TEDOLFEN 200 mg/30 mg (vezi R01BA52)

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conţine ibuprofen 200 mg şi clorhidrat de pseudoefedrină 30 mg, echivalent cu pseudoefedrină 24,6 mg

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate

Comprimate filmate biconvexe, de formă ovală, de culoare galbenă (dimensiuni de aproximativ 15,6 mm x 7,7 mm).

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Ameliorarea simptomelor congestiei nazale/sinusale, însoțite de cefalee, febră şi durere, asociate cu răceala obişnuită şi gripa.

Tedolfen este indicat la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 15 ani şi peste.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 15 ani şi peste:

1 comprimat (echivalentul a 200 mg de ibuprofen şi 30 mg de clorhidrat de pseudoefedrină) la interval de 4-6 ore, după cum este este necesar.

Pentru simptome mai severe, 2 comprimate (echivalentul a 400 mg de ibuprofen şi 60 mg de clorhidrat de pseudoefedrină) la interval de 6-8 ore, după cum este necesar, până la doza totală zilnică maximă.

Nu trebuie depăşită doza totală maximă zilnică de 6 comprimate (echivalentul a 1200 mg de ibuprofen şi 180 mg de clorhidrat de pseudoefedrină).

Tratamentul nu trebuie continuat mai mult de 5 zile în cazul adulților.

Tratamentul nu trebuie continuat mai mult de 3 zile în cazul adolescenților (15-18 ani).

Dacă simptomele persistă sau se agravează, este necesar consult medical.

Această combinaţie trebuie utilizată în cazul în care sunt necesare atât acţiunea decongestionantă a clorhidratului de pseudoefedrină, cât şi acţiunea analgezică şi/sau anti-inflamatoare a ibuprofenului. În cazul în care predomină un simptom (congestia nazală sau cefaleea şi/sau febra), este de preferat tratamentul cu o singură substanţă activă.

La persoanele vârstnice și la pacienții cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3), se începe tratamentul cu cea mai mică doză posibilă, deoarece riscul de hemoragie gastrointestinală, ulcer sau perforaţie este mai mare la doze mari de AINS.

La aceşti pacienţi sau la pacienţii care utilizează alte medicamente ce pot creşte riscul de evenimente gastrointestinale (vezi mai jos şi pct. 4.5) trebuie luată în considerare utilizarea concomitentă a medicamentelor gastro-protectoare (misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni).

În cazul pacienţilor cu afecţiuni renale sau hepatice, este necesară ajustarea individuală a dozei.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi

Tedolfen este contraindicat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 15 ani (vezi pct. 4.3).

Mod de administrare

Pentru administrare orală.

Comprimatele trebuie înghiţite cu apă, de preferinţă în timpul meselor. A nu se rupe sau sfărâma comprimatele.

4.3 Contraindicaţii

• Hipersensibilitate la ibuprofen, pseudoefedrină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
• Pacienţi cu vârsta sub 15 ani.
• Sarcină şi alăptare (vezi pct. 4.6).
• Antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu, bronhospasm, astm bronşic, polipoză nazală, rinită sau urticarie) asociate cu utilizarea de acid acetilsalicilic, alte analgezice, antipiretice sau alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
• Ulcer gastroduodenal activ sau antecedente de ulcer gastroduodenal/hemoragie recurentă (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii dovedite).
• Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastrointestinală, inclusiv cele asociate cu tratamentul cu AINS.
• Hemoragie vasculară cerebrală sau altă hemoragie.
• Tulburări hematopoietice de etiologie neprecizată.
• Boală renală severă acută sau cronică/insuficienţă renală.
• Insuficienţă hepatică severă.
• Insuficienţă cardiacă severă (Clasa IV conform clasificării NYHA).
• Tulburări cardiovasculare severe, patologie coronariană (afecţiuni cardiace, hipertensiune arterială, angină pectorală), tahicardie, hipertiroidism, diabet zaharat, feocromocitom.
• Hipertensiune arterială severă sau hipertensiune arterială necontrolată
• Antecedente de accident vascular cerebral sau prezenţa factorilor de risc pentru accident vascular cerebral (din cauza acţiunii α-simpatomimetice a clorhidratului de pseudoefedrină).
• Risc de glaucom cu unghi închis.
• Risc de retenţie urinară asociată cu afecţiuni uretro-prostatice.
• Antecedente de infarct miocardic.
• Antecedente de crize convulsive.
• Lupus eritematos sistemic.
• Utilizarea concomitentă a altor medicamente vasoconstrictoare utilizate ca decongestionante nazale, fie că sunt administrate pe cale orală, fie pe cale nazală (de exemplu fenilpropanolamină, fenilefrină şi efedrină) şi metilfenidat (vezi pct. 4.5)
• Administrare concomitentă de AINS sau acid acetilsalicilic în doză zilnică mai mare de 75 mg, analgezice şi inhibitori COX 2 selectivi (vezi pct. 4.5)
• Administrarea concomitentă de inhibitori de monoaminoxidază (IMAO) sau utilizarea IMAO în ultimele 2 săptămâni (vezi pct. 4.5).

În general, acest medicament nu se utilizează concomitent cu:

• anticoagulante orale
• corticosteroizi
• heparine administrate în doze curative sau la pacienții vârstnici
• medicamente antiagregante plachetare
• litiu
• inhibitori selectivi ai recaptării de serotonină (ISRS)
• metotrexat (în doze mai mari de 20 mg/săptămână)

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Utilizarea concomitentă a Tedolfen cu alte AINS care conţin inhibitori de ciclooxigenază (COX) 2 trebuie evitată.

Atenţionări speciale referitoare la clorhidratul de pseudoefedrină:

• Trebuie respectate cu stricteţe doza, durata maximă recomandată de tratament (5 zile) şi contraindicaţiile (vezi pct. 4.8).
• Pacienţii trebuie informaţi că tratamentul trebuie întrerupt în cazul în care apar hipertensiune arterială, tahicardie, palpitaţii, aritmii cardiace, greaţă sau orice semne neurologice, cum sunt apariţia sau agravarea cefaleei.
• Sindrom de encefalopatie posterioară reversibilă (SEPR) și sindrom de vasoconstricție cerebrală reversibilă (SVCR)

Au fost raportate cazuri de sindrom de encefalopatie posterioară reversibilă (SEPR) și sindrom de vasoconstricție cerebrală reversibilă (SVCR) asociate cu utilizarea medicamentelor care conțin pseudoefedrină (vezi pct. 4.8). Riscul este crescut la pacienții cu hipertensiune arterială severă sau necontrolată sau cu boală renală severă acută sau cronică/insuficiență renală (vezi pct. 4.3).

Tratamentul cu pseudoefedrină trebuie întrerupt și trebuie solicitată imediat asistență medicală dacă apar următoarele simptome: cefalee severă cu debut brusc sau cefalee care apare fulgerător cu intensitate maximă la debut, greață, vărsături, confuzie, convulsii și/sau tulburări de vedere. Majoritatea cazurilor raportate de SEPR și SVCR s-au remis după întreruperea tratamentului și inițierea tratamentului adecvat.

Înainte de a utiliza acest medicament, pacienţii trebuie să se adreseze medicului lor în caz de:

• Hipertensiune arterială, boală cardiacă, hipertiroidism, psihoză sau diabet zaharat.
• Administrarea concomitentă de medicamente pentru tratamentul migrenei, în special alcaloizi de ergotamină vasoconstrictori (din cauza acţiunii α-simpatomimetice a pseudoefedrinei).
• LES si boală mixtă de ţesut conjunctiv: lupus eritematos sistemic şi boală mixtă de ţesut conjunctiv risc crescut de meningită aseptică (vezi pct. 4.8).
• Au fost descrise simptome neurologice, cum sunt crize convulsive, halucinaţii, tulburări de comportament, agitaţie şi insomnie după administrarea sistemică de vasoconstrictoare, în special în timpul episoadelor febrile sau în caz de supradozaj. Aceste simptome au fost raportate mult mai frecvent la copii şi adolescenţi.

Prin urmare, se recomandă:

• evitarea administrării Tedolfen concomitent cu medicamente care scad pragul epileptogen, cum sunt derivaţii terpenici, clobutinol, substanţe de tip atropină şi anestezice locale, cât şi în cazul în care există antecedente de crize convulsive;
• respectarea cu stricteţe a dozei recomandate în toate cazurile şi informarea pacienţilor cu privire la riscurile de supradozaj în cazul în care Tedolfen este administrat concomitent cu alte medicamente care conţin vasoconstrictoare.
• se recomandă utilizarea Tedolfen cu precauție în caz de hiperexcitație.
• Dacă în timpul administrării medicamentului apar halucinații, agitație sau tulburări de somn, utilizarea acestuia trebuie întreruptă.

Pacienţii cu tulburări uretro-prostatice sunt mai predispuşi să dezvolte simptome ca disurie şi retenţie urinară.

Pacienţii vârstnici pot fi mai sensibili la efectele asupra sistemului nervos central (SNC).

Colită ischemică

Au fost raportate câteva cazuri de colită ischemică asociate cu administrarea de pseudoefedrină. Se va întrerupe administrarea acesteia și se va solicita consult medical dacă apar durere abdominală brusc instalată, hemoragie rectală sau alte simptome ale colitei ischemice.

Neuropatie optică ischemică

S-au raportat cazuri de neuropatie optică ischemică la administrarea de pseudoefedrină. Se va întrerupe administrarea acesteia dacă apar pierderi ale vederii brusc instalate sau scădere a acuității vizuale, precum apariţia de scotoame.

Reacții cutanate severe

Pot surveni reacții cutanate severe precum pustuloza exantematică generalizată acută (PEGA) la administrarea medicamentelor care conțin ibuprofen și pseudoefedrină. Această erupție pustuloasă acută poate surveni în primele 2 zile de tratament, manifestată prin febră și pustule mici, numeroase, mai ales non-foliculare, care apar pe o zonă eritematoasă, edematoasă, larg răspândită, fiind localizată în special la nivelul pliurilor cutanate, trunchiului și extremităților superioare. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie. Dacă se observă semne și simptome precum pirexie, eritem sau multe pustule de dimensiuni mici, se va întrerupe administrarea acestui medicament și se vor lua măsurile corespunzătoare, dacă este necesar.

Precauţii legate de utilizarea clorhidratului de pseudoefedrină:

• La pacienţii care urmează să efectueze o intervenţie chirurgicală programată, în care sunt utilizate anestezice halogenate volatile, este preferabil să se întrerupă tratamentul cu Tedolfen cu câteva zile înainte de operaţie, având în vedere riscul de hipertensiune arterială acută (vezi pct. 4.5)
• Atleţii trebuie informaţi că tratamentul cu clorhidrat de pseudoefedrină poate determina pozitivarea testelor antidoping.

Interferenţa cu testele serologice

Pseudoefedrina are potenţialul de a reduce captarea iobenguan i-131 în tumorile neuroendocrine, interferând astfel cu scintigrafia.

Atenționări speciale cu privire la ibuprofen:

La pacienţii care prezintă astm bronşic sau cu antecedente de astm bronşic sau afecţiuni alergice se poate produce precipitarea bronhospasmului. Medicamentul nu trebuie administrat în cazuri de astm bronşic, fără consultul prealabil al unui medic (vezi pct. 4.3).

Pacienţii care prezintă astm bronşic asociat cu rinită cronică, sinuzită cronică şi/sau polipoză nazală prezintă un risc mai mare de reacţii alergice la administrarea de acid acetilsalicilic şi/sau AINS. Administrarea Tedolfen poate precipita o criză acută de astm bronşic, mai ales la unii pacienţi care sunt alergici la acid acetilsalicilic sau la un AINS (vezi pct. 4.3).

Există un risc de apariție a insuficienţei renale la adolescenţii deshidrataţi.

Tulburări gastrointestinale:

Au fost raportate cazuri de hemoragie gastrointestinală, ulcer sau perforaţie care pot fi letale, la utilizarea tuturor AINS, în orice moment în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale.

Riscul de hemoragie gastrointestinală, ulcer sau perforaţie, care pot fi letale, este mai mare în contextul creşterii dozei de AINS la pacienţii cu antecedente de ulcer (mai ales dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3)) şi la pacienţii cu vârsta peste 60 de ani. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cele mai mici doze disponibile. Tratamentul asociat cu medicamente protectoare gastrice (de exemplu, misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) trebuie să fie luat în considerare pentru aceşti pacienţi şi, de asemenea, pentru pacienţii care utilizează concomitent doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creşte riscul gastro-intestinal (vezi mai jos şi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, mai ales pacienţi vârstnici, pot prezenta simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragie gastrointestinală) în stadiile iniţiale ale tratamentului.

Administrarea AINS trebuie evaluată cu atenţie la pacienţii cu tulburări de coagulare, deoarece este posibilă o reducere a capacității de coagulare a sângelui. Se recomandă prudenţă deosebită la pacienţii care utilizează concomitent medicamente care pot creşte riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizi cu administrare orală, anticoagulante cum sunt warfarina, ISRS sau antiagregante plachetare cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

Tratamentul cu Tedolfen trebuie întrerupt imediat în cazul în care apar hemoragie sau ulcer gastrointestinal. AINS trebuie administrate cu precauție la pacienţi cu antecedente de afecţiuni gastrointestinale (colită ulcerativă, boală Crohn), deoarece starea acestora se poate agrava (vezi pct. 4.8).

În caz de consum concomitent de alcool etilic, reacțiile adverse legate de substanţa activă, în special cele cu privire la tractul gastrointestinal sau sistemul nervos central, pot fi crescute în cazul utilizării de AINS.

Tulburări cardiovasculare şi cerebrovasculare:

La pacienții cu antecedente de hipertensiune arterială și/sau insuficiență cardiacă se recomandă prudență, deoarece au fost raportate retenție de lichide și edem asociate cu tratamentul cu AINS.

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofen, în special în doze mari (2400 mg pe zi) poate fi asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că administrarea de doze mici de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200 mg pe zi) este asociată cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale. La pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficienţă cardiacă congestivă (clasele NYHA II-III ), boală cardiacă ischemică stabilizată terapeutic, boală arterială periferică şi/sau boală vasculară cerebrală, tratamentul cu ibuprofen trebuie instituit numai după o atentă analiză şi trebuie evitată utilizarea de doze mari (2400 mg pe zi).

De asemenea, înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumători), trebuie efectuată o analiză atentă, în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg pe zi.

Au fost raportate cazuri de sindrom Kounis la pacienți tratați cu medicamente care conțin ibuprofen, precum Tedolfen. Sindromul Kounis este definit ca simptome cardiovasculare secundare, ca urmare a unei reacții alergice sau de hipersensibilitate asociate cu constricția arterelor coronariene, care poate duce la infarct miocardic.

Reacţii cutanate:

Foarte rar, au fost raportate reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică în asociere cu utilizarea AINS (vezi pct. 4.8). Pacienţii prezintă un risc mai mare de apariţie a acestor reacţii în faza iniţială a tratamentului, debutul reacţiei producându-se, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament. Tratamentul cu Tedolfen trebuie întrerupt imediat în cazul apariţiei unei erupţii cutanate, a leziunii mucoaselor sau a oricărui semn de hipersensibilitate.

Precauţii legate de utilizarea ibuprofenului:

• Vârstnici: farmacocinetica ibuprofenului nu este influenţată de vârsta pacientului, nefiind necesară ajustarea dozei la vârstnici. Cu toate acestea, pacienţii vârstnici trebuie să fie monitorizaţi cu atenţie, deoarece sunt mai sensibili la reacţiile adverse induse de AINS, în special hemoragii gastrointestinale şi perforaţii, care pot fi letale.
• Este necesară precauţie şi monitorizare specială în cazul administrării ibuprofenului la pacienţii cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale (cum sunt ulcer gastroduodenal, hernie hiatală sau hemoragie gastro-intestinală).
• În stadiile iniţiale ale tratamentului, este necesară monitorizarea atentă a eliminării de urină şi a funcţiei renale la pacienţi cu insuficienţă cardiacă, pacienţi cu insuficienţă renală cronică sau insuficienţă hepatică, pacienţi care utilizează diuretice, pacienţi hipovolemici ca urmare a unei intervenţii chirurgicale majore şi, în special, la pacienţii vârstnici. La aceşti pacienţi funcţia renală poate fi influenţată în mod negativ de tratamentul cu AINS.
• Dacă pe parcursul tratamentului apar tulburări de vedere, trebuie efectuată o examinare oftalmologică completă.

Mascarea simptomelor infecțiilor subiacente

Tedolfen poate masca simptomele de infecție, care poate cauza o inițiere întârziată a tratamentului corespunzător și, prin urmare, agravarea rezultatului infecției. S-a observat acest lucru în caz de pneumonie bacteriană dobândită în comunitate și în cazul complicațiilor de natură bacteriană ale varicelei. Atunci când se administrează Tedolfen pentru ameliorarea febrei sau durerii asociate cu infecția, se recomandă monitorizarea infecției. În condițiile de tratament ambulatoriu, pacienții trebuie să solicite consult medical dacă simptomele persistă sau se agravează.

Sodiu

Acest medicament conține sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu conţine sodiu”.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina:

Ibuprofen:

Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrionului/fătului. Date obţinute din studii epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan şi de malformaţii cardiace şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine, în timpul primelor trimestre de sarcină. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1%, până la aproximativ 1,5%. Riscul este posibil să crească în funcţie de doza administrată şi durata terapiei. La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine a determinat o creştere a incidenţei pierderii sarcinii pre şi post-implantare şi a letalităţii embrio-fetale. În plus, la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de organogeneză s-au raportat incidenţe crescute ale unor diferite malformaţii, incluzând malformaţii cardiovasculare.

Începând cu a 20-a săptămână de sarcină, utilizarea AINS poate provoca oligohidramnios rezultat din disfuncția renală fetală. Acest lucru poate apărea la scurt timp după inițierea tratamentului și este, de obicei, reversibil după întreruperea acestuia. În plus, au fost raportate cazuri de constricție a ductului arterial după tratamentul din al doilea trimestru, dintre care majoritatea s-au remis după încetarea tratamentului.

În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul la:

• Toxicitate cardiopulmonară (constricția prematură/închiderea ductului arterial şi hipertensiune pulmonară);
• Disfuncţie renală (vezi mai sus);

Mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:

• Posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect anti-agregare care poate apărea chiar după administrarea unor doze foarte mici;
• Inhibare a contracţiilor uterine, care provoacă întârzierea sau prelungirea travaliului.

Pseudoefedrina:

Există posibilitatea unei asocieri între apariţia de malformații fetale şi administrarea de pseudoefedrină în al 3lea trimestru de sarcină.

În consecință, Tedolfen este contraindicat în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3 și 5.3).

Alăptarea

Utilizarea Tedolfen este contraindicată în timpul alăptării (vezi pct. 4.3).

Ibuprofenul/pseudoefedrina au fost identificate la nou-născuţii alăptaţi/sugarii femeilor tratate.

Există informaţii insuficiente cu privire la efectele combinaţiei ibuprofen/pseudoefedrină la nounăscuţi/sugari.

Fertilitatea

Efectele acestui medicament asupra fertilităţii nu au fost investigate în mod specific.

Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care încearcă să rămână gravide. La femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt în curs de investigare a infertilităţii, trebuie luată în considerare oprirea administrării ibuprofenului.

Nu există studii adecvate cu privire la toxicitatea reproductivă efectuate cu pseudoefedrină.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Tedolfen nu are efecte cunoscute asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Cu toate acestea, deoarece, în cazuri excepţionale, pot apărea ameţeli sau halucinaţii, din cauza prezenţei pseudoefedrinei, oricine intenţionează să conducă vehicule trebuie să ia în considerare această posibilitate.

4.8 Reacţii adverse

Reacţiile adverse cel mai frecvent observate cu privire la ibuprofen sunt de natură gastro-intestinală. În general, riscul de apariţie a reacţiilor adverse (în special, riscul de apariţie a complicaţiilor gastro-intestinale grave) creşte cu creşterea dozei şi cu creşterea duratei de administrare a tratamentului.

Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate în urma tratamentului cu ibuprofen. Acestea pot consta în: (a) Reacţii alergice nespecifice şi anafilactice

(b) Reacţii la nivelul aparatului respirator, cum sunt astm bronşic, astm bronşic agravat, bronhospasm sau dispnee

(c) Diferite afecțiuni cutanate, inclusiv erupţii cutanate tranzitorii de diferite tipuri, prurit, urticarie, purpură, angioedem şi, mai rar, dermatoze buloase şi exfoliative (inclusiv necroliză epidermică toxică şi eritem polimorf)

La pacienţii cu tulburări autoimune existente (cum sunt lupusul eritematos sistemic, boala mixtă a ţesutului conjunctiv), au fost observate în timpul tratamentului cu ibuprofen cazuri izolate de simptome de meningită aseptică, cum sunt redoare a cefei, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare.

În asociere cu tratamentul cu AINS au fost raportate edem, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă. Datele obţinute din studii clinice şi epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) şi în tratament pe termen lung poate fi asociată cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4). Următoarea listă de reacţii adverse se referă la reacţiile apărute în urma utilizării ibuprofenului şi a clorhidratului de pseudoefedrină la dozele fără prescripţie medicală, pe termen scurt. În tratamentul afecţiunilor cronice, cu administrare pe termen lung, pot să apară reacţii adverse suplimentare.

Pacienţii trebuie informaţi că trebuie să oprească imediat administrarea Tedolfen şi să se adreseze unui medic în cazul în care manifestă o reacţie adversă gravă.

Frecvenţa reacţiilor adverse este definită conform următoarei convenţii: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 și <1/100); rare (≥1/10 000 și <1/1000); foarte rare (<1/10 000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

¹ Simptomele sunt febră, durere în gât, ulcerații superficiale la nivelul gurii, simptome similare gripei, senzație severă de extenuare, sângerare și echimoze inexplicabile

² Reacțiile de hipersensibilitate includ a) reacții alergice non-specifice și anafilaxie, b) reacții la nivelul aparatului respirator, inclusiv astm bronşic, agravare a astmului bronşic, bronhospasm și dispnee sau c) diferite afecțiuni cutanate, precum diverse erupții cutanate tranzitorii, prurit, urticarie, purpură, angioedem și, foarte rar, dermatită exfoliativă și buloasă, care include necroliza epidermică toxică, sindromul Stevens-Johnson și eritemul polimorf, d) reacții induse de reactivitatea încrucişată cu pseudoefedrina ³ Patogeneza meningitei aseptice cauzate de medicamente nu este pe deplin cunoscută. Totuși, reacţiile indicate de datele disponibile despre meningita aseptică asociată cu AINS (precum redoare a cefei, cefalee, vărsături, febră și dezorientare) au putut fi observate pe durata tratamentului cu ibuprofen la pacienții cu boli autoimune (precum lupus eritematos sistemic, boală mixtă de țesut conjunctiv)

⁴ Studiile clinice indică faptul că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg/zi) poate fi asociată cu o creștere modestă a riscului de evenimente trombotice (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral), vezi pct. 4.4.

⁵ Gastro-intestinal: evenimentele adverse cel mai frecvent observate sunt de natură gastro-intestinală. Ulcerul gastric, perforaţia sau hemoragia gastro-intestinală, uneori letale, pot surveni în special la persoanele vârstnice (vezi pct. 4.4) ⁶ În special pe durata tratamentelor îndelungate, asociată cu o creștere a ureei serice și edem. Include, de asemenea, necroza papilară.

Intoleranță gastrointestinală, sângerare, transpirații, amețeală, posibil durere precordială, dificultăți la urinare și insomnie.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Simptomatologie

Cele mai frecvente manifestări ale supradozajului cu ibuprofen sunt durerile abdominale, greața și vărsăturile. De asemenea, pot apărea sângerări gastrointestinale, diaree, cefalee, tinitus, nistagmus și vedere încețoșată. În intoxicațiile mai severe, se observă toxicitate la nivelul sistemului nervos central, manifestată prin amețeli, somnolență, convulsii, excitație, dezorientare sau comă. Pot apărea hipotensiune arterială, bradicardie, tahicardie și aritmii cardiace. Rareori au fost raportate leziuni hepatice, insuficiență renală acută, deprimare respiratorie și insuficiență respiratorie. Exacerbarea astmului este posibilă la astmatici.

În intoxicațiile grave pot apărea acidoză metabolică și o prelungire a timpului de protrombină/INR. Utilizarea prelungită la doze mai mari decât cele recomandate sau supradozajul poate duce la acidoză tubulară renală și hipokaliemie.

Simptomele și semnele supradozajului cu pseudoefedrină pot provoca manifestări legate de tulburări ale sistemului nervos central și stimulare cardiovasculară, inclusiv iritabilitate, insomnie, febră, transpirații, anxietate, neliniște, tremor, convulsii, palpitații (aritmie sinusală), hipertensiune arterială, tahicardie și aritmii cardiace, gură uscată, slăbiciune musculară și dificultăți la urinare. Au fost raportate halucinații (mai probabile la copii).

Tratament

Tratamentul supradozajului este simptomatic și de susținere. Lavajul gastric și administrarea de cărbune activat pot fi benefice în decurs de 1 oră de la ingerarea unei cantități potențial toxice și, dacă este necesar, corectarea electroliților serici.

Tratamentul simptomatic şi suportiv trebuie instituit, în special în ceea ce priveşte sistemele cardiovascular şi respirator. De exemplu, poate fi necesar ca hipertensiunea arterială severă să fie tratată cu un medicament alfablocant, în timp ce pentru controlul aritmiilor cardiace poate fi necesar un medicament beta-blocant. Convulsiile pot fi controlate cu diazepam administrat intravenos, în timp ce pentru a controla agitaţia severă şi halucinaţiile poate fi utilizată clorpromazina.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: alte combinaţii pentru răceală; decongestionante nazale de uz sistemic, simpatomimetice, combinaţii cu pseudoefedrină, codul ATC: R05X; R01BA52.

Tedolfen este un medicament care constă dintr-o combinaţie de două substanţe active: ibuprofen şi pseudoefedrină.

Mecanismul de acțiune

Pseudoefedrina este un simpatomimetic cu efecte directe şi indirecte asupra receptorilor adrenergici. Are activitate stimulantă asupra receptorilor alfa şi beta-adrenergici şi un oarecare efect stimulant asupra sistemului nervos central.

Efectul simpatomimetic al pseudoefedrinei produce vasoconstricţie, care ameliorează congestia nazală.

Ibuprofenul este un medicament cu acţiune antiinflamatoare, analgezică şi antipiretică, aparţinând grupei de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene.

La om, s-a dovedit eficace în diminuarea simptomelor (durere, febră şi inflamaţie) asociate cu inflamaţia şi gripa.

Efectele terapeutice ale medicamentului sunt rezultatul unui efect inhibitor asupra sintezei de prostaglandine.

Efectele farmacodinamice

Datele experimentale sugerează că în cazul administrării concomitente, ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Unele studii farmacodinamice arată că administrarea unei doze unice de ibuprofen 400 mg cu 8 ore înainte sau cu 30 de minute după administrarea unei doze de acid acetilsalicilic (81 mg) sub forma farmaceutică cu eliberare imediată, a determinat un efect scăzut al acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan sau agregării plachetare. Deşi există incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 4.5).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Ibuprofen

Absorbție

Ibuprofenul este absorbit rapid din tractul gastrointestinal şi concentraţiile sale plasmatice ating o valoare maximă la aproximativ 2 ore după administrare. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2 ore.

Metabolizare

Ibuprofenul este metabolizat în ficat la doi metaboliţi inactivi principali şi aceştia, împreună cu ibuprofenul nemodificat sunt excretaţi renal, fie ca atare, fie sub formă de conjugaţi.

Eliminare

Excreţia pe cale renală este atât rapidă, cât şi completă.

Distribuție

Ibuprofenul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice.

Pseudoefedrină

Absorbție

Pseudoefedrina este absorbită în tractul gastrointestinal şi este excretată în mare măsură în urină sub formă nemodificată, împreună cu cantităţi mici dintr-un metabolit hepatic.

Eliminare

Pseudoefedrina are un timp de înjumătăţire prin eliminare de câteva ore, care poate fi redus prin acidifierea urinei.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Sunt disponibile numai date limitate privind toxicitatea combinaţiei ibuprofen şi clorhidrat de pseudoefedrină.

Pe baza mecanismelor de acţiune diferite ale ibuprofenului (antiinflamator nesteroidian) şi clorhidratului de pseudoefedrină (simpatomimetic), un profil specific de toxicitate al combinației, legat de activitatea farmacodinamică a componentelor, a fost observat în testele de toxicitate non-clinice, după supradozaj (date despre pseudoefedrină la om). În consecinţă, au existat diferite efecte toxice la nivelul unor organe ţintă, de exemplu, leziuni gastrointestinale pentru ibuprofen şi tulburări hemodinamice şi efecte asupra SNC induse de clorhidratul de pseudoefedrină. Administrarea concomitentă de ibuprofen şi clorhidrat de pseudoefedrină nu a avut ca rezultat nicio interacţiune semnificativă clinic. Prin urmare, nu sunt de aşteptat efecte aditive, sinergice şi de potenţare pentru combinaţia în doză fixă (CDF) ibuprofen / clorhidrat de pseudoefedrină (200 mg/30 mg) la animale şi om, la doze echipotente. De asemenea, acest lucru este susţinut de lipsa căilor metabolice competitive. Nu există dovezi ştiinţifice că marjele de siguranţă pentru medicamentele individuale vor fi diferite faţă de cele ale combinaţiei de medicamente.

Ibuprofen prezintă un risc pentru mediul acvatic (vezi pct. 6.6).

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleul comprimatului

Celuloză microcristalină

Amidon pregelatinizat (de porumb)

Povidonă K-30

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Acid stearic

Croscarmeloză sodică

Laurilsulfat de sodiu

Filmul comprimatului:

Alcool polivinilic – parţial hidrolizat

Talc (E553b)

Macrogol 3350

Pigment sidefat pe bază de MICĂ (amestec de: silicat de aluminiu şi potasiu (E555) - [mica] şi dioxid de titan (E171)

Polisorbat 80 (E433)

Hipromeloză

Dioxid de titan (E 171)

Macrogol 400

Oxid galben de fer (E172)

Oxid roşu de fer (E172)

Oxid negru de fer (E172)

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutii cu blistere din folie de Aluminiu (25 µm) şi film din policlorură de vinil (PVC) / Aclar (policlorotrifluoretilenă (PCTFE) care conțin 10 sau 12 comprimate.

Mărimi de ambalaj: 12, 20 şi 24 comprimate filmate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu cerinţele locale.

Acest medicament prezintă risc pentru mediu (vezi pct. 5.3).

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Teva Pharmaceuticals S.R.L.

Bulevardul Ion Mihalache nr. 11-13

Biroul P30, Corp C1, parter

Sector 1, Bucureşti

România

8. NUMĂRUL (NUMERELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

16338/2025/01-03

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Februarie 2021

Reînnoirea autorizaţiei: Noiembrie 2025

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Noiembrie 2025