SYNOCAM SPASME SI DURERE 10 mg/500 mg
Rezumatul caracteristicilor produsului (RCP)
- 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
- 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
- 3. FORMA FARMACEUTICĂ
-
4. DATE CLINICE
- 4.1 Indicații terapeutice
- 4.2 Doze și mod de administrare
- 4.3 Contraindicații
- 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
- 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
- 4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
- 4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
- 4.8 Reacții adverse
- 4.9 Supradozaj
- 5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
- 6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
- 7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
- 8. NUMĂRUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
- 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
- 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
SYNOCAM spasme și durere 10 mg/500 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Bromură de butilscopolamină, paracetamol
1 comprimat filmat conține bromură de butilscopolamină 10 mg și paracetamol 500 mg.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate
Comprimate filmate ovale, de culoare albă până la aproape albă, cu dimensiuni de 18,20 mm x 8,80 mm, cu linie mediană pe o față.
Linia mediană nu este pentru a diviza comprimatul.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
SYNOCAM spasme și durere este indicat la adulți și adolescenți cu vârstă de la 12 ani pentru tratamentul simptomatic al durerii viscerale spasmodice moderate și de tip crampe în tulburări gastrointestinale, durere de tip crampe și tulburări funcționale ale organelor genitale la femeie (de exemplu dismenoree).
4.2 Doze și mod de administrare
Adulți și adolescenți cu vârsta ≥ 12 ani (greutatea corporală > 50 kg):
1-2 comprimate filmate până la 3 ori pe zi.
Dacă SYNOCAM spasme și durere trebuie utilizat pe o perioadă mai mare de 3-4 zile, administrarea se face pe bază de recomandare medicală. Dacă nu se observă un efect de ameliorare semnificativă a durerii în acet interval, opțiunile de tratament alternativ trebuie luate în considerare un.
Doza zilnică maximă de 6 comprimate filmate nu trebuie depășită. Intervalul dintre doze trebuie să fie de cel puțin 8 ore.
Doza zilnică de paracetamol nu poate să depășească 2 g(= 4 comprimate) în următoarele situații:
- insuficiență hepatică ușoară până la moderată
- sindrom Gilbert (icter familial non-hemolitic)
- alcoolism cronic
- adulți și adolescenți cu greutatea mai mică de 50 kg
Insuficiență hepatică
La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată, doza trebuie redusă sau intervalul dintre doze trebuie mărit. La pacienții cu insuficiență hepatică severă, utilizarea este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Insuficiență renală
La pacienții cu insuficiență renală acută și moderată doza trebuie redusă.
Vârstnici
Pe baza datelor farmacocinetice, nu este necesară ajustarea dozei. Aveți în vedere că insuficiența renală și/sau insuficiența hepatică apar mai frecvent la vârstnici.
Copii și adolescenți
Siguranța și eficacitatea SYNOCAM spasme și durere la copii şi adolescenţi cu vârsta < 12 ani nu au fost stabilite. Sunt disponibile numai date limitate și nu se poate face o recomandare privind doza.
Mod de administrare
Comprimatele filmate trebuie înghițite întregi, fără a fi mestecate, cu suficient lichid.
4.3 Contraindicații
- Hipersensibilitate la substanțele active sau soia, arahide sau la oricare dintre excipienți (vezi pct. 6.1)
- Stenoze mecanice la nivelul tractului gastrointestinal
- Ileus paralitic sau ocluzie intestinală
- Megacolon
- Retenție urinară prin obstrucție subvezicală (de exemplu adenom de prostată)
- Glaucom cu unghi închis
- Tahicardie și tahiaritmie
- Miastenia gravis
- Insuficiență hepatică severă (clasificarea Child-Pugh clasa C)
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Trebuie solicitat imediat sfatul unui medic dacă durerea abdominală inexplicabilă persistă sau se agravează sau apare însoțită de simptome precum febră, greață, vărsături, modificarea peristaltismului intestinal, sensibilitate abdominală, tensiune arterială scăzută, leșin sau sânge în scaun.
Pentru a evita riscul de supradozaj, trebuie verficat dacă și alte medicamente utilizate concomitent conțin paracetamol.
Paracetamolul trebuie utilizat cu precauție deosebită în următoarele cazuri:
- Insuficiență hepatică ușoară până la moderată (clasificarea Child-Pugh clasa A/B) (vezi pct. 4.2)
- Disfuncție hepatică (de exemplu prin abuz cronic de alcool care include sevrajul alcoolic recent, hepatită) (vezi pct. 4.2)
- Insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei < 10 ml/min; vezi pct. 5.2)
- Sindrom Gilbert (boala Meulengracht) (vezi pct. 4.2)
- Deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază (poate duce la methemoglobinemie și anemie hemolitică)
- Rezerve scăzute de glutation
Au fost raportate cazuri de acidoză metabolică cu deficit anionic crescut (high anion gap metabolic acidosis, HAGMA) în acidoza piroglutamică la pacienții cu boală severă cum este insuficiența renală severă și septicemia, sau la pacienți cu malnutriție sau alte cauze de deficit de glutation (de exemplu alcoolism cronic) care au fost tratați cu paracetamol în doză terapeutică timp îndelungat sau o combinație de paracetamol și flucloxacilină. Dacă se suspectează HAGMA în acidoza piroglutamică, se recomandă să opriți imediat administrarea de paracetamol și să monitorizați cu atenție. Determinarea de 5-oxoprolină urinară poate fi utilă pentru a identifica acidoza piroglutamică ca și cauză subiacentă de HAGMA la pacienții cu factori de risc multipli.
În aceste cazuri, paracetamolul trebuie utilizat numai sub supraveghere medicală și - dacă este necesar doza trebuie redusă sau intervalul între doze trebuie prelungit.
Hemoleucograma completă, funcția hepatică și funcția renală trebuie monitorizate în caz de utilizare prelungită.
Atunci când analgezicele sunt utilizate contrar recomandărilor, în doze mari și pe termen lung, poate apărea cefaleea care nu trebuie să fie tratată prin creșterea dozelor de medicament.
Dacă analgezicele sunt întrerupte brusc după ce au fost utilizate contrar recomandărilor, în doze mari și pe termen lung, poate apărea cefaleea, precum și fatigabilitatea, durerea musculară, nervozitatea și simptomele vegetative. Simptomele asociate cu întreruperea tratamentului se remit în câteva zile. Până atunci, nu trebuie administrate analgezice, iar reluarea tratamentului se va face numai la recomandarea medicului.
Reacțiile severe de hipersensibilitate acută, cum este șocul anafilactic, au fost observate foarte rar. La primele semne de reacție de hipersensibilitate, tratamentul cu acest medicament trebuie întrerupt.
În timpul utilizării de paracetamol au fost raportate reacții cutanate severe, precum sindromul Stevens- Johnson (SSJ) și necroliza epidermică toxică (NET). Pacienții trebuie informați despre semne și simptome și monitorizați atent pentru reacții cutanate. Atunci când apar semnele și simptomele unui SSJ sau NET (de exemplu înroșirea treptată a pielii, adesea însoțită de vezicule, sau leziuni ale mucoasei), pacienții trebuie să întrerupă imediat tratamentul cu paracetamol și să solicite îngrijiri medicale.
Trebuie luate măsuri de precauție la pacienții cu o hipersensibilitate pre-existentă la acidul acetilsalicilic și/sau la medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
La paracetamol, hepatotoxicitatea poate apărea chiar şi la doze terapeutice, după un tratament pe termen scurt şi la pacienţi fărăinsuficiență hepatică pre-existentă.
Pacienții trebuie sfătuiți să ceară sfatul medicului dacă durerea persistă sau se agravează, dacă apar simptome noi sau observă înroșirea sau tumefierea, deoarece acestea pot fi semne de recții adverse grave.
În caz de febră mare, de infecție secundară sau simptome care persistă mai mult de 3 zile, trebuie cerut sfatul medicului.
În general, medicamentele care conțin paracetamol (cum este SYNOCAM spasme și durere) trebuie utilizate numai pentru câteva zile, și nu în doze crescute fără recomandarea unui medic sau a dentistului.
Dacă există un supradozaj cu paracetamol, există un risc de afectare hepatică și renală severă din cauza componentei paracetamol din medicament.
Efecte asupra testelor de laborator
Componenta paracetamol din acest medicament poate modifica testul pentru acidul uric care utilizează acid fosfotungstic și determinarea glicemiei prin metoda glucozo-oxidază/peroxidază.
Excipienți
Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per comprimat filmat, adică practic „nu conține sodiu”.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Bromura de butilscopolamină poate accentua efectul anticolinergic al altor anticolinergice (de exemplu tiotropiu, ipratropiu, compuşi asemănători atropinei), al altor medicamente care includ dar nu se limitează la amantadină, antidepresive triciclice şi tetraciclice, antipsihotice, chinidină, antihistaminice și disopiramidă, precum și efectele tahicardice ale medicamentelor beta-simpatomimetice.
Tratamentul concomitent cu antagonişti ai dopaminei cum este metoclopramida poate influența ambele medicamente, și un medicament poate scădea efectul celulilalt la nivelul motilității tractului gastrointestinale.
În administrarea în asociere cu medicamente inductoare enzimatice hepatice cum sunt medicamentele hipnotice şi antiepileptice specifice (care includ dar nu se limitează la glutetimidă, fenobarbital, fenitoină, carbamazepină) precum şi rifampicina, leziunile hepatice pot fi cauzate chiar și de acele doze de paracetamol care altfel nu sunt vătămătoare. Aceasta se aplică și pentru substanțele cu potențial hepatotoxic, precum și în consumul excesiv de alcool.
Paracetamolul poate crește riscul de sângerare la pacienții care iau warfarină și alți antagoniști de vitamina K. Acești pacienți trebuie prin urmare monitorizați cu scopul de a obține coagularea adecvată și a preveni complicațiile hemoragice.
Este necesară prudență atunci când paracetamol este utilizat concomitent cu flucloxacilină, deoarece administrarea concomitentă a fost asociată cu acidoză metabolică cu deficit anionic înalt în prezența piroglutamice, în special la pacienții cu factori de risc (vezi pct. 4.4).
Administrarea de probenecid inhibă legarea paracetamolului de acidul glucuronic, scăzând astfel clearanceului paracetamolului aproximativ cu un factor 2. Doza de paracetamol trebuie scăzută în cazul administrării concomitente de probenecid.
În administrarea concomitentă de paracetamol şi cloramfenicol, pentru cloramfenicol eliminarea poate fi semnificativ încetinită și toxicitatea crescută.
În cazul administrării concomitente de paracetamol și zidovudină (AZT sau retrovir), tendința de a dezvolta neutropenie este crescută. Prin urmare, bromura de butilscopolamină/paracetamol și zidovudina trebuie administrate concomitent numai la recomandarea medicului.
Colestiramină reduce absorbția paracetamolului.
Administrarea concomitentă cu substanțe care accelerează golirea stomacului, cum este metoclopramidul sau domperidona, duce la accelerarea absorbției și debutul acțiunii paracetamolului.
În cazul administrării concomitente cu substanțe care încetinesc golirea stomacului, cum este propantelina, absorbția și debutul acțiunii paracetamolului pot fi întârziate.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Nu există suficiente date disponibile pentru utilizarea SYNOCAM spasme și durere la gravide. Experiența îndelungată cu substanțele individuale nu a arătat efecte vătămatoare pe durata sarcinii, și totuși datele acestea sunt considerate insuficiente. Studiile epidemiologice privind dezvoltarea nervoasă la copiii expuși la paracetamol in utero arată rezultate neconcludente. În studiile la animale, bromura de butilscopolamină nu a prezentat efecte embriotoxice sau teratogene (vezi pct. 5.3). Nu se cunoaște dacă bromura de butilscopolamină traversează placenta, astfel încât sunt posibile efecte farmacologice la embrion/făt.
SYNOCAM spasme și durere nu este de aceea recomandat în sarcină.
Alăptarea
Nu se cunoaște dacă bromura de butilscopolamină este excretată în laptele matern. Este cunoscut că alți antagoniști de receptori muscarinici inhibă secreția lactată.
Paracetamolul/metaboliți acestuia se excretă în laptele matern, dar la doze terapeutice de SYNOCAM spasme și durere nu sunt de așteptat efecte la nou-născuții/sugarii alăptați. SYNOCAM spasme și durere nu se utilizezază în timpul alăptării decât dacă este absolut necesar.
Fertilitatea
Nu au fost efectuate studii privind impactul SYNOCAM spasme și durere asupra fertilității la om (vezi pct. 5.3). Nu există suficiente date clinice adecvate disponibile privind impactul paracetamol asupra fertilității la bărbați sau femei.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii privind capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Pacienții trebuie atenţionaţi că pot avea reacții adverse cum sunt tulburările de acomodare a vederii sau ameţeală în timpul tratamentului cu SYNOCAM spasme și durere. De aceea este necesară prudenţă la conducerea vehiculelor sau manipularea utilajelor. Dacă pacienţii prezintă aceste reacții adverse. trebuie să evite activităţile potenţial periculoase cum sunt conducerea vehiculelor sau manipularea utilajelor.
4.8 Reacții adverse
Multe din reacţiile adverse cunoscute sunt cauzate de proprietățile anticolinergice ale bromurii de butilscopolamină.
Aceste efecte anticolinergice sunt în general ușoare și autolimitate.
Reacţiile adverse sunt clasificate utilizând următoarele categorii de frecvență:
Foarte frecvente: (≥1/10)
Frecvente: (≥1/100 to <1/10)
Mai puțin frecvente: (≥1/1 000 to <1/100)
Rare: (≥1/10000 to <1/1 000)
Foarte rare: (<1/10000)
Cu frecvență necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile.
| Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe | Frecvența |
|---|---|
| Tulburări hematologice şi limfatice | |
| Pancitopenie | Cu frecvență necunoscută |
| Trombocitopenie | Cu frecvență necunoscută |
| Agranulocitoză | Cu frecvență necunoscută |
| Neutropenie | Cu frecvență necunoscută |
| Leucopenie | Cu frecvență necunoscută |
| Anemie hemolitică (în special la pacienții cu deficit preexistent de glucozo- 6-fosfat dehidrogenază) | Cu frecvență necunoscută |
| Tulburări ale sistemului imunitar | |
| Șoc anafilactic | Cu frecvență necunoscută |
| Reacție anafilactică | Cu frecvență necunoscută |
| Hipersensibilitate | Cu frecvență necunoscută |
| Tulburări metabolice şi de nutriţie | |
| Acidoză metabolică cu gaură anionică crescută | Cu frecvență necunoscută |
| Tulburări ale sistemului nervos | |
| Amețeală | Mai puțin frecvente |
| Tulburări oculare | |
| Vedere încețoșată (aceasta se aplică în special pacienților cu hipermetropie insuficient corectată) | Foarte rare |
| Glaucom cu unghi închis | Foarte rare |
| Tulburări cardiace | |
| Tachicardie | Rare |
| Tulburări vasculare | |
| Colaps circulator | Cu frecvență necunoscută |
| Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale | |
| Bronhospasm (în special la pacienții cu astm bronșic indus de analgezice) | Cu frecvență necunoscută |
| Dispnee | Cu frecvență necunoscută |
| Tulburări gastro-intestinale | |
| Xerostomie (inhibarea secreției de salivă) | Mai puțin frecvente |
| Diaree | Mai puțin frecvente |
| Greață | Mai puțin frecvente |
| Vărsături | Mai puțin frecvente |
| Disconfort abdominal | Mai puțin frecvente |
| Tulburări hepatobiliare | |
| Transaminase crescute | Cu frecvență necunoscută |
| Citoliză hepatică (care poate duce la insuficiență hepatică acută) | Cu frecvență necunoscută |
| Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat | |
| Reacție cutanată | Mai puțin frecvente |
| Hiperhidroză | Mai puțin frecvente |
| Prurit | Mai puțin frecvente |
| Xeroza cutanată (hipohidroză) | Mai puțin frecvente |
| Eritem | Rare |
| În timpul utilizării de paracetamol au fost raportate reacții cutanate severe (cum este sindromul Stevens-Johnson (SSJ), necroliza epidermică toxică (NET) și pustuloza exantematoasă generalizată acută [PEGA]). | Foarte rare |
| Urticarie | Cu frecvență necunoscută |
| Erupție cutanată tranzitorie | Cu frecvență necunoscută |
| Erupție fixă | Cu frecvență necunoscută |
| Angioedem | Cu frecvență necunoscută |
| Tulburări renale şi ale căilor urinare | |
| Tulburări de micțiune, cum este disuria | Rare |
| Retenție urinară | Cu frecvență necunoscută |
| Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare | |
| Fatigabilitate | Mai puțin frecvente |
| Investigaţii diagnostice | |
| Tensiune arterială scăzută | Rare |
(3-sn-fosfatidil)colina din boabe de soia poate cauza foarte rar reacții alergice.
Descrierea reacțiilor adverse selectate
Acidoză metabolică cu deficit anionic crescut
Cazurile de acidoză metabolică cu deficit anionic crescut au fost observate în acidoza piroglutamică la pacienții cu factori de risc care utilizează paracetamol (vezi pct. 4.4). La acești pacienți, acidoza piroglutamică poate apărea ca o consecință a nivelurilor scăzute de glutation.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă.
Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului.
Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro
Website: www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Un risc de intoxicație poate apărea în special la vârstnici, copii mici, persoane cu afecțiuni hepatice, consum cronic excesiv de alcool etilic, malnutriție cronică și în cazul utilizării concomitente de medicamente inductoare enzimatice. În aceste situații, supradozajul poate duce la deces.
Bromură de butilscopolamină
Simptomele de intoxicație din cauza supradozajului acut nu au fost raportate până în prezent la om.
În cazul unui supradozaj sunt de așteptat simptome anticolinergice cum sunt tulburările de vedere, tahicardia, xerostomia și eritemul cutanat.
Studiile la animale au arătat următoarele simptome de intoxicație după doze extrem de mari: ataxie, tremor, dispnee și efecte anticolinergice (midriază, mucoasă uscată, tahicardie). Decesul survine prin paralizie respiratorie.
Paracetamol
Simptomele apar de obicei în primele 24 ore: greață, vărsături, anorexie, paloare și durere abdominală joasă. Ulterior, starea subiectivă de bine se poate îmbunătăți, dar durererea corporală ușoară poate persista ca un posibil semn de afectare hepatică.
Supradozajul cu paracetamol poate cauza necroza hepatocitelor care duce la insuficiență hepatică, hemoragie gastrointestinală, acidoză metabolică, encefalopatie, coagulare intravasculară diseminată, comă și deces.
Creşterea valorilor serice ale transaminazelor hepatice, lactat dehidrogenazei şi bilirubinei și timpul de protrombină prelungit pot să apară la 12-48 de ore după supradozajul acut. Simptomele clinice de distrugere hepatică devin evidente de obicei după 2 zile și sunt maxime la 4-6 zile. De asemenea, pot apărea anomalii miocardice, pancreatită, insuficiență hepatică acută și pancitopenie.
Măsuri terapeutice după supradozaj
Bromură de butilscopolamină
În cazul efectelor anticolinergice accentuate trebuie utilizate medicamente parasimpatomimetice (neostigmină 0,5-2,5 mg i.m. sau i.v.). La pacienții cu glaucom pacientul trebuie imediat trimis la medicul oftalmolog și local se va administra pilocarpină. Se recomandă montarea unei sonde în caz de retenție urinară. Complicațiile cardiovasculare trebuie tratate conform principiilor terapeutice uzuale. În cazul paralizie respiratorie se recomandă intubație și respirație artificială.
Paracetamol
Chiar dacă intoxicația cu paracetamol este doar suspectată, mai ales în primele 10 ore este benefică administrarea intravenoasă de donori de grupe SH, adică N-acetilcisteină. Cu toate acestea, N-acetilcisteina mai poate oferi încă un anumit grad de protecție și după 10 chiar până la 48 de ore. În această situație este recomandată administrarea pe termen lung. Concentrația plasmatică de paracetamol se poate reduce prin dializă. Se recomandă monitorizarea concentrațiilor plasmatice de paracetamol.
Măsurile terapeutice suplimentare pentru tratamentul intoxicației cu paracetamol depind de extinderea, stadiul și simptomele clinice respectând măsurile de terapie intensivă uzuale.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Belladonnă și derivați antispastici în combinație cu analgezice.
Codul ATC: A03DB04
Antispasticul bromură de butilscopolamină conținut în acest medicament este un derivat semi-sintetic de scopolamină, un alcaloid de origine vegetală. Bromura de butilscopolamină are un efect spasmolitic pe musculatura netedă a tractului gastro-intestinal, a căilor biliare şi urinare, precum și pe tractul urinar și organele sexuale la femeie. Ca și compus cuaternar de amoniu, bromura de butilscopolamină nu pătrunde în sistemul nervos central. Efectele anticolinergice periferice rezultă atât din acțiunea de blocare a ganglionilor din peretele visceral, cât și din efecte antimuscarinice.
Paracetamolul conținut în acest medicament are proprietăți analgezice și antipiretice. Mecanismul de acţiune analgezic și antipiretic al paracetamolului nu a fost complet elucidat. Este posibil un efect central și periferic. A fost demonstrată inhibarea marcată a sintezei de prostaglandine cerebrale în timp ce sinteza periferică de prostaglandine este doar slab inhibată. Paracetamolul inhibă efectul pirogenilor endogeni asupra centrului hipotalamic al termoreglării.
Eficacitate și siguranță clinică
Eficacitatea combinației cu doză fixă (CDF) de bromură de butilscopolamină și paracetamol la pacienții cu durere abdominală sau simptome compatibile cu sindromul de intestin iritabil a fost evaluată în studii clinice randomizate, dublu-orb, controlate cu placebo.
Într-un studiu randomizat, dublu-orb, cu patru brațe, au fost înrolați 1637 de pacienți adulți cu durere abdominală recurentă, care au raportat un scor minim al intensității durerii de 3 cm pe o scală analogică vizuală (VAS) de 10 cm în cel puțin una dintre cele două zile anterioare randomizării. Studiul a inclus o determinare zilnică a intensității durerii (VAS) și a frecvenței apariției acesteia (scală de evaluare verbală). Pacienții au primit bromură de butilscopolamină (10 mg de trei ori pe zi), paracetamol (500 mg de trei ori pe zi), CDF (10 mg/500 mg de trei ori pe zi) sau placebo, iar reducerea scorului de intensitate a durerii abdominale a fost observată pentru toate tratamentele active. Modificarea medie ajustată față de valoarea inițială a scorului VAS pentru durere a fost de 2,3 cm pentru bromura de butilscopolamină, 2,4 cm pentru paracetamol și 2,4 cm pentru CDF, comparativ cu 1,9 cm pentru placebo (toate P < 0,0001). De asemenea, scala de evaluare verbală a arătat o scădere semnificativă statistic de 0,7, 0,7 și 0,7 în grupurile cu bromură de butilscopolamină, paracetamol și combinație, comparativ cu 0,5 în grupul placebo (toate P < 0,0001).
În alt studiu randomizat, dublu-orb, cu grupuri paralele, care a înrolat 712 pacienți cu simptome de sindrom de intestin iritabil (tranzit intestinal neregulat, constipație sau diaree), pacienții au primit doze zilnice de 30 mg bromură de butilscopolamină, 1500 mg paracetamol, CDF (30 mg/1500 mg) sau placebo timp de 4 săptămâni. Pacienții și-au înregistrat zilnic simptomele folosind o scală analog vizuală a durerii (VAS) de 7 cm și la sfârșitul tratamentului 81% dintre pacienții din grupul cu CDF au fost clasificați ca respondenți (ameliorare marcată sau oarecare a simptomelor), comparativ cu 76% în grupul cu bromură de butilscopolamină, 72% în grupul cu paracetamol și 64% în grupul placebo. Evaluarea zilnică pe scala analog vizuală a arătat o îmbunătățire semnificativă statistic a intensității durerii abdominale în grupul cu CDF față de grupul placebo și față de grupul cu paracetamol în monoterapie.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Bromură de butilscopolamină
Absorbție
Fiind un compus cuaternar de amoniu, bromura de butilscopolamină este foarte polară și are prin urmare o solubilitate lipidică scăzută; în consecință, este absorbită numai parțial după administrarea orală (8%) sau rectală (3%). După administrarea orală de doze unice de bromură de butilscopolamină în doze cuprinse între 20 până la 400 mg, concentraţiile plasmatice au avut valori medii între 0,11 ng/ml și 2,04 ng/ml după aproximativ 2 ore. În același interval de doze, valorile medii observate ale ASC0-tz au variat între 0,37 și 10,7 ng h/ml. Valorile medii ale biodisponibilităţii absolute a 100 mg bromură de butilscopolamină (administrate, de exemplu, sub formă de comprimate filmate, supozitoare sau soluţie orală) au fost < 1%. Pe baza rezultatelor studiilor la animale, se poate presupune că bromura de butilscopolamină administrată enteral are un efect local țintit.
Distribuție
Studiile la animale efectuate prin autoradiografie corporală completă cu substanță de contrast marcată, au arătat că bromura de butilscopolamină nu traversează bariera hemato-encefalică, așa cum era de așteptat, având în vedere structura sa. După administrare orală și intravenoasă concentrații mai mari ale substanței se găsesc în principal în țesuturile tractului gastrointestinal și organele excretoare, respectiv ficatul și rinichii.
Afinitatea tisulară înaltă a bromurii de butilscopolamină este documentată în principal în faza de distribuție foarte scurtă după administrarea intravenoasă. Legarea de proteinele plasmatice este 4,4%.
Metabolizare și eliminare
După administrarea orală de doze unice din intervalul de la 100 până la 400 mg, timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare a variat de la 6,2 până la 10,6 ore. Principala cale de metabolizare este scindarea hidrolitică a legăturii esterice. Bromura de butilscopolamină administrată oral este eliminată prin materiile fecale și urină. Aproximativ 90% din compusul marcat radioactiv poate fi prezent în materiile fecale după administrarea orală; în urină poate fi prezent până la 5 % din compusul marcat radioactiv, în funcție de calea de administrare. Valoarea medie a clearance-ului, după doze orale de 100 până la 400 mg, a variat de la 881 până la 1420 l/min; volumele de distribuţie corespunzătoare pentru aceleaşi intervale de variație au fost între 6,13 și 11,3 x 105l (probabil datorită disponibilităţii sistemice mici). Datorită afinității lor mici pentru receptorii muscarinici, se consideră că metaboliții excretați renal nu contribuie la efectul bromurii de butilscopolamină.
Paracetamol
Absorbție
După administrare orală, paracetamolul este absorbit rapid şi aproape complet din intestinul subţire. Concentrațiile plasmatice maxime sunt atinse la 0,5 până la 2 ore de la administrare. După administrare intrarectală, paracetamolul este absorbit cu o biodisponibilitate absolută de aproximativ 30 până la 40%; concentrațiile plasmatice maxime sunt atinse la 1,3 până la 3,5 ore postdoză.
Distribuție
Paracetamolul este distribuit rapid în toate țesuturile. Concentrațiile plasmatice din sânge, plasmă și salivă sunt comparabile. Legarea de proteinele plasmatice este mică (între 5 și 20%)
Metabolizare
Paracetamolul este metabolizat predominant în ficat, în principal prin două căi: conjugare cu acidul gluconic și acidul sulfuric. La doze ce depășesc doza terapeutică, ultima cale este rapid saturată. O proporție scăzută a metabolizării implică catalizatorul citocrom P 450 (în principal CYP2E1) și conduce la formarea metabolitului N-acetil‑p‑benzochinonimina, care este în mod normal detoxificat rapid prin conjugarea cu glutation și este legat de cisteină și acid mercapturic. În cazul unei intoxicații masive, cantitatea acestui metabolit toxic este crescută.
Eliminare
Eliminarea este în principal prin urină. 90% din cantitatea absorbită este eliminată prin rinichi în 24 de ore, în principal sub formă de glucuronoconjugați (60–80%) și sulfoconjugați (20–30%). Mai puțin de 5% este excretat în formă nemodificată.
Timpul de înjumătățire plasmatică este de aproximativ două ore. La pacienții cu insuficiență hepatică, insuficiență renală, după supradozaj și la nou-născuți, timpul de înjumătățire prin eliminare este prelungit. Efectul maxim și durata medie de acțiune (4–6 ore) este aproximativ corelată cu concentrația plasmatică.
Insuficiență renală
La pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei < 10 ml/min), excreția paracetamolului și a metaboliților săi este întârziată.
Vârstnici
Capacitatea de conjugare este nemodificată.
5.3 Date preclinice de siguranță
Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere pentru bromura de butilscopolamină administrată oral la șobolani nu au evidențiat efecte embriotoxice sau teratogene. Administrarea orală și subcutanată nu a produs malformații nici la iepuri.
Bromura de butilscopolamină nu a demonstrat un potenţial mutagen sau clastogen la testul Ames, în studiul in vitro privind mutația genetică pe celule V79 și în testul pentru aberații cromozomiale pe limfocite umane. In vivo bromura de butilscopolamină a demonstrat un rezultat negativ pentru genotoxicitate (testul micronucleului măduvei osoase la șoarece). Nu sunt disponibile studii pe termen lung la animale privind potențialul carcinogen. Două studii de toxicitate cronică efectuate pe șobolani pe o perioadă de peste 26 de săptămâni, la doze de până la 1000 mg/kg greutate corporală, nu au evidențiat nicio dovadă a proprietăților neoplastigene pentru bromura de butilscopolamină.
În studiile la animale privind toxicitatea acută, subacută și cronică a paracetamolului la șobolani și șoareci, s-au observat leziuni gastrointestinale, modificări ale hemoleucogramei, modificări degenerative ale parenchimului hepatic și renal, precum și necroze. Motivul pentru aceste modificări este, pe de o parte mecanismul de acțiune, și pe de altă parte metabolizarea paracetamolului. Acei metaboliți care sunt probabil cauza efectelor toxice și a modificărilor care au rezultat în organe au fost identificați și la om. În timpul utilizării pe termen lung (1 an) în intervalul de doze terapeutice maxime, au fost observate cazuri foarte rare de hepatită cronică agresivă reversibilă. La doze subtoxice, simptomele de intoxicație pot apărea după trei săptămâni de administrare. Prin urmare, paracetamolul nu trebuie administrat pe perioade mai lungi de timp și la doze mai mari.
Studiile ample nu au evidențiat nicio dovadă de risc toxic și genetic relevant pentru paracetamol în intervalul de doze terapeutice, adică netoxice.
Studiile de genotoxicitate și carcinogenitate la șobolani și șoareci au dat rezultate diferite. Pe baza datelor biotestului NTP (National Toxicology Program, program național de toxicologie) la șobolani și șoareci, Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului (Agency for Research on Cancer, IARC) nu clasifică paracetamolul ca genotoxic și carcinogenic.
Paracetamolul traversează placenta.
Nu există studii convenționale care să utilizeze standardele acceptate în prezent pentru evaluarea toxicității asupra funcției de reproducere și dezvoltării. Studiile la animale și experiența la om până în prezent nu au arătat nicio dovadă a efectului teratogen. Nu sunt disponibile studii privind impactul asupra fertilității și nici studii pre/postnatale.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Nucleul comprimatului
Amidon de porumb pregelatinizat
Povidonă K30
Acid stearic
Crospovidonă
Celuloză microcristalină
Croscarmeloză sodică
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Filmul comprimatului
Hipromeloză
Dioxid de titan
Macrogol 6000
Talc
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții special de păstrare.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Cutie cu blistere PVC-PVDC/Al conținând 10 sau 20 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Dr. Reddy’s Laboratories Romania SRL
Str. Daniel Danielopolu, nr. 30-32, spațiul 1, etaj 5, Sector 1, Bucureşti
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
16903/2026/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data primei autorizări: Septembrie 2026
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2026