AMIKACINA ATB 500 mg/2 ml

1. Ce este Amikacină Atb și pentru ce se utilizează

Amikacină Atb face parte dintr-un grup de antibiotice numite „aminoglicozide”.

Este indicat pentru tratamentul pe termen scurt al infecțiilor grave datorate unor tulpini sensibile de bacterii.

S-ar putea să primiți Amikacină Atb pentru a trata următoarele infecții:

• Infecții ale plămânilor și ale căilor respiratorii inferioare, inclusiv pneumonie
• Infecții ale oaselor și articulațiilor
• Infecție a sistemului nervos central (inclusiv meningită)
• Infecții ale pielii și ale țesuturilor moi, inclusiv rănile provocate de arsuri
• Infecții în interiorul abdomenului, inclusiv inflamația peritoneului (membrana care căptușește cavitatea abdominală și acoperă organele abdominale)
• Infecții după operații chirurgicale
• Infecții ale rinichilor, ale canalelor urinare și ale vezicii urinare
• Inflamație bacteriană a mucoasei interioare a inimii

Acest medicament poate fi utilizat, de asemenea, în tratamentul pacienților cu o inflamație a întregului organism care apare în asociere cu, sau se suspectează a fi asociată cu, oricare dintre infecțiile enumerate mai sus.

2. Ce trebuie să știți înainte să vi se administreze Amikacină Atb

Amikacină Atb nu trebuie administrat dacă:

• sunteți alergic la amikacină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6).
• sunteți alergic la alte substanțe similare (alte aminoglicozide).
• sunteți tratat cu ataluren (medicament utilizat în distrofia musculară Duchenne, o boală neuromusculară genetică rară).

Atenționări și precauții

Discutați cu medicul dumneavoastră înainte de a vi se administra acest medicament dacă:

• aveți probleme cu rinichii
• ați avut probleme cu rinichii sau auditive după administrarea altor antibiotice
• aveți dificultăți de auz sau amețeli (tinitus)
• dezvoltați tulburări musculare, cum ar fi miastenia gravis severă (o boală care provoacă slăbiciune musculară) sau parkinsonismul
• sunteți în vârstă
• în cazul unui stadiu destul de avansat al cirozei hepatice (boală hepatică cronică severă), dumneavoastră sau membrii familiei dumneavoastră au o boală cu mutații mitocondriale (o afecțiune genetică) sau pierderea auzului din cauza medicamentelor antibiotice, vă sfătuim să vă informați medicul sau farmacistul înainte de a lua o aminoglicozidă; anumite mutații mitocondriale pot crește riscul de pierdere a auzului cu acest produs. Medicul dumneavoastră vă poate recomanda testarea genetică înainte de administrarea Amikacină Atb.

Dacă oricare dintre cele de mai sus se aplică în cazul dumneavoastră, discutați cu medicul dumneavoastră sau cu asistenta medicală înainte de a utiliza acest medicament.

Amikacină Atb împreună cu alte medicamente

Spuneți medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luați, ați luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente, inclusiv medicamente administrate fără prescripție medicală.

Unele medicamente pot interacționa cu altele. Spuneți medicului dumneavoastră dacă administrați:

• diuretice, cum ar fi furosemidul sau acidul etacrinic
• alte medicamente care vă pot afecta rinichii sau auzul, cum ar fi bacitracina, cisplatinul, amfotericina B, ciclosporina, tacrolimus, cefaloridina, paromomicina, viomicina, polimixina B, colistina, vancomicina sau alte aminoglicozide
• alte antibiotice care aparțin grupului beta-lactamic, cum ar fi penicilina
• bifosfonați (utilizați pentru tratarea osteoporozei și a bolilor similare)
• vitamina B1 (tiamina)
• medicamente compuse din platină
• relaxante musculare
• indometacina, un medicament antiinflamator, poate crește cantitatea de amikacină absorbită la nou-născuți
• ataluren (utilizat în distrofia musculară Duchenne, o boală genetică neuromusculară rară).

Sarcină, alăptare și fertilitatea

Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să rămâneți gravidă, adresați-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a vi se administra acest medicament.

Medicul dumneavoastră va utiliza acest medicament numai dacă beneficiile așteptate depășesc orice risc potențial pentru copilul dumneavoastră.

Cereți sfatul medicului dumneavoastră înainte de a administra orice medicament.

Conducerea vehiculelor și folosirea utilajelor

Nu conduceți sau folosiți mașina dacă aveți reacții adverse (cum ar fi amețeli) care vă pot diminua capacitatea de reacție.

Amikacină Atb conține metabisulfit de sodiu (E 223) și sodiu

Acest medicament conține 13,2 mg metabisulfit de sodiu pe flacon, care poate provoca rar reacții de hipersensibilitate grave (alergie severă) și bronhospasm (dificultăți de respirație).

Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol (23 mg) sodiu pe flacon, adică practic „nu conține sodiu”.

3. Cum se administrează Amikacină Atb

Acest medicament este de obicei administrat prin injecție intramusculară. De asemenea, poate fi administrat intravenos în bolus sau după diluare sub formă de perfuzie.

Doza

Medicul dumneavoastră va stabili doza corectă de amikacină pentru dumneavoastră și cât de des trebuie administrată.

Doza va depinde de greutatea dumneavoastră, de vârsta dumneavoastră, de infecția pe care o aveți, de cât de bine vă funcționează rinichii, dacă aveți probleme de auz și orice alte medicamente pe care le administrați.

De obicei, va fi administrat o dată sau de două ori pe zi, timp de până la 10 zile.

Pe parcursul tratamentului, este posibil să vă supuneți unor teste de sânge pentru a monitoriza funcția renală și nivelul de amikacină din sânge și vi se poate cere să furnizați probe de urină.

Este posibil să vi se facă teste de auz înainte și în timpul tratamentului pentru a verifica dacă există semne de efecte secundare. Medicul dumneavoastră vă poate ajusta doza pe baza rezultatelor acestor teste.

Utilizarea la copii şi adolescenţi

Amikacină Atb, ca toate aminoglicozidele, trebuie utilizat cu prudență la nou-născuții prematuri și nou-născuți.

Dacă vi se administrează mai mult Amikacină Atb decât trebuie

Dacă credeți că vi s-a administrat prea mult din acest medicament, vă rugăm să spuneți medicului sau asistentei medicale imediat.

Supradozajul poate provoca afectarea rinichilor și a nervilor urechii sau un blocaj al funcției musculare (paralizie). În acest caz, perfuzia cu amikacină trebuie oprită.

Dacă aveți întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui medicament, adresați-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale.

4. Reacții adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacții adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Dacă observați oricare dintre următoarele reacții adverse severe, contactați imediat medicul dumneavoastră:

Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10 000 persoane)

• paralizie respiratorie

Cu frecvență necunoscută (frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile)

• umflarea feței, a buzelor sau a limbii, erupții pe piele, dificultăți de respirație, deoarece acestea pot fi semne ale unei reacții alergice
• țiuituri în urechi sau pierderea auzului (surzenie)
• probleme cu rinichii, inclusiv o reducere a debitului de urină (insuficiență renală acută)
• paralizie

Alte reacții adverse includ:

Mai puțin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 de persoane):

• infecții sau creșterea bacteriilor rezistente
• greață, vomă
• amețeală, vertij
• mișcări involuntare ale ochilor (nistagmus)
• afectarea tubilor renali, afectarea rinichilor

Rare (pot afecta până la 1 persoană din 1 000):

• număr anormal de celule sanguine și trombocite, cum ar fi anemie, eozinofilie, leucopenie, granulocitopenie, trombocitopenie
• hipomagneziemie (nivel scăzut de magneziu în sânge)
• tremor, halucinații, cefalee, dezechilibru
• orbire, infarct retinian
• tinitus, pierderea auzului
• hipotensiune arterială (tensiune arterială scăzută)
• mâncărime, urticarie, erupții pe piele, exantem
• artralgie (dureri articulare), contracții musculare
• scăderea cantității de urină pe care o produceți, creșterea creatininei serice, albuminurie, azotemie, eritrocite urinare, leucocite urinare
• pirexie (febra)
• migrenă
• deprimarea funcției respiratorii
• creșterea aspartat aminotransferazei, creșterea alanin aminotransferazei, creșterea fosfatazei alcaline (ușoară și tranzitorie)

Foarte rare (pot afecta până la 1 persoană din 10 000):

• blocaj neuromuscular
• paralizie respiratorie (cazuri izolate) - slăbiciune completă sau severă a mușchilor respiratori

Cu frecvență necunoscută (frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile):

• reacție anafilactică, șoc anafilactic și reacție anafilactoidă, hipersensibilitate
• paralizie
• surditate, surditate neurosenzorială
• apnee (tulburare care vă face să nu mai respirați în timpul somnului), bronhospasm
• insuficiență renală acută, nefropatie toxică (leziuni ale rinichilor medicamentelor, substanțelor chimice toxice), epiteliu urinar.

Dacă Amikacină Atb este injectat direct în ochi, pot apărea probleme grave de vedere.

Raportarea reacțiilor adverse

Dacă manifestați orice reacții adverse, adresați-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale. Acestea includ orice posibile reacții adverse nemenționate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Raportând reacțiile adverse, puteți contribui la furnizarea de informații suplimentare privind siguranța acestui medicament.

5. Cum se păstrează Amikacină Atb

Nu lăsați acest medicament la vederea și îndemâna copiilor.

Nu utilizați acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie și pe eticheta flaconului după „EXP”. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Pentru medicamentul ambalat pentru comercializare: acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.

Pentru medicamentul diluat: soluțiile diluate trebuie utilizate imediat.

Stabilitatea chimică și fizică, în timpul utilizării, a fost demonstrată timp de 24 de ore la 25 °C și la 2-8 °C cu soluție perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) și soluție perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%).

Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, timpii și condițiile de păstrare în timpul utilizării sunt responsabilitatea utilizatorului și nu trebuie să depăşească perioada de timp menţionată mai sus privind stabilitatea chimică şi fizică, cu excepția cazului în care diluarea a avut loc în condiţii aseptice controlate şi validate.

Nu utilizați acest medicament dacă observați particule în flacon sau dacă soluția nu are un aspect incolor pâna la galben deschis.

MEDICAMENTELE EXPIRATE ŞI/SAU NEUTILIZATE TREBUIE RETURNATE LA SPITALE PUBLICE SAU PRIVATE.

Nu aruncați niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebați farmacistul cum să aruncați medicamentele pe care nu le mai folosiți. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. Conținutul ambalajului și alte informații

Ce conține Amikacină Atb

• Substanța activă este amikacina.

1 ml de soluție injectabilă conține 250 mg amikacină (sub formă de sulfat de amikacină). Fiecare flacon cu 2 ml soluție injectabilă conține 500 mg amikacină (sub formă de sulfat).

• Celelalte componente sunt: citrat de sodiu (E 331), metabisulfit de sodiu (E 223), acid sulfuric (pentru ajustarea pH-ului), apă pentru preparate injectabile.

Cum arată Amikacină Atb și conținutul ambalajului

Cutie cu 1 flacon de sticlă tip I, incoloră, transparentă, cu capacitate de 4 ml, închis cu dop din cauciuc bromobutilic, sigilat cu o capsă din aluminiu prevăzută cu sistem flip-off din plastic, ce conține 2 ml soluție injectabilă.

Soluție limpede, incoloră până la galben deschis.

Deținătorul autorizației de punere pe piață:

Antibiotice SA

Str. Valea Lupului nr. 1, 707410 Iași, România

Fabricantul:

Anfarm Hellas S.A.

61st Km National Road Athens Lamia, Schimatari, Viotias, 320 09, Grecia

Acest prospect a fost revizuit în Iulie 2026.

Următoarele informații sunt destinate numai profesioniștilor din domeniul sănătății:

Posologie și mod de administrare

Amikacina este utilizată în general în combinație cu alte antibiotice adecvate. Doza de amikacină depinde de infecție, de starea pacientului și de funcția renală. Îndrumările locale trebuie luate în considerare.

Posologie

Trebuie obținută greutatea corporală a pacientului înainte de tratament pentru calcularea dozei corecte.

Starea funcției renale trebuie să fie estimată prin măsurarea concentrației serice de creatinină sau prin calcularea ratei de eliminare a creatininei endogene. Reevaluarea funcției renale trebuie făcută periodic în timpul tratamentului. Măsurarea ureei din sânge este mult mai puțin fiabilă în acest scop.

Concentrațiile de amikacină în ser trebuie măsurate ori de câte ori este posibil pentru a asigura niveluri adecvate, dar nu excesive. Este de dorit să se măsoare atât concentrațiile maxime, cât și cele minime, în mod intermitent în timpul tratamentului. Trebuie evitate concentrațiile maxime (30-90 minute după injectare) peste 35 mcg/ml și concentrațiile minime (chiar înainte de următoarea doză) peste 10 mcg/ml. Dozajul trebuie ajustat după cum este indicat. La pacienții cu funcție renală normală, se poate utiliza o doză zilnică. Concentrațiile maxime în aceste cazuri pot depăși 35 mcg/ml (vezi Administrare zilnică unică și Insuficiență renală de mai jos).

Adulți și copii peste 12 ani:

Doza intramusculară sau intravenoasă recomandată pentru adulți și adolescenți cu funcție renală normală (clearance-ul creatininei ≥ 50 ml/minut) este de 15 mg/kg/zi, care poate fi administrată ca o singură doză zilnică sau împărțită în 2 doze egale, respectiv 7,5 mg/kg la fiecare 12 ore. Doza zilnică totală nu trebuie să depășească 1,5 g. În endocardită și la pacienții neutropenici febrile, dozajul trebuie să fie de două ori pe zi, deoarece nu există suficiente date care să susțină administrarea o dată pe zi.

Copii cu vârste cuprinse între 4 săptămâni și 12 ani:

Doza intramusculară sau intravenoasă (perfuzie intravenoasă lentă) recomandată la copiii cu funcție renală normală este de 15-20 mg/kg/zi, care poate fi administrată sub formă de 15-20 mg/kg, o dată pe zi; sau sub formă de 7,5 mg/kg la fiecare 12 ore. În endocardită și la pacienții neutropenici febrile, dozajul trebuie să fie de două ori pe zi, deoarece nu există suficiente date care să susțină administrarea o dată pe zi.

Nou-născuți:

O doză inițială de încărcare de 10 mg/kg urmată de 7,5 mg/kg la fiecare 12 ore (vezi pct. 4.4 și 5.2).

Sugari prematuri:

Doza recomandată la prematuri este de 7,5 mg/kg la fiecare 12 ore (vezi pct. 4.4 și 5.2).

Datele privind administrarea zilnică unică la pacienții cu alte infecții sistemice sunt limitate (vezi și mai sus pentru controlul concentrațiilor serice maxime și minime ale amikacinei).

Durata tratamentului este de 7 până la 10 zile. În majoritatea cazurilor, aminoglicozidele sunt indicate doar la începutul tratamentului, atunci când inoculul este potențial ridicat și când există incertitudini cu privire la eficacitatea tratamentului, și pentru o durată de tratament ≤ 5 zile, datorită raportului beneficiu/siguranță (activitate bactericidă/toxicitate corelată cu durata tratamentului). Doza zilnică totală cu toate modurile de administrare nu trebuie să depășească 20 mg/kg/zi. În cazul infecțiilor dificile și complicate în care se ia în considerare un tratament de peste 10 zile, utilizarea amikacinei trebuie reevaluată și, dacă se continuă, trebuie monitorizate funcțiile renală, auditivă și vestibulară, precum și nivelurile serice de amikacină.

La nivelul dozei recomandate, infecțiile necomplicate datorate microorganismelor sensibile la amikacină ar trebui să răspundă în 24 până la 48 de ore. În cazul în care nu se observă un răspuns clinic clar după 3-5 zile, tratamentul trebuie întrerupt și trebuie testată din nou sensibilitatea agentului patogen la antibiotic. Eșecul de a răspunde la infecție se poate datora rezistenței microorganismului sau prezenței unor focare septice care necesită drenaj chirurgical.

Funcția renală afectată

La pacienții cu insuficiență renală reflectată prin clearance-ul creatininei mai mic de 50 ml/minut, administrarea dozei zilnice totale recomandate de amikacină în doze zilnice unice nu este de dorit, deoarece acești pacienți vor avea o expunere prelungită la concentrații minime ridicate. A se vedea mai jos pentru ajustări ale dozei la pacienții cu funcție renală deficitară.

Pentru pacienții cu insuficiență renală care primesc o doză obișnuită de două sau trei ori pe zi, ori de câte ori este posibil, concentrațiile serice de amikacină trebuie monitorizate prin proceduri de dozare adecvate. Dozele trebuie ajustate la pacienții cu insuficiență renală fie prin administrarea de doze normale la intervale prelungite, fie prin administrarea de doze reduse la intervale fixe.

Ambele metode se bazează pe valorile clearance-ului creatininei sau ale creatininei serice a pacientului, deoarece s-a constatat că acestea sunt corelate cu timpul de înjumătățire a aminoglicozidelor la pacienții cu funcție renală diminuată. Aceste scheme de dozare trebuie utilizate împreună cu observații clinice și de laborator atente ale pacientului și trebuie modificate dacă este necesar, inclusiv în cazul în care se efectuează dializă.

Doze normale la intervale extinse

Dacă nu există date privind clearance-ul creatininei și starea pacientului este stabilă, se poate calcula un interval de dozare în ore pentru doza unică normală (adică cea care ar fi administrată pacienților cu funcție renală normală după un program de două ori pe zi, 7,5 mg/kg pe zi) prin înmulțirea creatininei serice a pacientului cu nouă. De exemplu, dacă concentrația serică de creatinină este de 2 mg/100 ml, doza unică recomandată (7,5 mg/kg) trebuie administrată la fiecare 18 ore.

Dozaj redus la intervale de timp fixe între doze

Atunci când amikacina trebuie administrată la un interval de timp fix în insuficiența renală, doza trebuie redusă. La acești pacienți, trebuie măsurate concentrațiile serice de amikacină pentru a asigura o administrare precisă și pentru a evita concentrațiile serice excesive. În cazul în care nu sunt disponibile determinări ale dozării serice și starea pacientului este stabilă, valorile creatininei serice sau ale clearance-ului creatininei serice sunt cei mai ușor de obținut indicatori ai gradului de insuficiență renală care pot fi utilizați ca ghid de dozare.

În primul rând, inițiați terapia prin administrarea unei doze normale, 7,5 mg/kg, ca doză de încărcare. Această doză este aceeași cu doza recomandată în mod normal care ar fi calculată pentru un pacient cu o funcție renală normală, așa cum este descris mai sus.

Pentru a determina mărimea dozelor de întreținere care trebuie administrate la fiecare 12 ore, doza de încărcare trebuie redusă proporțional cu reducerea ratei de eliminare a creatininei la pacient:

Doza de întreținere la fiecare 12 ore = (clearance-ul de creatinină al pacientului [ml/min] ÷ clearanceul de creatinină normal [ml/min]) × 7,5 mg/kg corp

Un ghid alternativ pentru determinarea dozei reduse la intervale de 12 ore (pentru pacienții ale căror valori ale creatininei serice în stare de echilibru sunt cunoscute) este de a împărți doza recomandată în mod normal la creatinina serică a pacientului.

Regimurile de dozare de mai sus nu sunt destinate a fi recomandări rigide, ci sunt furnizate ca ghiduri de dozare atunci când măsurarea nivelului seric de amikacină nu este fezabilă.

Pacienți obezi

Amikacina difuzează slab în țesutul adipos. Doza adecvată poate fi calculată folosind greutatea corporală ideală estimată a pacientului, plus 40 % din exces, ca greutate pentru determinarea mg/kg.

Ajustarea dozei trebuie făcută în funcție de monitorizarea plasmei. Doza maximă de 1,5 g per zi nu trebuie să fie depășită. Durata tratamentului trebuie limitată la 7-10 zile.

Pacienți cu ascită

Trebuie administrate doze mai mari pentru a obține concentrații serice adecvate, având în vedere o distribuție relativ mai mare în compartimentul lichidului extracelular.

Metoda de administrare

Amikacină Atb poate fi administrat intramuscular sau intravenos. Ghidurile locale trebuie luate în considerare.

Administrare intravenoasă

La adulți poate fi administrat fie prin injecție intravenoasă, ca atare (2-3 minute), fie prin perfuzie lentă în decurs de 30 până la 60 de minute.

O perfuzie lentă pe parcursul a 30 de minute, în plus față de concentrațiile serice de amikacină măsurate la 30 de minute după terminarea perfuziei, poate fi considerată un management adecvat, ținând cont de obiectivele farmacocinetice/farmacodinamice și de concentrațiile medicamentului monitorizate la momente adecvate cu o abordare standardizată.

Recomandare specială pentru administrarea intravenoasă la populația pediatrică

La pacienții pediatrici, cantitatea de diluant utilizată va depinde de cantitatea de amikacină tolerată de pacient. În mod normal, soluția trebuie să fie perfuzată pe o perioadă de 30 până la 60 de minute. Sugarii trebuie să primească o perfuzie de 1 până la 2 ore.

Amikacina nu trebuie amestecată cu alte medicamente (cu excepția celor menționate în secțiunea „Instrucțiuni privind manipularea” de mai jos), dar poate fi administrată separat, în conformitate cu doza și calea de administrare recomandate.

Pentru instrucțiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vă rugăm să consultați secțiunea „Instrucțiuni privind manipularea” de mai jos.

Incompatibilități

Amestecarea aminoglicozidelor cu antibiotice β-lactame (peniciline sau cefalosporine) într-o soluție de perfuzie poate duce la o inactivare reciprocă semnificativă. Se poate observa, de asemenea, o scădere a activității serice atunci când o aminoglicozidă sau un antibiotic de tip penicilină este administrat in vivo pe cale separată. Inactivarea aminoglicozidelor are importanță clinică numai la pacienții cu insuficiență renală severă. Inactivarea poate persista în probele de lichide corporale prelevate pentru analize, ceea ce duce la măsurători inexacte ale aminoglicozidelor. Probele trebuie să fie manipulate în mod corespunzător (examinare directă, congelare sau efect β-lactamază).

Sunt cunoscute incompatibilități chimice pentru amfotericină, clorotiazide, eritromicină, heparină, nitrofurantoină, novobiocină, fenitoină, sulfadiazină, tiopentonă, clortetraciclină, vitamina B și vitamina C. Amikacina nu trebuie preamestecată cu aceste medicamente.

Supradozaj

În caz de supradozaj există un risc general de reacții nefro-, oto- și neurotoxice (blocaj neuromuscular). Blocajul neuromuscular cu stop respirator necesită un tratament adecvat, inclusiv aplicarea de calciu ionic (de exemplu, sub formă de gluconat sau lactobionat în soluție 10-20 %). În caz de supradozaj sau de reacție toxică, dializa peritoneală sau hemodializa va ajuta la eliminarea amikacinei din sânge.

Nivelurile de amikacină sunt, de asemenea, reduse în timpul hemofiltrației arteriovenoase continue. La nou-născut, se poate lua în considerare și un schimb de transfuzii.

Instrucțiuni privind manipularea

Medicamentul trebuie să fie inspectat vizual pentru detectarea particulelor și a modificărilor de culoare înainte de administrare. Trebuie utilizate numai soluții limpezi, fără particule.

Soluția îşi poate schimba culoarea de la incolor la galben deschis, dar acest lucru nu înseamnă o pierdere a eficacității.

Fiecare flacon este doar pentru o singură utilizare.

Soluția neutilizată trebuie aruncată.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Administrare în perfuzie intravenoasă

Perfuziile intravenoase se prepară prin diluarea conținutului flaconului cu 100 ml sau 200 ml soluție perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau cu soluție perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%), pentru a obține concentrațiile dorite.

La pacienții pediatrici, trebuie utilizate volume de perfuzie mai mici, suficiente pentru a injecta amikacina pe o perioadă de 30 până la 60 de minute, ajustate în funcție de greutatea corporală a pacientului.