PARACETAMOL FRESENIUS 10 mg/ml

Rezumatul caracteristicilor produsului (RCP)

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Paracetamol Fresenius 10 mg/ml soluție perfuzabilă

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Fiecare ml de soluție conține paracetamol 10 mg.

Fiecare flacon a 100 ml conține paracetamol 1000 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluție perfuzabilă.

Soluția este limpede, incoloră și fără particule vizibile. pH-ul este între 5,2 și 6,0.

Osmolalitatea este cuprinsă între 250 și 330 mOsm/kg.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Paracetamol Fresenius este indicat pentru tratamentul pe termen scurt al durerii moderate, mai ales în urma unei intervenții chirurgicale și pentru tratamentul pe termen scurt al febrei, atunci când administrarea intravenoasă este justificată clinic de către nevoia urgentă de a trata durerea sau hipertermia și/sau atunci când utilizarea altor căi de administrare nu este posibilă.

Acest medicament este indicat la adulți, adolescenți și copii cu greutatea corporală mai mare de 33 kg.

4.2 Doze și mod de administrare

Administrare intravenoasă.

Acest medicament este destinat exclusiv utilizării la adulți, adolescenți și copii cu greutatea corporală mai mare de 33 kg.

Doze:

Dozare pe baza greutății corporale a pacientului (a se vedea mai jos tabelul cu modul de dozare):

Greutatea pacientuluiDoza pe administrareVolumul pe administrareVolumul maxim de Paracetamol Fresenius 10 mg/ml soluție perfuzabilă pe administrare, calculat pentru limita superioară de greutate a grupului (ml)**Doza zilnică maximă*
> 33 kg până la ≤ 50 kg15 mg/kg1,5 ml/kg75 ml60 mg/kg, fără a depăși 3 g
> 50 kg și cu factori de risc suplimentari pentru hepatotoxicitate1 g100 ml100 ml3 g
> 50 kg și fără factori de risc suplimentari pentru hepatotoxicitate1 g100 ml100 ml4 g

*Doza zilnică maximă: Doza zilnică maximă, așa cum este prezentată în tabelul de mai sus, este pentru pacienții care nu primesc alte medicamente care conțin paracetamol și trebuie ajustată corespunzător, dacă se administrează concomitent astfel de medicamente.

**Pentru pacienții cu greutate mai mică, sunt necesare volume mai mici.

  • - Intervalul minim dintre administrări trebuie să fie de cel puțin 4 ore.
  • - Nu se vor administra mai mult de 4 doze în decurs de 24 de ore.

Insuficiență renală

La pacienții cu insuficiență renală, intervalul minim dintre administrări trebuie modificat conform următoarei scheme:

Clearance al creatinineiInterval de administrare
Clcr ≥ 50 ml/min4 ore
Clcr 10-50 ml/min6 ore
Clcr < 10 ml/min8 ore

Insuficiență hepatică

La pacienții adulți cu insuficiență hepatică cronică sau boală hepatică activă compensată, insuficiență hepatocelulară, etilism cronic, malnutriție cronică (depozite hepatice reduse de glutation), deshidratare, sindrom Gilbert sau cu greutatea corporală mai mică de 50 kg, doza zilnică maximă nu trebuie să depășească 3 g (vezi pct. 4.4).

Pacienți vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere faptul că insuficiența renală și/sau hepatică este mult mai frecventă la pacienții cu vârsta peste 65 de ani (vezi pct. 5.2).

Mod de administrare:

Aveți grijă atunci când prescrieți și administrați Paracetamol Fresenius 10 mg/ml soluție perfuzabilă să evitați erorile de dozare datorate confuziei între miligrame (mg) și mililitri (ml), care pot conduce la supradozare accidentală și deces. Asigurați-vă că doza corespunzătoare este comunicată și administrată. Când scrieți rețeta, completați atât doza totală exprimată în mg, cât și doza totală exprimată în volum. Asigurați-vă că doza este măsurată și administrată cu precizie.

Numai pentru o singură administrare. Soluția rămasă neutilizată trebuie aruncată.

Înainte de administrare, medicamentul trebuie inspectat vizual pentru prezența de particule vizibile și modificări de culoare.

Soluția de paracetamol se administrează în perfuzie intravenoasă cu durata de 15 minute.

Pentru instrucțiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicații

  • Hipersensibilitate la substanța activă, la clorhidratul de propacetamol (precursor al paracetamolului) sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1
  • Insuficiență hepatocelulară severă (valoare Child-Pugh > 9)

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Atenționări

RISC DE ERORI DE MEDICAȚIE

Aveți grijă să fie evitate erorile de dozare datorate confuziei între miligrame (mg) și mililitri (ml), care pot conduce la supradozare accidentală și deces (vezi pct. 4.2).

Se recomandă utilizarea unui tratament analgezic oral imediat ce această cale de administrare poate fi utilizată.

Pentru a evita riscul de supradozaj, trebuie verificat faptul că nu sunt administrate alte medicamente care conțin paracetamol sau clorhidrat de propacetamol.

Dozele mai mari decât cele recomandate implică riscul de apariție a leziunilor hepatice foarte grave. Semnele și simptomele clinice ale afectării hepatice (incluzând hepatită fulminantă, insuficiență hepatică, hepatită colestatică, hepatită citolitică) sunt observate cel mai devreme după 2 zile și până la maximum 4-6 zile după administrare. Tratamentul cu antidot trebuie administrat cât mai devreme posibil (vezi pct. 4.9).

Paracetamolul poate provoca reacții cutanate grave. Pacienții trebuie informați cu privire la primele semne ale reacțiilor cutanate grave, iar administrarea medicamentului trebuie întreruptă la prima apariție a erupțiilor cutanate tranzitorii sau oricărui alt semn de hipersensibilitate.

Au fost raportate cazuri de acidoză metabolică cu diferență anionică crescută (HAGMA) cauzată de acidoza indusă de piroglutamat, la pacienți cu boală severă, de exemplu insuficiență renală severă și septicemie sau la pacienți cu malnutriție sau alte surse de deficit de glutation (de exemplu, etilism cronic) care au fost tratați cu paracetamol în doză terapeutică, pe o perioadă îndelungată sau în cazul utilizării concomitente de paracetamol și flucloxacilină. Dacă se suspectează HAGMA cauzată de acidoza indusă de piroglutamat, se recomandă întreruperea promptă a utilizării paracetamolului și monitorizarea atentă. Măsurarea 5-oxoprolinei în urină poate fi utilă pentru a identifica acidoza indusă de piroglutamat drept cauză subiacentă a HAGMA la pacienții cu factori de risc multipli. În cazul continuării tratamentului cu flucloxacilină după oprirea administrării paracetamolului, se recomandă să se verifice că nu mai există semne de HAGMA, întrucât există posibilitatea ca flucloxacilina să mențină tabloul clinic de HAGMA (vezi pct. 4.5).

Ca pentru toate soluțiile perfuzabile, este necesară monitorizarea atentă, în special la sfârșitul perfuziei, pentru a evita producerea emboliei gazoase (vezi pct. 6.6).

Paracetamolul trebuie utilizat cu prudență deosebită în următoarele situații:

  • Disfuncție hepatică și insuficiență hepatocelulară (valoare Child-Pugh ≤ 9)
  • Afecțiuni hepatobiliare
  • Sindrom Meulengracht Gilbert (icter familial non-hemolitic)
  • Insuficiență renală severă (clearance al creatininei 10-30 ml/minut), vezi pct. 4.2 și 5.2
  • Etilism cronic
  • Malnutriție cronică (depozite hepatice reduse de glutation)
  • Administrarea nutriției parenterale totale (NPT)
  • Administrarea inductorilor enzimatici
  • Administrarea medicamentelor hepatotoxice
  • La pacienții care suferă de deficiență genetică de G-6-PD (favism), după administrarea de paracetamol, este posibilă apariția anemiei hemolitice datorate alocării reduse de glutation
  • Deshidratare

Efectele asupra testelor de laborator

Paracetamolul poate influența determinarea acidului uric din sânge prin metoda cu acid fosfotungstic, precum și determinarea glicemiei prin metoda cu peroxidaza glucozo-oxidazică.

Excipienți cu efect cunoscut

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conține sodiu”.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

  • Probenecidul determină o scăderea de aproape 2 ori a clearance-ului paracetamolului prin inhibarea conjugării acestuia cu acidul glucuronic. Trebuie avută în vedere scăderea dozei de paracetamol în cazul tratamentului concomitent cu probenecid.
  • Salicilamida poate prelungi timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al paracetamolului.
  • Se recomandă prudență atunci când se administrează concomitent medicamente cu proprietăți inductoare enzimatic. Astfel de substanțe includ, dar nu se limitează la rifampicină și barbiturice. Alte medicamente care interacționează cu enzimele hepatice citocrom sau sunt substraturi pentru acestea - de exemplu, antidepresive triciclice, izoniazidă și unele medicamente antiepileptice (carbamazepină, fenitoină, fenobarbital, primidonă) - trebuie administrate concomitent cu precauție.
  • Rapoarte izolate descriu apariția hepatotoxicității neașteptate la pacienți care consumă alcool etilic sau medicamente cu efect inductor enzimatic (vezi pct. 4.9).
  • Administrarea concomitentă de paracetamol și cloramfenicol poate prelungi acțiunea cloramfenicolului.
  • Administrarea concomitentă de paracetamol și AZT (zidovudină) crește tendința de apariție a neutropeniei.
  • Administrarea concomitentă de paracetamol și contraceptive orale poate reduce timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al paracetamolului.
  • Utilizarea concomitentă a paracetamolului (4 g/zi timp de cel puțin 4 zile) cu anticoagulante orale poate duce la variații ușoare ale valorilor INR. În acest caz, trebuie crescut gradul de monitorizare a valorilor INR în timpul administrării concomitente, cât și timp de 1 săptămână după întreruperea tratamentului cu paracetamol.
  • Se recomandă precauție la utilizarea concomitentă a paracetamolului cu flucloxacilină, deoarece administrarea concomitentă a fost asociată cu acidoză metabolică cu diferență anionică crescută cauzată de acidoza indusă de piroglutamat, în special la pacienții cu factori de risc (vezi pct. 4.4).

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Sarcina:

Experiența clinică a administrării intravenoase de paracetamol este limitată. Cu toate acestea, un volum amplu de date înregistrate în urma administrării orale de doze terapeutice de paracetamol la gravide nu evidențiază apariția de malformații sau a toxicităților la făt/nou-născut.

Studiile epidemiologice privind neurodezvoltarea la copiii expuși la paracetamol in utero prezintă rezultate echivoce. Dacă situația clinică o impune, paracetamolul poate fi utilizat în timpul sarcinii, însă se va utiliza cea mai mică doză eficientă pentru cel mai scurt interval de timp și se va administra cât mai rar posibil.

Alăptarea:

După administrare orală, paracetamolul este excretat în cantități mici în laptele matern. Nu au fost raportate reacții adverse la sugari. În consecință, Paracetamol Fresenius poate fi utilizat la femeile care alăptează.

Fertilitatea:

Toxicitatea asupra funcției de reproducere nu a fost complet evaluată (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Paracetamol Fresenius nu are nicio influență sau are influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.

4.8 Reacții adverse

Evaluarea reacțiilor adverse se face pe baza următoarelor definiții ale frecvențelor:

Foarte frecvente ≥ 1/10

Frecvente ≥ 1/100 și < 1/10

Mai puțin frecvente ≥ 1/1000 și < 1/100

Rare ≥ 1/10000 și < 1/1000

Foarte rare < 1/10000

Cu frecvență necunoscută care nu poate fi estimată din datele disponibile

Ca în cazul tuturor medicamentelor care conțin paracetamol, reacțiile adverse sunt rare sau foarte rare. Acestea sunt prezentate în tabelul următor:

Aparate, sisteme și organeFrecventeRareFoarte rareCu frecvență necunoscută
Tulburări hematologice și limfaticeTrombocitopenie, leucopenie, neutropenie, agranulocitoză
Tulburări ale sistemului imunitarȘoc anafilactic*, reacție de hipersensibilitate*, bronhospasm*
Tulburări metabolice și de nutrițieAcidoză metabolică cu diferență anionică crescută (HAGMA)**
Tulburări cardiaceTahicardie
Tulburări vasculareHipotensiune arterială
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanatReacții cutanate grave***, erupții cutanateEritem, înroșirea feței, prurit
tranzitorii*, urticarie*
Tulburări generale și la nivelul locului de administrareReacții la locul de administrare (durere și senzație de arsură)Stare generală de rău
Investigații diagnosticeValori crescute ale transaminazelor

* Cazuri foarte rare de reacții de hipersensibilitate sub formă de șoc anafilactic, urticarie, erupții cutanate tranzitorii au fost raportate și necesită întreruperea tratamentului.

** Acidoză metabolică cu diferență anionică crescută: La pacienții cu factori de risc care utilizează paracetamol au fost observate cazuri de acidoză metabolică cu diferență anionică crescută cauzată de acidoza indusă de piroglutamat (vezi pct. 4.4). La acești pacienți, acidoza indusă de piroglutamat poate apărea ca o consecință a deficitului de glutation.

*** Cazuri foarte rare de reacții cutanate grave au fost raportate și necesită întreruperea tratamentului.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la

Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478-RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Prezintă risc crescut de afectare hepatică (inclusiv hepatită fulminantă, insuficiență hepatică, hepatită colestatică, hepatită citolitică) pacienții vârstnici, copiii mici, pacienții cu tulburări hepatice, etilism cronic, malnutriție cronică, precum și pacienții cărora li se administrează concomitent medicamente care produc inducție enzimatică. În aceste cazuri, supradozajul poate fi fatal.

Simptome ale supradozajului

În general, simptomele apar în decursul primelor 24 ore și constau în: greață, vărsături, anorexie, paloare și durere abdominală.

Supradozajul cu 7,5 g sau mai mult de paracetamol administrat în doză unică la adulți sau 140 mg/kg corp, în administrare unică la copii și adolescenți, duce la necroză celulară hepatică, care poate cauza necroză completă și ireversibilă și ulterior insuficiență hepatocelulară, acidoză metabolică și encefalopatie. Aceasta poate evolua către comă și câteodată către deces. În același timp, pot să apară creșteri ale valorilor serice ale transaminazelor hepatice (AST, ALT), lactat dehidrogenazei și bilirubinei, în combinație cu scăderea valorilor protrombinemiei, modificări care pot apărea la 12-48 de ore după administrare.

Simptomele clinice ale lezării hepatice devin evidente, de obicei, după 2 zile și ating un maximum după 4-6 zile.

De asemenea, poate apărea insuficiența renală acută cu necroză tubulară acută. Au fost raportate și aritmii cardiace, precum și pancreatită.

Tratamentul supradozajului

  • Spitalizare de urgență.
  • Înaintea începerii tratamentului și cât mai devreme posibil după producerea supradozajului, trebuie prelevată o probă de sânge pentru determinarea concentrației plasmatice a paracetamolului.
  • Tratamentul include administrarea antidotului, N-acetilcisteină (NAC) pe cale intravenoasă sau orală, dacă este posibil, în primele 10 ore după producerea supradozajului. N-acetilcisteina poate asigura un anumit nivel de protecție chiar dacă este administrată după 10 ore de la producerea supradozajului dar, în acest caz, perioada de tratament trebuie să fie prelungită.
  • Tratament simptomatic.
  • Testele hepatice trebuie efectuate la începutul tratamentului și trebuie repetate la fiecare 24 de ore. În mod normal, valorile transaminazelor hepatice revin la normal în una-două săptămâni, odată cu recuperarea în totalitate a funcției hepatice. Totuși, în cazurile foarte severe, poate fi necesar transplantul hepatic.
  • Hemodializa poate reduce concentrația plasmatică a paracetamolului, dar efectele sunt limitate.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: alte analgezice și antipiretice, anilide, cod ATC: N02BE01.

Mecanism de acțiune

Mecanismul exact de acțiune analgezică și antipiretică al paracetamolului nu este încă pe deplin cunoscut. Probabil implică efecte centrale și periferice.

Efecte farmacodinamice

Paracetamol Fresenius asigură debutul ameliorării durerii în decurs de 5-10 minute după administrare. Efectul analgezic maxim este obținut în decurs de 1 oră și analgezia persistă, de obicei, 4-6 ore.

Paracetamol Fresenius reduce febra în decurs de 30 minute după administrare. Durata efectului antipiretic este de cel puțin 6 ore.

5.2 Proprietăți farmacocinetice

Adulți

Absorbție

Profilul farmacocinetic al paracetamolului este linear în cazul utilizării unor doze de până la 2 g în administrare unică sau repetată timp de 24 ore.

Biodisponibilitatea paracetamolului după administrarea în perfuzie a 500 mg și 1 g este similară celei observate după administrarea în perfuzie a 1 g și, respectiv, 2 g propacetamol (corespunzător la 500 mg și, respectiv, 1 g paracetamol).

Concentrația plasmatică maximă (Cmax) a paracetamolului, observată la sfârșitul unei perfuzii intravenoase cu 500 mg și 1 g paracetamol cu durata de 15 minute, este de aproximativ 15 μg/ml și, respectiv, 30 μg/ml.

Distribuție

Volumul de distribuție al paracetamolului este de aproximativ 1 l/kg. Paracetamolul nu este legat în proporție foarte mare de proteinele plasmatice (aproximativ 10%). La 20 de minute după perfuzarea a 1 g paracetamol, au fost observate concentrații semnificative de paracetamol (aproximativ 1,5 μg/ml) în lichidul cefalorahidian.

Metabolizare

Paracetamolul este metabolizat în cea mai mare parte în ficat, pe două căi hepatice principale: conjugarea cu acidul glucuronic și conjugarea cu acidul sulfuric. La doze care depășesc dozele terapeutice, cea de-a doua cale menționată este saturată rapid. O mică parte (sub 4%) este metabolizată de către citocromul P450, obținându-se un metabolit reactiv (N-acetil-benzochinonimina) care, la doze normale, este detoxifiat rapid prin reducere cu glutation și este eliminat în urină după conjugarea cu cisteină și acid mercapturic. Totuși, în cazul supradozajului sever, cantitatea acestui metabolit toxic este crescută.

Eliminare

Metaboliții paracetamolului sunt excretați, în principal, în urină. 90% din doza administrată este excretată în decurs de 24 ore, în principal sub formă de glucurono-conjugați (60-80%) și sulfoconjugați (20-30%). Mai puțin de 5% este eliminat sub formă nemodificată. Timpul de înjumătățire plasmatică este de 2,7 ore, iar clearance-ul total este de 18 l/h.

Grupe speciale de pacienți

Insuficiență renală

În caz de insuficiență renală severă (clearance al creatininei 10-30 ml/minut), eliminarea paracetamolului este ușor întârziată, timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare variind între 2 și 5,3 ore. Pentru glucurono-conjugați și sulfo-conjugați, viteza de eliminare este de 3 ori mai scăzută la pacienții cu insuficiență renală severă decât la voluntarii sănătoși. De aceea, se recomandă creșterea intervalului minim dintre administrări la 6 ore, în cazul administrării paracetamolului la pacienții cu insuficiență renală severă (clearance al creatininei 10-30 ml/minut) (vezi pct. 4.2).

Vârstnici

Parametrii farmacocinetici și metabolizarea paracetamolului nu suferă modificări la vârstnici. Nu este necesară ajustarea dozei în cazul administrării la acest grup de pacienți.

5.3 Date preclinice de siguranță

Datele preclinice de siguranță nu indică vreun risc uman deosebit, pe lângă informațiile deja prezentate în celelalte puncte ale acestui RCP. Studiile de toleranță locală ale paracetamolului efectuate la șobolani și iepuri au arătat o toleranță bună. Absența hipersensibilității de contact întârziate a fost testată la cobai.

Nu există studii convenționale care să utilizeze standardele acceptate în prezent pentru evaluarea toxicității asupra funcției de reproducere și dezvoltării.

S-a constatat că paracetamolul este necancerigen la șobolani masculi, precum și la șoareci masculi și femele. Dovezi echivoce privind activitatea cancerigenă au fost observate la șobolani femele, pe baza unei incidențe crescute a leucemiei cu celule mononucleare.

O analiză comparativă a datelor din literatură privind genotoxicitatea și carcinogenitatea paracetamolului a arătat că efectul genotoxic apare doar la doze mai mari decât cele recomandate, determinând efecte toxice severe, inclusiv toxicitate pronunțată la nivelul ficatului și măduvei osoase. Valoarea prag pentru genotoxicitate nu este atinsă la doze terapeutice de paracetamol.

6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Manitol (E421)

Citrat de sodiu dihidrat

Monotioglicerol

Acid acetic (pentru ajustarea pH-ului)

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

Apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilități

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la pct. 6.6.

6.3 Perioada de valabilitate

Flaconul înainte de deschidere

2 ani

După prima deschidere

Stabilitatea fizică și chimică a medicamentului în timpul utilizării a fost demonstrată pentru 24 de ore, la 25oC.

Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat, cu excepția cazului în care modul de deschidere exclude riscul de contaminare microbiană. Dacă medicamentul nu este utilizat imediat, responsabilitatea privind perioadele și condițiile de păstrare după deschidere, înainte de utilizare, revine utilizatorului.

După diluare

Perioada de valabilitate după diluare cu soluție de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau cu soluție de glucoză 50 mg/ml (5%) ori cu un amestec din cele două: Stabilitatea fizică și chimică a medicamentului în timpul utilizării a fost demonstrată pentru 48 de ore, la temperaturi de până la 30oC. Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat, cu excepția cazului în care modul de deschidere exclude riscul de contaminare microbiană. Dacă medicamentul nu este utilizat imediat, responsabilitatea privind perioadele și condițiile de păstrare după deschidere, înainte de utilizare, revine utilizatorului.

6.4 Precauții speciale pentru păstrare

A se păstra flacoanele în cutie pentru a fi protejate de lumină.

Pentru condițiile de păstrare ale medicamentului diluat, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura și conținutul ambalajului

Flacoanele din polietilenă de joasă densitate (PEJD) sunt prevăzute cu un capac care conține un port pentru administrare și un port pentru adăugare, cele două fiind separate și clar identificabile pentru perfuzare, respectiv pentru injectare. Un disc din cauciuc permite introducerea acului.

Mărimea ambalajelor:

10 x 100 ml

40 x 100 ml

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauții speciale pentru eliminare și alte instrucțiuni de manipulare

Manipulare

Ca pentru toate soluțiile perfuzabile ambalate în flacoane, trebuie amintit faptul că este necesară monitorizarea atentă, în special la sfârșitul perfuziei, indiferent de calea de perfuzare. Această monitorizare la sfârșitul perfuziei se aplică în special în cazul perfuzării printr-o venă centrală, pentru a evita producerea emboliei gazoase.

Compatibilitate

Paracetamol Fresenius 10 mg/ml soluție perfuzabilă poate fi diluat cu soluție de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau cu soluție de glucoză de 50 mg/ml (5%), în proporție de până la 1:10 (1 volum Paracetamol Fresenius 10 mg/ml soluție perfuzabilă în 9 volume de soluție de diluare) ori cu un amestec din cele două soluții.

Soluția diluată trebuie inspectată vizual și nu trebuie utilizată dacă prezintă opalescență, particule vizibile sau precipitat.

Eliminare

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

FRESENIUS KABI ROMANIA SRL

Strada Henri Coandă, Nr. 2, Oraș Ghimbav, Județ Brașov, România

8. NUMĂRUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

16862/2026/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Data primei autorizări: august 2026

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

August 2026