SUGAMMADEX BAXTER 100 mg/ml

Prospect

1. Ce este Sugammadex Baxterși pentru ce se utilizează

Ce este Sugammadex Baxter

Sugammadex Baxter conține substanța activă sugammadex. Sugammadex este considerat a fi un agent de relaxare cu legare selectivă deoarece funcționează numai cu relaxante musculare specifice, bromură de rocuronium sau bromură de vecuronium.

Pentru ce se utilizează Sugammadex Baxter

Pentru a vi se putea face unele tipuri de operații, mușchii dumneavoastră trebuie să fie complet relaxați. Acest lucru îl ajută pe chirurg să facă operația. Pentru a obține acest lucru, anestezia generală include medicamente care fac ca mușchii dumneavoastră să se relaxeze. Aceste medicamente se numesc miorelaxante; bromura de rocuronium și bromura de vecuronium sunt exemple de miorelaxante. Deoarece aceste medicamente fac și mușchii respiratori să se relaxeze, aveți nevoie de ajutor pentru a respira (ventilație artificială) în timpul și după operație, până când puteți respira din nou singur.

Sugammadex Baxter este utilizat pentru a grăbi recuperarea mușchilor dumneavoastră după o operație, pentru a vă permite să respirați singur mai devreme. Realizează acest lucru combinându-se în organismul dumneavoastră cu bromură de rocuronium sau cu bromură de vecuronium. Poate fi utilizat la adulți ori de câte ori bromura de rocuronium sau bromura de vecuronium este utilizată.

Poate fi utilizat la nou-născuți, sugari, copii mici, copii și adolescenți (de la naștere până la vârsta de 17 ani) când bromura de rocuronium este utilizată.

2. Ce trebuie să știți înainte de a vi se administra Sugammadex Baxter

Nu trebuie să vi se administreze Sugammadex Baxter

  • dacă sunteți alergic la sugammadex sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6).

→ Vă rugăm să spuneți medicului dumneavoastră anestezist dacă vă aflați în această situație.

Atenționări și precauții

Înainte să vi se administreze Sugammadex Baxter, adresați-vă medicului dumneavoastră anestezist

  • dacă aveți sau ați avut afecțiuni ale rinichilor. Acest lucru este important deoarece sugammadex este eliminat din organismul dumneavoastră de către rinichi.
  • dacă aveți sau ați avut boli de ficat.
  • dacă aveți retenție de fluide (edeme).
  • dacă aveți o afecțiune despre care se cunoaște că determină risc crescut de sângerare (tulburări ale coagulării sângelui) sau dacă utilizați medicamente anticoagulante.

Sugammadex Baxter împreună cu alte medicamente

→ Spuneți medicului dumneavoastră anestezist dacă luați, ați luat recent sau s-ar putea să luați orice alte medicamente. Sugammadex Baxter poate influența alte medicamente sau poate fi influențat de acestea.

Unele medicamente scad efectul Sugammadex Baxter

→ Este foarte important să îi spuneți medicului dumneavoastră anestezist dacă ați luat recent:

  • toremifen (utilizat în tratamentul cancerului de sân).
  • acid fusidic (un antibiotic).

Sugammadex Baxter poate influența contraceptivele hormonale

  • Sugammadex Baxter poate scădea eficacitatea contraceptivelor hormonale – incluzând contraceptivul oral, inelul vaginal, implanturile sau dispozitivul intrauterin (DIU) hormonal – deoarece reduce cantitatea de hormon progesteron din organism. Cantitatea de progesteron pierdută prin utilizarea Sugammadex Baxter este aproximativ aceeași ca în cazul în care uitați să luați un comprimat de contraceptiv oral.

→ Dacă luați contraceptivul oral în aceeași zi în care vi se administrează Sugammadex Baxter, respectați instrucțiunile din prospectul contraceptivului pentru situația în care ați uitat să luați o doză.

→ Dacă utilizați alte contraceptive hormonale (de exemplu inel vaginal, implant sau sterilet) trebuie să folosiți o metodă contraceptivă suplimentară non-hormonală (cum este prezervativul) în următoarele 7 zile și să respectați instrucțiunile din prospect.

Efecte asupra analizelor de sânge

În general, Sugammadex Baxter nu influențează analizele de laborator. Totuși, poate influența rezultatele unei analize de sânge pentru un hormon denumit progesteron. Discutați cu medicul dumneavoastră dacă valorile progesteronului trebuie testate în aceeași zi în care vi se administrează Sugammadex Baxter.

Sarcina și alăptarea

→ Spuneți medicului dumneavoastră anestezist dacă sunteți sau ați putea fi gravidă sau dacă alăptați. Vi se poate administra totuși Sugammadex Baxter ,dar trebuie să discutați mai întâi despre acest lucru. Nu se cunoaște dacă sugammadex poate trece în laptele uman. Medicul dumneavoastră anestezist vă va ajuta să decideți dacă încetați alăptarea sau dacă opriți tratamentul cu sugammadex, luând în considerare beneficiul alăptării copilului și beneficiul Sugammadex Baxter pentru mamă.

Conducerea vehiculelor și folosirea utilajelor

Sugammadex Baxter nu are nicio influență cunoscută asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Sugammadex Baxter conține sodiu

Acest medicament conține până la 9,2 mg sodiu (componenta principală stabilă/sare de masă) în fiecare mililitru. Aceasta este echivalentă cu 0,5% din aportul maxim recomandat de sodiu pentru un adult

3. Cum se administrează Sugammadex Baxter

Sugammadex Baxter vă va fi administrat de către medicul dumneavoastră anestezist sau sub supravegherea medicului dumneavoastră anestezist.

Doza

Medicul dumneavoastră anestezist va alege doza de sugammadex necesară în cazul dumneavoastră în funcție de:

  • greutatea dumneavoastră;
  • măsura în care medicamentul miorelaxant are în continuare efect asupra dumneavoastră.

Doza uzuală este de 2-4 mg pe kg greutate corporală pentru pacienții de orice vârstă. O doză de 16 mg/kg poate fi administrată la adulți dacă este nevoie să se obțină o recuperare rapidă a relaxării musculare.

Cum se administrează Sugammadex Baxter

Sugammadex Baxter vi se va administra de către medicul dumneavoastră anestezist ca injecție unică într-o linie intravenoasă.

Dacă vi se administrează mai mult Sugammadex Baxter decât este recomandat

Având în vedere faptul că medicul dumneavoastră anestezist vă va supraveghea cu atenție, este improbabil să vi se administreze o cantitate prea mare de Sugammadex Baxter. Totuși, chiar dacă se întâmplă acest lucru, este improbabil să apară probleme.

Dacă aveți orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresați-vă medicului dumneavoastră anestezist sau unui alt medic.

4. Reacții adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacții adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Dacă aceste reacții adverse apar în timpul anesteziei, vor fi detectate și tratate de către medicul dumneavoastră anestezist.

Reacții adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane)

  • Tuse
  • Dificultăți la nivelul căilor respiratorii care pot include tuse sau mișcări ca și cum vă treziți sau trageți aer în piept
  • Anestezie superficială – este posibil să începeți să vă treziți din somnul profund, deci să aveți nevoie de mai mult anestezic. Acest lucru vă poate face să vă mișcați sau să tușiți la sfârșitul operației
  • Complicații în timpul procedurii cum sunt modificări ale ritmului bătăilor inimii, tuse sau mișcări
  • Scădere a tensiunii arteriale din cauza procedurii chirurgicale

Reacții adverse mai puțin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane)

  • Lipsă de aer din cauza contracției mușchilor din căile respiratorii (bronhospasm), survenită la pacienții cu antecedente de probleme la nivelul plămânilor.
  • Reacții alergice (de hipersensibilitate la medicament) – cum sunt erupțiile trecătoare pe piele, înroșirea pielii, umflarea limbii și/sau a gâtului, scurtare a respirației, modificări ale tensiunii arteriale sau a ritmului bătăilor inimii, care au determinat uneori o scădere gravă a tensiunii arteriale. Reacțiile alergice severe sau asemănătoare reacțiilor alergice pot pune în pericol viața. Reacțiile alergice au fost raportate mai frecvent la voluntarii sănătoși conștienți.
  • Revenirea relaxării musculare după intervenția chirurgicală.

Cu frecvență necunoscută

  • Când este administrat Sugammadex Baxter, pot să apară bătăi ale inimii sever încetinite și bătăi ale inimii încetinite până la stop cardiac.

Raportarea reacțiilor adverse

Dacă manifestați orice reacții adverse, adresați-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale. Acestea includ orice reacții adverse posibile nemenționate în acest prospect. De asemenea, puteți raporta reacțiile adverse direct la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Raportând reacțiile adverse, puteți contribui la furnizarea de informații suplimentare privind siguranța acestui medicament.

5. Cum se păstrează Sugammadex Baxter

Păstrarea acestui medicament va fi gestionată de către profesioniștii din domeniul sănătății.

Nu lăsați acest medicament la vederea și îndemâna copiilor.

Nu utilizați acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie și pe etichetă după „EXP”. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

A se ține flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

După prima deschidere și diluare, a se păstra la temperaturi cuprinse între 2 și 8 °C și a se utiliza în decurs de 24 ore.

Nu aruncați medicamentele pe calea apei menajere sau a gunoiului menajer. Întrebați farmacistul cum să aruncați medicamentele pe care nu le mai utilizați. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. Conținutul ambalajului și alte informații

Ce conține Sugammadex Baxter

  • Substanța activă este sugammadex.

1 ml de soluție injectabilă conține sugammadex sodic echivalent cu sugammadex 100 mg. Fiecare flacon de 2 ml conține sugammadex sodic echivalent cu sugammadex 200 mg. Fiecare flacon de 5 ml conține sugammadex sodic echivalent cu sugammadex 500 mg.

  • Celelalte componente sunt apă pentru preparate injectabile, acid clorhidric 3,2% (pentru ajustarea pH-ului) și/sau hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului).

Cum arată Sugammadex Baxter și conținutul ambalajului

Sugammadex Baxter soluție injectabilă (injecție) limpede și incoloră până la galben-maro deschis.

Este furnizat în două mărimi de ambalaj, care conțin 10 flacoane a câte 2 ml sau 10 flacoane a câte 5 ml soluție injectabilă.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deținătorul autorizației de punere pe piață

Baxter Holding BV

Kobaltweg 49, 3542CE Utrecht

Țările de Jos

Fabricantul

Solupharm Pharmazeutische Erzeugnisse GmbH

Industriestraße 3

34212 Melsungen

Germania

Acest medicament este autorizat în statele membre ale Spațiului Economic European sub următoarele denumiri:

IrlandaSugammadex 100 mg/ml Solution for Injection
Republica CehăSugammadex Baxter
DanemarcaSugammadex Baxter
AustriaSugammadex Baxter 100 mg/ml Injektionslösung
GermaniaSugammadex Baxter 100 mg/ml Injektionslösung
GreciaSugammadex/Baxter
SpaniaSugammadex Baxter 100 mg/ml solución inyectable EFG
FinlandaSugammadex Baxter 100 mg/ml injektioneste, liuos
FranțaSugammadex Baxter 100 mg/ml, solution injectable
ItaliaSugammadex Baxter
NorvegiaSugammadex Baxter
BelgiaSugammadex Baxter 100 mg/ml solution injectable
PoloniaSugammadex Baxter
PortugaliaSugamadex Baxter
RomâniaSugammadex Baxter 100 mg/ml soluție injectabilă
SloveniaSugamadeks Baxter 100 mg/ml raztopina za injiciranje
SuediaSugammadex Baxter
Țările de JosSugammadex Baxter 100 mg/ml oplossing voor injectie

Acest prospect a fost revizuit în August 2026.

Următoarele informații sunt destinate numai profesioniștilor din domeniul sănătății:

Pentru informații detaliate, a se citi Rezumatul caracteristicilor produsului (RCP) pentru Sugammadex Baxter.

Indicații terapeutice și doze

Inversarea blocului neuromuscular indus de rocuronium sau vecuronium la adulți.

Pentru populația pediatrică: sugammadex este recomandat doar pentru inversarea de rutină a blocului indus de rocuronium la pacienții copii și adolescenți de la naștere până la vârsta de 17 ani.

Sugammadex trebuie administrat numai de către sau sub supravegherea unui anestezist.

Se recomandă utilizarea unei tehnici adecvate de monitorizare neuromusculară pentru a monitoriza recuperarea blocului neuromuscular (vezi RCP, pct. 4.4).

Adulți

Inversie de rutină:

Se recomandă o doză de sugammadex de 4 mg/kg dacă recuperarea a atins cel puțin 1-2 răspunsuri post-tetanice (PTC) după blocarea indusă de rocuronium sau vecuronium. Timpul median până la recuperarea raportului T4/T1 la 0,9 este de aproximativ 3 minute (vezi RCP, pct. 5.1).

Se recomandă o doză de sugammadex de 2 mg/kg dacă a avut loc o recuperare spontană până la cel puțin reapariția T2 după blocarea indusă de rocuronium sau vecuronium. Timpul median până la recuperarea raportului T4/T1 la 0,9 este de aproximativ 2 minute (vezi RCP, pct. 5.1).

Utilizarea dozelor recomandate pentru inversarea de rutină va duce la un timp median ușor mai rapid până la recuperarea raportului T4/T1 la 0,9 pentru rocuronium, comparativ cu blocarea neuromusculară indusă de vecuronium (vezi RCP, pct. 5.1).

Inversarea imediată a blocadei induse de rocuronium:

Dacă există o necesitate clinică de inversare imediată după administrarea de rocuronium, se recomandă o doză de sugammadex de 16 mg/kg. Când se administrează sugammadex de 16 mg/kg la 3 minute după o doză în bolus de bromură de rocuronium de 1,2 mg/kg, se poate aștepta un timp median până la revenirea raportului T4/T1 la 0,9 de aproximativ 1,5 minute (vezi RCP, pct. 5.1).

Nu există date care să recomande utilizarea sugammadexului pentru inversarea imediată după blocada indusă de vecuronium.

Readministrarea sugammadexului:

În situația excepțională a recurenței blocajului neuromuscular postoperator (vezi RCP, pct. 4.4) după o doză inițială de 2 mg/kg sau 4 mg/kg de sugammadex, se recomandă o doză repetată de 4 mg/kg de sugammadex. După o a doua doză de sugammadex, pacientul trebuie monitorizat atent pentru a se asigura revenirea susținută a funcției neuromusculare.

Insuficiență renală:

Nu se recomandă utilizarea sugammadexului la pacienții cu insuficiență renală severă (inclusiv pacienți care necesită dializă (ClCr < 30 ml/minut)) (vezi RCP, pct. 4.4).

Pacienți obezi:

La pacienții obezi, inclusiv la pacienții cu obezitate morbidă (indice de masă corporală ≥ 40 kg/m2), doza de sugammadex trebuie să se bazeze pe greutatea corporală reală. Trebuie urmate aceleași recomandări de dozare ca și pentru adulți.

Populația pediatrică (de la naștere până la vârsta de 17 ani)

Sugammadex Baxter 100 mg/ml poate fi diluat la 10 mg/ml pentru a crește acuratețea dozării la populația pediatrică (vezi RCP, pct. 6.6).

Inversarea de rutină:

Se recomandă o doză de 4 mg/kg de sugammadex pentru inversarea blocadei induse de rocuronium dacă recuperarea a atins cel puțin 1-2 PTC.

Se recomandă o doză de 2 mg/kg pentru inversarea blocadei induse de rocuronium la reapariția T2 (vezi RCP, pct. 5.1).

Contraindicații

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați în secțiunea 6.1 a RCP.

Atenționări și precauții speciale de utilizare

Conform practicii normale post-anestezice după blocarea neuromusculară, se recomandă monitorizarea pacientului în perioada imediat postoperatorie pentru a depista evenimente nedorite, inclusiv recurența blocării neuromusculare.

Monitorizarea funcției respiratorii în timpul recuperării:

Suportul ventilator este obligatoriu pentru pacienți până când respirația spontană adecvată este restabilită după inversarea blocării neuromusculare. Chiar dacă recuperarea după blocarea neuromusculară este completă, alte medicamente utilizate în perioada peri- și postoperatorie ar putea deprima funcția respiratorie și, prin urmare, ar putea fi totuși necesar suportul ventilator.

În cazul în care blocarea neuromusculară reapare după extubare, trebuie asigurată o ventilație adecvată.

Recurența blocajului neuromuscular:

În studiile clinice cu subiecți tratați cu rocuronium sau vecuronium, unde sugammadex a fost administrat utilizând o doză etichetată pentru profunzimea blocajului neuromuscular, s-a observat o incidență de 0,20% pentru recurența blocajului neuromuscular, pe baza monitorizării neuromusculare sau a dovezilor clinice. Utilizarea unor doze mai mici decât cele recomandate poate duce la un risc crescut de recurență a blocajului neuromuscular după inversarea inițială și nu este recomandată (vezi RCP, pct. 4.2 și pct. 4.8).

Efect asupra hemostazei:

Într-un studiu efectuat la voluntari, doze de 4 mg/kg și 16 mg/kg de sugammadex au dus la prelungiri medii maxime ale timpului parțial de tromboplastină activată (aPTT) cu 17 și, respectiv, 22% și ale raportului internațional normalizat al timpului de protrombină [PT(INR)] cu 11 și, respectiv, 22%. Aceste prelungiri medii limitate ale aPTT și PT(INR) au fost de scurtă durată (≤ 30 de minute). Pe baza bazei de date clinice (N=3 519) și a unui studiu specific efectuat pe 1 184 de pacienți supuși unei fracturi de șold/intervenții chirurgicale majore de înlocuire a articulației, nu s-a observat niciun efect relevant clinic al administrării de sugammadex 4 mg/kg, în monoterapie sau în combinație cu anticoagulante, asupra incidenței complicațiilor hemoragice peri- sau postoperatorii.

În experimentele in vitro s-a observat o interacțiune farmacodinamică (prelungirea aPTT și a PT) cu antagoniști ai vitaminei K, heparină nefracționată, heparinoide cu greutate moleculară mică, rivaroxaban și dabigatran. La pacienții care primesc anticoagulare profilactică postoperatorie de rutină, această interacțiune farmacodinamică nu este relevantă clinic. Se recomandă prudență atunci când se ia în considerare utilizarea sugammadexului la pacienții care primesc anticoagulare terapeutică pentru o afecțiune preexistentă sau comorbidă.

An increased risk of bleeding cannot be excluded in patients:

  • with hereditary vitamin K dependent clotting factor deficiencies;
  • with pre-existing coagulopathies;
  • on coumarin derivates and at an INR above 3,5;
  • using anticoagulants who receive a dose of 16 mg/kg sugammadex.

Dacă există o necesitate medicală de a administra sugammadex acestor pacienți, anestezistul trebuie să decidă dacă beneficiile depășesc riscul posibil de complicații hemoragice, luând în considerare antecedentele de episoade de sângerare ale pacientului și tipul de intervenție chirurgicală programată. Dacă se administrează sugammadex acestor pacienți, se recomandă monitorizarea hemostazei și a parametrilor de coagulare.

Timpi de așteptare pentru readministrarea agenților blocanți neuromusculari după inversarea efectelor cu sugammadex:

Tabelul 1: Readministrarea de rocuronium sau vecuronium după inversarea tratamentului de rutină (până la 4 mg/kg sugammadex):

Tmpul minim de asteptareNMBA si doza administrata
5 minute1,2 mg/kg rocuronium
4 ore

0,6 mg/kg rocuronium or

0,1 mg/kg vecuronium

Debutul blocajului neuromuscular poate fi prelungit până la aproximativ 4 minute, iar durata blocajului neuromuscular poate fi scurtată până la aproximativ 15 minute după readministrarea de rocuroniu 1,2 mg/kg în decurs de 30 de minute după administrarea de sugammadex.

Pe baza modelării farmacocinetice, timpul de așteptare recomandat la pacienții cu insuficiență renală ușoară sau moderată pentru reutilizarea rocuroniului 0,6 mg/kg sau a vecuroniului 0,1 mg/kg după inversarea rutină a tratamentului cu sugammadex trebuie să fie de 24 de ore. Dacă este necesar un timp de așteptare mai scurt, doza de rocuroniu pentru un nou blocaj neuromuscular trebuie să fie de 1,2 mg/kg.

Readministrarea de rocuronium sau vecuronium după inversarea imediată a efectelor (16 mg/kg sugammadex):

În cazurile foarte rare în care acest lucru ar putea fi necesar, se recomandă un timp de așteptare de 24 de ore.

Dacă este necesară blocarea neuromusculară înainte de trecerea timpului de așteptare recomandat, trebuie utilizat un agent blocant neuromuscular nesteroidian. Debutul efectului unui agent blocant neuromuscular depolarizant ar putea fi mai lent decât se așteaptă, deoarece o fracțiune substanțială a receptorilor nicotinici postjoncționali poate fi încă ocupată de agentul blocant neuromuscular.

Insuficiență renală:

Nu se recomandă utilizarea Sugammadexului la pacienții cu insuficiență renală severă, inclusiv la cei care necesită dializă (vezi Rezumatul Produsului, pct. 5.1).

Anestezie ușoară:

În studiile clinice, când blocarea neuromusculară a fost inversată intenționat în mijlocul anesteziei, sau observat ocazional semne de anestezie ușoară (mișcări, tuse, grimase și suptul tubului traheal).

Dacă blocarea neuromusculară este inversată, în timp ce anestezia este continuată, trebuie administrate doze suplimentare de anestezic și/sau opioid, după cum este indicat clinic.

Bradicardie marcată:

În cazuri rare, s-a observat bradicardie marcată la câteva minute după administrarea de sugammadex pentru inversarea blocării neuromusculare. Bradicardia poate duce ocazional la stop cardiac (vezi RCP, pct. 4.8). Pacienții trebuie monitorizați îndeaproape pentru modificări hemodinamice în timpul și după inversarea blocării neuromusculare. Tratamentul cu agenți anticolinergici, cum ar fi atropina, trebuie administrat dacă se observă bradicardie semnificativă clinic.

Insuficiență hepatică:

Sugammadexul nu este metabolizat și nici excretat de ficat; prin urmare, nu au fost efectuate studii dedicate la pacienții cu insuficiență hepatică. Pacienții cu insuficiență hepatică severă trebuie tratați cu mare precauție. În cazul în care insuficiența hepatică este însoțită de coagulopatie, consultați informațiile privind efectul asupra hemostazei.

Utilizare în Unitatea de Terapie Intensivă (UTI):

Sugammadexul nu a fost investigat la pacienții care primesc rocuronium sau vecuronium în cadrul UTI.

Utilizare pentru inversarea agenților blocanți neuromusculari, alții decât rocuroniumul sau vecuroniumul:

Sugammadexul nu trebuie utilizat pentru a inversa blocajul indus de agenți blocanți neuromusculari nesteroidieni, cum ar fi succinilcolina sau compușii benzilizochinoliniu.

Sugammadex nu trebuie utilizat pentru inversarea blocajului neuromuscular indus de agenți blocanți neuromusculari steroidieni, alții decât rocuronium sau vecuronium, deoarece nu există date privind eficacitatea și siguranța pentru aceste situații. Sunt disponibile date limitate privind inversarea blocajului indus de pancuronium, dar se recomandă să nu se utilizeze sugammadex în această situație.

Recuperare întârziată:

Afecțiunile asociate cu un timp de circulație prelungit, cum ar fi bolile cardiovasculare, vârsta înaintată (vezi RCP, pct. 4.2 pentru timpul de recuperare la vârstnici) sau starea edematoasă (de exemplu, insuficiență hepatică severă), pot fi asociate cu timpi de recuperare mai lungi.

Reacții de hipersensibilitate la medicamente:

Medicii trebuie să fie pregătiți pentru posibilitatea apariției reacțiilor de hipersensibilitate la medicamente (inclusiv reacții anafilactice) și să ia măsurile de precauție necesare (vezi RCP, pct. 4.8).

Sodiu:

Acest medicament conține până la 9,2 mg sodiu per ml, echivalentul a 0,5% din doza zilnică maximă recomandată de OMS de 2 g de sodiu pentru un adult.

Interacțiune cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Informațiile din această secțiune se bazează pe afinitatea de legare dintre sugammadex și alte medicamente, experimente non-clinice, studii clinice și simulări utilizând un model care ia în considerare efectul farmacodinamic al agenților blocanți neuromusculari și interacțiunea farmacocinetică dintre agenții blocanți neuromusculari și sugammadex. Pe baza acestor date, nu se așteaptă nicio interacțiune farmacodinamică semnificativă clinic cu alte medicamente, cu excepția următoarelor:

Pentru toremifen și acid fusidic nu au putut fi excluse interacțiuni de deplasare (nu se așteaptă interacțiuni de captare relevante clinic).

Pentru contraceptivele hormonale nu a putut fi exclusă o interacțiune de captare relevantă clinic (nu se așteaptă interacțiuni de deplasare).

Din cauza administrării anumitor medicamente după administrarea de sugammadex, teoretic, rocuroniul sau vecuroniul ar putea fi înlocuite de sugammadex. Drept urmare, s-ar putea observa o recurență a blocajului neuromuscular. În această situație, pacientul trebuie ventilat. Administrarea medicamentului care a cauzat înlocuirea trebuie oprită în cazul unei perfuzii. În situațiile în care se pot anticipa potențiale interacțiuni de înlocuire, pacienții trebuie monitorizați cu atenție pentru a depista semne de recurență a blocajului neuromuscular (aproximativ până la 15 minute) după administrarea parenterală a unui alt medicament, care apare în decurs de 7,5 ore de la administrarea de sugammadex.

Toremifen:

În cazul toremifenului, care are o afinitate de legare relativ mare pentru sugammadex și pentru care pot fi prezente concentrații plasmatice relativ mari, ar putea apărea o anumită înlocuire a vecuroniului sau rocuroniului din complexul cu sugammadex. Medicii trebuie să fie conștienți de faptul că recuperarea raportului T4/T1 la 0,9 ar putea fi, prin urmare, întârziată la pacienții care au primit toremifen în aceeași zi cu operația.

Administrarea intravenoasă a acidului fusidic:

Utilizarea acidului fusidic în faza preoperatorie poate cauza o oarecare întârziere în recuperarea raportului T4/T1 la 0,9. Nu se așteaptă nicio recurență a blocajului neuromuscular în faza postoperatorie, deoarece rata de perfuzare a acidului fusidic se desfășoară pe o perioadă de câteva ore, iar nivelurile sanguine sunt cumulative pe parcursul a 2-3 zile. Pentru readministrarea sugammadexului (vezi RCP, pct. 4.2).

Interacțiuni care pot afecta eficacitatea altor medicamente (interacțiuni de captare):

Din cauza administrării de sugammadex, anumite medicamente ar putea deveni mai puțin eficiente din cauza scăderii concentrațiilor plasmatice (libere). Dacă se observă o astfel de situație, se recomandă medicului să ia în considerare readministrarea medicamentului, administrarea unui medicament echivalent terapeutic (de preferință dintr-o clasă chimică diferită) și/sau intervenții non-farmacologice, după caz.

Contraceptive hormonale:

S-a prevăzut că interacțiunea dintre sugammadex 4 mg/kg și un progestativ va duce la o scădere a expunerii la progestativ (34% din ASC), similară cu scăderea observată atunci când o doză zilnică de contraceptiv oral este administrată cu 12 ore mai târziu, ceea ce ar putea duce la o reducere a eficacității. În cazul estrogenilor, se așteaptă ca efectul să fie mai mic. Prin urmare, administrarea unei doze în bolus de sugammadex este considerată echivalentă cu o doză zilnică omisă de steroizi contraceptivi orali (fie combinați, fie doar cu progestativ). Dacă sugammadex este administrat în aceeași zi cu un contraceptiv oral, se face referire la recomandările privind doza omisă din prospectul contraceptivului oral. În cazul contraceptivelor hormonale non-orale, pacienta trebuie să utilizeze o metodă contraceptivă non-hormonală suplimentară în următoarele 7 zile și să consulte recomandările din prospectul produsului.

Interacțiuni datorate efectului de durată al rocuroniumului sau vecuroniumului:

Atunci când se utilizează medicamente care potențează blocarea neuromusculară în perioada postoperatorie, trebuie acordată o atenție deosebită posibilității de recurență a blocării neuromusculare. Vă rugăm să consultați prospectul rocuroniumului sau vecuroniumului pentru o listă a medicamentelor specifice care potențează blocarea neuromusculară. În cazul în care se observă recurența blocării neuromusculare, pacienta poate necesita ventilație mecanică și readministrarea sugammadexului (vezi RCP, pct. 4.2).

Fertilitate, sarcină și alăptare

Sarcina

Pentru sugammadex nu sunt disponibile date clinice privind sarcinile expuse.

Studiile la animale nu indică efecte nocive directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, nașterii sau dezvoltării postnatale.

Se recomandă prudență la administrarea sugammadexului la femeile însărcinate.

Alăptare

Nu se cunoaște dacă sugammadexul se excretă în laptele matern. Studiile la animale au arătat excreția sugammadexului în laptele matern. Absorbția orală a ciclodextrinelor este în general scăzută și nu se anticipează niciun efect asupra sugarului după administrarea unei doze unice la femeia care alăptează.

Trebuie luată o decizie cu privire la întreruperea alăptării sau la întreruperea/abținerea de la tratamentul cu sugammadex, luând în considerare beneficiul alăptării pentru copil și beneficiul tratamentului pentru femeie.

Fertilitate

Efectele sugammadexului asupra fertilității umane nu au fost investigate. Studiile la animale pentru evaluarea fertilității nu au evidențiat efecte dăunătoare.

Reacții adverse

Rezumatul profilului de siguranță

Sugammadex Baxter se administrează concomitent cu agenți blocanți neuromusculari și anestezice la pacienții supuși intervenției chirurgicale. Prin urmare, cauzalitatea evenimentelor adverse este dificil de evaluat.

Cele mai frecvente reacții adverse raportate la pacienții supuși intervenției chirurgicale au fost tusea, complicațiile căilor respiratorii ale anesteziei, complicațiile anestezice, hipotensiune arterială procedurală și complicațiile procedurale (Frecvente (≥ 1/100 și < 1/10)).

Tabelul 2: Lista tabelară a reacțiilor adverse

Siguranța sugammadexului a fost evaluată la 3 519 subiecți unici dintr-o bază de date de siguranță combinată din faza I-III. Următoarele reacții adverse au fost raportate în studiile clinice controlate cu placebo, în care subiecții au primit anestezie și/sau agenți blocanți neuromusculari (1078 de expuneri la sugammadex față de 544 la placebo):

[Foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 până la < 1/10), mai puțin frecvente (≥ 1/1000 până la

< 1/100), rare (≥ 1/10 000 până la < 1/1 000), foarte rare (< 1/10 000)]

Clasa de aparate, organeFrecventaReacții adverse (Termeni preferați)
Tulburări ale sistemului imunitarMai puțin frecventeReacții de hipersensibilitate la medicamente (vezi RCP, pct. 4.4)
Tulburări respiratorii, toracice și mediastinaleFrecventeTuse
Leziuni, intoxicații și complicații proceduraleFrecvente

Complicații ale căilor respiratorii cauzate de anestezie Complicații anestezice (vezi

RCP, pct. 4.4)

Hipotensiunea arterială procedurală

Complicații procedurale

Descrierea reacțiilor adverse selectate

Reacții de hipersensibilitate la medicament:

Reacțiile de hipersensibilitate, inclusiv anafilaxia, au apărut la unii pacienți și voluntari (pentru informații despre voluntari, vezi Informațiile despre voluntarii sănătoși de mai jos). În studiile clinice efectuate pe pacienți chirurgicali, aceste reacții au fost raportate mai puțin frecvent, iar pentru rapoartele post-marketing, frecvența este necunoscută.

Aceste reacții au variat de la reacții cutanate izolate la reacții sistemice grave (de exemplu, anafilaxie, șoc anafilactic) și au apărut la pacienți fără expunere anterioară la sugammadex.

Simptomele asociate cu aceste reacții pot include: înroșirea feței, urticarie, erupție eritematoasă, hipotensiune arterială (severă), tahicardie, umflarea limbii, umflarea faringelui, bronhospasm și evenimente obstructive pulmonare. Reacțiile de hipersensibilitate severe pot fi letale.

În rapoartele post-marketing, s-a observat hipersensibilitate atât pentru sugammadex, cât și pentru complexul sugammadex-rocuroniu.

Complicații ale căilor respiratorii cauzate de anestezie:

Complicațiile căilor respiratorii cauzate de anestezie au inclus contracția de sonda endotraheală, tuse, contracție ușoară, reacție de excitare în timpul intervenției chirurgicale, tuse în timpul procedurii anestezice sau în timpul intervenției chirurgicale sau respirație spontană a pacientului legată de procedura anestezică.

Complicații anestezice:

Complicațiile anestezice, care indică restabilirea funcției neuromusculare, includ mișcarea unui membru sau a corpului sau tusea în timpul procedurii anestezice sau în timpul intervenției chirurgicale, grimase sau suptul tubului endotraheal. Vezi RCP-ul, pct. 4.4 anestezie ușoară.

Complicații procedurale:

Complicațiile procedurale au inclus tuse, tahicardie, bradicardie, mișcare și creșterea ritmului cardiac.

Bradicardie marcată:

În perioada ulterioară punerii pe piață, au fost observate cazuri izolate de bradicardie marcată și bradicardie cu stop cardiac la câteva minute după administrarea de sugammadex (vezi RCP-ul, pct. 4.4).

Recurența blocajului neuromuscular:

În studiile clinice cu subiecți tratați cu rocuronium sau vecuronium, unde sugammadex a fost administrat utilizând o doză etichetată pentru profunzimea blocajului neuromuscular (N=2022), s-a observat o incidență de 0,20% pentru recurența blocajului neuromuscular, pe baza monitorizării neuromusculare sau a dovezilor clinice (vezi RCP, pct. 4.4).

Informații privind voluntarii sănătoși:

Un studiu randomizat, dublu-orb, a examinat incidența reacțiilor de hipersensibilitate la medicamente la voluntarii sănătoși cărora li s-au administrat până la 3 doze de placebo (N=76), sugammadex 4 mg/kg (N=151) sau sugammadex 16 mg/kg (N=148). Rapoartele de hipersensibilitate suspectată au fost evaluate de un comitet orb. Incidența hipersensibilității evaluate a fost de 1,3%, 6,6% și 9,5% în grupurile placebo, sugammadex 4 mg/kg și respectiv sugammadex 16 mg/kg. Nu au existat raportări de anafilaxie după placebo sau sugammadex 4 mg/kg. A existat un singur caz de anafilaxie evaluată după prima doză de sugammadex 16 mg/kg (incidență 0,7%). Nu au existat dovezi de creștere a frecvenței sau severității hipersensibilității la administrarea repetată de sugammadex.

Într-un studiu anterior cu un design similar, au existat trei cazuri de anafilaxie declarate, toate după administrarea de sugammadex 16 mg/kg (incidență 2,0%).

În baza de date cumulativă a studiilor de fază 1, reacțiile adverse considerate frecvente (≥ 1/100 până la < 1/10) sau foarte frecvente (≥ 1/10) și mai frecvente în rândul subiecților tratați cu sugammadex decât în grupul placebo includ disgeuzie (10,1%), cefalee (6,7%), greață (5,6%), urticarie (1,7%), prurit (1,7%), amețeli (1,6%), vărsături (1,2%) și dureri abdominale (1,0%).

Informații suplimentare despre populațiile speciale de pacienți

Pacienți cu afecțiuni pulmonare:

În datele post-marketing și într-un studiu clinic dedicat la pacienți cu antecedente de complicații pulmonare, bronhospasmul a fost raportat ca un posibil eveniment advers asociat. Ca în cazul tuturor pacienților cu antecedente de complicații pulmonare, medicul trebuie să fie conștient de posibila apariție a bronhospasmului.

Populaţie pediatrică

În studiile efectuate la pacienți copii de la naștere până la vârsta de 17 ani, profilul de siguranță al sugammadexului (până la 4 mg/kg) a fost în general similar cu profilul observat la adulți.

Pacienți cu obezitate morbidă

Într-un studiu clinic dedicat efectuat la pacienți cu obezitate morbidă, profilul de siguranță a fost în general similar cu profilul observat la pacienții adulți din studiile cumulate de fază 1 până la 3 (vezi Tabelul 2).

Pacienți cu boală sistemică severă

Într-un studiu clinic efectuat la pacienți evaluați în clasa 3 sau 4 a Societății Americane de Anestezie (ASA) (pacienți cu boală sistemică severă sau pacienți cu boală sistemică severă care reprezintă o amenințare constantă la adresa vieții), profilul reacțiilor adverse la acești pacienți în clasa 3 și 4 ASA a fost în general similar cu cel al pacienților adulți din studiile cumulate de fază 1 până la 3 (vezi Tabelul 2), vezi Rezumatul Produsului (RCP), pct. 5.1.

Supradozaj

În studiile clinice, a fost raportat 1 caz de supradozaj accidental cu 40 mg/kg fără reacții adverse semnificative. Într-un studiu de toleranță la om, sugammadex a fost administrat în doze de până la 96 mg/kg. Nu au fost raportate evenimente adverse legate de doză sau evenimente adverse grave. Sugammadex poate fi eliminat prin hemodializă cu un filtru cu flux mare, dar nu cu un filtru cu flux mic. Pe baza studiilor clinice, concentrațiile de sugammadex din plasmă sunt reduse cu până la 70% după o sesiune de dializă de 3 până la 6 ore.

Lista excipienților

Acid clorhidric 3,2% (pentru ajustarea pH-ului) și/sau hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului) Apă pentru preparate injectabile

Perioada de valabilitate

4 ani

După prima deschidere și diluare, stabilitatea chimică și fizică în timpul utilizării a fost demonstrată timp de 48 de ore la 2 °C până la 25 °C. Din punct de vedere microbiologic, produsul diluat trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, timpii și condițiile de păstrare înainte de utilizare sunt responsabilitatea utilizatorului și, în mod normal, nu ar trebui să depășească 24 de ore la 2 °C până la 8 °C, cu excepția cazului în care diluarea a avut loc în condiții aseptice controlate și validate.

Precauții speciale de păstrare

A se păstra flaconul în cutia exterioară pentru a fi protejat de lumină.

Pentru condițiile de păstrare a medicamentului diluat, consultați RCP-ul, pct. 6.3.

Precauții speciale pentru eliminare și alte manipulări

Sugammadex Baxter poate fi injectat în linia intravenoasă a unei perfuzii cu următoarele soluții intravenoase: clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%), glucoză 50 mg/ml (5%), clorură de sodiu 4,5 mg/ml (0,45%) și glucoză 25 mg/ml (2,5%), soluție Ringers lactat, soluție Ringers, glucoză 50 mg/ml (5%) în clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%).

Linia de perfuzie trebuie clătită corespunzător (de exemplu, cu clorură de sodiu 0,9%) între administrarea de <Numele inventat> și a altor medicamente.

Utilizare la copii și adolescenți

Pentru pacienții copii și adolescenți, <Numele inventat> poate fi diluat folosind clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) până la o concentrație de 10 mg/ml (vezi RCP, pct. 6.3).