mutația R117H trebuie determinată în conformitate cu recomandările clinice locale.

Ivacaftor Bioeel în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor

Există un număr limitat de pacienți care prezintă mutații, care nu sunt menționate în Tabelul 6 și care pot răspunde la ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor (IVA/TEZ/ELX). În aceste cazuri, poate fi luată în considerare administrarea de ivacaftor (IVA) în asociere cu IVA/TEZ/ELX, atunci când medicul consideră că beneficiile potențiale depășesc riscurile potențiale și sub strictă supraveghere medicală. Aceasta nu se aplică pacienților cu două mutații de clasă I (nule) (mutații despre care se cunoaște că nu determină producerea proteinei CFTR), deoarece nu se preconizează ca aceștia să răspundă la terapia modulatoare (vezi pct. 4.1, 4.4 și 5.1).

Doze

Doza la adulți, adolescenți și copii cu vârsta de 6 ani și peste, trebuie administrată conform Tabelului 1.

Tabelul 1: Recomandări privind dozele

Vârstă/GreutateDoza de dimineațăDoza de seară
Ivacaftor în monoterapie
6 ani și peste, ≥ 25 kgUn comprimat de ivacaftor 150 mgUn comprimat de ivacaftor 150 mg
Ivacaftor în asociere cu tezacaftor/ivacaftor
între 6 ani și < 12 ani, < 30 kgUn comprimat de tezacaftor 50 mg/ivacaftor 75 mgUn comprimat de ivacaftor 75 mg*
Între 6 ani și < 12 ani, ≥ 30 kgUn comprimat de tezacaftor 100 mg/ivacaftor 150 mgUn comprimat de ivacaftor 150 mg
12 ani și pesteUn comprimat de tezacaftor 100 mg/ivacaftor 150 mgUn comprimat de ivacaftor 150 mg
Ivacaftor în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor
între 6 ani și < 12 ani, < 30 kgDouă comprimate de ivacaftor 37,5 mg/tezacaftor 25 mg/elexacaftor 50 mgUn comprimat de ivacaftor 75 mg*
Între 6 ani și < 12 ani, ≥ 30 kgDouă comprimate de ivacaftor 75 mg/tezacaftor 50 mg/elexacaftor 100 mgUn comprimat de ivacaftor 150 mg
12 ani și pesteDouă comprimate de ivacaftor 75 mg/tezacaftor 50 mg/elexacaftor 100 mgUn comprimat de ivacaftor 150 mg

*Ivacaftor Bioeel este disponibil doar sub formă de comprimate de 150 mg. Totuși, comprimatele pot fi divizate în 2 doze egale de 75 mg.

Doza de dimineață și doza de seară trebuie administrate la un interval de aproximativ 12 ore, împreună cu alimente care conțin grăsimi (a se vedea “Mod de administrare”).

Doză omisă

Dacă au trecut 6 ore sau mai puțin de la momentul la care trebuia administrată doza de dimineață sau de seară, pacientul trebuie sfătuit să ia doza omisă cât mai curând posibil și apoi să administreze doza următoare la ora programată în mod obișnuit. Dacă au trecut mai mult de 6 ore de la momentul la care doza trebuia administrată în mod obișnuit, pacientul trebuie sfătuit să aștepte până la următoarea doză programată.

Pacienții cărora li se administrează Ivacaftor Bioeel în asociere cu un alt medicament, trebuie sfătuiți să nu utilizeze mai mult de o doză din niciunul dintre cele doua medicamente în același timp.

Administrarea concomitentă a inhibitorilor CYP3A

În cazul administrării concomitente cu inhibitori moderați sau puternici ai CYP3A, doza de ivacaftor trebuie ajustată așa cum se detaliază în Tabelul 2. Intervalele dintre doze trebuie modificate în funcție de răspunsul clinic și de tolerabilitate (vezi pct. 4.4 și 4.5).

Tabelul 2: Recomandări privind dozele în cazul utilizării concomitente cu inhibitori moderați sau puternici ai CYP3A

Vârstă/GreutateInhibitori moderați ai CYP3AInhibitori puternici ai CYP3A
Ivacaftor în monoterapie
6 ani și peste, ≥ 25 kg

Un comprimat de ivacaftor 150 mg dimineața, o dată pe zi.

Fără doza de seară de ivacaftor.

Un comprimat de ivacaftor 150 mg dimineața, de două ori pe săptămână, la interval de aproximativ 3-4 zile.

Fără doza de seară de ivacaftor.

Ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu tezacaftor/ivacaftor

între 6 ani și

< 12 ani, < 30 kg

Alternează în fiecare zi:

- un comprimat de dimineață de tezacaftor 50 mg/ ivacaftor 75 mg în prima zi - un comprimat de dimineață de ivacaftor 75 mg în ziua următoare*

Fără doza de seară de ivacaftor.

Un comprimat de tezacaftor 50 mg/ ivacaftor 75 mg dimineața, de două ori pe săptămână, la interval de aproximativ 3-4 zile.

Fără doza de seară de ivacaftor.

între 6 ani și

< 12 ani, ≥ 30 kg

Alternează în fiecare zi:

- un comprimat de dimineață de tezacaftor 100 mg/ ivacaftor 150 mg în prima zi - un comprimat de dimineață de ivacaftor 150 mg în ziua următoare

Fără doza de seară de ivacaftor.

Un comprimat de tezacaftor 100 mg/ ivacaftor 150 mg dimineața, de două ori pe săptămână, la interval de aproximativ 3-4 zile.

Fără doza de seară de ivacaftor.

12 ani și peste

Alternează în fiecare zi:

- un comprimat de dimineață de tezacaftor 100 mg/ivacaftor 150 mg în prima zi - un comprimat de dimineață de ivacaftor 150 mg în ziua următoare

Fără doza de seară de ivacaftor.

Un comprimat de tezacaftor 100 mg/ivacaftor 150 mg dimineața, de două ori pe săptămână, la interval de aproximativ 3-4 zile.

Fără doza de seară de ivacaftor.

Ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor
între 6 ani și < 12 ani, < 30 kgAlternează în fiecare zi:Două comprimate de ivacaftor

- două comprimate de dimineață de ivacaftor 37,5 mg/tezacaftor 25 mg/elexacaftor 50 mg în prima zi - un comprimat de dimineață de ivacaftor 75 mg în ziua următoare*

Fără doza de seară de ivacaftor.

37,5 mg/tezacaftor 25 mg/elexacaftor

50 mg dimineața, de două ori pe săptămână, la interval de aproximativ 3-4 zile.

Fără doza de seară de ivacaftor.

între 6 ani și < 12 ani, ≥ 30 kg

Alternează în fiecare zi:

- două comprimate de dimineață de ivacaftor 75 mg/tezacaftor 50 mg/elexacaftor 100 mg în prima zi - un comprimat de dimineață de ivacaftor 150 mg în ziua următoare

Fără doza de seară de ivacaftor.

Două comprimate de ivacaftor 75 mg/tezacaftor 50 mg/elexacaftor 100 mg dimineața, de două ori pe săptămână, la interval de aproximativ 3-4 zile.

Fără doza de seară de ivacaftor.

12 ani și peste

Alternează în fiecare zi:

- două comprimate de dimineață de ivacaftor 75 mg/tezacaftor 50 mg/ elexacaftor 100 mg în prima zi - un comprimat de dimineață de ivacaftor 150 mg în ziua următoare

Fără doza de seară de ivacaftor.

Două comprimate de ivacaftor 75 mg/tezacaftor 50 mg/ elexacaftor 100 mg dimineața, de două ori pe săptămână, la interval de aproximativ 3-4 zile.

Fără doza de seară de ivacaftor.

*Ivacaftor Bioeel este disponibil doar sub formă de comprimate de 150 mg. Totuși, comprimatele pot fi divizate în 2 doze egale de 75 mg.

Grupe speciale de pacienți

Vârstnici

Sunt disponibile date foarte limitate privind pacienții vârstnici tratați cu ivacaftor (administrat în monoterapie sau în cadrul unei scheme terapeutice asociate). Nu este necesară nici o ajustare specifică a dozei pentru această categorie de pacienți (vezi pct. 5.2).

Insuficiență renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată. Se recomandă prudență la pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei ≤ 30 ml/min) sau cu boală renală în stadiu terminal (vezi pct. 4.4 și 5.2).

Insuficiență hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară (Child-Pugh Clasa A).

La pacienții cu insuficiență hepatică moderată (Child-Pugh Clasa B) sau severă (Child-Pugh clasa C), doza de ivacaftor trebuie ajustată așa cum se detaliază în Tabelul 3 (vezi pct. 4.4, 4.8 și 5.2).

Tabelul 3: Recomandări de dozare pentru pacienții cu insuficiență hepatică moderată sau severă

Vârstă/ GreutateModerată (Child-Pugh Clasa B)Severă (Child-Pugh Clasa C)
Ivacaftor în monoterapie
6 ani și peste, ≥ 25 kg

Un comprimat de ivacaftor 150 mg dimineața, o dată pe zi.

Fără doza de seară de ivacaftor.

Administrarea nu este recomandată decât dacă beneficiile depășesc riscurile.

Dacă se utilizează: se administrează un comprimat de ivacaftor 150 mg dimineața, o dată la două zile sau mai puțin frecvent, în funcție de răspunsul clinic și de tolerabilitate.

Fără doza de seară de ivacaftor.

Ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu tezacaftor/ivacaftor
între 6 ani și < 12 ani, < 30 kg

Un comprimat de tezacaftor 50 mg/ivacaftor 75 mg dimineața, o dată pe zi.

Fără doza de seară de ivacaftor.

Administrarea nu este recomandată decât dacă beneficiile depășesc riscurile.

Dacă se utilizează, se administrează un comprimat de tezacaftor 50 mg/ivacaftor 75 mg dimineața, o dată pe zi sau mai puțin frecvent, în funcție de răspunsul clinic și tolerabilitate.

Fără doza de seară de ivacaftor.

între 6 ani și < 12 ani, ≥ 30 kg

Un comprimat de tezacaftor 100 mg/ivacaftor 150 mg dimineața, o dată pe zi.

Fără doza de seară de ivacaftor.

Administrarea nu este recomandată decât dacă beneficiile depășesc riscurile.

Dacă se utilizează, se administrează un comprimat de tezacaftor 100 mg/ivacaftor 150 mg dimineața, o dată pe zi sau mai puțin frecvent, în funcție de răspunsul clinic și tolerabilitate.

Fără doza de seară de ivacaftor.

12 ani și peste

Un comprimat de tezacaftor 100 mg/ivacaftor 150 mg dimineața, o dată pe zi.

Fără doza de seară de ivacaftor.

Administrarea nu este recomandată decât dacă beneficiile depășesc riscurile.

Dacă se utilizează, se administrează un comprimat de tezacaftor 100 mg/ivacaftor 150 mg dimineața, o dată pe zi sau mai puțin frecvent, în funcție de răspunsul clinic și tolerabilitate.

Fără doza de seară de ivacaftor.

Ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor
între 6 ani și < 12 ani, < 30 kg

Administrarea nu este recomandată decât dacă beneficiile depășesc riscurile.

Dacă se utilizează, doza trebuie ajustată după cum urmează:

  • Ziua 1: două comprimate de ivacaftor 37,5 mg/tezacaftor 25 mg /elexacaftor 50 mg dimineața
  • Ziua 2: un comprimat de ivacaftor 37,5 mg/tezacaftor 25 mg

/elexacaftor 50 mg dimineața

Nu trebuie să se administreze.

Se continuă ulterior alternarea dozelor din Ziua 1 și Ziua 2.

Fără doza de seară de ivacaftor.

între 6 ani și < 12 ani, ≥ 30 kg

Administrarea nu este recomandată decât dacă beneficiile depășesc riscurile.

Dacă se utilizează, doza trebuie ajustată după cum urmează:

  • Ziua 1: două comprimate de ivacaftor 75 mg/tezacaftor 50 mg/el exacaftor 100 mg dimineața
  • Ziua 2: un comprimat de ivacaftor 75 mg/tezacaftor 50 mg/el exacaftor

100 mg dimineața

Se continuă alternarea dozelor din Ziua 1 și Ziua 2 ulterior.

Fără doza de seară de ivacaftor.

Nu trebuie să se administreze.
12 ani și peste

Administrarea nu este recomandată decât dacă beneficiile depășesc riscurile.

Dacă se utilizează doza trebuie ajustată după cum urmează:

  • Ziua 1: două comprimate de ivacaftor 75 mg/tezacaftor 50 mg/el exacaftor 100 mg dimineața
  • Ziua 2: un comprimat de ivacaftor 75 mg/tezacaftor 50 mg/el exacaftor

100 mg dimineața

Se continuă alternarea dozelor din Ziua 1 și Ziua 2 ulterior.

Fără doza de seară de ivacaftor.

Nu trebuie să se administreze.

Copii și adolescenți

Siguranța și eficacitatea ivacaftorului în monoterapie nu au fost stabilite la copiii cu vârsta sub 1 lună sau la copiii cu vârsta sub 6 luni născuți prematur (cu vârsta gestațională mai mică de

37 de săptămâni), nici în asociere cu tezacaftor/ivacaftor la copii cu vârsta sub 6 ani și nici în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor la copii cu vârsta sub 2 ani. Nu sunt disponibile date.

Sunt disponibile date limitate la pacienții cu vârsta sub 6 ani cu o mutație R117H a genei CFTR. Datele disponibile la pacienții cu vârsta de 6 ani și peste, sunt descrise la pct. 4.8, 5.1 și 5.2.

Mod de administrare

Pentru administrare orală.

Comprimatele de ivacaftor trebuie administrate împreună cu alimente care conțin grăsimi.

Pe parcursul tratamentului trebuie evitat consumul de alimente sau băuturi care conțin grepfrut (vezi pct. 4.5).

Ivacaftor Bioeel 150 mg comprimate filmate:

Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

4.3 Contraindicații

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

În studiile 770-102, 770-103, 770-111 și 770-110 au fost incluși numai pacienții cu FC care prezentau, pe cel puțin una din alelele genei CFTR, una dintre următoarele mutații de tip gating (clasa III): G551D, G1244E, G1349D, G178R, G551S, S1251N, S1255P, S549N, S549R, G970R sau R117H (vezi pct. 5.1).

În cadrul studiului 770-111, au fost incluși patru pacienți care prezentau mutația G970R. La trei dintre cei patru pacienți, modificarea valorii clorurilor din testul pentru concentrația de clorură în transpirație a fost < 5 mmol/l, iar la acest grup nu s-a observat o îmbunătățire relevantă din punct de vedere clinic în ceea ce privește VEMS după 8 săptămâni de tratament. Eficacitatea clinică la pacienții cu mutația G970R a genei CFTR nu a putut fi stabilită (vezi pct. 5.1).

Rezultatele privind eficacitatea, provenite dintr-un studiu de fază 2, efectuat la pacienți cu FC homozigoți pentru mutația F508del a genei CFTR nu au arătat diferențe semnificative statistic ale valorilor VEMS pe parcursul tratamentului de 16 săptămâni cu ivacaftor, comparativ cu placebo (a se vedea secțiunea 5.1). Prin urmare, nu se recomandă administrarea de ivacaftor în monoterapie la acești pacienți.

Pentru pacienții cu o mutație R117H-7T, asociată cu o formă mai puțin severă a bolii, în studiul 770- 110 au fost evidențiate mai puține dovezi privind un efect benefic al ivacaftorului (vezi pct. 5.1).

Ivacaftor, administrat în asociere cu tezacaftor/ivacaftor, nu trebuie prescris pacienților cu FC, care sunt heterozigoți pentru mutația F508del și prezintă o a doua mutație a genei CFTR, care nu este menționată la pct. 4.1.

Valori serice crescute ale transaminazelor și afectare hepatică

La un pacient cu ciroză și hipertensiune portală, în timpul administrării de ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor a fost raportată insuficiență hepatică, care a condus la transplant hepatic. Acest medicament trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu boală hepatică avansată preexistentă (de exemplu, ciroză, hipertensiune portală) și numai în cazul în care se așteaptă ca beneficiile să depășească riscurile. În cazul utilizării la acești pacienți, se impune monitorizarea atentă a acestora după inițierea tratamentului (vezi pct. 4.2, 4.8 și 5.2).

Creșterile moderate ale valorilor serice ale transaminazelor (alanin-aminotransferaza [ALT] sau aspartat-aminotransferaza [AST]) sunt frecvente la pacienții cu FC. Au fost observate creșteri ale valorilor serice ale transaminazelor la unii pacienți tratați cu ivacaftor în monoterapie și în cadrul schemelor terapeutice în asociere cu tezacaftor/ivacaftor sau cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor. La pacienții care utilizează ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor, aceste creșteri au fost uneori asociate cu creșteri concomitente ale bilirubinei totale. Prin urmare, evaluările transaminazelor (ALT și AST) și ale bilirubinei totale sunt recomandate tuturor pacienților înaintea începerii tratamentului cu ivacaftor, la intervale de 3 luni pe parcursul primului an de tratament și ulterior anual. Pentru toți pacienții cu antecedente de boală hepatică sau cu valori crescute ale transaminazelor, trebuie avută în vedere monitorizarea mai frecventă a testelor funcționale hepatice. În cazul unor creșteri semnificative ale valorilor transaminazelor (de exemplu, la pacienții cu ALT sau AST > 5 × limita superioară a valorilor normale [LSN] sau cu ALT sau AST > 3 × LSN și bilirubină > 2 × LSN), administrarea dozelor trebuie întreruptă și trebuie să se urmărească atent rezultatele analizelor de laborator până la normalizarea valorilor. După normalizarea valorilor transaminazelor, trebuie evaluate beneficiile și riscurile reluării tratamentului (vezi pct. 4.2, 4.8 și 5.2).

Insuficiență hepatică

Utilizarea ivacaftorului, fie în monoterapie, fie în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu tezacaftor/ivacaftor, nu este recomandată la pacienții cu vârsta de 6 ani și peste, cu insuficiență hepatică severă, cu excepția cazului în care se estimează că beneficiile depășesc riscurile. Acești pacienți nu trebuie tratați cu ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor (vezi Tabelul 3 de la pct. 4.2 și pct. 4.8 și 5.2).

La pacienții cu vârsta de 6 ani și peste, cu insuficiență hepatică moderată, nu se recomandă administrarea de ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor. Tratamentul trebuie luat în considerare numai atunci cănd există o necesitate medicală clară și se estimează că beneficiile depășesc riscurile. Dacă este utilizat, acesta trebuie administrat cu precauție, la o doză redusă (vezi Tabelul 3 de la pct. 4.2 și pct. 4.8 și 5.2).

Depresie

Depresia (inclusiv ideație suicidară și tentativă de suicid) a fost raportată la pacienții tratați cu ivacaftor, în principal în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu tezacaftor/ivacaftor sau cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor, apărând, de obicei în primele trei luni de la inițierea tratamentului și la pacienții cu antecedente de tulburări psihice. În unele cazuri, a fost raportată ameliorarea simptomelor după reducerea dozei sau întreruperea tratamentului. Pacienții (și îngrijitorii acestora) trebuie avertizați cu privire la necesitatea de a monitoriza apariția dispoziției depresive, a gândurilor suicidare sau a schimbărilor neobișnuite de comportament și de a solicita imediat sfatul medicului în cazul apariției acestor simptome.

Insuficiență renală

Se recomandă precauție când se administrează ivacaftor la pacienții cu insuficiență renală severă sau cu boală renală în stadiul terminal (vezi pct. 4.2 și 5.2).

Mutații despre care este puțin probabil să răspundă la tratamentul cu modulatori

Nu este de așteptat să răspundă la tratamentul cu modulatori ai CFTR pacienții al caror genotip constă din două mutații CFTR, despre care se știe că nu determină producerea proteinei CFTR (adică, două mutații de clasă I).

Studii clinice care compară ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor cu tezacaftor/ivacaftor sau ivacaftor

Nu a fost efectuat niciun studiu clinic care să compare direct ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor cu tezacaftor/ivacaftor sau ivacaftor la pacienții care nu prezintă variante F508del.

Pacienți după un transplant de organ

Nu s-a studiat administrarea ivacaftorului la pacienții cu FC, cărora li s-a efectuat un transplant de organ. Prin urmare, utilizarea la pacienți cu transplant nu este recomandată. Pentru interacțiunile cu ciclosporină sau tacrolimus vezi pct. 4.5.

Evenimente de erupție cutanată

Incidența evenimentelor de erupție cutanată în cazul administrării ivacaftorului în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor a fost mai mare la femei decât la bărbați, în special la femeile care luau contraceptive hormonale. Nu poate fi exclus un rol al contraceptivelor hormonale în apariția evenimentelor de erupție cutanată. La pacientele care iau contraceptive hormonale și manifestă erupție cutanată, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor concomitent cu întreruperea tratamentului cu contraceptivele hormonale. După remiterea erupției cutanate, trebuie să se ia în considerare dacă reluarea tratamentului cu ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor, fără contraceptive hormonale, este adecvată. Dacă evenimentele de erupție cutanată nu reapar, reluarea contraceptivelor hormonale poate fi avută în vedere (vezi pct. 4.8).

Interacțiuni cu alte medicamente

Inductori ai CYP3A

Expunerea la ivacaftor este redusă semnificativ prin administrarea concomitentă a inductorilor CYP3A, ceea ce poate duce la pierderea eficacității ivacaftorului; prin urmare, administrarea concomitentă a ivacaftorului cu inductori puternici ai CYP3A nu este recomandată (vezi pct. 4.5).

Inhibitori ai CYP3A

Expunerea la ivacaftor, tezacaftor și elexacaftor este crescută în cazul administrării concomitente cu inhibitori puternici sau moderați ai CYP3A. Doza de ivacaftor trebuie ajustată atunci când acesta se administrează concomitent cu inhibitori puternici sau moderați ai CYP3A (vezi Tabelul 2 de la pct. 4.2 și pct. 4.5).

Copii și adolescenți

Au fost raportate cazuri de opacități ale cristalinului/cataractă noncongenitală, fără impact asupra vederii, la pacienții copii și adolescenți cărora li s-a administrat tratament cu ivacaftor și scheme care conțineau ivacaftor. Deși în unele cazuri au fost prezenți alți factori de risc (cum sunt utilizarea de corticosteroizi și expunerea la radiații), nu poate fi exclus un posibil risc atribuit tratamentului cu ivacaftor. Se recomandă efectuarea unor examinări oftalmologice la momentul inițial și în perioada de urmărire la pacienții copii și adolescenți la care se înițiază tratamentul cu ivacaftor (vezi pct. 5.3).

Excipienți cu efect cunoscut

Lactoză

Acest medicament conține lactoză. Pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbție a glucozei-galactozei nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Sodiu

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine sodiu”.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Ivacaftorul este un substrat al CYP3A4 și CYP3A5. Este un inhibitor slab al CYP3A și al glicoproteinei P (P-gp) și un inhibitor potențial al CYP2C9. Studiile in vitro au arătat că ivacaftorul nu este un substrat al P-gp.

Medicamente care afectează farmacocinetica ivacaftorului

Inductori ai CYP3A

Administrarea concomitentă a ivacaftorului cu rifampicina, un inductor puternic al CYP3A, a redus expunerea la ivacaftor (ASC) cu 89% și a redus într-o măsură mai mică, expunerea la hidroximetilivacaftor (M1) comparativ cu ivacaftorul. Nu este recomandată administrarea concomitentă a ivacaftorului cu inductori puternici ai CYP3A, cum sunt rifampicina, rifabutina, fenobarbitalul, carbamazepina, fenitoina și sunătoarea (Hypericum perforatum) (vezi pct. 4.4).

Nu este recomandată ajustarea dozei la utilizarea concomitentă a ivacaftorului cu inductori moderați sau slabi ai CYP3A.

Inhibitori ai CYP3A

Ivacaftorul este un substrat sensibil al CYP3A. Administrarea concomitentă cu ketoconazol, un inhibitor puternic al CYP3A, a crescut expunerea la ivacaftor (măsurată ca aria de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp [ASC]) de 8,5 ori și a crescut expunerea la M1 într-o măsură mai mică decât cea la ivacaftor. Este recomandată reducerea dozei de ivacaftor în cazul administrării concomitente cu inhibitori puternici ai CYP3A, cum sunt ketoconazol, itraconazol, posaconazol, voriconazol, telitromicină și claritromicină (vezi Tabelul 2 de la pct. 4.2 și pct. 4.4).

Administrarea concomitentă cu fluconazol, un inhibitor moderat al CYP3A, a crescut expunerea la ivacaftor de 3 ori și a crescut expunerea la M1 într-o măsură mai mică decât cea la ivacaftor. Este recomandată reducerea dozei de ivacaftor la pacienții cărora li se administrează concomitent inhibitori moderați ai CYP3A, cum sunt fluconazolul, eritromicina și verapamilul. (vezi Tabelul 2 de la pct. 4.2 și pct. 4.4).

Administrarea concomitentă a ivacaftorului cu suc de grepfrut, care conține una sau mai multe componente cu acțiune inhibitoare moderată asupra CYP3A, poate crește expunerea la ivacaftor. În timpul tratamentului cu ivacaftor trebuie evitat consumul de alimente sau băuturi care conțin grepfrut (vezi pct. 4.2).

Posibilitatea ca ivacaftorul să interacționeze cu transportori

Studiile in vitro au arătat că ivacaftorul nu este un substrat al OATP1B1 sau OATP1B3. Ivacaftorul și metaboliții acestuia sunt substraturi ale BCRP in vitro. Datorită permeabilității intrinseci crescute a acestuia și a probabilității scăzute de a fi eliminat intact, nu se preconizează că administrarea concomitentă a inhibitorilor BCRP să modifice expunerea la ivacaftor și M1-IVA, iar eventualele modificări ale expunerii la M6-IVA nu sunt de așteptat să fie relevante din punct de vedere clinic.

Ciprofloxacină

Administrarea concomitentă a ciprofloxacinei cu ivacaftor nu a afectat expunerea la ivacaftor. Nu este necesară ajustarea dozei la administrarea concomitentă a ivacaftorului cu ciprofloxacină.

Medicamente a căror acțiune este afectată de către ivacaftor

Administrarea ivacaftorului poate crește expunerea sistemică la medicamentele care sunt substraturi sensibile ale CYP2C9 și/sau P-gp și/sau CYP3A, ceea ce poate crește sau prelungi efectul terapeutic și reacțiile adverse ale acestora.

Substraturi ale CYP2C9

Ivacaftorul poate inhiba CYP2C9. Prin urmare, se recomandă monitorizarea raportului internațional normalizat (INR) în timpul administrării concomitente a warfarinei cu ivacaftor. Alte medicamente a căror expunere poate fi crescută includ glimepiridă și glipizidă; aceste medicamente trebuie utilizate cu precauție.

Digoxină și alte substraturi ale P-gp

Administrarea concomitentă cu digoxină, un substrat sensibil al P-gp, a crescut expunerea la digoxină de 1,3 ori, ceea ce confirmă efectul inhibitor slab al ivacaftorului asupra P-gp. Administrarea ivacaftorului poate crește expunerea sistemică la medicamentele care sunt substraturi sensibile ale Pgp, ceea ce poate crește sau prelungi efectul lor terapeutic și reacțiile adverse. Se recomandă prudență și monitorizarea adecvată în cazul administrării concomitente cu digoxină sau alte substraturi P-gp cu indice terapeutic îngust, cum sunt: ciclosporină, everolimus, sirolimus sau tacrolimus.

Substraturi ale CYP3A

Administrarea concomitentă cu midazolamul (administrat pe cale orală), un substrat sensibil al CYP3A, a determinat o creștere de 1,5 ori a expunerii la midazolam, ceea ce confirmă efectul inhibitor slab al ivacaftorului asupra CYP3A. Nu este necesară ajustarea dozelor de substraturi CYP3A, cum sunt midazolam, alprazolam, diazepam sau triazolam, atunci când acestea sunt administrate concomitent cu ivacaftorul.

Contraceptive hormonale

Ivacaftorul a fost studiat în asociere cu un contraceptiv oral cu estrogen/progesteron și s-a constatat că nu prezintă niciun efect semnificativ asupra expunerii la contraceptivul oral. Prin urmare, nu este necesară ajustarea dozei contraceptivelor orale.

Copii și adolescenți

Studiile privind interacțiunile au fost efectuate numai la adulți.

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Sarcina

Datele provenite din utilizarea ivacaftorului la femeile gravide sunt inexistente sau limitate (mai puțin de 300 de rezultate ale sarcinilor). Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauție, este de preferat să se evite utilizarea ivacaftorului în timpul sarcinii.

Alăptarea

Date limitate indică faptul că ivacaftorul se excretă în laptele uman. Nu se poate exclude un risc pentru nou-născuți/sugari. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a evita tratamentul cu ivacaftor, ținând cont de beneficiul alăptării pentru copil și de beneficiul tratamentului pentru femeie.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date cu privire la efectul ivacaftorului asupra fertilității la om. Ivacaftorul a avut un efect asupra fertilității la șobolan (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Ivacaftorul are influență minoră asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Ivacaftorul poate provoca amețeli (vezi pct. 4.8) și, prin urmare, pacienților care prezintă amețeli trebuie să li se recomande să nu conducă vehicule și să nu folosească utilaje până la dispariția simptomelor.

4.8 Reacții adverse

Rezumatul profilului de siguranță

Cele mai frecvente reacții adverse observate la pacienții cu vârsta de 6 ani și peste, cărora li s-a administrat ivacaftor, au fost: cefalee (23,9%), durere orofaringiană (22,0%), infecție a tractului respirator superior (22,0%), congestie nazală (20,2%), durere abdominală (15,6%), rinofaringită (14,7%), diaree (12,8%), amețeală (9,2%), erupție cutanată (12,8%) și prezența bacteriilor în spută (12,8%). Creșteri ale valorilor serice ale transaminazelor au fost observate la 12,8% dintre pacienții tratați cu ivacaftor, comparativ cu 11,5% dintre pacienții la care s-a administrat placebo.

La pacienții cu vârsta cuprinsă între 2 ani și sub 6 ani, cele mai frecvente reacții adverse au fost: congestie nazală (26,5%), infecția tractului respirator superior (23,5%), creșteri ale valorilor serice ale transaminazelor (14,7%), erupțiile cutanate (11,8%) și prezența bacteriilor în spută (11,8%).

Reacțiile adverse grave au inclus: durere abdominală (0,9%) și creșteri ale valorilor serice ale transaminazelor (1,8%) la pacienții cărora li s-a administrat ivacaftor, în timp ce reacții adverse grave de erupții cutanate au fost raportate la 1,5% dintre pacienții cu vârsta de 12 ani și peste, tratați cu o schemă terapeutică în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor (vezi pct. 4.4).

Lista reacțiilor adverse sub formă de tabel

Tabelul 4 prezintă reacțiile adverse observate în cazul monoterapiei cu ivacaftor în studiile clinice (studii controlate cu placebo și studii necontrolate), în care durata expunerii la ivacaftor a variat de la 16 săptămâni la 144 săptămâni. În Tabelul 4 sunt prezentate, de asemenea, reacțiile adverse suplimentare observate în cazul administrării de ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu tezacaftor/ivacaftor și/sau în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor. Frecvența reacțiilor adverse este definită după cum urmează: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 și < 1/10); mai puțin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100); rare (≥ 1/10000 și < 1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.

Tabelul 4. Reacții adverse

Aparate, sisteme și organeReacții adverseFrecvență
Infecții și infestăriInfecție a tractului respirator superiorfoarte frecvente
Rinofaringităfoarte frecvente
Gripă†frecvente
Rinităfrecvente
Tulburări metabolice și de nutrițieHipoglicemie†frecvente
Tulburări psihiceDepresiecu frecvență necunoscută
Tulburări ale sistemului nervosCefaleefoarte frecvente
Amețelifoarte frecvente
Tulburări acustice și vestibulareDurere auricularăfrecvente
Disconfort auricularfrecvente
Tinitusfrecvente
Hiperemie a membranei timpanuluifrecvente
Tulburare vestibularăfrecvente
Congestie auricularămai puțin frecvente
Durere orofaringianăfoarte frecvente
Tulburări respiratorii, toracice șiCongestie nazalăfoarte frecvente
mediastinaleRespirație anormală†frecvente
Rinoree†frecvente
Congestie sinusalăfrecvente
Eritem faringianfrecvente
Wheezing†mai puțin frecvente
Tulburări gastro-intestinaleDurere abdominalăfoarte frecvente
Diareefoarte frecvente
Durere în partea superioară a abdomenului†frecvente
Flatulență†frecvente
Greață*frecvente
Tulburări hepatobiliareCreșteri ale valorilor serice ale transaminazelorfoarte frecvente
Creșteri ale valorilor serice ale alanin-aminotransferazei†foarte frecvente
Creșteri ale valorilor serice ale aspartataminotransferazei†frecvente
Afectare hepatică^cu frecvență necunoscută
Creșteri ale bilirubinei totale^cu frecvență necunoscută
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanatErupție cutanatăfoarte frecvente
Acnee†frecvente
Prurit†frecvente
Tulburări ale aparatului genital și sânuluiFormațiune mamarăfrecvente
Inflamație mamarămai puțin frecvente
Ginecomastiemai puțin frecvente
Afecțiuni ale mamelonuluimai puțin frecvente
Durere de mamelonmai puțin frecvente
Investigații diagnosticePrezența bacteriilor în sputăfoarte frecvente
Creștere a valorilor creatinfosfokinazei sanguinefrecvente
Creștere a tensiunii arteriale†mai puțin frecvente

* Reacție adversă și frecvență raportată în studiile clinice efectuate cu ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu tezacaftor/ivacaftor

† Reacție adversă și frecvență raportată în studiile clinice efectuate cu ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor.

^ Raportare de afectare hepatică (creșteri ale valorilor ALT și AST și ale bilirubinei totale) provenită din datele după punerea pe piață pentru ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor. Aceasta a inclus, de asemenea, insuficiență hepatică ce a dus la transplant la un pacient cu ciroză și hipertensiune portală preexistente. Frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile.

Descrierea reacțiilor adverse selectate

Creșteri ale valorilor serice ale transaminazelor

Pe parcursul studiilor clinice 770-102 și 770-103, controlate cu placebo, cu durata de 48 săptămâni, efectuate cu ivacaftor în monoterapie la pacienți cu vârsta de 6 ani și peste, incidența valorilor serice maxime ale transaminazelor (ALT sau AST) > 8, > 5 sau > 3 × LSN a fost de 3,7%, 3,7% și 8,3% la pacienții cărora li s-a administrat ivacaftor și respectiv de 1,0%, 1,9% și 8,7% la pacienții cărora li s-a administrat placebo. Doi pacienți, unul din grupul cu placebo și unul din grupul tratat cu ivacaftor, au întrerupt definitiv tratamentul din cauza valorilor serice crescute ale transaminazelor, în fiecare caz de peste 8 × LSN. Niciunul dintre pacienții cărora li s-a administrat ivacaftor nu a prezentat valori serice crescute ale transaminazelor de peste 3 × LSN asociate cu valori crescute ale bilirubinei totale de peste 1,5 × LSN. La pacienții tratați cu ivacaftor, majoritatea cazurilor de creștere a valorilor serice ale transaminazelor de până la 5 x LSN s-au remis fără întreruperea tratamentului. Administrarea dozelor de ivacaftor a fost întreruptă la majoritatea pacienților cu creșteri ale valorilor serice ale transaminazelor de peste 5 × LSN. În toate cazurile în care administrarea dozelor a fost întreruptă din cauza creșterii valorilor serice ale transaminazelor și reluată ulterior, administrarea de ivacaftor a putut fi reluată cu succes (vezi pct. 4.4).

Pe parcursul studiilor de fază 3, controlate cu placebo (cu durata de până la 24 săptămâni) cu tezacaftor/ivacaftor, incidența valorilor serice maxime ale transaminazelor (ALT sau AST) > 8, > 5 sau > 3 × LSN a fost de 0,2%, 1,0% și, respectiv, 3,4% la pacienții tratați cu tezacaftor/ivacaftor și de 0,4%, 1,0% și , respectiv, 3,4% la pacienții cărora li s-a administrat placebo. Un pacient (0,2%) aflat în tratament cu tezacaftor/ivacaftor și 2 pacienți (0,4%) tratați cu placebo au întrerupt definitiv tratamentul, din cauza creșterii valorilor serice ale transaminazelor. Niciun pacient tratat cu tezacaftor/ivacaftor nu a prezentat valori serice crescute ale transaminazelor > 3 × LSN, asociate cu valori crescute ale bilirubinemiei totale > 2 × LSN.

Pe parcursul studiului de fază 3, controlat cu placebo, cu durata de 24 săptămâni cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor, aceste valori au fost de 1,5%, 2,5% și, respectiv, 7,9% la pacienții tratați cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor și de 1,0%, 1,5% și, respectiv, 5,5% la pacienții cărora li s-a administrat placebo. Incidența reacțiilor adverse constând în creșteri ale valorilor serice ale transaminazelor a fost de 10,9% la pacienții tratați cu ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor și de 4,0% la pacienții cărora li s-a administrat placebo. Au fost raportate cazuri de întrerupere a tratamentului după punerea pe piață, din cauza concentrațiilor crescute ale transaminazelor (vezi pct. 4.4).

Evenimente de erupție cutanată

În studiul 445-102, incidența evenimentelor de erupție cutanată (de exemplu, erupție cutanată, erupție cutanată pruriginoasă) a fost de 10,9% la pacienții tratați cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor și 6,5% la pacienții tratați cu placebo. Evenimentele de erupție cutanată au fost, în general, de severitate ușoară sau moderată. Incidența evenimentelor de erupție cutanată în funcție de sexul pacientului a fost de 5,8% la bărbați și 16,3% la femei, la pacienții tratați cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor și de 4,8% la bărbați și 8,3% la femei, la pacienții tratați cu placebo. La pacienții tratați cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor, incidența evenimentelor de erupție cutanată a fost de 20,5% la femeile care au luat contraceptive hormonale și 13,6% la femeile care nu au luat contraceptive hormonale (vezi pct. 4.4).

Creșteri ale creatin-fosfokinazei

În studiul 445-102, incidența valorilor maxime ale creatin-fosfokinazei > 5 x limita superioară a normalului (LSN) a fost de 10,4% în cazul pacienților tratați cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor și 5,0% în cazul pacienților tratați cu placebo. Valorile crescute observate în cazul creatin-fosfokinazei au fost, în general, tranzitorii și asimptomatice, iar multe dintre acestea au fost precedate de efortul fizic. Niciun pacient tratat cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor nu a întrerupt tratamentul din cauza valorilor crescute ale creatin-fosfokinazei.

Creștere a tensiunii arteriale

În studiul 445-102, creșterea maximă față de valoarea inițială a valorii medii a tensiunii arteriale sistolice și diastolice a fost de 3,5 mmHg și, respectiv, de 1,9 mmHg în cazul pacienților tratați cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor (valoare inițială: 113 mmHg pentru tensiunea arterială sistolică și 69 mmHg pentru tensiunea arterială diastolică) și 0,9 mmHg și, respectiv, 0,5 mmHg în cazul pacienților tratați cu placebo (valoare inițială: 114 mmHg pentru tensiunea arterială sistolică și 70 mmHg pentru tensiunea arterială diastolică).

Procentul pacienților care au avut tensiunea arterială sistolică > 140 mmHg sau tensiunea arterială diastolică > 90 mmHg la cel puțin două determinări a fost de 5,0% și respectiv 3,0% în cazul pacienților tratați cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor, comparativ cu 3,5% și respectiv 3,5% în cazul pacienților tratați cu placebo.

Copii și adolescenți

Ivacaftor în monoterapie

Siguranța administrării ivacaftorului în monoterapie timp de 24 de săptămâni a fost evaluată la 43 de pacienți cu vârsta cuprinsă între 1 lună și sub 24 luni (dintre care 7 aveau vârsta sub 4 luni), la 34 de pacienți cu vârsta cuprinsă între 2 ani și mai puțin de 6 ani, la 61 de pacienți cu vârsta cuprinsă între 6 ani și mai puțin de 12 ani și la 94 de pacienți cu vârsta cuprinsă între 12 ani și mai puțin de 18 ani. Profilul de siguranță al ivacaftorului (administrat în monoterapie sau în asociere) este, în general, similar la copii și adolescenți și este, de asemenea, similar cu cel observat la pacienții adulți.

Incidența creșterilor valorilor serice ale transaminazelor (ALT sau AST) observate în studiile 770-103, 770-111 și 770-110 (pacienți cu vârsta cuprinsă între 6 ani și sub 12 ani), în studiul 770-108 (pacienți cu vârsta cuprinsă între 2 ani și mai puțin de 6 ani), și în studiul 770-124 (pacienți cu vârsta cuprinsă între 1 lună și sub 24 luni) este prezentată în Tabelul 5. În studiile controlate cu placebo, incidența creșterilor valorilor serice ale transaminazelor a fost similară între tratamentul cu ivacaftor (15,0%) și administrarea de placebo (14,6%). Creșterile maxime ale valorilor testelor funcției hepatice (LFT) au fost, în general, mai mari la copii și adolescenți, decât la pacienții cu vârste mai mari. În cadrul tuturor populațiilor, creșterile maxime ale valorilor testelor funcției hepatice au revenit la valorile inițiale după întreruperea tratamentului, și, în aproape toate cazurile în care administrarea dozelor a fost întreruptă din cauza creșterii valorilor serice ale transaminazelor și reluată ulterior, tratamentul cu ivacaftor a putut fi reluat cu succes (vezi pct. 4.4). S-au observat cazuri care sugerau reapariția modificărilor la reluarea terapiei.

În studiul 770-108, tratamentul cu ivacaftor a fost oprit definitiv la un pacient. În studiul 770-124, în cohorta de pacienți cu vârsta cuprinsă între 1 lună și sub4 luni, 1 pacient în vârsta de 1 lună (14,3%) a prezentat valori ale transaminazelor ALT > 8 × LSN și AST > 3 până la ≤ 5 × LSN, ceea ce a determinat întreruperea tratamentului cu ivacaftor (vezi pct. 4.4 pentru abordarea terapeutică a valorilor serice crescute ale transaminazelor).

Tabelul 5: Creșteri ale valorilor serice ale transaminazelor la pacienții cu vârsta cuprinsă între 1 lună și < 12 ani tratați cu ivacaftor în monoterapie

Grupa de vârstăn% de pacienți > 3 × LSN% de pacienți > 5 × LSN% de pacienți > 8 × LSN
între 6 ani și < 12 ani4015,0% (6)2,5% (1)2,5% (1)
între 2 ani și < 6 ani3414,7% (5)14,7% (5)14,7% (5)
între 12 luni și < 24 luni1827,8% (5)11,1% (2)11,1% (2)
între 1 lună și < 12 luni248,3% (2)4,2% (1)4,2% (1)

Ivacaftor în asociere cu tezacaftor/ivacaftor

Siguranța administrării tezacaftor/ivacaftor în asociere cu ivacaftor a fost evaluată la 124 de pacienți cu vârsta cuprinsă între 6 și sub 12 ani. Doza de 100 mg tezacaftor / 150 mg ivacaftor și ivacaftor 150 mg nu a fost investigată în studii clinice la copii cu vârsta cuprinsă între 6 și sub 12 ani, cu greutatea cuprinsă între 30 și < 40 kg. Profilul de siguranță este, în general, similar în rândul copiilor și adolescenților și este, de asemenea, similar cu cel al pacienților adulți.

În timpul studiului deschis de fază 3, cu durata de 24 de săptămâni, la pacienții cu vârsta cuprinsă între 6 și sub12 ani (studiul 661-113 partea B, n = 70), incidența valorilor maxime ale transaminazelor (ALT sau AST) > 8, > 5 și > 3 × LSN a fost de 1,4%, 4,3% și respectiv 10,0%. Niciun pacient tratat cu tezacaftor/ivacaftor nu a prezentat o creștere a transaminazelor > 3 × LSN asociată cu o creștere a bilirubinei totale > 2 × LSN și nici nu a oprit tratamentul cu tezacaftor/ivacaftor din cauza creșterilor transaminazelor. La un pacient s-a întrerupt tratamentul temporar din cauza transaminazelor crescute, iar ulterior s-a reluat cu succes tratamentul cu tezacaftor/ivacaftor (vezi pct. 4.4 pentru abordarea terapeutică a valorilor serice crescute ale transaminazelor).

Ivacaftor în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor

Datele privind siguranța tratamentului cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor în asociere cu ivacaftor în studiile 445-102, 445-103, 445-104, 445-106, 445-111 și 445-124 au fost evaluate la 272 de pacienți cu vârsta cuprinsă între 2 și sub 18 ani. Profilul de siguranță este, în general, similar la pacienții pediatrici și adulți.

În timpul studiului 445-106 la pacienții cu vârsta cuprinsă între 6 și sub 12 ani, incidența valorilor maxime ale transaminazelor (ALT sau AST) > 8, > 5 și > 3 × LSN a fost de 0,0%, 1,5% și respectiv 10,6%. Niciun pacient tratat cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor nu a prezentat o creștere a transaminazelor > 3 × LSN asociată cu o creștere a bilirubinei totale > 2 × LSN și nu a oprit tratamentul din cauza creșterilor transaminazelor (vezi pct. 4.4).

În timpul studiului 445-111 la pacienții cu vârsta cuprinsă între 2 și mai puțin de 6 ani, incidența valorilor maxime ale transaminazelor (ALT sau AST) > 8, > 5 și > 3 × LSN a fost de 1,3%, 2,7% și respectiv 8,0%. Niciun pacient tratat cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor nu a prezentat o creștere a transaminazelor > 3 × LSN asociată cu o creștere a bilirubinei totale > 2 × LSN și nu a întrerupt tratamentul din cauza creșterilor transaminazelor (vezi pct. 4.4).

Erupție cutanată

În timpul studiului 445-111, efectuat la pacienții cu vârsta cuprinsă între 2 și mai puțin de 6 ani, 15 (20,0%) subiecți au prezentat cel puțin un eveniment de erupție cutanată, dintre care 4 (9,8%) de sex feminin și 11 (32,4%) de sex masculin.

Opacifierea cristalinului

Un pacient a avut un eveniment advers de opacifiere a cristalinului.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro.

4.9 Supradozaj

Nu este disponibil un antidot specific pentru supradozajul cu ivacaftor. Tratamentul supradozajului constă în măsuri generale de susținere, incluzând monitorizarea semnelor vitale, a testelor funcției hepatice și a stării clinice a pacientului.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Alte medicamente care acționează asupra sistemului respirator, codul ATC: R07AX02

Mecanism de acțiune

Ivacaftor în monoterapie

Ivacaftorul este un medicament cu efect de potențare a proteinei CFTR, și anume, in vitro, ivacaftorul crește probabilitatea de deschidere a canalului CFTR, pentru a crește transportul clorurilor în cazul anumitor mutații de tip gating (enumerate la pct. 4.1), care prezintă o probabilitate redusă de deschidere a canalului comparativ cu proteina CFTR normală. De asemenea, ivacaftorul a crescut probabilitatea de deschidere a canalului R117H-CFTR, care prezintă atât o probabilitate redusă de deschidere a canalului (gating), cât și o amplitudine redusă a curentului canalului (conductanță). Mutația G970R determină un defect de procesare (splicing), care determină valori mici până la absența proteinei CTFR la nivelul suprafeței celulare, ceea ce poate explica rezultatele observate la subiecții cu această mutație din cadrul studiului 770-111 (vezi Efecte farmacodinamice și Eficacitate și siguranță clinică).

Răspunsurile in vitro observate în experimentele „patch clamp” pe un singur canal, utilizând grefe de membrană provenite de la celule de rozătoare care prezentau forme mutante ale CFTR, nu corespund neapărat cu răspunsul farmacodinamic in vivo (de exemplu, concentrația clorurilor în transpirație) sau cu beneficiul clinic. Mecanismul exact prin care ivacaftorul potențează activitatea de tip gating a formelor normale și a unor forme mutante ale CFTR în acest sistem nu a fost complet elucidat.

Ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor

Elexacaftor și tezacaftor sunt corectori ai CFTR, care se leagă de situsuri diferite ale proteinei CFTR și au un efect aditiv în facilitarea procesării celulare și a transportului CFTR, crescând cantitatea de proteină CFTR, care ajunge pe suprafața celulelor, comparativ cu administrarea fiecareia dintre aceste molecule în monoterapie. Atunci când ivacaftor este administrat în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor, efectul combinat este creșterea cantității și a funcției CFTR la suprafața celulelor, ceea ce determină creșterea activității CFTR, măsurată prin transportul clorurilor, mediat de CFTR.

Analiza transportului clorurilor mediat de CFTR în celule tiroidiene Fischer de șobolan (FRT) care exprimă mutația CFTR

Răspunsul transportului clorurii asociată mutației proteinei CFTR la ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor a fost măsurat în cadrul studiilor de electrofiziologie în cameră Ussing, folosind un set de linii celulare FRT transfectate, cu mutații individuale ale CFTR. Ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor a crescut transportul clorurii în celulele FRT care exprimă mutații CFTR selectate.

Pragul răspunsului transportului clorurilor prin CFTR in vitro a fost definit ca o creștere netă de cel puțin 10% din valoarea normală față de valoarea inițială, deoarece acesta este predictiv sau este considerat în mod rezonabil ca fiind predictiv pentru răspunsul clinic. Pentru mutațiile individuale, amplitudinea modificării nete față de valoarea inițială a transportului clorurilor mediat de CFTR in vitro nu este corelată cu amploarea răspunsului clinic.

În FC, prezența unei mutații CFTR, care răspunde la ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor, pe baza datelor in vitro obținute pe celule FRT, va determina, cel mai probabil, un răspuns clinic.

Tabelul 6 enumeră mutațiile CFTR care răspund la ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor. Prezența mutațiilor CFTR enumerate în acest tabel nu trebuie utilizată în locul unui diagnostic de fibroză chistică și nici ca unic criteriu pentru prescrierea tratamentului.

Tabelul 6: Mutații ale CFTR identificate ca răspunzând la ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor pe baza datelor clinice și/sau datelor in vitro

293A→G E217G H620QN900K S50P
314del9 E264V H939RN1088D S108F
546insCTA E282D H939R;H949L‡N1195T S158N
548insTAC E292K H954PN1303I S182R
711+3A→G* E384K H1054DN1303K* S308P
1140-1151dup E403D H1079PP5L† S341P
1336K E474K H1085PP67L* S364P
1461insGAT E527G H1085RP111L S434P
1507_1515del9 E588V H1375NP140S S492F
2055del9 E822K H1375PP205S S519G
2183A→G E831X I86MP439S S531P
2789+5G→A* E1104K I105NP499A S549I
2851A/G E1104V I125TP574H S549N
3007del6 E1126K I148LP750L S549R*
3132T→G E1221V I148NP798S S557F
3141del9 E1228K I175VP988R S589I
3143del9 E1409K I331NP1013H S589N
3272-26A→G*† E1433K I336LP1013L S624R
3331del6 F87L I444SP1021L S686Y
3410T→C F191V I497SP1021T S737F
3523A→G F200I I502TP1372T S821G
3601A→C F311del I506LQ30P S898R
3761T→G F311L I506VQ98P S912L
3791C/T F312del I506V;D1168G‡Q98R S912L;G1 244V‡
3849+10kbC→T*† F433L I521SQ151K S912T
3850G→A F508C;S1251 N‡ I530NQ179K S945L*†
3978G→C F508del* I556VQ237E S955P
A46D F508del;R1438W‡ I586VQ237H S977F
A62P F575Y I601FQ237P S977F;R1 438W
A107G F587I I618NQ359K;T360K‡ ‡
A120T F587L I618TQ359R S1045Y
A141D F693L(TTG) I980KQ372H S1118F
A155P F932S I1023RQ493L S1159F
A234D F1016S I1139VQ493R S1159P
A234V F1052V I1203VQ552P S1188L
A238V F1074L I1234LQ1012P S1251N
A309D F1078S I1234VQ1209P S1255P
A349V F1099L I1269NQ1291H T338I
A357T F1107L I1366NQ1291R T351I
A455E*† G27E I1366TQ1313K T351S
A455V G27R K162EQ1352H T351S;R8 51L‡
A457T G126D K464ER31L T388M
A462P G178E K464NR74Q T465I
A534E G178R K522ER74Q;R297Q‡ T501A
A554E G194R K522QR74Q;V201M;D1270N‡ T582S
A566D G194V K951ER74W T908N
A872E G213E K1060TR74W;D1270N‡ T990I
A1006E G213E;R668C‡ L15PR74W;R1070W;D1270 T1036N*
A1025D G213V L15P;L1253F‡N‡ T1057R
A1067P G226R L32PR74W;S945L‡ T1086A
A1067T G239R L88SR74W;V201M‡ T1086I
A1067V G253R L102R;F1016S‡R74W;V201M;D1270N T1246I ‡
A1081V G314E L137PR74W;V201M;L997F‡ T1299I
A1087P G314R L159SR75L T1299K
A1319E G424S L165SR75Q;L1065P‡ V11I
A1374D G437D L167RR75Q;N1088D‡ V93D
A1466S G461R L206W*†R75Q;S549N‡ V201M
C225R G461V L210PR117C† V232A
C491R G463V L293PR117C;G576A;R668C‡ V232D
C590Y G480C L327PR117G V317A
C866Y G480D L333FR117H* V322M
c.1367_1369dupTTG G480S L333HR117L V392G
D58H G500D L346PR117L;L997F‡ V456A
D58V G545R L441PR117P V456F
D110E G551A L453SR248K V520I V562I;A1
D110H G551D* L467FR258G 006E‡
D110N G551R L558FR297Q V562L
D192G G551S L619SR334L V591A
D192N G576A;R668C‡ L633PR334Q V603F
D373N G576A;S1359Y‡ L636PR334W V920L
D426N G622D L927PR347H* V920M
D443Y G622V L967F;L1096R‡R347L V1008D
D443Y;G576A;R668C
‡ G628A L973FR347P V1010D
D529G G628R L1011SR352Q V1153E
D565G G85E *† L1065RR352W V1240G
D567N G930E L1077P*†R516S V1293G
D579G G970D L1227SR553Q V1293I
D614G G970S L1324PR555G V1415F
D651H G970V L1335PR600S W202C
D651N G1047D L1388PR709Q W361R
D806G G1047R L1480PR751L W496R
D924N G1061R M150KR792G W1098C
D979A G1069R M150RR792Q W1282G
D979V G1123R M152LR810G W1282R
D985H G1173S M152VR851L Y89C
D985Y G1237V M265RR933G Y109H
D993A G1244E M348KR1048G Y109N
D993G G1244R M394LR1066C Y122C
D993Y G1247R M469VR1066G Y161C
D1152A G1249E M498IR1066H*† Y161D
D1152H*† G1249R M952IR1070P Y161S
D1270N* G1265V M952TR1070Q Y301C
D1270Y G1298V M961LR1070W Y563N
D1312GG1349DM1101K*†R1162QY913S
G149R;G576A;R668C
D1377H‡M1137RR1239SY919C
D1445NH139LM1137VR1283GY1014C
E56KH139RM1210KR1283MY1032C
E60KH146RN186KR1283SY1032N
E92KH199QN187KR1438WY1073C
E116KH199YN396YS13FY1092H
E116QH609LN418SS13PY1381H
E193KH620PS18I
S18N

Există persoane cu FC (fibroză chistică) care prezintă două mutații CFTR rare, altele decât F508del, care nu sunt enumerate în Tabelul 6. Cu condiția să nu prezinte două mutații de clasa I (nule) (mutații despre care se știe că nu determină producerea proteinei CFTR) (vezi pct. 4.1), acestea pot răspunde la tratament. În aceste cazuri, administrarea ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor poate fi luată în considerare atunci când medicul consideră că beneficiile potențiale depășesc riscurile potențiale și sub supraveghere medicală atentă.

Diagnosticul individual de FC trebuie stabilit pe baza ghidurilor de diagnostic și a raționamentului clinic, deoarece există o variabilitate considerabilă a fenotipului la pacienții care prezintă același genotip. ⁎ Mutații susținute de date clinice. † Mutații susținute de date din practica medicală curentă la ≥ 5 pacienți. ‡ Mutații complexe/compuse, în care o singură alelă a genei CFTR prezintă mai multe mutații; acestea există independent de prezența mutațiilor pe cealaltă alelă.

Mutațiile fară adnotare sunt incluse pe baza testului FRT, în care un răspuns pozitiv este predictiv pentru un răspuns clinic.

Efecte farmacodinamice

Ivacaftor în monoterapie

În cadrul studiilor 770-102 și 770-103 efectuate pe pacienți care prezentau mutația G551D pe una dintre alelele genei CFTR, ivacaftorul a determinat scăderi rapide (în decurs de 15 zile), semnificativă (modificarea medie a concentrației clorurilor în transpirație, de la momentul inițial până în săptămâna 24, a fost de -48 mmol/l [IÎ 95%: -51; -45] și respectiv de -54 mmol/l [IÎ 95%: -62; -47]) și susținute (pe parcursul a 48 săptămâni) ale concentrației clorurilor în transpirație.

În studiul 770-111, partea 1, la pacienții care prezentau o mutație de tip gating, alta decât G551D, a genei CFTR, tratamentul cu ivacaftor a determinat o modificare medie rapidă (în decurs de 15 zile) și semnificativă față de valoarea inițială a concentrației clorurilor în transpirație de -49 mmol/l (IÎ 95%: - 57; -41) până în săptămâna 8 de tratament. Cu toate acestea, la pacienții cu mutația G970R-CFTR, modificarea medie absolută (DS) a concentrației clorurilor în transpirație în săptămâna 8 a fost de -6,25 (6,55) mmol/l. În partea 2 a studiului au fost observate rezultate similare celor din partea 1. La vizita de urmărire la 4 săptămâni (adică la 4 săptămâni după încheierea administrării dozelor de ivacaftor), valorile medii ale concentrației clorurilor în transpirație pentru fiecare grup prezentau o tendință de revenire la valorile înregistrate înainte de tratament.

În studiul 770-110, efectuat pe pacienți cu vârsta de 6 ani sau peste, cu FC, care prezentau o mutație R117H a genei CFTR, diferența dintre tratamente exprimată prin modificarea medie a concentrației clorurilor în transpirație de la momentul inițial până la finalul a 24 săptămâni de tratament a fost de - 24 mmol/l (IÎ 95%: -28; -20). În cadrul analizelor pe subgrupuri în funcție de vârstă, diferența dintre tratamente a fost de -21,87 mmol/l (IÎ 95%: -26,46; -17,28) la pacienții cu vârsta de 18 ani sau peste, și de -27,63 mmol/l (IÎ 95%: -37,16; -18,10) la pacienții cu vârsta cuprinsă între 6 ani și 11 ani. În acest studiu au fost incluși doi pacienți cu vârsta cuprinsă între 12 ani și 17 ani.

Ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu tezacaftor/ivacaftor

În cadrul studiului 661-106 (pacienți homozigoți pentru mutația F508del), diferența dintre tratamentul cu ivacaftor în asociere cu tezacaftor/ivacaftor și placebo în ceea ce privește modificarea medie absolută a concentrației clorurilor în transpirație de la momentul inițial până în săptămâna 24, a fost de -10,1 mmol/l (ÎI 95%: -11,4; -8,8).

În cadrul studiului 661-108 (pacienți heterozigoți pentru mutația F508del și cu o a doua mutație asociată cu activitatea CFTR reziduală), diferența dintre tratamente în ceea ce privește modificarea medie absolută a concentrației clorurilor în transpirație de la momentul inițial până în săptămâna 8, a fost de -9,5 mmol/l (ÎI 95%: -11,7; -7,3) între tezacaftor/ivacaftor în asociere cu ivacaftor și placebo, și de -4,5 mmol/l (ÎI 95%: -6,7; -2,3) între ivacaftor și placebo.

În cadrul studiului 661-115 (pacienți cu vârsta cuprinsă între 6 ani și sub 12 ani homozigoți sau heterozigoți pentru mutația F508del și cu o a doua mutație asociată cu activitatea CFTR reziduală), modificarea medie absolută a concentrației clorurilor în transpirație de la momentul inițial până în săptămâna 8 a fost de -12,3 mmol/l (ÎI 95%: -15,3; -9,3) în grupul tratat cu tezacaftor/ivacaftor.

Ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor

În cadrul studiului 445-102 (pacienți cu o mutație F508del pe una dintre alele și cu o mutație pe cea de-a doua alelă care anticipează fie absența producerii proteinei CFTR, fie producerea unei proteine CFTR care nu transportă cloruri și nu răspunde la ivacaftor și tezacaftor/ivacaftor in vitro (mutație minim funcțională)), diferența dintre tratamentul cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor comparativ cu administrarea placebo în ceea ce privește modificarea medie absolută a concentrației clorurilor în transpirație față de valoarea inițială și până în săptămâna 24 a fost de -41,8 mmol/l (ÎI 95%: -44,4; - 39,3).

În cadrul studiului 445-103 (pacienți homozigoți pentru mutația F508del), diferența dintre tratamentul cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor comparativ cu tratamentul cu tezacaftor/ivacaftor în ceea ce privește modificarea medie absolută a concentrației clorurilor în transpirație față de valoarea inițială și până în săptămâna 4 a fost de -45,1 mmol/l (ÎI 95%: -50,1; -40,1).

În cadrul studiului 445-104 (pacienți heterozigoți pentru mutația F508del și cu o mutație pe cea de-a doua alelă asociată cu un defect de tip gating sau cu activitate reziduală a CFTR), diferența dintre tratamentul cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor, comparativ cu grupul de control (grupul tratat cu ivacaftor în monoterapie sau grupul tratat cu tezacaftor/ivacaftor în asociere cu ivacaftor) în ceea ce privește modificarea medie absolută a concentrației clorurilor în transpirație față de valoarea inițială și până în săptămâna 8 a fost de -23,1 mmol/l (ÎI 95%: -26,1; -20,1).

În cadrul studiului 445-106 (pacienți cu vârsta cuprinsă între 6 ani și sub 12 ani, homozigoți pentru mutația F508del sau heterozigoți pentru mutația F508del și o mutație minim funcțională), modificarea medie absolută a concentrației clorurilor în transpirație față de valoarea inițială (n = 62) și până în săptămâna 24 (n = 60) a fost de -60,9 mmol/l (ÎI 95%: -63,7; -58,2)*. Modificarea medie absolută a concentrației clorurilor în transpirație față de valoarea inițială până în săptămâna 12 (n=59) a fost de - 58,6 mmol/l (IÎ 95%: -61,1, -56,1).

* Nu toți participanții incluși în analize au avut date disponibile pentru toate vizitele de urmărire, în special începând cu săptămâna 16. Posibilitatea de a colecta date în săptămâna 24 a fost afectată de pandemia de COVID-19. Datele din săptămâna 12 au fost cel mai puțin afectate de pandemie.

În cadrul studiului 445-116 (pacienți cu vârsta cuprinsă între 6 și mai puțin de 12 ani, heterozigoți pentru mutația F508del și o mutație minim funcțională), diferența mediei dintre tratamentul cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor în asociere cu ivacaftor față de grupul cu placebo în ceea ce privește modificarea absolută a concentrației clorurilor în transpirație de la momentul inițial până în săptămâna 24 a fost de -51,2 mmol/l (IÎ 95%: -55,3, -47,1).

În cadrul studiului 445-124 (pacienți cu vârsta de 6 ani și peste, cu o mutație CFTR calificată, alta decât F508del, care răspunde la ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor), modificarea medie absolută a concentrației clorurilor în transpirație de la momentul inițial până în săptămâna 24 comparativ cu placebo a fost de - 28,3 mmol/l (ÎI 95%: -32,1; -24,5 mmol/l; P < 0,0001).

Eficacitate și siguranță clinică

Ivacaftor în monoterapie

Studiile 770-102 și 770-103: studii la pacienții cu FC care prezintă mutații de tip gating G551D

Eficacitatea ivacaftorului a fost evaluată în două studii de fază 3, randomizate, dublu-orb, controlate cu placebo, multicentrice, efectuate la pacienți cu FC, clinic stabili, care prezentau mutația G551D a genei CFTR pe cel puțin o alelă și care aveau un VEMS ≥ 40% din valoarea prevazută.

În cadrul ambelor studii, pacienții au fost repartizați randomizat în raport de 1:1 pentru a primi fie ivacaftor 150 mg, fie placebo, la intervale de 12 ore, împreună cu alimente care conțin grăsimi, timp de 48 săptămâni, în plus față de tratamentele prescrise pentru FC (de exemplu, tobramicină, dornază alfa). Utilizarea clorurii de sodiu hipertonice inhalatorii nu a fost permisă.

Studiul 770-102 a evaluat 161 pacienți cu vârsta de 12 ani sau peste; 122 dintre pacienți (75,8%) prezentau mutația F508del pe cea de-a doua alelă. La începutul studiului, pacienților din grupul cu placebo li s-au administrat unele medicamente cu o frecvență mai ridicată decât cei din grupul cu ivacaftor. Aceste medicamente au inclus dornază alfa (73,1% versus 65,1%), salbutamol (53,8% versus 42,2%), tobramicină (44,9% versus 33,7%) și salmeterol/fluticazonă (41,0% versus 27,7%). La momentul inițial,valoarea medie anticipată a VEMS a fost de 63,6% (cu limite cuprinse între 31,6% și 98,2%), iar vârsta medie a fost de 26 ani (cu limite cuprinse între 12 ani și 53 ani).

Studiul 770-103 a evaluat 52 pacienți cu vârsta cuprinsă între 6 ani și 11 ani la momentul selecționării; media (DS) a greutății corporale a fost de 30,9 (8,63) kg; 42 dintre pacienți (80,8%) prezentau mutația F508del pe cea de-a doua alelă. La momentul inițial, valoarea medie anticipată a VEMS a fost de 84,2% (cu limite cuprinse între 44,0% și 133,8%), iar vârsta medie a fost de 9 ani (cu limite cuprinse între 6 ani și 12 ani); 8 pacienți (30,8%) din grupul cu placebo și 4 pacienți (15,4%) din grupul tratat cu ivacaftor au prezentat o valoare a VEMS sub 70% din valoarea anticipată la momentul inițial.

În ambele studii, criteriul final principal de eficacitate a fost reprezentat de modificarea medie absolută a valorii procentuale anticipate a VEMS față de momentul inițial, pe parcursul celor 24 săptămâni de tratament.

Diferența dintre tratamentul cu ivacaftor și placebo în ceea ce privește modificarea medie absolută (IÎ 95%) a valorii procentuale anticipate a VEMS de la momentul inițial până în săptămâna 24 a fost de 10,6 puncte procentuale (8,6; 12,6) în studiul 770-102 și de 12,5 puncte procentuale (6,6; 18,3) în studiul 770-103. Diferența dintre tratamentul cu ivacaftor și placebo în ceea ce privește modificarea medie relativă (IÎ 95%) a valorii procentuale anticipate a VEMS de la momentul inițial până în săptămâna 24 a fost de 17,1% (13,9; 20,2) în cadrul studiului 770-102 și de 15,8% (8,4; 23,2) în cadrul studiului 770-103. Modificarea medie a VEMS (l) de la momentul inițial până în săptămâna 24 a fost de 0,37 l în grupul cu ivacaftor și 0,01 l în grupul cu placebo, în cadrul studiului 770-102, și de 0,30 l în grupul cu ivacaftor și 0,07 l în grupul cu placebo, în cadrul studiului 770-103. În ambele studii, îmbunătățirea valorilor VEMS a prezentat un debut rapid (ziua 15) și s-a menținut pe parcursul celor 48 săptămâni.

Diferența dintre tratamentul cu ivacaftor și placebo în ceea ce privește modificarea medie absolută (IÎ 95%) a valorii procentuale anticipate a VEMS de la momentul inițial până în săptămâna 24, la pacienții cu vârsta cuprinsă între 12 ani și 17 ani, a fost de 11,9 puncte procentuale (5,9; 17,9), în studiul 770- 102. Diferența dintre tratamentul cu ivacaftor și placebo în ceea ce privește modificarea medie absolută (IÎ 95%) a valorii procentuale anticipate a VEMS de la momentul inițial până în săptămâna 24, la pacienții cu o valoare a VEMS anticipată la momentul inițial mai mare de 90%, a fost de 6,9 puncte procentuale (-3,8; 17,6), în studiul 770-103.

Rezultatele pentru criteriile finale secundare relevante clinic sunt prezentate în Tabelul 7.

Tabelul 7. Efectul ivacaftorului asupra altor criterii finale privind eficacitatea în cadrul studiilor

770-102 și 770-103

Studiul 770-102Studiul 770-103
Criteriul finalDiferența de tratamenta (IÎ 95%)Valoarea pDiferența de tratamenta (IÎ 95%)Valoarea p
Modificarea medie absolută față de momentul inițial în ceea ce privește scorul CFQ-Rb în domeniul respirator (puncte)c
Până în săptămâna 248,1 (4,7; 11,4)< 0,00016,1 (-1,4; 13,5)0,1092
Până în săptămâna 488,6 (5,3; 11,9)< 0,00015,1 (-1,6; 11,8)0,1354
Riscul relativ de exacerbare pulmonară
Până în săptămâna 240,40d0,0016NANA
Până în săptămâna 480,46d0,0012NANA
Modificarea medie absolută a greutății corporale (kg) față de momentul inițial
În săptămâna 242,8 (1,8; 3,7)< 0,00011,9 (0,9; 2,9)0,0004
În săptămâna 482,7 (1,3; 4,1)0,00012,8 (1,3; 4,2)0,0002
Modificarea medie absolută a IMC (kg/m2) față de momentul inițial
În săptămâna 240,94 (0,62; 1,26)< 0,00010,81 (0,34; 1,28)0,0008
În săptămâna 480,93 (0,48; 1,38)< 0,00011,09 (0,51; 1,67)0,0003
Modificarea medie a scorului Z față de momentul inițial
Scor Z greutate corporală raportată la vârstă, în săptămâna 48e0,33 (0,04; 0,62)0,02600,39 (0,24; 0,53)< 0,0001
Scor Z IMC raportat la vârstă, în săptămâna 48e0,33 (0,002; 0,65)0,04900,45 (0,26; 0,65)< 0,0001

IÎ: interval de încredere; NA= neanalizat din cauza frecvenței scăzute a reacțiilor adverse

a Diferența dintre tratamente = efectul ivacaftorului – efectul placebo.

b CFQ-R: Chestionar revizuit pentru fibroza chistică este un instrument de evaluare specific bolii, privind calitatea vieții asociată cu boala, pentru FC.

c Datele din studiul 770-102 au fost cumulate din CFQ-R pentru adulți/adolescenți și CFQ-R pentru copii cu vârsta cuprinsă între 12 ani și 13 ani; datele din studiul 770-103 au fost obținute din CFQ- R pentru copii cu vârsta cuprinsă între 6 ani și 11 ani.

d Raportul riscurilor pentru intervalul de timp până la prima exacerbare pulmonară.

e La subiecții cu vârsta sub 20 ani (grafice de creștere CDC).

Studiul 770-111: studiu la pacienții cu FC care prezintă mutații de tip gating non-G551D

Studiul 770-111 a fost un studiu încrucișat, de fază 3, cu două părți, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo (partea 1), urmat de o perioadă de prelungire deschisă, cu durata de 16 săptămâni (partea 2), pentru a evalua eficacitatea și siguranța ivacaftorului la pacienții cu FC, cu vârsta de 6 ani și peste, care prezentau o mutație G970R sau o mutație de tip gating non-G551D a genei CFTR (G178R, S549N, S549R, G551S, G1244E, S1251N, S1255P sau G1349D).

În partea 1, pacienții au fost randomizați în raport de 1:1 pentru a primi fie 150 mg ivacaftor, fie placebo, la intervale de 12 ore, împreună cu alimente care conțin grăsimi, timp de 8 săptămâni, în plus față de tratamentele prescrise pentru FC, și au trecut la celălalt tratament timp de încă 8 săptămâni, după o perioadă de eliminare cu durata de 4 până la 8 săptămâni. Nu s-a permis administrarea soluției saline hipertonice inhalatorii. În partea 2, tuturor pacienților li s-a administrat ivacaftor conform indicațiilor din partea 1, timp de încă 16 săptămâni. Durata tratamentului continuu cu ivacaftor a fost de 24 săptămâni pentru pacienții randomizați în partea 1 la secvența de tratament cu placebo/ivacaftor și de 16 săptămâni pentru pacienții randomizați în partea 1 la secvența de tratament ivacaftor/placebo.

Au fost înrolați 39 pacienți (cu vârsta medie de 23 ani) cu o valoare VEMS ≥ 40% din valoarea prevăzută la momentul inițial (VEMS mediu de 78% din valoarea prevăzută [interval: între 43% și 119%]). Dintre aceștia, 62% (24/39) prezentau mutația F508del-CFTR pe cea de-a doua alelă. În total, 36 pacienți au continuat participarea în partea 2 (18 per secvență de tratament).

În partea 1 a studiului 770-111, valoarea medie inițială a VEMS exprimat ca procent din valoarea prevăzută la pacienții tratați cu placebo a fost de 79,3%, în timp ce la pacienții tratați cu ivacaftor această valoare a fost de 76,4%. Valoarea medie generală după momentul inițial a fost de 76,0% și respectiv 83,7%. Modificarea medie absolută față de valoarea inițială până în săptămâna 8 a VEMS exprimat ca procent din valoarea prevăzută (criteriul principal de evaluare a eficacității) a fost de 7,5% în perioada de tratament cu ivacaftor și de -3,2% în perioada de tratament cu placebo. Diferența observată între tratamentul cu ivacaftor și placebo (IÎ 95%) a fost de 10,7% (7,3; 14,1) (p < 0,0001).

Efectul ivacaftorului la nivelul populației generale din studiul 770-111 (inclusiv criteriile secundare de evaluare finale , respectiv modificarea absolută a IMC după 8 săptămâni de tratament și modificarea absolută a scorului CFQ-R în domeniul respirator până la săptămâna 8 de tratament), precum și în funcție de mutația individuală (modificarea absolută a concentrației de cloruri în transpirație și a VEMS exprimat ca procent din valoarea prevăzută în săptămâna 8) este prezentat în Tabelul 8. Pe baza răspunsurilor clinice (VEMS exprimat ca procent din valoarea prevăzută) și farmacodinamice (concentrația clorurilor în transpirație) la ivacaftor, eficacitatea la pacienții cu mutație G970R nu a putut fi stabilită.

Tabelul 8. Efectul ivacaftorului asupra parametrilor de eficacitate la nivelul populației generale și pentru mutațiile CFTR specifice

Modificarea absolută a VEMS (% din valoarea prezisa)IMC (kg/m2)Scorul CFQ-R în domeniul respirator (puncte)
Până în săptămâna 8În săptămâna 8Până în săptămâna 8
Toți pacienții (N = 39) Rezultate prezentate ca modificare medie (IÎ 95%) față de valoarea inițială, la pacienții tratați cu ivacaftor comparativ cu pacienții tratați cu placebo:
10,7 (7,3; 14,1)0,66 (0,34; 0,99)9,6 (4,5; 14,7)
Pacienți grupați după tipul mutațiilor (n) Rezultate prezentate ca modificare medie (minim, maxim) față de valoarea inițială la pacienții tratați cu ivacaftor în săptămâna 8*:
Mutație (n)Modificarea absolută a concentrației de cloruri în transpirație (mmol/l)Modificarea absolută a VEMS (% din valoarea prezisa) (puncte procentuale)
În săptămâna 8În săptămâna 8
G1244E (5) G1349D (2)

-55 (-75, -34)

-80 (-82, -79)

8 (-1, 18)

G178R (5) G551S (2) G970R# (4) S1251N (8) S1255P (2) S549N (6)

S549R (4)

-53 (-65, -35)

-68†

-6 (-16, -2)

-54 (-84, -7)

-78 (-82, -74)

-74 (-93, -53)

-61†† (-71, -54)

20 (3, 36) 8 (-1, 18) 3†

3 (-1, 5) 9 (-20, 21) 3 (-1, 8) 11 (-2, 20)

5 (-3, 13)

* Nu s-a efectuat testarea statistică din cauza numărului scăzut de pacienți pentru fiecare mutație în parte. † Reflectă rezultatele provenite de la un pacient cu mutația G551S, cu date obținute în momentul de timp din săptămâna 8.

†† n=3 pentru analiza modificării absolute a concentrației de cloruri din transpirație.

# Determină un defect de procesare (splicing), care are ca rezultat o cantitate foarte mică sau absența proteinei CTFR la suprafața celulei.

În partea 2 a studiului 770-111, după 16 săptămâni de tratament continuu cu ivacaftor (la pacienții randomizați în partea 1 la secvența de tratament ivacaftor/placebo), modificarea absolută medie (DS) a VEMS exprimat ca procent din valoarea prezisă a fost de 10,4% (13,2%). La vizita de urmărire, la 4 săptămâni după încheierea administrării dozelor de ivacaftor, modificarea absolută medie (DS) a VEMS exprimat ca procent din valoarea prezisă, față de săptămâna 16 din partea 2, a fost de -5,9% (9,4%). La pacienții randomizați în partea 1 la secvența de tratament placebo/ivacaftor, după cele 16 săptămâni suplimentare de tratament cu ivacaftor, s-a observat o modificare medie suplimentară (DS) de 3,3% (9,3%) a VEMS exprimat ca procent din valoarea prezisă. La vizita de urmărire, la 4 săptămâni după încheierea administrării dozelor de ivacaftor, modificarea absolută medie (DS) a VEMS exprimat ca procent din valoarea prezisă, față de săptămâna 16 din partea 2, a fost de -7,4% (5,5%).

Studiul 770-104: studiu efectuat la pacienți cu FC și mutația F508del la nivelul genei CFTR

Studiul 770-104 (partea A) a fost un studiu de fază 2, cu grupuri paralele, controlat cu placebo, dubluorb, cu randomizare în raport de 4:1, cu durata de 16 săptămâni, în care s-a administrat ivacaftor (150 mg la intervale de 12 ore) la 140 pacienți cu FC, cu vârsta de 12 ani și peste, care erau homozigoți pentru mutația F508del a genei CFTR și care aveau VEMS ≥ 40% din valoarea prezisă.

Modificarea absolută medie față de valoarea inițială până în săptămâna 16 a VEMS exprimat ca procent din valoarea prezisă (criteriul principal de evaluare a eficacității) a fost de 1,5 puncte procentuale în grupul tratat cu ivacaftor și de -0,2 puncte procentuale în grupul tratat cu placebo. Diferența estimată între tratamentul cu ivacaftor și placebo a fost de 1,7 puncte procentuale (IÎ 95%: -0,6; 4,1); această diferență nu a fost semnificativă statistic (P= 0,15).

Studiul 770-105: studiu de extensie deschis

În cadrul studiului 770-105, pacienții cărora li s-a administrat placebo în studiile 770-102 și 770-103 au trecut la tratament cu ivacaftor, în timp ce pacienții tratați cu ivacaftor au continuat acest tratament timp de cel puțin 96 de săptămâni, și anume durata tratamentului cu ivacaftor a fost de cel puțin 96 de săptămâni pentru pacienții din grupul cu placebo/ivacaftor și de cel puțin 144 de săptămâni pentru pacienții din grupul cu ivacaftor/ivacaftor.

O sută patruzeci și patru (144) de pacienți din studiul 770-102 au fost incluși în studiul 770-105, dintre care 67 în grupul cu placebo/ivacaftor și 77 în grupul cu ivacaftor/ivacaftor. Patruzeci și opt (48) de pacienți din studiul 770-103 au fost transferați în studiul 770-105, dintre care 22 în grupul cu placebo/ivacaftor și 26 în grupul cu ivacaftor/ivacaftor.

Tabelul 9 prezintă rezultatele privind modificarea absolută medie (DS) a VEMS exprimat ca procent din valoarea prezisă pentru ambele grupuri de pacienți. Pentru pacienții din grupul cu placebo/ivacaftor, valoarea inițială a VEMS exprimat ca procent din valoarea prezisă este cea din cadrul studiului 770- 105, în timp ce pentru pacienții din grupul cu ivacaftor/ivacaftor valoarea inițială este cea din cadrul studiilor 770-102 și 770-103.

Tabelul 9. Efectul ivacaftorului asupra VEMS exprimat ca procent din valoarea prezisă în cadrul studiului 770-105

Studiul și grupul de tratament inițialDurata tratamentului cu ivacaftor (săptămâni)Modificarea absolută față de valorea inițială a VEMS exprimat ca procent din valoarea prezisă(puncte procentuale)
NMedie (DS)
Studiul 770-102
Ivacaftor48*779,4 (8,3)
144729,4 (10,8)
Placebo0*67-1,2 (7,8)†
96559,5 (11,2)
Studiul 770-103
Ivacaftor48*2610,2 (15,7)
1442510,3 (12,4)
Placebo0*22-0,6 (10,1)†
962110,5 (11,5)

* Tratamentul a avut loc în timpul studiului de fază 3, în regim orb, controlat, cu durata de 48 de săptămâni.

† Modificare față de valoarea inițială din cadrul studiului anterior, după 48 de săptămâni de tratament cu placebo.

Atunci când se compară modificarea absolută medie (DS) a VEMS exprimat ca procent din valoarea prezisă , față de valoarea inițială din studiul 770-105, la pacienții din grupul cu ivacaftor/ivacaftor (n=72), care au fost transferați din studiul 770-102, modificarea absolută medie (DS) a VEMS exprimat ca procent din valoarea prezisă a fost de 0,0% (9,05), în timp ce, la pacienții din grupul cu ivacaftor/ivacaftor (n=25) care au fost transferați din studiul 770-103, această valoare a fost de 0,6% (9,1). Aceasta indică faptul că pacienții din grupul cu ivacaftor/ivacaftor și-au menținut îmbunătățirea observată în săptămâna 48 a studiului inițial (din ziua 0 până în săptămâna 48), în ceea ce privește VEMS exprimat ca procent din valoarea prezisă, până în săptămâna 144. Nu au existat îmbunătățiri suplimentare în cadrul studiului 770-105 (din săptămâna 48 până în săptămâna 144).

Pentru pacienții din grupul cu placebo/ivacaftor în cadrul studiului 770-102, rata anualizată a exacerbărilor pulmonare a fost mai mare în studiul inițial, când pacienților li s-a administrat placebo (1,34 evenimente/an), decât în timpul studiului 770-105 ulterior, când pacienții au trecut la tratament cu ivacaftor (0,48 evenimente/an din ziua 1 până în săptămâna 48 și 0,67 evenimente/an din săptămâna 48 până în săptămâna 96). Pentru pacienții din grupul cu ivacaftor/ivacaftor în cadrul studiului 770- 102, rata anualizată a exacerbărilor pulmonare a fost de 0,57 evenimente/an din ziua 1 până în săptămâna 48, când pacienților li s-a administrat ivacaftor. Atunci când aceștia au fost transferați în studiul 770-105, rata anualizată a exacerbărilor pulmonare a fost de 0,91 evenimente/an din ziua 1 până în săptămâna 48 și de 0,77 evenimente/an din săptămâna 48 până în săptămâna 96.

Pentru pacienții care au fost transferați din studiul 770-103, numărul de evenimente a fost în general scăzut.

Studiul 770-110: studiu efectuat la pacienți cu FC care prezintă o mutație R117H a genei CFTR

Studiul 770-110 a evaluat 69 pacienți cu vârsta de 6 ani sau peste; 53 (76,8%) dintre pacienți prezentau o mutație F508del pe cea de-a doua alelă. Varianta polimorfismului confirmat R117H de tip poli-T a fost 5T la 38 pacienți și 7T la 16 pacienți. La momentul inițial, media VEMS exprimat ca procent din valoarea prezisă a fost de 73% (interval: 32,5% până la 105,5%), iar vârsta medie a fost de 31 ani (interval: 6 ani până la 68 ani). Modificarea absolută medie de la momentul inițial până în săptămâna 24 a VEMS exprimat ca procent din valoarea prezisă (criteriul principal de evaluare a eficacității) a fost de 2,57 puncte procentuale în grupul tratat cu ivacaftor și 0,46 puncte procentuale în grupul tratat cu placebo. Diferența estimată între tratamentul cu ivacaftor comparativ cu placebo a fost de 2,1 puncte procentuale (IÎ 95%: -1,1; 5,4).

O analiză preplanificată pe subgrupuri a fost efectuată la pacienții cu vârsta de 18 ani și peste (26 de pacienți tratați cu placebo și 24 de pacienți tratați cu ivacaftor). Tratamentul cu ivacaftor a determinat o modificare absolută medie a VEMS exprimat ca procent din valoarea prezisă până în săptămâna 24 de 4,5 puncte procentuale în grupul tratat cu ivacaftor comparativ cu -0,46 puncte procentuale în grupul tratat cu placebo. Diferența estimată între tratamentul cu ivacaftor comparativ cu placebo a fost de 5,0 puncte procentuale (IÎ 95%: -1,1; 8,8).

Într-o analiză pe subgrupuri la pacienții cu o variantă genetică R117H-5T confirmată, diferența dintre ivacaftor și placebo în ceea ce privește modificarea absolută medie față de valoarea inițială până în săptămâna 24 a VEMS exprimat ca procent din valoarea prezisă a fost de 5,3% (IÎ 95% 1,3; 9,3). La pacienții cu o variantă genetică R117H-7T confirmată, diferența între tratamentul cu ivacaftor și placebo a fost de 0,2% (IÎ 95%: -8,1; 8,5).

În ceea ce privește criteriile secundare de evaluare a eficacității, nu s-a observat nicio diferență între tratamentul cu ivacaftor comparativ cu placebo în ceea ce privește modificarea absolută față de valoarea inițială a IMC de la momentul inițial la săptămâna 24 sau momentul primei exacerbări pulmonare. Diferențele între tratamente au fost observate în ceea ce privește modificarea absolută a scorului domeniului respirator CFQ-R până în săptămâna 24 (diferența între tratamentul cu ivacaftor comparativ cu placebo a fost de 8,4 [IÎ 95%: 2,2; 14,6] puncte) și în ceea ce privește modificarea medie față de valoarea inițială a concentrației de cloruri din transpirație (vezi Efecte farmacodinamice).

Ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu tezacaftor/ivacaftor sau cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor

Eficacitatea și siguranța ivacaftorului în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu tezacaftor/ivacaftor la pacienți cu FC cu vârsta de 12 ani și peste, au fost evaluate în două studii clinice: un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, cu durata de 24 săptămâni, efectuat la 504 pacienți care erau homozigoți pentru mutația F508del (studiul 661-106); și un studiu de tranziție, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo și cu ivacaftor, cu 2 perioade și 3 tratamente, cu durata de 8 săptămâni, efectuat la 244 pacienți care erau heterozigoți pentru mutația F508del și aveau o a doua mutație asociată cu activitatea reziduală a CFTR (studiul 661-108). Siguranța și eficacitatea pe termen lung ale schemei terapeutice combinate au fost, de asemenea, evaluate la ambele grupe de pacienți întrun studiu de extensie pe termen lung în regim deschis, de tranziție, cu durata de 96 săptămâni (studiul 661-110). Pentru date suplimentare, citiți Rezumatul caracteristicilor produsului pentru tezacaftor/ivacaftor.

Eficacitatea și siguranța ivacaftorului în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu comprimate de ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor la pacienți cu vârsta de 12 ani și peste, au fost demonstrate în trei studii de fază 3, cu protocol randomizat, de tip dublu-orb, controlate cu placebo (pacienții erau heterozigoți pentru mutația F508del și cu o mutație cu funcție minimă pe cea de-a doua alelă, n=403) și controlate cu comparator activ (pacienții erau homozigoți pentru mutația F508del, n=107 sau heterozigoți pentru mutația F508del și cu o mutație de tip gating sau cu o mutație asociată cu activitate reziduală a CFTR pe cea de-a doua alelă, n=258), cu durata de 24 de săptămâni (studiul 445-102), 4 săptămâni (studiul 445-103) și, respectiv, 8 săptămâni (studiul 445-104). Pacienții din toate studiile au fost eligibili pentru includerea în studiile de extensie pe termen lung, cu tranziție, în regim deschis (studiul 445-105 sau 445-110). Pentru date suplimentare, citiți Rezumatul caracteristicilor produsului pentru ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor.

Eficacitatea și siguranța ivacaftorului în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu comprimate de ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor la pacienți cu vârsta de 6 ani și peste, cu mutații ale CFTR non-F508del, care răspund la ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor, au fost demonstrate într-un studiu de fază 3, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo (n = 307) și în cadrul unui studiu observațional retrospectiv (CFD-016; n = 422) privind rezultatele clinice din practica medicală curentă.

Pentru date suplimentare, citiți Rezumatul caracteristicilor produsului pentru ivacaftor/ tezacaftor/ elexacaftor.

Copii și adolescenți

Ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu tezacaftor/ivacaftor

Eficacitatea și siguranța la pacienții cu vârsta cuprinsă între 6 ani și sub 12 ani (vârsta medie 8,6 ani) au fost evaluate în cadrul unui studiu de fază 3, dublu-orb, randomizat, cu durata de 8 săptămâni (studiul 661-115), efectuat la 67 pacienți care au fost randomizați în raport 4:1 fie pentru a primi fie ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu tezacaftor/ivacaftor, fie tratamentul utilizat pentru menținerea grupului în regim orb. Dintre aceștia, 42 erau homozigoți pentru mutația F508del (F/F) și 12 erau heterozigoți pentru mutația F508del și aveau o a doua mutație asociată cu activitatea reziduală a CFTR (F/RF). Pacienții au fost eligibili pentru a participa la un studiu de tranziție, în regim deschis, cu durata de 96 săptămâni (studiul 661-116 partea A). Pentru date suplimentare, citiți Rezumatul caracteristicilor produsului pentru tezacaftor/ivacaftor.

Ivacaftor în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor

Farmacocinetica și siguranța la pacienții cu vârsta cuprinsă între 6 ani și sub 12 ani (n = 66) și la cei cu vârsta de la 2 la mai puțin de 6 ani (n = 75), care prezintă cel puțin o mutație F508del, au fost evaluate în cadrul a două studii deschise, cu durata de 24 săptămâni (studiul 445-106 și studiul 445-116). Consultați Rezumatul caracteristicilor produsului pentru ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor pentru informații suplimentare.

Agenția Europeană pentru Medicamente a suspendat temporar obligația de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu medicamentul de referință care conține ivacaftor la una sau mai multe subgrupe de copii și adolescenți în fibroza chistică (vezi pct. 4.2 pentru informații privind utilizarea la copii și adolescenți).

5.2 Proprietăți farmacocinetice

Farmacocinetica ivacaftorului este similară la voluntarii adulți sănătoși și la pacienții cu FC.

După administrarea orală a unei doze unice de 150 mg la voluntarii sănătoși care au consumat alimente, valorile medii (±DS) pentru ASC și Cmax au fost de 10,60 (5,26) µg∙oră/ml și respectiv de 0,768 (0,233) µg/ml. La fiecare interval de dozare de 12 ore, concentrațiile plasmatice ale ivacaftorului la starea de echilibru au fost atinse după 3 până la 5 zile, cu un raport de acumulare cuprins între 2,2 și 2,9.

Absorbție

În urma administrării unor doze repetate de ivacaftor pe cale orală, expunerea la ivacaftor a crescut, în general, proporțional cu doza, de la 25 mg la intervale de 12 ore, până la 450 mg la intervale de 12 ore. Atunci când a fost administrat împreună cu alimente care conțin grăsimi, expunerea la ivacaftor a crescut de aproximativ 2,5 până la 4 ori. Atunci când a fost administrat concomitent cu tezacaftor și elexacaftor, creșterea valorii ASC a fost similară (de aproximativ 3 ori, respectiv de 2,5 până la 4 ori). Prin urmare, ivacaftorul, administrat în monoterapie sau într-o schemă terapeutică în asociere cu tezacaftor/ivacaftor sau ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor, trebuie administrat împreună cu alimente care conțin grăsimi. Valoarea mediană (intervalul de valori) pentru tmax este de aproximativ 4,0 (3,0; 6,0) ore în condiții postprandiale.

Distribuție

Ivacaftorul se leagă în proporție de aproximativ 99% de proteinele plasmatice, în principal de glicoproteina acidă alfa-1 și de albumină. Ivacaftorul nu se leagă de eritrocitele umane. După administrarea orală a unei doze de ivacaftor 150 mg la intervale de 12 ore, timp de 7 zile, la voluntari sănătoși, în condiții postprandiale, valoarea medie (±DS) a volumului aparent de distribuție a fost de 353 L (122).

Metabolizare

Ivacaftorul este metabolizat intens la om. Datele in vitro și in vivo indică faptul că ivacaftorul este metabolizat în principal de către CYP3A. M1 și M6 sunt cei doi metaboliți principali ai ivacaftorului la om. M1 are o potență de aproximativ 6 ori mai mică decât ivacaftorul și este considerat activ din punct de vedere farmacologic. M6 are o potență de peste 50 de ori mai mică decât ivacaftorul și nu este considerat activ din punct de vedere farmacologic.

Efectul genotipului heterozigot CYP3A4*22 asupra expunerii la ivacaftor, tezacaftor și elexacaftor este în concordanță cu efectul administrării concomitente a unui inhibitor slab al CYP3A4, care nu este relevant din punct de vedere clinic. Nu se consideră necesară ajustarea dozei de ivacaftor, tezacaftor sau elexacaftor. Efectul la pacienții cu genotip homozigot CYP3A4*22 se preconizează a fi mai puternic. Cu toate acestea, nu sunt disponibile date pentru acești pacienți.

Eliminare

După administrarea orală la voluntari sănătoși, cea mai mare parte a ivacaftorului (87,8%) a fost eliminată prin materii fecale, după metabolizare. Metaboliții principali M1 și M6 au reprezentat aproximativ 65% din doza totală eliminată, 22% sub formă de M1 și 43% sub formă de M6. Excreția urinară a ivacaftorului sub formă de compus inițial nemodificat a fost neglijabilă. Timpul aparent de înjumătățire terminală a fost de aproximativ 12 ore după administrarea unei doze unice, în condiții postprandiale. Clearance-ul aparent (Cl/F) al ivacaftorului a fost similar la subiecții sănătoși și la pacienții cu FC. Valoarea medie (±DS) a Cl/F după administrarea unei doză unice de 150 mg a fost de 17,3 (8,4) l/oră la subiecții sănătoși.

Liniaritate/Non-liniaritate

Farmacocinetica ivacaftorului este în general liniară în raport cu timpul sau cu intervale de doze cuprinse între 25 mg și 250 mg.

Grupe speciale de pacienți

Insuficiență hepatică

După administrarea unei doze unice de 150 mg de ivacaftor, subiecții adulți cu insuficiență hepatică moderată (Child-Pugh Clasa B, scor 7 - 9) au prezentat o valoare similară a Cmax pentru ivacaftor (media [±DS]: 0,735 [0,331] µg/ml), dar o creștere de aproximativ 2 ori a ASC0-∞ pentru ivacaftor (media [±DS]: 16,80 [6,14] µg∙oră/ml), comparativ cu subiecții sănătoși, corespunzători din punct de vedere demografic. Simulările pentru estimarea expunerii la ivacaftor la starea de echilibru au arătat că, prin reducerea dozei de la 150 mg, la intervale de 12 ore, la 150 mg o dată pe zi, adulții cu insuficiență hepatică moderată ar prezenta valori comparabile ale Cmin la starea de echilibru cu cele obținute după administrarea unei doze de 150 mg la intervale de 12 ore la adulții fără insuficiență hepatică.

La subiecții cu insuficiență hepatică moderată (Child-Pugh Clasa B, scor 7 - 9), ASC a ivacaftorului a crescut cu aproximativ 50% după doze repetate, administrate timp de 10 zile, fie de tezacaftor și ivacaftor, fie de ivacaftor, tezacaftor și elexacaftor.

Impactul insuficienței hepatice severe (Child-Pugh Clasa C, scor 10 - 15) asupra farmacocineticii ivacaftorului nu a fost studiat. Magnitudinea creșterii expunerii la acești pacienți nu este cunoscută, dar se preconizează că va fi mai mare decât cea observată la pacienții cu insuficiență hepatică moderată.

Pentru recomandări cu privire la administrarea corespunzătoare și modificarea dozei, vezi Tabelul 3 de la pct. 4.2.

Insuficiență renală

Nu au fost efectuate studii farmacocinetice cu ivacaftor la pacienții cu insuficiență renală. Într-un studiu farmacocinetic la om efectuat cu ivacaftor administrat în monoterapie, eliminarea ivacaftorului și a metaboliților săi prin urină a fost minimă (doar 6,6% din radioactivitatea totală a fost recuperată în urină). Excreția urinară a ivacaftorului nemodificat a fost neglijabilă (sub 0,01% după administrarea orală a unei doze unice de 500 mg).

Nu se recomandă ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară și moderată. Se recomandă prudență când se administrează ivacaftor, la pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei ≤ cu 30 ml/min) sau cu boală renală în stadiu terminal (vezi pct. 4.2 și 4.4).

Rasă

Pe baza unei analize farmacocinetice populaționale, rasa nu a avut efect relevant din punct de vedere clinic asupra farmacocineticii ivacaftorului la pacienții aparținând rasei albe (n=379) și raselor nonalbe (n=29),.

Sex

Parametrii farmacocinetici ai ivacaftorului sunt similari la bărbați și femei.

Vârstnici

Studiile clinice cu ivacaftor nu au inclus un număr suficient de pacienți cu vârsta de 65 ani și peste, pentru a se stabili dacă parametrii farmacocinetici sunt sau nu cu cei observați la adulții mai tineri.

Parametrii farmacocinetici ai ivacaftorului în cadrul unei scheme terapeutice cu tezacaftor la pacienții vârstnici (cu vârsta cuprinsă între 65-72 ani) sunt comparabili cu cei observați la adulții mai tineri.

Copii și adolescenți

Expunerea la ivacaftor estimată pe baza concentrațiilor plasmatice de ivacaftor observate în cadrul studiilor clinice de fază 2 și 3, așa cum a fost determinată folosind analiza compartimentală, este prezentată în funcție de grupa de vârstă în Tabelul 10.

Tabelul 10. Media (DS) expunerii la ivacaftor pe grupe de vârstă

Grupă de vârstăDozăCmin, ss (µg/ml)ASCτ, ss (µg∙oră/ml)

între 1 lună și sub 2 luni (≥

3 kg)⁎

13,4 mg o dată la 24 ore0,300 (0,221)†5,84 (2,98)†

între 2 luni și sub 4 luni (≥

3 kg)⁎

13,4 mg o dată la 12 ore0,406 (0,266)†6,45 (3,43)†

între 4 luni și sub 6 luni (≥

5 kg)⁎

25 mg o dată la 12 ore0,371 (0,183)6,48 (2,52)
între 6 luni și sub 12 luni (între ≥5 kg și < 7 kg)‡25 mg o dată la 12 ore0,3365,41
între 6 luni și sub 12 luni (între 7 kg și < 14 kg)50 mg o dată la 12 ore0,508 (0,252)9,14 (4,20)
între 12 luni și sub 24 luni (între 7 kg și < 14 kg)50 mg o dată la 12 ore0,440 (0,212)9,05 (3,05)
între 12 luni și sub 24 luni (între ≥ 14 kg și < 25 kg)75 mg o dată la 12 ore0,451 (0,125)9,60 (1,80)
între 2 ani și 5 ani (< 14 kg)50 mg o dată la 12 ore0,577 (0,317)10,50 (4,26)

între 2 ani și 5 ani (între ≥

14 kg și < 25 kg)

75 mg o dată la 12 ore0,629 (0,296)11,300 (3,82)
între 6 ani și 11 ani§ (între ≥ 14 kg și < 25 kg)75 mg o dată la 12 ore0,641 (0,329)10,76 (4,47)
între 6 ani și 11 ani§ (≥ 25 kg)150 mg o dată la 12 ore0,958 (0,546)15,30 (7,34)
între 12 ani și 17 ani150 mg o dată la 12 ore0,564 (0,242)9,24 (3,42)
Adulți (≥ 18 ani)150 mg o dată la 12 ore0,701 (0,317)10,70 (4,10)

* Pacienții cu vârste cuprinse între 1 lună și sub 6 luni au avut o vârstă gestațională ≥37 săptămâni. † Expunerile pentru pacienții cu vârste cuprinse între 1 lună și sub 4 luni reprezintă estimări bazate pe simulări efectuate cu ajutorul unui model farmacocinetic bazat pe fiziologie (PBPK), care a inclus date din grupa de vârstă respectivă.

‡ Valori bazate pe date de la un singur pacient; deviația standard nu a fost raportată.

§ Expunerile la copiii cu vârste cuprinse între 6 și 11 ani reprezintă estimări bazate pe simulări efectuate cu ajutorul unui model farmacocinetic populațional PK, care utilizează date obținute pentru acest grup de vârstă.

5.3 Date preclinice de siguranță

Datele non-clinice nu evidențiază niciun risc special pentru om, pe baza studiilor convenționale farmacologice privind evaluarea siguranței, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea și carcinogenitatea.

Sarcina și fertilitatea

Administrarea ivacaftorului a fost asociată cu scăderi ușoare ale greutății veziculelor seminale, cu o scădere a indicelui global de fertilitate și a numărului de sarcini la femele împerecheate cu masculi tratați, precum și cu reduceri semnificative ale numărului de corpi luteali și ale numărului de situsuri de implantare, cu reduceri ulterioare ale numărului mediu de pui și ale numărului mediu de embrioni viabili per ciclu gestațional la femelele tratate. Valoarea dozei la care nu se observă efecte adverse (NOAEL) pentru parametrii de fertilitate indică valori de expunere de aproximativ 4 ori mai mare decât expunerea sistemică la ivacaftor și metaboliții acestuia în condițiile administrării ivacaftorului în monoterapie la oamenii adulți, la doza maximă recomandată la om (DMRO). La femelele de șobolan și iepure gestante s-a observat transferul placentar al ivacaftorului.

Dezvoltarea peri- și post-natală

Ivacaftorul a redus indicii de supraviețuire și lactație și a cauzat reducerea greutății corporale a puilor. NOAEL pentru viabilitatea și creșterea puilor indică valori de expunere de aproximativ 3 ori mai mari decât expunerea sistemică la ivacaftor și metaboliții acestuia în condițiile administrării ivacaftorului în monoterapie la oamenii adulți, la doza maximă recomandată la om (DMRO).

Studii la animale tinere

S-au observat manifestări de cataractă la șobolanii tineri la care medicamentul a fost administrat din ziua 7 până în ziua 35 după naștere, la valori ale expunerii de 0,22 ori mai mari față de DMRO, pe baza expunerii sistemice a ivacaftorului și metaboliților acestuia, în condițiile administrării ivacaftorului în monoterapie. Acest efect nu a fost observat la fetușii ale căror mame au fost tratate cu ivacaftor în perioada de gestație din zilele 7 până la 17, la puii de șobolan expuși la ivacaftor prin ingestia de lapte până în ziua 20 după naștere, la șobolanii cu vârsta de 7 săptămâni și nici la câinii cu vârsta cuprinsă între 3,5 și 5 luni tratați cu ivacaftor. Nu se cunoaște relevanța potențială a acestor aspecte la om.

6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Nucleul comprimatului

Laurilsulfat de sodiu

Succinat de acetat de hipromeloză

Celuloză microcristalină

Lactoză monohidrat

Croscarmeloză sodică

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

Filmul de acoperire

Alcool polivinilic

Dioxid de titan (E171)

Macrogol

Talc

Lac de aluminiu de indigotină (E132)

6.2 Incompatibilități

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

30 luni.

6.4 Precauții speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.

6.5 Natura și conținutul ambalajului

Blistere PVC/PCTFE/Aluminiu

Cutie cu blister de tip portofel și cutie cu blister care conțin 28 de comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

Bioeel Manufacturing S.R.L.

Strada Bega, Nr. 5 D, Târgu Mureș, Județul Mureș, România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

16913/2026/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Data primei autorizări: Octombrie 2026

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Octombrie 2026