PANTOPRAZOL SANEXCEL 40 mg

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Pantoprazol SaneXcel 40 mg pulbere pentru soluție injectabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare flacon conţine pantoprazol 40 mg (sub formă de pantoprazol sodic sesquihidrat).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru soluţie injectabilă.

Pulbere liofilizată albă, fără urme vizibile de contaminare.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Acest medicament este indicat pentru utilizare la adulți pentru tratamentul:

• Esofagită de reflux.
• Ulcer gastric și duodenal.
• Sindromul Zollinger-Ellison și alte stări hipersecretorii patologice.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Acest medicament trebuie administrat de către un profesionist din domeniul sănătății și sub supraveghere medicală adecvată.

Administrarea intravenoasă de pantoprazol este recomandată numai dacă administrarea orală nu este adecvată. Sunt disponibile date privind utilizarea intravenoasă timp de până la 7 zile. Prin urmare, de îndată ce este posibilă terapia orală, tratamentul intravenos cu pantoprazol trebuie întrerupt și trebuie administrat în schimb 40 mg de pantoprazol pe cale orală.

Doze recomandate

Ulcer gastric şi duodenal, esofagită de reflux

Doza intravenoasă recomandată este de un flacon de Pantoprazol SaneXcel (40 mg de pantoprazol) pe zi.

Sindromul Zollinger-Ellison şi alte stări hipersecretorii patologice

Pentru controlul de lungă durată al sindromului Zollinger-Ellison şi al altor stări hipersecretorii patologice pacienţii trebuie să iniţieze tratamentul cu o doză zilnică de 80 mg pantoprazol. Ulterior, doza poate fi ajustată prin creşterea sau reducerea acesteia, în funcţie de necesităţi, utilizându-se ca reper măsurătorile secreţiei de acid gastric.

În cazul dozelor zilnice de peste 80 mg, acestea trebuie divizate şi administrate în 2 prize în fiecare zi. Este posibilă o creştere temporară a dozei la peste 160 mg pantoprazol, dar aceasta nu trebuie aplicată pe perioade mai lungi decât este necesar pentru controlul corespunzător al acidităţii. În cazul în care este necesar un control rapid al acidităţii, la majoritatea pacienţilor este suficientă o doză iniţială de 2 x 80 mg pantoprazol pentru scăderea secreţiei de acid şi încadrarea în intervalul dorit (< 10 mEq/h) în termen de o oră.

Grupe speciale de pacienți

Copii și adolescenți

Experiența la copii este limitată. Prin urmare, Pantoprazol SaneXcel 40 mg pulbere pentru soluție injectabilă nu este recomandat pentru utilizare la pacienţii cu vârsta sub 18 ani, până când nu există date disponibile

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg de Pantoprazol SaneXcel (o jumătate de flacon de pantoprazol 40 mg) (vezi pct. 4.4).

Pacienţi cu insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei.

Pacienţi vârstnici

La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.

Mod de administrare

Soluţia gata de utilizare este preparată cu 10 ml de soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%). Pentru instrucțiuni privind prepararea soluției înainte de administrare, vezi pct. 6.6. Soluţia preparată poate fi administrată direct sau poate fi administrată după diluarea ulterioară cu 100 ml soluţie injectabilă clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau soluţie injectabilă de glucoză 55 mg/ml (5%).

După preparare soluția trebuie administrată intravenos în decurs de 12 ore.

Medicamentul trebuie administrat intravenos într-un interval cuprins între 2 şi 15 minute.

Pentru instrucțiuni privind reconstituirea și diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă, benzimidazoli substituiți sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

În prezența simptomelor de alarmă

În prezența oricărui simptom de alarmă (de exemplu, pierdere semnificativă neintenționată în greutate, vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) și când se suspectează sau este prezent ulcer gastric, trebuie exclusă neoplasmul malign, deoarece tratamentul cu pantoprazol poate ameliora simptomele și poate întârzia diagnosticul.

Se vor lua în considerare investigații suplimentare dacă simptomele persistă în ciuda tratamentului adecvat.

Insuficiență hepatică

La pacienții cu insuficiență hepatică severă, enzimele hepatice trebuie monitorizate în timpul tratamentului. În cazul unei creșteri a enzimelor hepatice, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.2).

Administrarea concomitentă cu atazanavir

Administrarea concomitentă de atazanavir cu inhibitori ai pompei de protoni nu este recomandată (vezi pct. 4.5). Dacă se consideră că asocierea atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni este inevitabilă, se recomandă monitorizarea clinică atentă (de exemplu, încărcătura virală) în combinație cu o creștere a dozei de atazanavir la 400 mg cu 100 mg de ritonavir. Nu trebuie depășită o doză de pantoprazol de 20 mg pe zi.

Infecții gastrointestinale cauzate de bacterii

Pantoprazolul, la fel ca toți inhibitorii pompei de protoni (IPP), se poate aștepta să crească numărul de bacterii prezente în mod normal în tractul gastrointestinal superior. Tratamentul cu Pantoprazol SaneXcel poate duce la un risc ușor crescut de infecții gastrointestinale cauzate de bacterii precum Salmonella și Campylobacter.

Sodiu

Acest medicament conţine sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză zilnică maximă, adică practic „nu conține sodiu”.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Efectul pantoprazolului asupra absorbției altor medicamente

Din cauza inhibării puternice şi de lungă durată a secreţiei de acid gastric, pantoprazolul poate reduce absorbția medicamentelor cu o biodisponibilitate dependentă de pH-ul gastric, de exemplu unele antifungice azolice cum ar fi ketoconazolul, itraconazolul, posaconazolul şi alte medicamente cum este erlotinib.

Medicamente pentru HIV (atazanavir)

Administrarea concomitentă de atazanavir și alte medicamente anti-HIV a căror absorbție este dependentă de pH, împreună cu inhibitorii pompei de protoni, poate duce la o reducere substanțială a biodisponibilității acestor medicamente anti-HIV și ar putea afecta eficacitatea acestor medicamente. Prin urmare, administrarea concomitentă a inhibitorilor pompei de protoni cu atazanavir nu este recomandată (vezi pct. 4.4).

Anticoagulante cumarinice (fenprocumonă sau warfarină)

Deși în studiile clinice farmacocinetice nu s-a observat nicio interacțiune în timpul administrării concomitente de fenprocumonă sau warfarină, au fost raportate câteva cazuri izolate de modificări ale Raportului Internațional Normalizat (INR) în timpul tratamentului concomitent în perioada de după punerea pe piață. Prin urmare, la pacienții tratați cu anticoagulante cumarinice (de exemplu, fenprocumonă sau warfarină), se recomandă monitorizarea timpului de protrombină/INR după inițierea, întreruperea sau în timpul utilizării neregulate a pantoprazolului.

Alte studii privind interacţiunile

Pantoprazolul este metabolizat în mare parte la nivelul ficatului, prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19, iar printre celelalte căi de metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4. Studiile privind interacţiunile cu medicamente metabolizate pe aceleaşi căi, cum sunt carbamazepina, diazepamul, glibenclamida, nifedipina şi contraceptivele orale care conţin levonorgestrel şi etinilestradiol, nu au indicat interacţiuni clinice semnificative.

Rezultatele unei serii de studii privind interacţiunile au demonstrat că pantoprazolul nu afectează metabolizarea substanţelor active metabolizate de CYP1A2 (cum sunt cafeina, teofilina), CYP2C9 (cum sunt piroxicam, diclofenac, naproxen), CYP2D6 (cum este metoprolol), CYP2E1 (cum este etanolul) sau nu interferă cu absorbţia digoxinei asociată cu p-glicoproteina.

Nu au fost semnalate nici un fel de interacţiuni cu antiacidele administrate concomitent.

Au fost, de asemenea, realizate studii privind interacţiunile la administrarea concomitentă a pantoprazolului cu unele antibiotice (claritromicina, metronidazol, amoxicilina). Nu au fost observate interacţiuni relevante clinic.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu există date adecvate privind utilizarea pantoprazolului la femeile gravide. Studiile la animale au demonstrat toxicitate reproductivă (vezi pct. 5.3). Riscul potențial pentru om este necunoscut. Pantoprazol SaneXcel nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, decât dacă este absolut necesar

Alăptarea

Studiile la animale au arătat excreția pantoprazolului în laptele matern. A fost raportată excreția în laptele uman. Prin urmare, o decizie privind continuarea/întreruperea alăptării sau continuarea/întreruperea tratamentului cu Pantoprazol SaneXcel trebuie luată ținând cont de beneficiul alăptării pentru copil și de beneficiul tratamentului cu Pantoprazol SaneXcel pentru femeie.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Pot apărea reacții adverse la medicament, cum ar fi amețeli și tulburări de vedere (vezi pct. 4.8). Dacă sunt afectați, pacienții nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Aproximativ 5 % dintre pacienţi pot manifesta reacţii adverse la medicament (RAM).

Cea mai frecvent raportată reacție adversă la injecție este tromboflebita la locul injectării. Diareea și cefaleea au apărut la aproximativ 1% dintre pacienți.

Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse raportate pentru pantoprazol, încadrate în următoarea clasificare a frecvențelor:

Foarte frecvente (> 1/10); frecvente (> 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (> 1/1000 şi < 1/100); rare (> 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Pentru toate reacțiile adverse raportate din experiența post-marketing, nu este posibilă aplicarea oricărei frecvențe a reacțiilor adverse și, prin urmare, acestea sunt menționate cu o frecvență „necunoscută”.

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 1. Reacţiile adverse observate în timpul studiilor clinice cu pantoprazol şi în experienţa ulterioară punerii pe piaţă

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Până în prezent nu s-a raportat niciun simptom de supradozaj la om.

Expunerea sistemică de până la 240 mg administrat intravenos timp de 2 minute a fost bine tolerată.

Deoarece pantoprazolul este puternic legat de proteine, acesta nu este uşor dializabil.

În caz de supradozaj cu semne clinice de intoxicaţie, în afară de tratament simptomatic şi de suport, nu există recomandări terapeutice specifice.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai pompei de protoni, cod ATC: A02BC02

Mecanism de acţiune

Pantoprazolul este un benzimidazol substituit care inhibă secreția de acid clorhidric în stomac prin blocarea specifică a pompelor de protoni ale celulelor parietale.

Pantoprazolul este transformat în forma sa activă în mediul acid din celulele parietale, unde inhibă enzima H+, K+-ATPaza, adică etapa finală în producția de acid clorhidric în stomac. Inhibația este dependentă de doză și afectează atât secreția acidă bazală, cât și cea stimulată. Majoritatea pacienților nu prezintă simptome în decurs de 2 săptămâni. Ca și în cazul altor inhibitori ai pompei de protoni și inhibitori ai receptorilor H2, tratamentul cu pantoprazol reduce aciditatea stomacului și, prin urmare, crește gastrina proporțional cu reducerea acidității. Creșterea gastrinei este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de enzima distal de nivelul receptorului celular, poate inhiba secreția de acid clorhidric independent de stimularea de către alte substanțe (acetilcolină, histamina, gastrină). Efectul pantoprazolului este același indiferent dacă este administrat oral sau intravenos.

Valorile gastrinei cresc în timpul tratamentului cu pantoprazol. La utilizarea de scurtă durată, în majoritatea cazurilor aceste valori nu depăşesc limita superioară a valorilor normale. În timpul unui tratament de lungă durată, nivelul de gastrină se dublează în cele mai multe cazuri. Cu toate acestea, o creştere excesivă apare numai în cazuri izolate. Prin urmare, se observă o creştere uşoară până la moderată a numărului de celule endocrine specifice (ECL) în stomac, într-un număr mic de cazuri de tratament de lungă durată (hiperplazie simplă până la adenomatoasă).

Cu toate acestea, conform studiilor efectuate până în prezent, formarea leziunilor precanceroase (hiperplazie atipică) sau a tumorilor carcinoide gastrice descoperite în studiile la animale (vezi pct. 5.3) nu au fost observate la om.

Conform rezultatelor studiilor efectuate pe animale, nu se poate exclude influenţa unui tratament de lungă durată cu pantoprazol cu durata de peste un an asupra parametrilor endocrini ai tiroidei.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Farmacocinetica generală

Farmacocinetica nu variază după administrarea unei doze unice sau repetate. În intervalul de doze cuprins între 10 mg şi 80 mg, cinetica plasmatică a pantoprazolului este liniară atât după administrarea orală, cât şi după cea intravenoasă.

Distribuţie

Legarea pantoprazolului de proteinele serice este de aproximativ 98 %. Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,15 l/kg.

Eliminare

Substanţa este metabolizată aproape exclusiv în ficat. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19, cu o conjugare ulterioară cu sulfatul, iar printre celelalte căi de metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare terminal este de aproximativ 1 oră, iar clearance-ul este de circa 0,1 l/oră/kg. Au existat câteva cazuri de eliminare întârziată la unii subiecţi. Din cauza legăturii specifice a pantoprazolului cu pompele de protoni din celula parietală, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu este corelat cu o durată de acţiune mult mai lungă (inhibarea secreţiei de acid). Eliminarea renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80 %) pentru metaboliţii pantoprazolului, restul fiind excretat prin materiile fecale. Principalul metabolit existent atât în ser, cât şi în urină, este desmetilpantoprazolul, care se conjugă cu sulfatul. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al principalului metabolit (aproximativ 1,5 ore) nu este mai mare decât cel al pantoprazolului.

Caracteristici la pacienți/grupuri speciale de subiecți

Aproximativ 3% din populaţia europeană prezintă un deficit funcţional al enzimei CYP2C19 şi aceste persoane au fost identificate ca metabolizatori lenţi. La aceşti pacienţi, metabolizarea pantoprazolului este catalizată probabil în principal de CYP3A4. După administrarea unei doze unice de pantoprazol de 40 mg, aria medie de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a fost de aproximativ 6 ori mai mare la metabolizatorii lenţi, decât la subiecţii cu enzima CYP2C19 funcţională (metabolizatori rapizi). Valorile medii ale concentraţiilor plasmatice maxime au crescut cu aproximativ 60%. Aceste constatări nu au afectat dozarea pantoprazolului.

Nu este recomandată reducerea dozei când pantoprazolul este administrat la pacienţi cu insuficienţă renală (inclusiv pacienţi trataţi prin dializă). Similar subiecţilor sănătoşi, pantoprazolul are un timp de înjumătăţire plasmatică scurt. Doar mici cantităţi de pantoprazol sunt dializate. Cu toate că principalul metabolit are un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare întârziat într-o proporţie moderată (2-3 ore), excreţia este totuşi rapidă şi, astfel, nu are loc acumularea.

Cu toate că pentru pacienţii cu ciroză hepatică (clasele A şi B conform clasificării Child) valorile timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare cresc până la 7-9 ore, iar valorile ASC se măresc cu un coeficient cuprins între 5 şi 7, concentraţia serică maximă este doar uşor mărită cu un coeficient de 1,5 în comparaţie cu subiecţii sănătoşi.

O creştere uşoară a valorilor ASC şi Cmax la voluntarii în vârstă faţă de subiecţii mai tineri nu este, de asemenea, relevantă din punct de vedere clinic.

Copii şi adolescenţi

După administrarea intravenoasă a unor doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg de pantoprazol la copii cu vârste cuprinse între 2 şi 16 ani nu s-a constatat nicio asociere semnificativă între clearance-ul pantoprazolului şi vârstă sau greutatea corporală. Valoarea ASC şi volumul de distribuţie au fost conforme cu datele obţinute la adulţi.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice convenţionale privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.

În cadrul unor studii cu durata de 2 ani privind carcinogenitatea efectuate la şobolan au fost identificate neoplasme neuroendocrine. În plus, în prestomacul şobolanilor s-au găsit papiloame cu celule scuamoase. Mecanismul care duce la formarea carcinoizilor gastrici prin benzimidazoli substituiţi a fost investigat cu atenţie şi duce la concluzia că aceasta este o reacţie secundară la nivelurile extrem de ridicate de gastrină serică care apar la şobolani în timpul tratamentului cronic cu doze mari. În timpul studiilor cu durata de doi ani efectuate pe rozătoare s-a observat un număr ridicat de tumori hepatice la şobolan şi la femelele de şoarece şi au fost interpretate ca fiind rezultatul unei rate metabolice înalte a pantoprazolului în ficat.

O creștere ușoară a modificărilor neoplazice ale tiroidei a fost observată la grupul de șobolan care au primit cea mai mare doză (200 mg/kg). Apariția acestor neoplasme este asociată cu modificările induse de pantoprazol în descompunerea tiroxinei la ficatul de șobolan. Deoarece doza terapeutică la om este scăzută, nu sunt de așteptat efecte dăunătoare asupra glandelor tiroide.

În studiile privind reproducerea la animale, s-au observat semne de fetotoxicitate ușoară la doze de peste 5 mg/kg. Investigările nu au evidențiat dovezi de afectare a fertilității sau efecte teratogene.

Penetrarea placentei a fost investigată la șobolan și s-a constatat că aceasta crește pe măsura avansării gestației. Ca urmare, concentrația de pantoprazol la făt este crescută cu puțin timp înainte de naștere.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pHlui) Edetat disodic

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la punctul 6.6.

6.3 Perioada de valabilitate

Flacon nedeschis: 30 de luni

Stabilitatea chimică și fizică a soluției gata de utilizare, adică soluția reconstituită de pantoprazol injectabil 40 mg/flacon cu 10 ml de soluție de clorură de sodiu 0,9%, a fost demonstrată pentru 24 de ore la o temperatură de 2-8°C, 12 ore la 30°C ± 2°C și 12 ore la o temperatură nu mai mare de 25°C. Stabilitatea chimică și fizică în timpul utilizării a soluției după diluarea pantoprazolului injectabil 40 mg/flacon cu 100 ml de (0,4 mg/ml) clorură de sodiu 0,9% sau soluție de dextroză 5% sau Ringer lactat a fost demonstrată timp de 12 ore la 25°C.

Din punct de vedere microbiologic, soluția gata de utilizare trebuie utilizată imediat. Dacă nu este utilizată imediat, perioadele şi condiţiile de păstrare înainte de utilizare reprezintă responsabilitatea utilizatorului şi, în mod normal, nu trebuie să depăşească 12 ore la temperaturi cuprinse între 2°C şi 8°C.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi mai mari de 25 °C. Păstraţi flaconul în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire, diluare si prima deschidere vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Flacon tubular de tip I, închis cu dop de cauciuc bromobutilic gri de 20 mm și sigilat cu sigiliu de aluminiu transparent si capac detasabil de culoarea piersicii.

Cutie cu 1 flacon sau 10 flacoane

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

O soluție gata de utilizare se prepară prin injectarea a 10 ml de soluție salină normală 0,9% pentru injecție în flaconul care conține substanța uscată. Soluția gata de utilizare este o soluție limpede, incoloră până la ușor gălbuie și trebuie să fie practic lipsită de particule vizibile. Această soluție se administrează fie direct, fie după amestecarea cu 100 ml de soluție salină injectabilă 0,9% sau soluție injectabilă de glucoză 5%. Pentru diluare se utilizează recipiente din sticlă sau plastic.

Stabilitatea chimică și fizică a soluției gata de utilizare, adică după reconstituire sau reconstituire și diluare, a fost detectată timp de 12 ore la 25°C.

Injecția de pantoprazol 40 mg nu trebuie preparată sau amestecată cu alți solvenți decât cei menționați aici.

Medicamentul trebuie administrat intravenos în decurs de 2-15 minute.

Conținutul flaconului este destinat unei singure utilizări. Orice medicament rămas în flacon sau un medicament al cărui aspect s-a modificat (de exemplu, tulburare sau precipitare) trebuie eliminat în conformitate cu reglementările naționale.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

J.J.Bishop Health a.s.

Rybná 682/14, Staré Město, 110 00 Prague 1

Republica Cehă

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

16587/2026/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Aprilie 2026

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Aprilie 2026.