PANTOPRAZOL ATB 40 mg

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Pantoprazol Atb 40 mg pulbere pentru soluție injectabilă

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Fiecare flacon conţine pantoprazol 40 mg (sub formă de sesquihidrat de sodiu).

Excipient(ți) cu efect cunoscut

Fiecare flacon conţine edetat disodic 1 mg şi hidroxid de sodiu q.s. pentru reglarea pH-ului. Acest medicament conţine mai puțin de 1 mmol de sodiu (23 mg) per flacon, adică practic „nu conține sodiu”.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru soluţie injectabilă.

Pulbere liofilizată de culoare albă până la aproape albă cu aspect poros.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Pantoprazol Atb este indicat la adulți pentru:

• esofagită de reflux
• ulcer gastric și duodenal
• sindromul Zollinger-Ellison și alte stări hipersecretorii patologice.

4.2 Doze și mod de administrare

Acest medicament trebuie administrat de către un profesionist din domeniul sănătății și sub supraveghere medicală adecvată.

Administrarea intravenoasă de Pantoprazol Atb este recomandată numai dacă administrarea orală nu este adecvată. Sunt disponibile date privind utilizarea intravenoasă timp de până la 7 zile. Prin urmare, de îndată ce este posibilă terapia orală, tratamentul intravenos cu pantoprazol trebuie întrerupt și trebuie administrat în schimb 40 mg de pantoprazol pe cale orală.

Doze

Ulcer gastric și duodenal, esofagită de reflux

Doza recomandată este de 40 mg pantoprazol pe zi.

Sindromul Zollinger-Ellison și alte stări hipersecretorii patologice

Pentru controlul pe termen lung al sindromului Zollinger-Ellison și al stării hipersecretorii patologice, doza inițială recomandată este de 80 mg pantoprazol pe zi. Ulterior, doza poate fi ajustată în funcție de măsurătorile secreției de acid gastric. La doze zilnice de peste 80 mg, doza trebuie împărțită și administrată de două ori pe zi. O creștere temporară a dozei peste 160 mg pantoprazol este posibilă, dar nu trebuie aplicată mai mult decât este necesar pentru un control adecvat al acidului.

În cazul în care este necesar un control rapid al acidului, o doză inițială de 2 x 80 mg pantoprazol este suficientă pentru scăderea producerii de acid în intervalul dorit (< 10 mEq/h) în decurs de o oră la majoritatea pacienților.

Grupuri speciale de pacienți

Insuficiență renală

O doză zilnică de 20 mg pantoprazol (jumătate de flacon de Pantoprazol Atb 40 mg) nu trebuie depăşită la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.4).

Insuficiență hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct. 5.2).

Copii

Siguranța și eficacitatea pantoprazolului intravenos la copiii cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Prin urmare, Pantoprazol Atb 40 mg pulbere pentru soluție injectabilă nu este recomandat copiilor sub 18 ani.

Datele disponibile în prezent sunt descrise în secțiunea 5.2, însă nu se poate face nicio recomandare de doză.

Mod de administrare

O soluţie gata de utilizare este preparată cu 10 ml de soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%). Soluţia reconstituită poate fi administrată direct sau după amestecarea acesteia cu 100 ml de soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau soluţie injectabilă de glucoză 50 mg/ml (5%).

Pentru instrucţiuni privind prepararea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Medicamentul trebuie administrat intravenos într-un interval cuprins între 2-15 minute.

4.3 Contraindicații

Hipersensibilitate la substanţa activă, la substituenţi de benzimidazol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Tumori maligne gastrice

Răspunsul simptomatic la pantoprazol poate masca simptomele unei tumori maligne gastrice și poate întârzia diagnosticul. În prezenţa oricăror simptome alarmante (de exemplu, pierdere involuntară semnificativă în greutate, vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) şi în cazul suspiciunii sau prezenţei ulcerului gastric, trebuie exclus caracterul malign.

Trebuie luate în considerare investigaţii suplimentare dacă simptomele persistă în pofida tratamentului adecvat.

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, valorile enzimelor hepatice trebuie monitorizate în timpul tratamentului. În cazul unei creşteri a enzimelor hepatice, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.2).

Administrare concomitentă cu inhibitori de protează HIV

Nu este recomandată administrarea concomitentă de pantoprazol cu inhibitori de protează HIV a căror absorbție este dependentă de pH-ul acid intragastric, cum este atazanavir, din cauza reducerii semnificative a biodisponibilității acestora (vezi pct. 4.5).

Infecții gastrointestinale cauzate de bacterii

Tratamentul cu pantoprazol poate duce la un risc ușor crescut de infecții gastro-intestinale cauzate de bacterii precum Salmonella, Campylobacter sau C. difficile.

Hipomagneziemie

Hipomagneziemia severă a fost raportată rar la pacienţii trataţi cu inhibitori de pompă de protoni (IPP), cum este pantoprazolul, timp de cel puţin trei luni şi, în majoritatea cazurilor, timp de un an. Pot apărea manifestări grave ale hipomagneziemiei, precum fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară, dar acestea pot să nu fie vizibile la început şi pot fi trecute cu vederea. Hipomagneziemia poate duce la hipocalcemie și/sau hipokaliemie (vezi pct. 4.8).

La majoritatea pacienților afectați, simptomele hipomagneziemiei (asociată inclusiv cu hipocalcemie și/sau hipopotasemie) s-au ameliorat după refacerea rezervelor de magneziu și întreruperea tratamentului cu IPP.

Pentru pacienţii la care se preconizează un tratament prelungit sau care utilizează IPP concomitent cu digoxină sau medicamente care pot cauza hipomagneziemie (de exemplu, diuretice), profesioniștii din domeniul sănătății trebuie să ia în considerare măsurarea valorilor plasmatice de magneziu înainte de iniţierea tratamentului cu IPP şi periodic în timpul tratamentului.

Fracturi osoase

Inhibitorii pompei de protoni, în special la administrarea în doze mari şi pe perioade îndelungate de timp (peste 1 an), pot creşte moderat riscul de fractură de şold, fractură de încheietura mâinii şi de coloană vertebrală, preponderent la pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu alţi factori de risc cunoscuţi. Studiile observaţionale indică faptul că medicamentele inhibitoare de pompă de protoni pot determina creşterea cu 10-40% a riscului de fracturi. O parte din această creştere poate fi cauzată de alţi factori de risc. Pacienţii cu risc de apariţie a osteoporozei trebuie trataţi conform ghidurilor clinice actuale şi trebuie să beneficieze de un aport adecvat de vitamina D şi calciu.

Reacții adverse cutanate grave (RACS)

Au fost raportate reacții adverse cutanate severe (RACS), incluzând eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET) și reacție la medicament însoțită de eozinofilie și simptome sistemice (DRESS) care pot avea risc sau rezultat letal, în asociere cu pantoprazolul, cu frecvență necunoscută (vezi pct. 4.8).

La momentul prescrierii, pacienții trebuie avertizați cu privire la semne și simptome și monitorizați îndeaproape pentru identificarea eventualelor reacții cutanate.

Dacă apar semne și simptome care sugerează aceste reacții, administrarea de pantoprazol trebuie întreruptă imediat și trebuie avut în vedere un tratament alternativ.

Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)

Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, în special la nivelul acelor zone ale pielii expuse la soare, şi dacă sunt însoţite de artralgie, pacientul trebuie să se adreseze imediat medicului şi acesta trebuie să ia în considerare oprirea tratamentului cu Pantoprazol Atb. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă de protoni, poate creşte riscul de LECS în cazul administrării altor inhibitori de pompă de protoni.

Interferarea cu testele de laborator

Nivelul crescut de cromogranină A (CgA) poate interfera cu investigaţiile privind tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferare, tratamentul cu pantoprazol trebuie oprit cu cel puţin 5 zile înainte de determinarea CgA (vezi pct. 5.1). Dacă nivelurile de cromogranină A şi gastrină nu au revenit în limitele valorilor de referinţă după măsurarea iniţială, determinările trebuie repetate peste 14 zile după încetarea tratamentului cu un inhibitor al pompei de protoni.

Sodiu

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per flacon, adică practic „nu conţine sodiu”.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Medicamente cu proprietăţi farmacocinetice de absorbție dependentă de pH

Din cauza unei inhibări profunde şi de lungă durată a secreţiei de acid gastric, pantoprazolul poate interfera cu absorbţia medicamentelor pentru care pH-ul gastric este un determinant important al biodisponibilității orale, de exemplu, unele antimicotice azolice, cum sunt ketoconazol, itraconazol, posaconazol, şi alte medicamente, cum este erlotinib.

Inhibitori de protează HIV

Nu este recomandată administrarea concomitentă de pantoprazol cu inhibitori de protează HIV a căror absorbție este dependentă de pH-ul acid intragastric, cum este atazanavir, datorită reducerii semnificative a biodisponibilității acestora (vezi pct. 4.4).

Dacă se consideră că este inevitabilă administrarea concomitentă a inhibitorilor de protează HIV cu un inhibitor al pompei de protoni, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcătura virală). Nu trebuie depăşită o doză de pantoprazol de 20 mg pe zi. Este posibil ca doza de inhibitor de protează HIV să fie ajustată.

Anticoagulante cumarinice (fenprocumonă sau warfarină)

Administrarea concomitentă de pantoprazol cu warfarină sau fenprocumonă nu a afectat farmacocinetica warfarinei, fenprocumonei sau INR. Cu toate acestea, au existat raportări de creștere a INR și a timpului de protrombină la pacienții cărora li se administrează IPP și warfarină sau fenprocumonă concomitent. Creșteri ale INR și a timpului de protrombină pot duce la sângerări anormale și chiar la deces. Pacienții tratați cu pantoprazol și warfarină sau fenprocumonă pot necesita monitorizare pentru creșterea INR și a timpului de protrombină.

Metotrexat

S-a raportat că administrarea unei doze ridicate de metotrexat (de exemplu, 300 mg) concomitent cu inhibitori ai pompei de protoni, creşte concentraţiile de metotrexat la unii pacienţi. Prin urmare, în situaţiile în care este utilizată o doză ridicată de metotrexat, de exemplu, în tratamentul cancerului şi al psoriazisului, poate fi necesar să se ia în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu pantoprazol.

Alte studii privind interacţiunile

Pantoprazolul este metabolizat în mare parte în ficat prin sistemul enzimatic al citocromului P450. Calea metabolică principală este demetilarea prin intermediul izoenzimei CYP2C19, alte căi metabolice incluzând oxidarea prin intermediul izoenzimei CYP3A4.

Studiile privind interacţiunile cu medicamente care sunt, de asemenea, metabolizate prin aceste căi, cum sunt carbamazepină, diazepam, glibenclamidă, nifedipină şi un contraceptiv oral care conţine levonorgestrel şi etinilestradiol, nu au relevat interacţiuni clinic semnificative.

Nu poate fi exclusă interacţiunea pantoprazolului cu alte medicamente sau compuşi care sunt metabolizaţi utilizând acelaşi sistem enzimatic.

Rezultatele unei serii de studii privind interacţiunile demonstrează că pantoprazolul nu afectează metabolismul substanţelor active metabolizate prin izoenzima CYP1A2 (cum sunt cafeina, teofilina), izoenzima CYP2C9 (cum sunt piroxicam, diclofenac, naproxen), izoenzima CYP2D6 (cum este metoprolol), izoenzima CYP2E1 (cum este etanol) sau nu interferează cu absorbţia de digoxină asociată glicoproteinei P.

Nu au existat interacţiuni cu antiacide administrate concomitent.

Au fost, de asemenea, efectuate studii privind interacţiunile în urma administrării concomitente de pantoprazol cu unele antibiotice (claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Nu s-au constatat interacţiuni clinic relevante.

Medicamentele care inhibă sau induc CYP2C19

Inhibitorii CYP2C19, cum este fluvoxamina, ar putea creşte expunerea sistemică a pantoprazolului. O reducere a dozei poate fi luată în considerare pentru pacienţii trataţi timp îndelungat cu doze mari de pantoprazol sau cei cu insuficienţă hepatică.

Inductorii enzimatici care afectează CYP2C19 şi CYP3A4, cum sunt rifampicina şi sunătoarea (Hypericum perforatum) pot reduce concentraţiile plasmatice ale IPP metabolizaţi prin intermediul acestor sisteme enzimatice.

Interacțiuni între medicament și analizele de laborator

Au fost raportate cazuri de rezultate fals-pozitive la unele teste de screening din urină pentru tetrahidrocanabinol (THC) la pacienții cărora li s-a administrat pantoprazol. Trebuie avută în vedere o metodă de confirmare alternativă pentru verificarea rezultatelor pozitive.

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Sarcina

Numărul moderat de date privind femeile gravide (între 300-1000 de sarcini finalizate) nu au indicat o toxicitate malformativă sau feto/neonatală a pantoprazolului.

Studiile pe animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct 5.3). Ca măsură de precauţie, este preferabilă evitarea utilizării Pantoprazol Atb pentru soluţie injectabilă în timpul sarcinii.

Alăptarea

Studiile efectuate la animale au demonstrat excreţia pantoprazolului în laptele matern. Există informaţii insuficiente privind excreţia pantoprazolului în laptele uman, însă a fost raportată excreţia în laptele uman. Nu poate fi exclus un risc pentru nou-născuți/sugari. Prin urmare, o decizie privind întreruperea alăptării sau întreruperea/abținerea de la terapia cu pantoprazol trebuie luată ținând cont de beneficiul alăptării pentru copil și de beneficiul tratamentului cu pantoprazol pentru femeie.

Fertilitatea

Nu au existat raportări privind afectarea fertilităţii după utilizarea pantoprazolului în studiile la animale (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Pantoprazolul nu are nicio influență sau are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.

Cu toate acestea, pot apărea reacții adverse la medicament, cum ar fi amețeli și tulburări de vedere (vezi pct. 4.8).

Dacă sunt afectați, pacienții nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

4.8 Reacții adverse

Este de așteptat ca aproximativ 5 % dintre pacienți să prezinte reacții adverse la medicamente.

Tabelul de mai jos prezintă reacțiile adverse raportate la pantoprazol, clasificate în funcție de frecvența MedDRA, după cum urmează: Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1 000 şi <1/100); rare (≥1/10 000 şi <1/1 000); foarte rare (<1/10 000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Pentru toate reacțiile adverse raportate în cadrul experienţei ulterioare punerii pe piață, nu este posibilă aplicarea vreunei categorii de reacții adverse și, prin urmare, acestea sunt menționate cu frecvență „necunoscută”.

În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.

Tabelul 1. Reacţiile adverse observate în timpul studiilor clinice cu pantoprazol şi în experienţa ulterioară punerii pe piaţă

1. Hipocalcemia și/sau hipopotasemia poate fi legată de apariția hipomagneziemiei (vezi pct. 4.4)
2. Spasme musculare ca şi consecinţă a tulburărilor electrolitice.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Nu sunt cunoscute simptome de supradozaj la om.

Expunerea sistemică cu până la 240 mg administrată intravenos timp de 2 minute, a fost bine tolerată. Deoarece pantoprazolul se leagă în mare măsură de proteine, nu este ușor dializabil.

În cazul unui supradozaj cu semne clinice de intoxicație, în afară de tratamentul simptomatic și de susținere, nu se pot face recomandări terapeutice specifice.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori de pompă de protoni, codul ATC: A02BC02

Mecanism de acţiune

Pantoprazolul este un substitut al benzimidazolului care inhibă secreţia de acid clorhidric în stomac prin blocarea specifică a pompelor de protoni ale celulelor parietale.

Pantoprazolul este transformat în forma sa activă în mediul acid din celulele parietale, unde inhibă enzima H+ /K + -ATPaza, adică etapa finală a producerii de acid clorhidric din stomac. Inhibarea este dependentă de doză şi afectează atât secreţia bazală, cât şi pe cea stimulată de acid. La majoritatea pacienţilor, remisia simptomelor are loc în decurs de 2 săptămâni. Ca şi în cazul altor inhibitori ai pompei de protoni şi al inhibitorilor receptorilor H2-histaminergici, tratamentul cu pantoprazol reduce aciditatea din stomac şi, ca urmare, provoacă o creştere a nivelului de gastrină, proporţional cu reducerea nivelului de aciditate. Creşterea nivelului de gastrină este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de enzima distală faţă de nivelul receptor al celulei, acesta poate inhiba secreţia de acid clorhidric în mod independent de stimularea provocată de alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este acelaşi, indiferent dacă medicamentul este administrat oral sau intravenos.

Efecte farmacodinamice

Valorile gastrinei în condiţii de repaus alimentar cresc în timpul tratamentului cu pantoprazol. La utilizarea de scurtă durată, în majoritatea cazurilor aceste valori nu depăşesc limita superioară a valorilor normale. În timpul unui tratament de lungă durată, nivelul de gastrină se dublează în cele mai multe cazuri. Cu toate acestea, o creştere excesivă apare numai în cazuri izolate. Prin urmare, se observă o creştere uşoară până la moderată a numărului de celule endocrine specifice (ECL) în stomac, într-un număr mic de cazuri de tratament de lungă durată (hiperplazie simplă până la adenomatoasă). Cu toate acestea, conform studiilor efectuate până în prezent, formarea leziunilor precanceroase (hiperplazie atipică) sau a tumorilor carcinoide gastrice descoperite în studiile la animale (vezi pct. 5.3) nu au fost observate la om.

Conform rezultatelor studiilor efectuate pe animale, nu se poate exclude influenţa unui tratament de lungă durată cu pantoprazol cu durata de peste un an asupra parametrilor endocrini ai tiroidei.

Pe parcursul tratamentului cu medicamente antisecretorii are loc creşterea nivelului gastrinei serice, ca răspuns la scăderea secreţiei de acid. De asemenea, are loc creşterea nivelului de CgA, datorită reducerii acidităţii gastrice. Nivelul crescut de CgA poate interfera cu investigaţiile privind tumorile neuroendocrine.

Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de referință.

5.2 Proprietăți farmacocinetice

Farmacocinetica generală

Farmacocinetica nu variază după administrarea unei doze unice sau repetate. În intervalul de doze cuprins între 10 şi 80 mg, cinetica plasmatică a pantoprazolului este liniară atât după administrarea orală, cât şi după cea intravenoasă.

Distribuţie

Legarea pantoprazolului de proteinele serice este de aproximativ 98%. Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,15 l/kg.

Metabolizare

Substanţa este metabolizată aproape exclusiv în ficat. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19, cu o conjugare ulterioară cu sulfatul, iar printre celelalte căi de metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4.

Eliminare

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare terminal este de aproximativ 1 oră, iar clearance-ul este de circa 0,1 l/oră/kg. Au existat câteva cazuri de eliminare întârziată la unii subiecţi. Din cauza legăturii specifice a pantoprazolului cu pompele de protoni din celula parietală, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu este corelat cu o durată de acţiune mult mai lungă (inhibarea secreţiei de acid).

Eliminarea renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80%) pentru metaboliţii pantoprazolului, restul fiind excretat prin materiile fecale. Principalul metabolit existent atât în ser, cât şi în urină, este desmetilpantoprazolul, care se conjugă cu sulfatul. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al principalului metabolit (aproximativ 1,5 ore) nu este mai mare decât cel al pantoprazolului.

Grupuri speciale de pacienți

Metabolizatori lenţi

Aproximativ 3% din populaţia europeană prezintă un deficit funcţional al enzimei CYP2C19 şi aceste persoane au fost identificate ca metabolizatori lenţi. La aceşti pacienţi, metabolizarea pantoprazolului este catalizată probabil în principal de CYP3A4. După administrarea unei doze unice de pantoprazol de 40 mg, aria medie de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a fost de aproximativ 6 ori mai mare la metabolizatorii lenţi, decât la subiecţii cu enzima CYP2C19 funcţională (metabolizatori rapizi). Valorile medii ale concentraţiilor plasmatice maxime au crescut cu aproximativ 60%. Aceste constatări nu au afectat dozarea pantoprazolului.

Insuficiență renală

Nu este recomandată reducerea dozei când pantoprazolul este administrat la pacienţi cu insuficienţă renală (inclusiv pacienţi trataţi prin dializă). Similar subiecţilor sănătoşi, pantoprazolul are un timp de înjumătăţire plasmatică scurt. Doar mici cantităţi de pantoprazol sunt dializate. Cu toate că principalul metabolit are un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare întârziat într-o proporţie moderată (2-3 ore), excreţia este totuşi rapidă şi, astfel, nu are loc acumularea.

Insuficiență hepatică

Cu toate că pentru pacienţii cu ciroză hepatică (clasele A şi B conform clasificării Child) valorile timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare cresc până la 7-9 ore, iar valorile ASC se măresc cu un coeficient cuprins între 5 şi 7, concentraţia serică maximă este doar uşor mărită cu un coeficient de 1,5 comparativ cu subiecţii sănătoşi.

Vârstnici

O creştere uşoară a valorilor ASC şi Cmax la voluntarii în vârstă faţă de subiecţii mai tineri, nu este relevantă din punct de vedere clinic.

Copii şi adolescenţi

După administrarea intravenoasă a unor doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg de pantoprazol la copii cu vârste cuprinse între 2 şi 16 ani nu s-a constatat nicio asociere semnificativă între clearance-ul pantoprazolului şi vârstă sau greutatea corporală. Valoarea ASC şi volumul de distribuţie au fost conforme cu datele obţinute la adulţi.

5.3 Date preclinice de siguranță

Datele non-clinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenționale de farmacologie de siguranță, toxicitate după doze repetate și genotoxicitate.

În studiile de carcinogenitate cu durata de 2 ani efectuate la șobolani, au fost observate neoplasme neuroendocrine. În plus, într-unul dintre studii, la nivelul fundului gastric al șobolanilor au fost identificate papiloame cu celule scuamoase. Mecanismul care conduce la formarea carcinoizilor gastrici de către benzimidazoli substituiți a fost investigat cu atenție și permite concluzia că aceasta este o reacție secundară la creșterea masivă a valorilor gastrinei serice apărute la șobolani în timpul tratamentului cronic cu doze mari.

În studiile cu durata de 2 ani realizate la rozătoare s-a observat un număr crescut de tumori hepatice la șobolani (numai într-un singur studiu la șobolani) și la femelele de șoareci, și a fost interpretat ca fiind datorat vitezei mari de metabolizare a pantoprazolului în ficat.

O ușoară creștere a modificărilor neoplazice ale tiroidei a fost observată la lotul de șobolani care au primit cea mai mare doză (200 mg/kg). Apariția acestor neoplasme este asociată cu modificările induse de pantoprazol în descompunerea tiroxinei în ficatul de șobolan. Deoarece doza terapeutică la om este mică, nu sunt de așteptat efecte nocive asupra glandei tiroide.

Într-un studiu de reproducere peri-postnatal la șobolan, conceput pentru a evalua dezvoltarea osoasă, au fost observate semne de toxicitate pentru descendenți (mortalitate, greutate corporală medie mai mică, creștere medie mai mică în greutate corporală și creștere osoasă redusă) la expuneri (Cmax) de aproximativ două ori mai mari decât expunerea clinică la om. Până la sfârșitul fazei de recuperare, parametrii osoși au fost similari între grupuri și greutățile corporale au avut, de asemenea, tendința spre reversibilitate după o perioadă de recuperare fără medicamente. Creșterea mortalității a fost raportată numai la puii de șobolan înainte de înțărcare (până la vârsta de 21 de zile), care se estimează că ar corespunde vârstei de până la 2 ani a sugarilor. Relevanța acestei descoperiri pentru populația pediatrică este neclară. Un studiu anterior peri-postnatal la șobolani la doze puțin mai mici nu a găsit efecte adverse la 3 mg/kg în comparație cu o doză mică de 5 mg/kg în acest studiu.

Investigațiile nu au evidențiat nicio dovadă de afectare a fertilității sau efecte teratogene.

S-a studiat penetrarea placentei la şobolan şi s-a descoperit că aceasta sporeşte odată cu avansarea gestaţiei. Ca urmare, concentraţia de pantoprazol la fetus creşte cu puţin timp înainte de naştere.

6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Edetat disodic

Hidroxid de sodiu (pentru reglarea pH-ului)

6.2 Incompatibilități

Acest medicament nu trebuie reconstituit sau amestecat cu alţi solvenţi, cu excepţia celor menţionaţi la punctul 6.6.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

După reconstituire cu soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%), stabilitatea fizică și chimică a soluției obținute a fost demonstrată pentru 24 ore la o temperatură de 2-8 °C si 25 °C.

După reconstituire și diluare cu soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) şi soluţie de glucoză 50 mg/ml (5%), stabilitatea fizică și chimică a soluției obținute a fost demonstrată pentru 12 ore la o temperatură de 2-8 °C si 25 °C.

Din punct de vedere microbiologic, soluția preparată trebuie utilizată imediat. Dacă nu este utilizată imediat, durata şi condiţiile de păstrare în timpul utilizării sunt responsabilitatea utilizatorului şi nu trebuie să depăşească perioada de timp menţionată mai sus privind stabilitatea fizică şi chimică, cu exceptia cazului în care reconstituirea şi diluarea au avut loc în condiţii aseptice controlate şi validate.

6.4 Precauții speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 30 °C.

Păstraţi flaconul în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire și diluare, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura și conținutul ambalajului

Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră tip I, de 10 ml, închise cu dop gri din cauciuc brombutilic și sigilate cu capsă din Al, cu disc din PP, care conțin pulbere pentru soluție injectabilă.

6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor

Prepararea soluţiilor pentru injectare

Soluția reconstituită:

O soluţie gata de utilizare este preparată prin injectarea a 10 ml de soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) în flaconul care conţine pulberea. Această soluţie poate fi administrată direct. După preparare, soluţia reconstituită este stabilă din punct de vedere fizic și chimic pentru o perioadă de 24 de ore la o temperatură de 2-8 °C și 25 °C.

Soluția diluată:

Flaconul în care se află pulberea se reconstituie cu 10 ml de soluție injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%), care se diluează în continuare cu 100 ml de soluție injectabilă clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau soluție injectabilă de dextroză 50 mg/ml (5%) cu obţinerea unei concentrații de aproximativ 0,4 mg/ml. După preparare, soluţia reconstituită și diluată este stabilă din punct de vedere fizic și chimic pentru o perioadă de 12 de ore la o temperatură de 2-8 °C și 25 °C. Pentru diluare trebuie utilizate recipiente din sticlă sau plastic.

Soluția se va utiliza imediat după reconstituire/diluare.

Soluția preparată trebuie inspectată vizual înainte de utilizare. Aspectul medicamentului după reconstituire este acela al unei soluții incolore până la slab gălbuie. Trebuie utilizate numai soluții limpezi, fără particule.

Din punct de vedere microbiologic, soluția preparată trebuie utilizată imediat. Dacă nu este utilizată imediat, durata şi condiţiile de păstrare în timpul utilizării sunt responsabilitatea utilizatorului şi nu trebuie să depăşească perioada de timp menţionată mai sus privind stabilitatea fizică şi chimică, cu exceptia cazului în care reconstituirea şi diluarea au avut loc în condiţii aseptice controlate şi validate.

Pantoprazol Atb nu trebuie reconstituit sau amestecat cu alţi solvenţi decât cei menţionaţi.

Medicamentul trebuie administrat intravenos într-un interval cuprins între 2-15 minute.

Conţinutul flaconului este destinat numai pentru o singură utilizare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

Antibiotice SA

Str. Valea Lupului nr. 1, 707410 Iaşi, România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

16563/2026/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Data primei autorizări: Aprilie 2026

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Aprilie 2026

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.