QARZIBA 4,5 mg/ml
Rezumatul caracteristicilor produsului (RCP)
- 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
- 2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
- 3. FORMA FARMACEUTICĂ
-
4. DATE CLINICE
- 4.1 Indicații terapeutice
- 4.2 Doze și mod de administrare
- 4.3 Contraindicații
- 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
- 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
- 4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
- 4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
- 4.8 Reacții adverse
- 4.9 Supradozaj
- 5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
- 6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
- 7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
- 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
- 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
- 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Qarziba 4,5 mg/ml concentrat pentru soluție perfuzabilă
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
1 ml de concentrat conține dinutuximab beta 4,5 mg.
Fiecare flacon conține dinutuximab beta 20 mg în 4,5 ml.
Dinutuximab beta este un anticorp monoclonal IgG1 chimeric uman murinic produs într-o linie celulară de mamifere (CHO) cu ajutorul tehnologiei ADN recombinant.
Excipienți cu efect cunoscut
Fiecare flacon de 4,5 ml conține 0,45 mg de polisorbat 20.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Concentrat pentru soluție perfuzabilă
Lichid incolor sau uşor gălbui.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Qarziba este indicat pentru tratamentul neuroblastomului cu grad mare de risc la pacienții cu vârsta peste 12 luni, cărora li s-a administrat anterior chimioterapie de inducție și care au obținut cel puțin un răspuns parțial, urmat de terapie mieloablativă și transplant de celule stem, precum și la pacienții cu antecedente de neuroblastom recurent sau rezistent, cu sau fără boală reziduală. Înaintea tratamentului pentru neuroblastom recurent, orice boală activă care progresează trebuie stabilizată prin alte măsuri adecvate.
În cazul pacienților cu antecedente de boală recurentă/rezistentă și al pacienților care nu au obținut un răspuns complet după terapia de primă linie, Qarziba trebuie administrat în asociere cu interleukină-2 (IL-2).
4.2 Doze și mod de administrare
Qarziba este limitat la utilizarea exclusivă în spital și trebuie administrat sub supervizarea unui medic cu experiență în utilizarea tratamentelor oncologice. Acesta trebuie administrat de personal medical specializat, pregătit să abordeze terapeutic reacțiile alergice severe, inclusiv anafilaxie, într-un mediu în care să fie disponibile imediat facilități complete de resuscitare.
Doze
Tratamentul cu Qarziba constă din 5 cicluri consecutive, fiecare ciclu având durata de 35 de zile. Doza individuală se stabilește în funcție de suprafața corporală și trebuie să fie de100 mg/m2 per ciclu, în total.
Sunt posibile două moduri de administrare:
- o perfuzie continuă pe durata primelor 10 zile ale fiecărui ciclu (un total de 240 ore), cu doza zilnică de 10 mg/m2
- sau cinci perfuzii zilnice a câte 20 mg/m2, administrate pe o durată de 8 ore în primele 5 zile ale fiecărui ciclu.
Când se asociază IL-2 cu Qarziba, acesta trebuie administrat sub forma de injecții subcutanate a câte 6×106 UI/m2 pe zi, pentru 2 perioade a câte 5 zile consecutive, rezultând o doză totală de 60×106 UI/m2 per ciclu. Primul ciclu de 5 zile trebuie să înceapă cu 7 zile înaintea primei perfuzii cu dinutuximab beta, iar al doilea ciclu de 5 zile trebuie să înceapă simultan cu perfuzia cu dinutuximab beta (zilele 1 până la 5 din fiecare ciclu de terapie cu dinutuximab beta).
Înaintea începerii fiecărui ciclu de tratament, trebuie evaluați următorii parametri clinici, iar tratamentul trebuie amânat până când sunt atinse aceste valori:
- pulsoximetrie > 94% în mediul ambient al camerei
- funcție adecvată a măduvei osoase: număr absolut de neutrofile ≥ 500/µl, număr de plachete ≥ 20000/µl, hemoglobină > 8,0 g/dl
- funcție hepatică adecvată: valori serice ale alanin aminotransferazei (ALT)/aspartat aminotranferazei (AST) < 5 ori limita superioară a valorilor normale (LSVN)
- funcție renală adecvată: clearance-ul creatininei sau rata de filtrare glomerulară (RFG) > 60 ml/min/1,73 m2
Modificarea dozei de dinutuximab beta
În funcție de evaluarea medicului referitoare la severitatea reacțiilor adverse la dinutuximab beta, pacienților li se poate reduce doza cu 50% sau li se poate întrerupe temporar perfuzia. Ca urmare, perioada de perfuzare este prelungită sau, dacă pacientul tolerează, ritmul perfuziei poate fi mărit până la 3 ml/oră (perfuzie continuă) pentru a administra doza totală.
Recomandări privind modificarea dozei de dinutuximab beta
| Reacție adversă | Severitate | Modificarea tratamentului |
|---|---|---|
| Oricare | Grad 1-2 | Se reduce ritmul perfuziei la 50% După rezolvare, se revine la ritmul inițial de perfuzie |
| Reacție de hipersensibilitate | de exemplu hipotensiune arterială | Se întrerupe perfuzia și se administrează tratament de suport După rezolvare, se revine la ritmul de perfuzie inițial |
| Pupile dilatate cu reflex fotomotor încetinit +/- fotofobie | Se întrerupe perfuzia După rezolvare, se reia perfuzia cu un ritm redus la 50% | |
| Oricare | Grad ≥ 3 | Se întrerupe perfuzia și se administrează tratament de suport Se reia perfuzia cu un ritm redus la 50%, dacă reacția adversă dispare sau se ameliorează până la gradul 1-2 După rezolvare, se mărește până la ritmul inițial |
| Recurentă | Se întrerupe perfuzia Se reia în ziua următoare, dacă reacția adversă dispare | |
| Reacție de hipersensibilitate | de exemplu bronhospasm, angioedem | Se întrerupe perfuzia imediat și se tratează corespunzător (vezi pct. 4.4) Se reia tratamentul pentru ciclurile ulterioare |
| Sindromul de scurgere capilară | Se întrerupe perfuzia și se administrează tratament de suport Se reia cu un ritm redus la 50% dacă reacția adversă dispare sau se ameliorează până la gradul 1-2 | |
| Neurotoxicitate centrală | Se întrerupe perfuzia imediat, se exclud alți factori potențiali și se administrează tratament corespunzător. Datele disponibile privind reluarea tratamentului sunt limitate și nu se poate face nicio recomandare. | |
Tratamentul cu dinutuximab beta trebuie întrerupt definitiv dacă apare una dintre următoarele reacții toxice:
- anafilaxie de gradul 3 sau 4
- neuropatie motorie periferică de gradul 2 prelungită
- neuropatie periferică de gradul 3
- toxicitate oculară de gradul 3
- hiponatremie de gradul 4 (<120 mEq/l) în ciuda abordării adecvate a balanței hidrice
- sindrom de scurgere capilară recurent sau de gradul 4 (necesită suport ventilator)
- neurotoxicitate centrală severă care include gradul 3 sau 4 cu deficit neurologic semnificativ prelungit, fără niciun motiv detectabil, neurotoxicitate recurentă de gradul 1-3 și deficit neurologic permanent
- toate gradele de sindrom de encefalopatie posterioară reversibilă și mielită transversă
Insuficiență renală și insuficiență hepatică
Nu sunt disponibile date privind pacienții cu insuficiență renală și insuficiență hepatică (vezi pct. 5.2).
Copii și adolescenți
Siguranța și eficacitatea Qarziba la copii cu vârsta sub 12 luni nu a fost încă stabilite. Nu sunt disponibile date.
Mod de administrare
Qarziba este indicat pentru perfuzie intravenoasă. Soluția trebuie administrată prin intermediul unei linii intravenoase periferice sau centrale. Pentru alte medicamente administrate intravenos concomitent trebuie utilizată o linie de perfuzare separată (vezi pct. 6.6).
Pentru perfuzia continuă, soluția se administrează într-un ritm de 2 ml pe oră (48 ml pe zi), cu ajutorul unei pompe de perfuzie.
Pentru perfuzia cu durata de 8 ore zilnic, soluția este administrată într-un ritm de aproximativ 13 ml pe oră.
Pre-medicația trebuie luată întotdeauna în considerare înainte de începerea unei perfuzii (vezi pct. 4.4).
Pentru instrucțiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
Boala grefă-contra-gazdă (BGCG) de gradul 3 sau 4 sau cronică extensivă
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Trasabilitate
Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenție.
Durere
Durerea neuropată apare de obicei la începutul tratamentului și este necesară premedicația cu analgezice, inclusiv opioide cu administrare intravenoasă, înainte de fiecare perfuzie cu dinutuximab beta. Pentru tratamentul durerii se recomandă o terapie triplă, care include analgezice non-opioide (conform recomandărilor OMS), gabapentină și opioide. Doza individuală poate varia mult.
Analgezice non-opioide
Analgezicele non-opioide, de exemplu paracetamol sau ibuprofen, trebuie utilizate permanent în cursul tratamentului.
Gabapentină
Pacientul trebuie pregătit prin administrarea dozei de 10 mg/kg pe zi, începând cu 3 zile înainte de perfuzia cu dinutuximab beta. Doza zilnică de gabapentină se mărește la 2×10 mg/kg pe zi, administrată oral în ziua următoare și la 3×10 mg/kg pe zi, administrată oral în ziua dinaintea începerii perfuziei cu dinutuximab beta și în continuare. Doza unică maximă de gabapentină este de 300 mg. Acestă schemă terapeutică trebuie menținută atât timp cât este necesar pentru pacient.
Doza de gabapentină administrată oral trebuie redusă după oprirea perfuziei intravenoase cu morfină, cel mai târziu după întreruperea tratamentului perfuzabil cu dinutuximab beta.
Opioide
Tratamentul cu opioide este standard în cazul terapiei cu dinutuximabului beta. Prima zi și primul ciclu de perfuzii necesită, de obicei, o doză mai mare decât cea utilizată în zilele și ciclurile ulterioare.
- Înainte de inițierea unei perfuzii intravenoase continue de morfină, trebuie începută o perfuzie cu morfină administrată în bolus a 0,02 până la 0,05 mg/kg pe oră, cu 2 ore înainte de perfuzia cu dinutuximab beta.
- Ulterior, se recomandă o schemă terapeutică cu 0,03 mg/kg pe oră, administrată concomitent cu perfuzia cu dinutuximab beta.
- În cazul perfuziilor zilnice cu dinutuximab beta, perfuzia cu morfină trebuie continuată într-un ritm redus (de exemplu 0,01 mg/kg pe oră) timp de 4 ore după încheierea perfuziei cu dinutuximab beta.
- În cazul perfuziei continue, ca răspuns la percepția durerii de către pacient, este posibilă eliminarea utilizării de morfină în decurs de 5 zile, prin reducerea treptată a ritmului schemei terapeutice (de exemplu 0,02 mg/kg pe oră, 0,01 mg/kg pe oră, 0,005 mg/kg pe oră).
- Dacă perfuzia continuă de morfină este necesară mai mult de 5 zile, tratamentul trebuie redus treptat cu 20% pe zi, după ultima zi de perfuzie cu dinutuximab beta.
După eliminarea administrării intravenoase de morfină, în caz de durere neuropată severă, se poate administra oral, la cerere, sulfat de morfină (0,2 până la 0,4 mg/kg la interval de 4 până la 6 ore). Pentru durere neuropată moderată, se poate administra oral tramadol.
Reacții de hipersensibilitate
Reacțiile severe asociate cu perfuzia, inclusiv sindromul de eliberare a citokinelor (CES), reacțiile anafilactice și de hipersensibilitate pot apărea chiar dacă se utilizează premedicație. Apariția unei reacții severe asociate cu perfuzia (inclusiv CES) necesită oprirea imediată a tratamentului cu dinutuximab beta și poate necesita tratament de urgență.
Sindromul de eliberare a citokinelor se manifestă frecvent la câteva minute până la câteva ore după inițierea primei perfuzii și se caracterizează prin simptome sistemice cum sunt febra, hipotensiunea arterială și urticaria.
Reacțiile anafilactice pot apărea după câteva minute de la inițierea primei perfuzii cu dinutuximab beta și sunt asociate, de obicei, cu bronhospasm și urticarie.
Premedicație
Trebuie administrată premedicație antihistaminică (de exemplu difenhidramină) prin injecție intravenoasă, cu aproximativ 20 de minute înainte de începerea fiecărei perfuzii cu dinutuximab beta. Se recomandă ca administrarea de antihistaminice să fie repetată la interval de 4 până la 6 ore, după caz, în cursul perfuziei cu dinutuximab.
Pacienții trebuie monitorizați cu atenție pentru reacții anafilactice și alergice, în special în cursul primului și celui de-al doilea ciclu de tratament.
Tratamentul reacțiilor de hipersensibilitate
Antihistaminice cu administrare intravenoasă, epinefrină (adrenalină) și prednisolon pentru administrare intravenoasă trebuie să fie disponibile imediat lângă pat în timpul administrării dinutuximab beta, pentru a aborda terapeutic reacțiile alergice cu risc vital. Se recomandă ca tratamentul pentru astfel de reacții să includă prednisolon administrat în bolus intravenos și epinefrină administrată în bolus intravenos, la interval de 3 până la 5 minute, după caz, conform răspunsului clinic. În cazul unei reacții de hipersensibilitate bronșică și/sau pulmonară, se recomandă inhalații cu epinefrină (adrenalină) și acestea trebuie repetate la interval de 2 ore, conform răspunsului clinic.
Sindromul de scurgere capilară (CLS)
Sindromul de scurgere capilară se caracterizează prin pierderea tonusului vascular și extravazarea proteinelor plasmatice și a plasmei în spațiul extravascular. Sindromul de scurgere capilară apare de obicei în câteva ore de la inițierea tratamentului, în timp ce simptomele clinice (de exemplu hipotensiune arterială, tahicardie) sunt raportate ca apărând după 2 până la 12 ore. Este necesară monitorizarea atentă a funcției circulatorii și respiratorii.
Tulburări neurologice oculare
Pot apărea tulburări oculare, deoarece dinutuximabul beta se leagă de celulele nervului optic. Nu este necesară nicio modificare a dozei în cazul unei acomodări vizuale afectate, care poate fi corectată cu ajutorul ochelarilor, atât timp cât este considerată acceptabilă.
Tratamentul trebuie întrerupt la pacienții care prezintă o reacție optică toxică de gradul 3 (de exemplu pierdere aproape totală a vederii pe scara de toxicitate). În cazul oricăror probleme oculare, pacienții trebuie trimiși imediat la un specialist oftalmolog.
Neuropatie periferică
Au fost raportate recurențe ocazionale ale neuropatiei periferice în cazul administrării de Qarziba. Cazurile de neuropatie motorie sau senzorială care persistă mai mult de 4 zile trebuie evaluate și trebuie excluse cauzele non-inflamatorii, cum sunt progresia bolii, infecțiile, sindroamele metabolice și medicația concomitentă.
Tratamentul trebuie oprit definitiv la pacienții care prezintă orice fel de slăbiciune obiectivă, prelungită, atribuibilă administrării de dinutuximab beta. Pentru pacienții cu neuropatie moderată (gradul 2) (neuropatie motorie cu sau fără neuropatie senzorială), tratamentul trebuie întrerupt și poate fi reluat după rezolvarea simptomelor neurologice.
Neurotoxicitate centrală
A fost raportată neurotoxicitate centrală în urma tratamentului cu Qarziba. Dacă apare neurotoxicitatea centrală, perfuzia trebuie întreruptă imediat și pacientul trebuie tratat simptomatic, iar alți factori de potențiali, precum o infecție activă, metastazarea neuroblastomului la nivelul SNC, administrarea concomitentă de medicamente neurotoxice, trebuie excluși.
Tratamentul cu dinutuximab beta trebuie oprit definitiv după apariția unei neurotoxicități severe, care include neurotoxicitate centrală de gradul 3 sau 4 cu deficit neurologic semnificativ prelungit, fără niciun motiv detectabil, neurotoxicitate recurentă de gradul 1-3 și/sau deficit neurologic permanent și toate gradele de sindrom al encefalopatiei posterioare reversibile și de mielită transversă.
Infecții sistemice
Este posibil ca pacienții să fie imunocompromiși din cauza terapiilor anterioare. Pacienții au de obicei inserat un cateter venos central in situ și, prin urmare, prezintă risc de dezvoltare a unei infecții sistemice. Pacienții nu trebuie să prezinte semne de infecție sistemică, iar orice infecție diagnosticată trebuie să fie sub control în momentul începerii tratamentului.
Toxicități hematologice
A fost raportată apariția unor toxicități hematologice, cum sunt eritropenia, trombocitopenia sau neutropenia, asociate cu administrarea de Qarziba. Toxicitățile hematologice de gradul 4, care se ameliorează până la cel puțin gradul 2 sau până la valorile de referință până la începerea ciclului următor de tratament, nu necesită modificarea dozei.
Rezultate anormale ale analizelor de laborator
Se recomandă monitorizarea regulată a funcției ficatului și a electroliților.
Sindromul hemolitic uremic atipic
La pacienții cărora li s-a administrat dinutuximab beta s-a raportat sindrom hemolitic uremic atipic, în unele cazuri cu evoluție letală. Trebuie monitorizate semnele și simptomele asociate sindromului hemolitic uremic atipic. Dacă este diagnosticat sindrom hemolitic uremic atipic, este necesar un tratament prompt, iar tratamentul cu dinutuximab beta trebuie întrerupt definitiv.
Excipienți
Acest medicament conține 0,45 mg de polisorbat 20 per fiecare flacon de 4,5 ml, echivalent cu 0,1 mg/ml. Polisorbații pot determina reacții alergice.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Nu s-au efectuat studii privind interacțiunile. Nu poate fi exclus un risc de reducere indirectă a activității CYP indus de valorile mai mari de TNF-α și IL-6 și, prin urmare, de interacțiuni cu medicamente utilizate concomitent.
Corticosteroizi
Din cauza activității lor imunosupresoare, tratamentul concomitent cu corticosteroizi nu este recomandat cu 2 săptămâni înainte de primul ciclu de tratament și până la 1 săptămână după ultimul ciclu de tratament cu dinutuximab beta, cu excepția afecțiunilor cu risc vital.
Vaccinările
Vaccinările trebuie evitate în timpul administrării de dinutuximab beta până la 10 săptămâni după ultimul ciclu de tratament, din cauza stimulării imunitare induse de administrarea de dinutuximab beta și a riscului posibil de toxicități neurologice rare.
Imunoglobuline administrate pe cale intravenoasă
Nu se recomandă utilizarea concomitentă a imunoglobulinelor intravenoase, deoarece acestea pot interfera cu toxicitatea celulară asociată cu dinutuximab beta.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Nu există date privind utilizarea la femeile gravide. Nu sunt disponibile date din studiile la animale privind teratogenitatea sau embriotoxicitatea. Ținta dinutuximab beta (GD2) este exprimată la nivelul țesuturilor neuronale, în special în timpul dezvoltării embriofetale și poate traversa placenta; prin urmare, Qarziba poate afecta fătul, dacă se administrează femeilor gravide.
Qarziba nu trebuie utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea
Nu există date privind utilizarea la femeile care alăptează. Nu se știe dacă dinutuximab beta se excretă în laptele uman. Alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu Qarziba și timp de 6 luni după administrarea ultimei doze.
Fertilitatea
Nu se cunosc efectele dinutuximab beta asupra fertilității la om. Nu s-au efectuat studii privind fertilitatea la animale; cu toate acestea, în studiile efectuate la cobai și la maimuțe cynomolgous nu s-au observat reacții adverse asupra organelor de reproducere.
Qarziba nu trebuie utilizat la femeile aflate la vârsta fertilă care nu folosesc măsuri contraceptive. Se recomandă ca femeile aflate la vârsta fertilă să utilizeze măsuri contraceptive timp de 6 luni după oprirea tratamentului cu dinutuximab beta.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Dinutuximab beta are influență majoră asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacienții nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje în timpul tratamentului cu dinutuximab beta.
4.8 Reacții adverse
Rezumatul profilului de siguranță
Siguranța dinutuximab beta a fost evaluată la 795 pacienți cu neuroblastom cu grad mare de risc sau recurent/rezistent, cărora le-a fost administrat medicamentul în perfuzie continuă (379) sau în perfuzii zilnice repetate (416). Dinutuximab beta a fost administrat în asociere cu acid 13-cis retinoic la majoritatea pacienților și cu IL-2 la 307 pacienți.
Cele mai frecvente reacții adverse în cadrul studiilor academice inițiate de investigatori (cu excepția APN311-302, care a înregistrat doar EAG) au fost: febră cu valori mari (86%), tuse (60%), vărsături (52%), diaree (48%), hipotensiune arterială (47%) și durere (46%) care a apărut în ciuda tratamentului analgezic. Alte reacții adverse au fost: constipație (46%), prurit (46%), anemie (44%) și sindrom de scurgere capilară (35%).
Lista tabelară a reacțiilor adverse
Reacțiile adverse raportate în studiile clinice și după punerea pe piață sunt prezentate conform clasificării pe aparate, sisteme și organe și în funcție de frecvență, și rezumate în tabelul de mai jos. Aceste reacții adverse sunt prezentate conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme și organe și în funcție de frecvență. Categoriile de frecvență sunt definite astfel: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 și < 1/10), mai puțin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100), rare (≥ 1/10 000 și < 1/1 000), foarte rare (< 1/10 000) și cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei categorii de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.
| Aparate, sisteme și organe | Categoria de frecvență | Reacții adverse |
|---|---|---|
| Infecții și infestări | Foarte frecvente | Infecție1, infecție asociată cu dispozitivul |
| Frecvente | Sepsis | |
| Mai puțin frecvente | Bacteriemie | |
| Tulburări hematologice și limfatice | Foarte frecvente | Anemie, leucopenie, neutropenie, trombocitopenie |
| Frecvente | Coagulopatie, eozinofilie, limfopenie, leucocitoză | |
| Mai puțin frecvente | Hematotoxicitate | |
| Cu frecvență necunoscută | Sindrom hemolitic uremic atipic | |
| Tulburări ale sistemului imunitar | Frecvente | Sindrom de eliberare a citokinelor, reacție anafilactică, hipersensibilitate |
| Mai puțin frecvente | Boala serului | |
| Tulburări metabolice și de nutriție | Foarte frecvente | Apetit alimentar redus, hipoalbuminemie, hipocalcemie, hipokaliemie, hiponatremie, hipofosfatemie |
| Frecvente | Deshidratare, retenție de lichide, hiperuricemie, hipomagneziemie, acidoză metabolică2 | |
| Mai puțin frecvente | Hiperfosfatemie, hipoglicemie | |
| Tulburări psihice | Frecvente | Depresie, agitație, anxietate, insomnie, modificări ale dispoziției, iritabilitate, neliniște |
| Mai puțin frecvente | Agresivitate, stare de confuzie, delir, halucinații, modificare a personalității | |
| Cu frecvență necunoscută | Comportament anormal, tulburare afectivă | |
| Tulburări ale sistemului nervos | Foarte frecvente | Cefalee |
| Frecvente | Amețeală, neuropatie periferică, convulsii, parestezie, tremor | |
| Mai puțin frecvente | Encefalopatie, sincopă | |
| Cu frecvență necunoscută | Creșterea presiunii intracraniene, sindrom de encefalopatie posterioară reversibilă, demielinizare | |
| Tulburări oculare | Foarte frecvente | Edem ocular (palpebral, periorbital) |
| Frecvente | Tulburare oculară3, midriază, mioză, inegalitate pupilară, oftalmoplegie4, fotofobie, vedere încețoșată | |
| Mai puțin frecvente | Cheratită, hiperlacrimație, tulburări de vedere | |
| Cu frecvență necunoscută | Papiledem, pupilotonie | |
| Tulburări cardiace | Foarte frecvente | Tahicardie |
| Frecvente | Bradicardie | |
| Mai puțin frecvente | Insuficiență cardiacă, cardiomegalie, revărsat pericardic | |
| Cu frecvență necunoscută | Disfuncție ventriculară stângă | |
| Tulburări vasculare | Foarte frecvente | Sindrom de scurgere capilară, hipotensiune arterială |
| Frecvente | Hipertensiune arterială, paloare | |
| Mai puțin frecvente | Cianoză, vasculită, boală veno-ocluzivă | |
| Cu frecvență necunoscută | Șoc hipovolemic | |
| Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale | Foarte frecvente | Tuse, hipoxie, tulburare respiratorie5 |
| Frecvente | Bronhospasm6, epistaxis, congestie nazală, revărsat pleural, insuficiență respiratorie7, rinoree, tahipnee, edem pulmonar, infiltrat pulmonar, pneumonită | |
| Mai puțin frecvente | Astm bronșic, strănut, stridor | |
| Cu frecvență necunoscută | Laringospasm | |
| Tulburări gastro-intestinale | Foarte frecvente | Constipație, diaree, greață, vărsături |
| Frecvente | Distensie abdominală, ascită, buze uscate, dispepsie, hemoragie gastro-intestinală8, obstrucție gastro-intestinală9, enterocolită10, | |
| stomatită, edem labial, limbă încărcată | ||
| Mai puțin frecvente | Inflamație anală, xerostomie, flatulență, pancreatită | |
| Cu frecvență necunoscută | Toxicitate gastro-intestinală | |
| Tulburări hepatobiliare | Frecvente | Citoliză hepatică, hepatotoxicitate |
| Mai puțin frecvente | Colestază, hepatomegalie | |
| Cu frecvență necunoscută | Leziune hepatocelulară | |
| Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat | Foarte frecvente | Xerodermie, prurit11, erupție cutanată tranzitorie12, eritem13, urticarie |
| Frecvente | Dermatită14, hiperhidroză, peteșii, tulburare cutanată15 | |
| Mai puțin frecvente | Flictenă, alopecie, sindrom de eritrodisestezie palmo-plantară, reacție de fotosensibilitate, purpură, reacție cutanată, toxicitate cutanată | |
| Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv | Frecvente | Spasme musculare, slăbiciune musculară |
| Mai puțin frecvente | Masă cervicală | |
| Tulburări renale și urinare | Foarte frecvente | Retenție de urină |
| Frecvente | Insuficiență renală16, disurie, oligurie, hematurie, proteinurie | |
| Mai puțin frecvente | Incontinență urinară | |
| Tulburări generale și la nivelul locului de administrare | Foarte frecvente | Durere17, edem18, febră cu valori mari, scădere a statusului de performanță19, reacție la nivelul locului de injectare20, frisoane |
| Frecvente | Hipotermie | |
| Investigații diagnostice | Foarte frecvente | Creșterea valorilor transaminazelor, creștere în greutate, creșterea valorilor gama- glutamiltransferazei, valori anormale ale electroliților serici21, valori anormale ale analizelor de sânge22 |
| Frecvente | Scădere în greutate, creșterea bilirubinei sanguine, hipertrigliceridemie, creșterea creatininei sanguine | |
| Mai puțin frecvente | Suflu cardiac, scăderea ratei de filtrare glomerulară, timp de tromboplastină parțială activată scurtat |
1: Infecțiile includ infecții frecvente precum bronșită, cheilită, infecție cu Clostridium difficile, conjunctivită, creștere a proteinei C reactive, gastroenterită, herpes zoster, boală pseudogripală, limfadenopatie, inflamație a mucoaselor, rinofaringită, faringită, pneumonie, rinită, amigdalită, infecție a căilor respiratorii superioare și infecție a tractului urinar.
2: Acidoza metabolică include creștere a hiatusului anionic și scădere a bicarbonatului sanguin.
3: Tulburările oculare includ tulburări de acomodare, xeroftalmie, hiperemie oculară, toxicitate oculară și afectarea reflexului pupilar.
4: Oftalmoplegia include cicloplegie, ptoză palpebrală și iridoplegie.
5: Tulburările respiratorii includ disfonie, dispnee, dispnee de repaus, afecțiuni pulmonare, hipertensiune pulmonară și senzație de constricție faringiană.
6: Bronhospasmul include obstrucție bronșică și respirație șuierătoare.
7: Insuficiența respiratorie include sindrom de detresă respiratorie acută, hipoventilație, acidoză respiratorie, detresă respiratorie și scădere a frecvenței respiratorii.
8: Hemoragia gastro-intestinală include hemoragie anală, hemoragie de ulcer gastric și hematochezie.
9: Obstrucția gastro-intestinală include ileus, ileus paralitic, golire gastrică întârziată, obstrucție a intestinului subțire și subileus.
10: Enterocolita include colită cu Clostridium difficile, colită, colită ischemică, enterită și enterocolită infecțioasă.
11: Pruritul include prurit ocular, prurit oral, prurit genital și prurit vulvovaginal.
12: Erupția cutanată include erupție generalizată, erupție maculară, erupție maculo-papuloasă, erupție papuloasă și erupție pruriginoasă.
13: Eritemul include eritem anal, eritem al canalului auditiv extern, eritem polimorf, eritem palpebral, eritem labial, eritem palmar, eritem penian și eritem vulvovaginal.
14: Dermatita include dermatită de scutec, dermatită exfoliativă, dermatită exfoliativă generalizată, eczemă și eczemă palpebrală.
15: Tulburarea cutanată include modificare a culorii pielii și hiperpigmentare a pielii.
16: Insuficiența renală include leziune renală acută, anurie și azotemie.
17: Durerea include durere abdominală, durere la nivelul extremităților, durere orofaringiană și dorsalgie, artralgie, durere la nivelul locului de injectare, durere musculo-scheletică, durere osoasă, durere toracică și durere cervicală.
18: Edemul include edem cerebral, edem facial, edem periferic și tumefacție locală.
19: Scăderea statusului de performanță include astenie, fatigabilitate, somnolență și stare de rău.
20: Reacțiile la nivelul locului de injectare includ durere, inflamație, edem, eritem, prurit, erupție cutanată tranzitorie, hematom și urticarie la nivelul locului de injectare.
21: Valorile anormale ale electroliților serici includ hiperkaliemie, hipermagneziemie, hipercalcemie și hipernatremie.
22: Rezultatele anormale ale analizelor de sânge includ valori anormale ale transaminazelor, valori anormale ale clorurii serice, valori crescute ale magneziului seric, valori scăzute ale ureei serice, număr anormal de bazofile, eozinofile și neutrofile, precum și valori anormale ale concentrației medii de hemoglobină eritrocitară și ale volumului eritrocitar mediu.
Descrierea reacțiilor adverse selectate
Hipersensibilitate
Cele mai frecvente reacții de hipersensibilitate sunt hipotensiune arterială (48,0%), urticarie (13,3%) și bronhospasm (9,3%). Sindromul de eliberare a citokinelor a apărut la 1,6% dintre pacienți, iar reacțiile anafilactice grave au apărut la mai puțin de 1% dintre pacienți.
Durere
Durerea apare de obicei în timpul primei perfuzii cu dinutuximab beta și se reduce pe parcursul ciclurilor de tratament. Cel mai frecvent, pacienții au raportat durere abdominală, durere la nivelul extremităților, dorsalgie, durere toracică sau artralgie.
Sindromul de scurgere capilară (SSC)
În general, 5,2% din cazurile SSC au fost grave (grad 3-4), iar frecvența lor s-a redus pe parcursul ciclurilor de tratament.
Probleme oculare
Acestea au inclus acomodare vizuală afectată, care poate fi corectată cu ajutorul ochelarilor de vedere, precum și midriază (5,6%), edem ocular inclusiv edem periorbital/orbital și edem palpebral (13,3%), vedere încețoșată (4,7%) sau fotofobie (2,1%), care au fost de obicei reversibile după întreruperea tratamentului. Tulburări oculare severe, inclusiv oftalmoplegie și edem papilar, au fost raportate la 2,5% dintre pacienți.
Neuropatie periferică
Au fost raportate neuropatii periferice motorii și senzoriale, în total la 1,9% din pacienți.
Neurotoxicitate centrală
Au fost înregistrate raportări de neurotoxicitate centrală și neurotoxicitate severă, inclusiv convulsii raportate la 1,6% și sindrom de encefalopatie posterioară reversibilă raportat la mai puțin de 1% dintre pacienți.
Profilul de siguranță cu și fără administrarea asociată cu IL-2
Administrarea Qarziba în asociere cu IL-2 mărește riscul de reacții adverse, comparativ cu administrarea de Qarziba fără IL-2, în special pentru febră cu valori mari (88% comparativ cu 83%), SSC (44% comparativ cu 14%), durere asociată cu dinutuximab beta (46% comparativ cu 33%), hipotensiune arterială (51% comparativ cu 39%) și, respectiv, neuropatie periferică (2,4% comparativ cu 0,7%).
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Este importantă raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacții adverse suspectate prin intermediul sistemului
| național de raportare, așa cum este menționat în | Anexa V |
|---|
4.9 Supradozaj
Nu s-a raportat niciun caz de supradozaj cu dinutuximab beta.
În caz de supradozaj, pacienții trebuie monitorizați strict în vederea identificării semnelor și simptomelor de reacții adverse și trebuie administrat tratamentul de suport adecvat.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: agenți antineoplazici, anticorpi monoclonali, codul ATC: L01FX06
Mecanism de acțiune
Dinutuximab beta este un anticorp monoclonal chimeric IgG1 direcționat specific împotriva fracțiunii de carbohidrat a gangliozidului 2 (GD2), care este foarte bine exprimat pe suprafața celulelor de neuroblastom.
Efecte farmacodinamice
S-a demonstrat că dinutuximabul beta se leagă in vitro de liniile celulare de neuroblastom despre care se știe că exprimă GD2 și induce atât citotoxicitate mediată celular dependentă de complement (CDC), cât și citotoxicitate dependentă de anticorpi (CCDA). În prezența unor celule efectoare umane, inclusiv celulele nucleare din sângele periferic și granulocitele provenite de la donori umani sănătoși, s-a descoperit că dinutuximabul beta mediază în mod dependent de doză, liza mai multor linii celulare umane de neuroblastom și melanom. În plus, studiile in vivo demonstrează că dinutuximab beta poate inhiba metastazele hepatice în modelul metastazei hepatice singenetice la șoarece.
Este posibil ca neurotoxicitatea asociată cu dinutuximab beta să fie cauzată de inducerea alodiniei mecanice, care poate fi mediată de reactivitatea dinutuximabului beta cu antigenul GD2 localizat pe suprafața fibrelor nervoase periferice și a mielinei.
Eficacitate clinică
Eficacitatea dinutuximabului beta a fost evaluată printr-un studiu controlat, randomizat, care a comparat administrarea de dinutuximab beta cu sau fără IL-2 în tratamentul de primă linie al pacienților cu neuroblastom cu grad mare de risc și prin două studii cu câte un braț de tratament în caz de neuroblastom recurent/rezistent.
Pacienții cu neuroblastom recurent/rezistent
Într-un program cu administrare în afara indicației aprobate (studiul 1), la 54 de pacienți s-a administrat dinutuximab beta în perfuzie intravenoasă continuă 10 mg/m2 pe zi, timp de 10 zile, într-un ciclu de tratament de 5 săptămâni, concomitent cu IL-2 administrată subcutanat (6x106 UI/m² pe zi administrată în zilele 1-5 și 8-12 ale fiecărui ciclu) și terapia a fost urmată de tratament oral cu acid 13-cis retinoic (13-cis-RA) (160 mg/m2 pe zi, timp de 14 zile per ciclu). Aceeași schemă de tratament a fost utilizată într-un studiu de fază II (studiul 2), care a inclus 122 de pacienți.
În total, acești 176 de pacienți aveau neuroblastom rezistent primar (84) sau neuroblastom recurent (83) cu 9 pacienți incluși suplimentar în studiu, după terapia de primă linie. Aceștia au fost 103 băieți și 73 de fete, cu vârsta între 1 și 27 de ani (mediana 5,5 ani). Cei mai mulți aveau un diagnostic inițial de boală stadiul INSS 4, fără amplificare MYCN (22% din acești subiecți în stadiul 4 aveau tumori cu amplificare MYCN, iar pentru 6% această informație lipsea). Cei mai mulți pacienți cu boală recurentă au fost incluși în studiu după prima recidivă, iar perioada mediană de la diagnosticare la prima recidivă a fost de aproximativ 14 luni. Tratamentul bolii înainte de imunoterapie a inclus o schemă de chimioterapie intensivă, urmată de transplant autolog de celule stem (TACS), radioterapie și intervenție chirurgicală. La momentul inițial, 117 pacienți aveau o afecțiune evaluabilă sau detectabilă, iar 59 de pacienți nu aveau o afecțiune detectabilă.
Ratele de supraviețuire (supraviețuire în absența evenimentelor, supraviețuire generală) sunt prezentate în funcție de tipul de afecțiune în Tabelul 1. Rata de răspuns general (răspunsul complet plus răspunsul parțial) la pacienții cu semne de boală la momentul inițial a fost 52% (interval de încredere 95% [42; 61]) și a fost mai favorabilă la pacienții cu boală rezistentă (58% [44; 70]) decât la pacienții cu boală recurentă (44% [31; 59]).
Tabelul 1: Ratele de supraviețuire fără evenimente (SFE) și de supraviețuire generală (SG) la pacienții cu neuroblastom recurent și neuroblastom rezistent
| Pacienți cu neuroblastom recurent | Pacienți cu neuroblastom rezistent | ||||
| Studiul 1 N = 29 | Studiul 2 N = 51 | Studiul 1 N = 15 | Studiul 2 N = 66 | ||
| SFE SG | 1 an | 45% | 43% | 58% | 77% |
| 2 ani | 31% | 35% | 29% | 73% | |
| 3 ani | 24% | 31% | 29% | 67% | |
| 1 an | 90% | 84% | 93% | 96% | |
| 2 ani | 69% | 59% | 70% | 85% | |
| 3 ani | 55% | 53% | 70% | 77% | |
Pacienți care au urmat terapia de primă linie și la care s-a efectuat transplant autolog de celule stem În studiul 3, pacienții cu neuroblastom cu grad mare de risc au fost incluși după ce li s-a administrat chimioterapie de inducție și au obținut cel puțin un răspuns parțial, apoi li s-a efectuat terapie mieloablativă și transplant de celule stem. Pacienții cu boală progresivă au fost excluși. Dinutuximabul beta a fost utilizat într-o doză de 20 mg/m2 pe zi în 5 zile consecutive, administrat prin perfuzii intravenoase cu durata de 8 ore, într-un ciclu de tratament de 5 săptămâni și în asociere cu acid 13-cis retinoic, cu sau fără IL-2 administrată subcutanat suplimentar, în aceleași doze ca în studiile anterioare.
În total, 370 de pacienți au fost randomizați și au primit tratament. Aceștia au inclus 64% pacienți de sex masculin și 36% pacienți de sex feminin, cu vârsta mediană de 3 ani (de la 0,6 la 20); 89% aveau tumoră stadiul INSS, iar amplificarea MYCN a fost raportată în 44% din cazuri. Criteriul principal de evaluare a eficacității a fost SFE la 3 ani, iar criteriul secundar de evaluare a fost SG. Ratele SFE și SG sunt prezentate în Tabelele 2 și 3, conform semnelor de boală de la momentul inițial, și în Tabelul 4 pentru populația generală.
Pentru pacienții fără semne de boală la momentul inițial, adăugarea IL-2 nu a îmbunătățit SFE și SG.
Tabelul 2: Ratele de supraviețuire fără evenimente (SFE) și supraviețuire generală (SG) [95% interval de încredere] la pacienții fără semne de boală la momentul inițial (răspuns complet la tratamentul inițial)
| Aspecte privind eficacitatea | fără IL-2 N = 104 | cu IL-2 N = 107 | ||||
| 1 an | 2 ani | 3 ani | 1 an | 2 ani | 3 ani | |
| SFE | 77% [67; 84] | 67% [57; 75] | 62% [51; 71] | 73% [63; 80] | 70% [60; 77] | 66% [56; 75] |
| SG | 89% [81; 94] | 78% [68; 85] | 71% [60; 80] | 89% [81; 93] | 78% [68; 85] | 72% [61; 80] |
Tabelul 3: Ratele de supraviețuire fără evenimente (SFE) și supraviețuire generală (SG) [95% interval de încredere] la pacienții cu semne de boală la momentul inițial (fără răspuns complet la tratamentul inițial)
| Aspecte privind eficacitatea | fără IL-2 N = 73 | cu IL-2 N = 76 | ||||
| 1 an | 2 ani | 3 ani | 1 an | 2 ani | 3 ani | |
| SFE | 67% [55; 76] | 58% [45; 69] | 46% [33; 58] | 72% [60; 81] | 62% [49; 72] | 54% [41; 65] |
| SG | 83% [72; 90] | 73% [61; 82] | 54% [40; 66] | 86% [75; 92] | 71% [58; 80] | 63% [50; 74] |
Tabelul 4: Ratele de supraviețuire fără evenimente (SFE) și de supraviețuire generală (SG) în contextul administrării de primă linie
| Aspecte privind eficacitatea | fără IL-2 N=180 | fără IL-2 N=190 | ||||
| 1 an | 2 ani | 3 ani | 1 an | 2 ani | 3 ani | |
| SFE | 72% [65; 78] | 63% [55; 70] | 55% [47; 63] | 72% [65; 78] | 66% [59; 73] | 61% [53; 68] |
| SG | 86% [80; 91] | 76% [69; 82] | 64% [55; 71] | 88% [82; 92] | 75% [68; 81] | 69% [61; 76] |
Imunogenitate
În cadrul a 4 studii, 52,9% (181/342) dintre pacienți au avut cel puțin o determinare pozitivă a anticorpilor antimedicament (AAM) în timpul tratamentului cu dinutuximab beta. Dintre toți pacienții evaluați cu status pozitiv pentru AAM, 64,8% (83/128) au avut rezultate pozitive pentru activitatea anticorpilor neutralizanți. Incidența observată a AAM și a anticorpilor neutralizanți depinde în mare măsură de sensibilitatea și specificitatea metodei de analiză. Din aceste motive, compararea incidenței AAM din studiile descrise aici cu incidența AAM din alte studii poate fi înșelătoare.
S-a observat o tendință generală de scădere a concentrației de dinutuximab beta odată cu creșterea titrului AAMmax (titrul maxim măsurat pentru fiecare pacient), clasificat ca scăzut, mediu sau ridicat. La 15,8% (54/342) dintre pacienții cu un titru AAMmax ridicat, reducerea concentrației de dinutuximab beta a influențat răspunsurile farmacodinamice, fapt reflectat printr-o scădere a citotoxicității dependente de complement (CDC). Activarea celulelor NK nu este afectată de prezența unor titruri ridicate de AAM. Pe baza datelor disponibile, nu este posibilă stabilirea unei asocieri cantitative între titrul AAM și impactul asupra eficacității.
Nu s-au observat asocieri clare între răspunsul AAM și evenimentele de siguranță selectate relevante.
Din perspectiva eficacității și siguranței, nu există nicio justificare pentru ajustarea sau oprirea tratamentului pe baza răspunsurilor AAM măsurate.
Copii și adolescenți
Agenția Europeană pentru Medicamente a amânat obligația de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu Qarziba la una sau mai multe subgrupe de copii și adolescenți în indicația de neuroblastom (vezi pct. 4.2 pentru informații privind utilizarea la copii și adolescenți).
Acest medicament a fost autorizat în „condiții excepționale”.
Aceasta înseamnă că din motive etice nu a fost posibilă obținerea informațiilor complete privind acest medicament. Agenția Europeană pentru Medicamente va revizui în fiecare an orice informații noi disponibile și acest RCP va fi actualizat, după cum va fi necesar.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Dinutuximab beta a fost investigat folosind perfuzii pe termen scurt (PTS – cinci zile de perfuzii de opt ore la 20 mg/m2/zi) și perfuzii pe termen lung (PTL – zece zile de perfuzie continuă la 100 mg/m2).
Absorbție
Dinutuximab beta se administrează sub formă de perfuzie intravenoasă. Concentrația maximă (media (±%ASR)) la sfârșitul perfuziei pe termen lung din Ciclul 1, la pacienții care au respectat schema de dozare, a fost de 10,6 (± 23%) mg/l. Alte căi de administrare nu au fost investigate.
Distribuție
Media (±%ASR) la nivelul populației estimată pentru volumul central de distribuție a fost de 2,45 (± 27%) l/m², iar pentru volumul periferic de distribuție, de 3,18 (± 36%) l/m².
Metabolizare
Metabolizarea dinutuximab beta nu a fost investigată. Ca proteină, se așteaptă ca dinutuximab beta să fie metabolizat în peptide mici și aminoacizi individuali prin intermediul enzimelor proteolitice ubicuitare.
Eliminare
Clearance-ul după PTL a fost de 0,76 (± 32%) l/zi/m². Raportul dintre valorile Cmax înregistrate la a cincea și la prima PTL a variat între 1,1 și 1,5 în cazul subiecților care au respectat schema de dozare, în cadrul a trei studii. Timpul aparent de înjumătățire prin eliminare în faza terminală (t1/2) a fost de 11,4 (± 63%) zile (media (± ASR)). Clearance-ul dinutuximabului beta a crescut în prezența unor titruri ridicate de anticorpi antimedicament, indiferent de activitatea de neutralizare (vezi imunogenitatea la pct. 5.1).
Liniaritate/non-liniaritate
Variațiile de dozăm în cadrul primei perfuzii din studiul 2 au evidențiat o creștere proporțională cu doza a expunerii (ASC∞) până la doza recomandată de 100 mg/m2 per cură timp de 10 zile.
Populații specifice
Vârsta pacienților a variat între 1 și 27 de ani (media 6 ani). Greutatea corporală a variat între 9 și 75 kg (mediană 18,5 kg) și suprafața corporală a variat între 0,44 și 1,94 m2 (mediană 0,75 m2). Un model farmacocinetic (FC) populațional cu două compartimente, cu eliminare de ordinul întâi din compartimentul central, a fost dezvoltat utilizând datele provenite de la 224 de pacienți din patru studii (PTS 30 de pacienți, PTL 194 de pacienți). Parametrii volumului și clearance-ului au crescut în cadrul tuturor intervalelor odată cu creșterea dimensiunii corporale. Greutatea corporală și titrul de AAM au fost covariabile pentru clearance, în timp ce greutatea corporală, vârsta și administrarea concomitentă de IL-2 au fost covariabile pentru volumul de distribuție.
Vârstă
Analizele farmacocinetice populaționale au arătat o expunere comparabilă la dinutuximab beta la pacienții de toate vârstele studiați în condițiile administrării unei doze de 100 mg/m2.
Sex
Analiza farmacocinetică populațională cu 89 de pacienți de sex feminin (40%) și 135 de sex masculin (60%) nu a evidențiat niciun efect semnificativ clinic al sexului asupra farmacocineticii dinutuximab beta.
Rasă
Deoarece populația de analiză FC a fost predominant de rasă albă (92,9%), rasa nu a fost examinată oficial ca posibilă covariabilă FC.
Greutate
Dozajul pe baza suprafeței corporale asigură o expunere constantă la toate populațiile.
Insuficiență renală
Nu s-au efectuat studii formale la pacienți cu insuficiență renală. Funcția renală nu a reprezentat o covariabilă semnificativă în analizele farmacocinetice populaționale care au inclus pacienți cu funcție renală normală și insuficiență renală ușoară.
Insuficiență hepatică
Nu s-au efectuat studii formale la pacienți cu insuficiență hepatică. Subiecții cu ALT > 3x LSVN au avut farmacocinetică comparabilă cu subiecții cu ALT ≤3x LSVN
5.3 Date preclinice de siguranță
Toxicologie generală
Dinutuximab beta a fost administrat la femele și masculi pui de cobai și la femele tinere de maimuțe cynomolgus, în scheme terapeutice cu doze repetate, care au depășit dozele clinice recomandate. Aspectele relevante au inclus modificări (reducere) în greutatea timusului, precum și modificări ale măduvei osoase (atrofie care afectează liniile celulare precursoare mieloide și eritroide). Aceste modificări ale măduvei osoase au fost de intensitate ușoară până la severă și s-au rezolvat după oprirea administrării dozelor. Nu s-au observat efecte asupra funcțiilor cardiovasculare (ECG, tensiune arterială) la maimuțe.
Altele
Nu au fost efectuate studii non-clinice pentru a evalua posibilitatea ca dinutuximabul beta să provoace carcinogenitate, genotoxicitate sau efecte toxice asupra dezvoltării și funcției de reproducere. În studiile de toxicitate cu doze repetate efectuate la cobai și maimuțe cynomolgus, nu s-au observat reacții adverse induse de dinutuximab beta asupra organelor de reproducere, la expuneri peste valorile clinice.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Histidină
Sucroză
Polisorbat 20
Apă pentru preparate injectabile
Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)
6.2 Incompatibilități
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la punctul 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
Flacon sigilat
4 ani
Soluția diluată (soluție perfuzabilă)
Stabilitatea chimică și fizică în timpul utilizării a fost demonstrată timp de 48 de ore la 25°C (seringă de 50 ml) și până la 7 zile la 37ºC (pungă de 250 ml pentru perfuzie), după depozitarea cumulativă în frigider (2°C – 8°C) timp de 72 de ore (vezi pct. 6.6).
Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, condițiile și perioada de păstrare în timpul utilizării sunt responsabilitatea utilizatorului și în mod normal nu vor depăși 24 de ore, la 2 până la 8°C, cu excepția situației în care diluarea a fost efectuată în condiții controlate și aseptice validate.
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A se păstra la frigider (2°C – 8°C).
A se păstra flaconul în cutie, pentru a fi protejat de lumină.
Pentru condițiile de păstrare ale medicamentului după diluare, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Flacon din sticlă transparentă de tip I (6 ml), prevăzut cu dop din cauciuc halobutilic și sigiliu detașabil din aluminiu, conținând un volum pentru extras de minim 4,5 ml concentrat pentru soluție perfuzabilă.
Fiecare cutie conține 1 flacon.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare
Soluția perfuzabilă trebuie preparată în condiții aseptice. Soluția nu trebuie expusă la lumina solară directă sau la căldură.
Doza zilnică de Qarziba specifică pentru un pacient se calculează în funcție de suprafața corpului (vezi pct. 4.2).
Qarziba trebuie diluat în mod aseptic, în concentrația/doză specifică pacientului cu soluție perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) cu conținut de albumină umană 1% (de exemplu 5 ml de albumină umană 20% per 100 ml soluție de clorură de sodiu).
Pentru perfuzia continuă, soluția perfuzabilă trebuie proaspăt preparată în fiecare zi sau într-o cantitate suficientă pentru până la 5 zile de perfuzie continuă. Doza zilnică este de 10 mg/m2. Cantitatea de soluție care trebuie perfuzată pe zi (în cadrul unui ciclu de tratament de 10 zile consecutive) trebuie să fie 48 ml; cu 240 ml pentru o doză pentru 5 zile. Se recomandă prepararea a 50 ml soluție într-o seringă de 50 ml sau a 250 ml într-o pungă pentru perfuzie adecvată pentru pompa de perfuzie, luând în calcul o supraîncărcare, de exemplu de 2 ml (seringă) sau de 10 ml (pungă pentru perfuzie), pentru a asigura și volumele moarte ale sistemelor de perfuzare.
Pentru perfuziile repetate zilnice cu durata de 8 ore, doza zilnică este de 20 mg/m2 și doza calculată trebuie diluată în 100 ml de soluție de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) cu conținut de albumină umană 1%.
Soluția perfuzabilă trebuie administrată prin intermediul unei linii intravenoase periferice sau centrale. Pentru alte medicamente administrate intravenos concomitent trebuie utilizată o linie de perfuzare separată. Ambalajul trebuie verificat vizual pentru a identifica existența particulelor, înainte de administrare. Se recomandă utilizarea unui filtru liniar de 0,22 micrometri în timpul perfuziei.
Pentru perfuziile continue, poate fi utilizat orice dispozitiv adecvat pentru perfuzare cu un ritm de 2 ml pe oră, de exemplu pompe/infuzoare de perfuzie prin seringă, pompe de perfuzie ambulatorii electronice. A se ține cont de faptul că pompele elastomerice nu sunt considerate potrivite în combinație cu filtrele liniare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Recordati Netherlands B.V.
Beechavenue 54, 1119PW Schiphol-Rijk
Olanda
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
EU/1/17/1191/001
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data primei autorizări: 08 mai 2017
Data ultimei reînnoiri a autorizației: 06 ianuarie 2022
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
{LL/AAAA}
Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenției Europene pentru Medicamente http://www.ema.europa.eu.