BORENAR 20 mg

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Borenar 20 mg comprimate orodispersabile

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat orodispersabil conţine bilastină 20 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: fiecare comprimat orodispersabil conţine etanol 0,0030 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat orodispersabil

Comprimate albe, rotunde, plate, marcate cu “20” pe una dintre feţe şi cu diametrul de 8 mm.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Tratamentul simptomatic al rinoconjunctivitei alergice (sezoniere şi perene) şi al urticariei. Borenar este indicat la adulţi şi adolescenţi (cu vârstă de 12 ani şi peste).

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Adulţi şi adolescenţi (cu vârstă de 12 ani şi peste)

20 mg bilastină o dată pe zi pentru ameliorarea simptomelor rinoconjunctivitei alergice (sezonieră şi perenă) şi urticariei.

Comprimatul trebuie administrat cu o oră înainte sau cu două ore după ingestia de alimente sau de sucuri de fructe (vezi pct. 4.5).

Durata tratamentului:

În cazul rinoconjunctivitei alergice tratamentul trebuie limitat la perioada de expunere la alergeni. În cazul rinitei alergice sezoniere tratamentul poate fi întrerupt după dispariţia simptomelor şi reluat după reapariţia lor. În cazul rinitei alergice perene tratamentul poate continua pe întreaga perioadă de expunere la alergen. În cazul urticariei, durata tratamentului depinde de tipul şi durata acesteia, precum şi de evoluţia simptomelor.

Grupe speciale de pacienți

Vârstnici

Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii vârstnici (vezi pct. 5.1 şi 5.2).

Insuficienţă renală

Studiile efectuate la adulți în grupuri de risc speciale (pacienți cu insuficiență renală) indică faptul că nu este necesară ajustarea dozei de bilastină la adulți (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică

Nu există experienţă clinică la pacienţii adulţi cu insuficienţă hepatică. Cu toate acestea, deoarece bilastina nu este metabolizată şi este eliminată nemodificată în urină şi fecale, nu se aşteaptă ca insuficienţa hepatică să determine creşterea expunerii sistemice peste limita de siguranţă la pacienţii adulţi. De aceea, nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii adulţi cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi

• Copii cu vârstă cuprinsă între 2 şi 11 ani şi greutatea de cel puţin 15 kg

Bilastina 10 mg comprimate orodispersabile şi bilastina 2,5 mg/ml soluţie orală se pot administra la această categorie de populaţie.

Siguranța și eficacitatea bilastinei la copiii cu insuficiență renală și hepatică nu au fost încă stabilite.

Mod de administrare:

Administrare orală.

Comprimatul orodispersabil este introdus în cavitatea bucală, unde se dispersează rapid în salivă, astfel încât poate fi ușor înghițit.

În mod alternativ, comprimatul orodispersabil poate fi dizolvat în apă înainte de administrare. Sucul de grepfrut sau orice alt suc de fructe nu trebuie utilizat pentru dizolvare (vezi pct. 4.5).

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Copii şi adolescenţi

Eficacitatea şi siguranţa bilastinei la copii cu vârstă sub 2 ani şi cu o greutate corporală mai mică de 15 kg nu au fost stabilite , prin urmare bilastina nu trebuie utilizată la copii cu vârsta sub 2 ani sau cu o greutate corporală mai mică de 15 kg.

La pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă, administrarea concomitentă de bilastină cu inhibitori ai glicoproteinei P, cum sunt ketoconazol, eritromicină, ciclosporină, ritonavir sau diltiazem, poate creşte concentraţia plasmatică de bilastină şi astfel să crească riscul de reacţii adverse ale bilastinei. De aceea, administrarea concomitentă de bilastină cu inhibitori ai glicoproteinei P trebuie evitată la pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă.

S-au raportat cazuri de prelungire a intervalului QT pe electrocardiogramă, la pacienţii care utilizează bilastină (vezi pct. 4.8, 4.9 şi 5.1) Se suspectează că medicamentele care cauzează prelungirea intervalului QT/ QT_C măresc riscul de torsadă a vârfurilor.

Prin urmare, trebuie să se manifeste prudenţă atunci când se administrează bilastină pacienţilor pentru care există un risc sporit de a prezenta prelungirea intervalului QT/QT_C. Aceasta include pacienţii cu antecedente de aritmii cardiace; pacienţii cu hipokaliemie, hipomagneziemie, hipocalcemie; pacienţii cu sindrom cunoscut de prelungire a intervalului QT sau cu bradicardie severă; pacienţii care utilizează concomitent alte medicamente asociate cu prelungirea intervalului QT/QT_C.

Excipienţi

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat orodispersabil, adică “practic nu conţine sodiu”.

Acest medicament conţine alcool (etanol) 0,0030 mg în fiecare comprimat orodispersabil echivalent cu 1,6 mg/100 g (0,0016% m/m). Cantitatea per comprimat orodispersabil de 185 mg este echivalentă cu mai puţin de 1 ml bere sau 1 ml vin.

Cantitatea mică de alcool din acest medicament nu va determina vreun efect semnificativ.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi şi sunt detaliate mai jos.

Interacţiunea cu alimente: Alimentele reduc semnificativ biodisponibilitatea orală a bilastinei cu 30%.

Interacţiunea cu suc de grepfrut: Administrarea concomitentă de bilastină 20 mg şi suc de grepfrut a scăzut biodisponibilitatea bilastinei cu 30%. Acest efect se poate aplica, de asemenea, şi în cazul altor sucuri de fructe. Gradul scăderii biodisponibilităţii poate înregistra variaţii în funcţie de producător şi de fructe. Mecanismul acestei interacţiuni constă în inhibarea OATP1A2, un transportor pentru care bilastina este substrat (vezi pct. 5.2). Medicamentele care constituie substraturi sau sunt inhibitori OATP1A2, cum sunt ritonavir sau rifampicina pot, de asemenea, avea un potenţial de scădere a concentraţiei plasmatice de bilastină.

Interacţiunea cu ketoconazol sau eritromicină: Administrarea concomitentă de bilastină 20 mg o dată pe zi şi ketoconazol 400 mg o dată pe zi sau eritromicină 500 mg de 3 ori pe zi au determinat creşterea ASC pentru bilastină de 2 ori şi C_max de 2-3 ori. Aceste modificări pot fi explicate prin interacţiunea cu transportorii prin mecanism de eflux la nivel intestinal, deoarece bilastina este un substrat pentru glicoproteina P şi nu este metabolizată (vezi pct. 5.2). Aceste modificări nu par să afecteze profilul de siguranţă al bilastinei şi ketoconazolului, respectiv, eritromicinei. Alte medicamente care sunt substraturi sau inhibitori ai glicoproteinei P, cum este ciclosporina, au potenţialul de a creşte concentraţia plasmatică a bilastinei.

Interacţiunea cu diltiazem: Administrarea concomitentă de bilastină 20 mg o dată pe zi şi diltiazem 60 mg o dată pe zi a determinat creşterea C_max a bilastinei cu 50%. Acest efect poate fi explicat prin interacţiunea cu transportorii prin mecanism de eflux la nivel intestinal (vezi pct. 5.2) şi nu pare să afecteze profilul de siguranţă al bilastinei.

Interacţiunea cu alcool: Performanţa psihomotorie după administrarea concomitentă de alcool etilic şi bilastină 20 mg o dată pe zi a fost similară cu cea observată după ingestia de alcool şi placebo.

Interacţiunea cu lorazepam: Administrarea concomitentă de bilastină 20 mg o dată pe zi şi lorazepam 3 mg o dată pe zi timp de 8 zile nu a potenţat efectele lorazepam de deprimare a SNC.

Copii şi adolescenţi

Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi. Deoarece nu există experiență clinică privind interacțiunea bilastinei cu alte medicamente, alimente sau sucuri de fructe la copii, rezultatele obținute în studiile privind interacţiunile efectuate la adulţi ar trebui luate în considerare în momentul administrării bilastinei la copii. Nu există date clinice la copii pentru a indica dacă modificările ASC sau C_max datorate interacțiunilor afectează profilul de siguranță al bilastinei.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Datele privind utilizarea de bilastină la femeile gravide sunt limitate sau absente.

Studiile la animale au evidenţiat toxicitate asupra funcţiei de reproducere, dar aceste efecte au apărut doar la expuneri considerate a fi în exces faţă de expunerea maximă la om, ceea ce indică o relevanţă scăzută pentru utilizarea clinică (vezi pct. 5.3). Ca măsură preventivă, este de preferat evitarea utilizării Borenar în timpul sarcinii.

Alăptarea

Excreţia bilastinei în lapte nu a fost studiată la om. Datele farmacocinetice disponibile, referitoare la animale, au indicat excreția de bilastină în lapte (vezi pct. 5.3). Decizia de a continua/întrerupe alăptarea sau de a întrerupe/opri tratamentul cu bilastină trebuie luată ţinând cont de beneficiul alăptării pentru copil şi de beneficiul tratamentului cu bilastină pentru femei.

Fertilitatea

Datele clinice sunt limitate sau absente. Un studiu la şobolani nu a evidenţiat niciun efect negativ asupra fertilităţii (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Un studiu efectuat la adulţi pentru evaluarea efectelor bilastinei asupra capacităţii de a conduce vehicule a demonstrat că tratamentul cu bilastină 20 mg nu a afectat capacitatea de a conduce. Cu toate acestea, deoarece răspunsul individual la medicament poate varia, pacienţii trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje până când nu și-au stabilit propriul răspuns la bilastină.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă la pacienţii adulţi şi adolescenţi

Incidenţa evenimentelor adverse prezentate de pacienţii adulţi şi adolescenţi care au rinoconjunctivită alergică sau urticarie idiopatică cronică trataţi cu bilastină 20 mg din studiile clinice a fost comparabilă cu cea de la pacienţii care au primit placebo (12,7% faţă de 12,8%).

Studiile clinice de fază II şi III efectuate în timpul cercetării clinice au inclus 2525 pacienţi adulţi şi adolescenţi trataţi cu diferite doze de bilastină, dintre care 1697 au fost trataţi cu bilastină 20 mg. În aceste studii 1362 pacienţi au primit placebo. Reacțiile adverse cel mai frecvent raportate de către pacienţii care au primit bilastină 20 mg pentru indicaţia rinoconjunctivită alergică sau urticarie idiopatică cronică au fost cefalee, somnolenţă, ameţeli şi oboseală. Aceste evenimente adverse au survenit cu o frecvenţă comparabilă la pacienţii care au primit placebo.

Tabel cu rezumatul reacţiilor adverse la pacienţii adulţi şi adolescenţi

Reacțiile adverse cel mai puţin frecvente ca urmare a utilizării de bilastină şi raportate la peste 0,1% dintre pacienţii care au primit bilastină 20 mg în timpul dezvoltării clinice (Nr=1697) sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Frecvenţele se clasifică după cum urmează:

Foarte frecvente (≥1/10)

Frecvente (≥1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)

Rare (≥1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare (<1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile)

Reacţiile adverse rare, foarte rare şi cele cu frecvenţă necunoscută nu au fost incluse în tabel.

*S-au raportat cazuri de prelungire a intervalului QT pe electrocardiogramă inclusiv după introducerea pe piaţă.

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Palpitaţii, tahicardie, reacţii de hipersensibilitate (cum sunt anafilaxie, angioedem, dispnee, erupţie cutanată tranzitorie, edem localizat/inflamaţie locală şi eritem) şi vărsături au fost observate în timpul perioadei de după punerea pe piaţă.

Descrierea reacţiilor adverse selectate la pacienţii adulţi şi adolescenţi

Somnolenţă, cefalee, ameţeli şi fatigabilitate au fost observate atât la pacienţii trataţi cu bilastină 20 mg, cât şi la cei trataţi cu placebo. Frecvenţa lor raportată la bilastină faţă de placebo a fost 3,06% faţă de 2,86% pentru somnolenţă; 4,01% faţă de 3,38% pentru cefalee; 0,83% faţă de 0,59% pentru ameţeli şi 0,83% faţă de 1,32% pentru fatigabilitate.

Informaţiile culese în timpul perioadei de supraveghere după punerea pe piaţă au confirmat profilul de siguranţă observat în timpul dezvoltării clinice.

Rezumatul profilului de siguranţă la copii şi adolescenţi

În timpul dezvoltării clinice, frecvenţa, natura şi severitatea reacţiilor adverse la adolescenţi (cu vârsta între 12 şi 17 ani) au fost la fel cu cele observate la adulţi. Informaţiile colectate referitoare la adolescenţi, în timpul perioadei de după punerea pe piaţă, au confirmat rezultatele studiilor clinice. Procentul copiilor (cu vârstă cuprinsă între 2-11 ani) care au raportat reacții adverse (RA) după tratamentul cu bilastină 10 mg pentru rinoconjunctivită alergică sau urticarie idiopatică cronică într-un studiu clinic controlat cu durata de 12 săptămâni a fost comparabil cu procentul din grupul celor care au primit placebo (68,5% față de 67,5% ).

Reacțiile adverse asociate cu administrarea de bilastină (forma farmaceutică de comprimat orodispersabil) raportate cel mai frecvent la 328 copii (cu vârstă cuprinsă între 2-11 ani) în timpul studiilor clinice (#260 copii expuşi în studiul clinic de siguranţă, 68 copii expuşi în studiile farmacocinetice) au fost cefalee, conjunctivită alergică, rinită şi durere abdominală. Aceste evenimente adverse au apărut cu o frecvenţă comparabilă la 249 pacienţi care au fost trataţi cu placebo.

Tabel cu rezumatul reacţiilor adverse la copii şi adolescenţi

Reacțiile adverse cel mai puţin posibile legate de utilizarea de bilastină şi raportate la peste 0,1% dintre copiii (cu vârstă cuprinsă între 2-11 ani) care au primit bilastină în timpul dezvoltării clinice sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Frecvenţele se clasifică după cum urmează:

Foarte frecvente (≥1/10)

Frecvente (≥1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)

Rare (≥1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare (<1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile)

Reacţiile adverse rare, foarte rare şi cele cu frecvenţă necunoscută nu au fost incluse în tabel.

#260 copii expuşi în studiul clinic de siguranţă, 31 copii expuşi în studiul farmacocinetic.

Descrierea reacţiilor adverse selectate la copii şi adolescenţi

Cefalee, durere abdominală, conjunctivită și rinită alergică au fost observate atât la copiii tratați cu bilastină 10 mg, cât şi la cei trataţi cu placebo. Frecvența raportată a fost de 1,8% față de 1,2% pentru cefalee; 0,9% față de 1,2% pentru durerea abdominală; 1,2% față de 2,0% pentru conjunctivita alergică și 0,9% față de 1,2% pentru rinită.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro.

4.9 Supradozaj

Informaţiile privind supradozajul acut al bilastinei provin din experienţa din studiile clinice efectuate în timpul cercetării la adulţi şi din supravegherea după punerea pe piaţă. În studiile clinice după administrarea de bilastină în doze de 10-11 ori mai mari decât doza terapeutică (220 mg doză unică; sau 200 mg/zi timp de 7 zile) la 26 voluntari adulţi sănătoşi, frecvenţa reacțiilor adverse legate de tratament a fost de două ori mai mare decât în cazul placebo. Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate au fost ameţeli, cefalee şi greaţă. Nu au fost raportate reacții adverse grave şi nici prelungirea semnificativă a intervalului QTc. Informaţiile culese în perioada de supraveghere după punerea pe piaţă sunt în concordanţă cu rezultatele studiilor clinice.

Evaluarea critică a efectului dozelor multiple de bilastină (100 mg x 4 zile) asupra repolarizării ventriculare printr-un “studiu încrucişat minuţios al QT/QTc” incluzând 30 voluntari adulţi sănătoşi nu a evidenţiat prelungirea semnificativă a QTc.

Nu există date privind supradozajul la copii.

În cazul supradozajului, se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere.

Nu există un antidot specific al bilastinei.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Antihistaminice pentru utilizare sistemică, alte antihistaminice pentru utilizare sistemică, codul ATC R06AX29.

Mecanism de acţiune

Bilastina este un antihistaminic non-sedativ, cu durată lungă de acţiune, cu afinitate antagonistă selectivă pentru receptorii H₁ periferici şi fără afinitate pentru receptorii muscarinici.

Bilastina a inhibat papula indusă de histamină şi reacţiile cutanate eritematoase timp de 24 ore după dozele unice.

Eficacitate şi siguranţă clinică

Studiile de eficacitate şi siguranţă au fost efectuate cu forma farmaceutică de comprimat, cu care bilastina 20 mg comprimate orodispersabile (ODT) s-a dovedit a fi bioechivalentă.

În studiile clinice efectuate la pacienţii adulţi şi adolescenţi cu rinoconjunctivită alergică (sezonieră şi perenă), bilastina 20 mg, administrată o dată pe zi timp de 14-28 zile, a fost eficace în ameliorarea simptomelor precum strănutul, rinoreea, pruritul nazal, congestia nazală, pruritul ocular, lăcrimarea şi roşeaţa oculară. Bilastina a controlat eficient simptomele timp de 24 ore.

În două studii clinice efectuate la pacienţii cu urticarie idiopatică cronică, bilastina 20 mg, administrată o dată pe zi timp de 28 zile a fost eficace în ameliorarea intensităţii pruritului şi a numărului şi dimensiunii papulelor, precum şi a disconfortului pacienţilor provocat de urticarie. Pacienţilor li s-au ameliorat somnul şi calitatea vieţii.

Nu s-a observat o prelungire semnificativă a intervalului QTc sau alte efecte cardiovasculare în studiile clinice efectuate cu bilastină, chiar la doze de 200 mg pe zi (de 10 ori mai mari decât doza clinică) timp de 7 zile la 9 subiecţi, sau chiar în cazul administrării concomitente cu inhibitori ai glicoproteinei P, cum sunt ketoconazol (24 subiecţi) şi eritromicină (24 subiecţi). În plus, s-a efectuat un studiu minuţios al QT cu 30 voluntari.

În studiile clinice controlate, la doza recomandată de 20 mg o dată pe zi, profilul de siguranţă al SNC la administrarea bilastinei a fost similar cu placebo, iar incidenţa somnolenţei nu a diferit statistic de placebo. Bilastina la doze de până la 40 mg pe zi nu a afectat performanţa psihomotorie în studiile clinice şi nu a afectat capacitatea de a conduce vehicule într-un test de conducere standard.

Pacienţii vârstnici (cu vârsta ≥ 65 ani) incluşi în studiile de fază II şi III nu au prezentat nicio diferenţă în ceea ce priveşte eficacitatea şi siguranţa comparativ cu pacienţii mai tineri. Un studiu postautorizare efectuat la 146 pacienți vârstnici nu a prezentat diferențe în profilul de siguranță comparativ cu populația adultă.

Copii şi adolescenţi

Adolescenţii (cu vârstă între 12 şi 17 ani) au fost incluşi în cercetarea clinică. 128 adolescenţi au fost trataţi cu bilastină în timpul studiilor clinice (81 în studii de tip dublu orb, in rinoconjunctivită alergică). Alţi 116 pacienţi adolescenţi au fost randomizaţi pentru comparatori activi sau placebo. Nu au fost observate diferenţe între adulţi şi adolescenţi în ceea ce priveşte eficacitatea şi siguranţa.

Conform ghidurilor de specialitate, eficacitatea dovedită la adulți și adolescenți poate fi extrapolată la copii, fiind demonstrat că expunerea sistemică la bilastină 10 mg a copiilor cu vârste cuprinse între 2 și 11 ani şi greutatea de cel puţin 15 kg, este echivalentă cu expunerea la bilastină 20 mg a adulţilor (vezi pct. 5.2). Extrapolarea datelor de la adulți și adolescenți este considerată adecvată pentru acest produs deoarece fiziopatologia rinoconjunctivitei alergice și urticariei este aceeași pentru toate grupele de vârstă.

Într-un studiu clinic controlat, desfăşurat pe o perioadă de 12 săptămâni, care a inclus copii cu vârstă cuprinsă între 2-11 ani (509 copii în total, 260 tratați cu bilastină 10 mg: 58 cu vârstă de 2 până la <6 ani, 105 cu vârstă de 6 până la <9 ani și 97 cu vârstă de 9 până la <12 ani și 249 pacienți tratați cu placebo: 58 cu vârstă de 2 până la <6 ani, 95 cu vârstă de 6 până la <9 ani și 96 cu vârstă de 9 până la <12 ani), la doza recomandată pentru copii de 10 mg o dată pe zi, profilul de siguranţă al bilastinei (n = 260) a fost similar cu placebo (n = 249), reacțiile adverse au apărut la 5,8% și 8,0% dintre pacienții cărora li s-a administrat bilastină 10 mg și, respectiv, placebo. Atât bilastina 10 mg, cât şi placebo au prezentat o ușoară scădere a scorurilor de somnolență și sedare la Chestionarul pentru Evaluarea Somnului la copii în timpul acestui studiu, fără diferențe semnificative statistic între grupurile de tratament. La acești copii cu vârstă cuprinsă între 2 și 11 ani, nu s-au observat diferențe semnificative asupra intervalului QTc după administrarea de bilastină 10 mg zilnic, comparativ cu placebo. Calitatea vieţii observată în chestionarele de evaluare specifice copiilor cu rinoconjunctivită alergică sau urticarie cronică a arătat o creștere generală a scorurilor la peste 12 săptămâni, fără nicio diferență semnificativă statistic între brațele cu bilastină și placebo. Populația totală de 509 copii a cuprins: 479 subiecți cu rinoconjunctivită alergică și 30 subiecți diagnosticați cu urticarie cronică. 260 copii au primit bilastină, 252 (96,9%) pentru rinoconjunctivită alergică și 8 (3,1%) pentru urticarie cronică. În mod analog, 249 copii au primit placebo, 227 (91,2%) pentru rinoconjunctivită alergică şi 22 (8,8%) pentru urticarie cronică.

Agenţia Europeană a Medicamentelor a suspendat obligaţia de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu bilastină la toate subgrupele de copii cu vârstă sub 2 ani (vezi pct. 4.2 pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Proprietăţile farmacocinetice au fost studiate cu forma farmaceutică de comprimat.

Două studii farmacocinetice au fost efectuate la voluntari sănătoşi pentru a compara bilastina 20 mg comprimate orodispersabile cu bilastina 20 mg comprimate, care au demonstrat bioechivalenţa celor două forme farmaceutice.

Absorbţie

Bilastina se absoarbe rapid după administrarea orală cu o durată de timp până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime de aproximativ 1,3 ore. Nu s-a observat acumulare. Valoarea medie a biodisponibilităţii bilastinei administrată pe cale orală este de 61%.

Distribuţie

Studiile in vitro şi in vivo au evidenţiat faptul că bilastina este un substrat al glicoproteinei P (vezi pct. 4.5 „Interacţiune cu ketoconazol sau eritromicină” şi „Interacţiune cu diltiazem”) şi OATP (vezi pct. 4.5 Interacţiune cu suc de grepfrut). Bilastina nu pare a fi un substrat pentru alţi transportori cum sunt BCRP sau transportorii renali OCT2, OAT1 şi OAT3. Pe baza studiilor in vitro, nu se aşteaptă ca bilastina să inhibe următorii transportori în sistemul circulator: Glicoproteina P, MRP2, BCRP, BSEP, OATP1B1, OATP1B3, OATP2B1, OAT1, OAT3, OCT1, OCT2, şi NTCP, deoarece a fost observată numai o inhibare moderată pentru glicoproteina P, OATP2B1 şi OCT1, având IC₅₀ ≥300 μM mult mai mare decât C_max plasmatică, calculată clinic şi, de aceea, aceste interacţiuni nu sunt relevante din punct de vedere clinic. Cu toate acestea, pe baza acestor rezultate inhibarea de către bilastină a transportorilor prezenţi în mucoasa intestinală, de exemplu glicoproteina P, nu poate fi exclusă. La doze terapeutice bilastina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 84-90%.

Metabolizare

Bilastina nici nu a indus, nici nu a inhibat activitatea izoenzimelor CYP450 în studiile efectuate in vitro.

Eliminare

Într-un studiu de bilanţ de masă efectuat la voluntari adulţi sănătoşi, după administrarea unei doze unice de 20 mg ¹⁴C-bilastină, aproape 95% din doza administrată a fost regăsită în urină (28,3%) şi fecale (66,5%) sub formă de bilastină nemodificată, confirmând faptul că la om bilastina nu este metabolizată semnificativ. Timpul mediu de înjumătăţire prin eliminare calculat la voluntarii sănătoşi a fost de 14,5 ore.

Liniaritate/Non-liniaritate

Bilastina prezintă o farmacocinetică liniară în intervalul de doze studiat (variind între 5 – 220 mg), cu o variabilitate interindividuală scăzută.

Insuficienţă renală

Într-un studiu cu subiecţi cu insuficienţă renală ASC0-∞ medie (±DS) a crescut de la 737,4 (±260,8) ng x h/ml la subiecţii fără insuficienţă renală (RFG: > 80 ml/min/1,73 m²) la: 967,4 (±140,2) ng x h/ml la subiecţii cu insuficienţă renală uşoară (RFG: 50-80 ml/min/1,73 m²), 1384,2 (±263,23) ng x h/ml la subiecţii cu insuficienţă renală moderată (RFG: 30 - <50 ml/min/1,73 m²), şi 1708,5 (±699,0) ng x h/ml la subiecţii cu insuficienţă renală severă (RFG: < 30 ml/min/1,73 m²). Timpul de înjumătăţire mediu (±DS) al bilastinei a fost 9,3 ore (±2,8) la subiecţii fără insuficienţă renală, 15,1 ore (±7,7) la subiecţii cu insuficienţă renală uşoară, 10,5 ore (±2,3) la subiecţii cu insuficienţă renală moderată şi 18,4 ore (±11,4) la subiecţii cu insuficienţă renală severă. Excreţia urinară de bilastină a fost practic completă după 48-72 ore la toţi subiecţii. Aceste modificări farmacocinetice nu se aşteaptă să aibă o influenţă clinică semnificativă asupra siguranţei bilastinei, deoarece concentraţiile plasmatice de bilastină la pacienţii cu insuficienţă renală sunt situate încă în intervalul de siguranţă pentru bilastină.

Insuficienţă hepatică

Nu există date de farmacocinetică la subiecţii cu insuficienţă hepatică. Bilastina nu este metabolizată la om. Deoarece rezultatele studiului efectuat la pacienţi cu insuficienţă renală indică faptul că eliminarea renală reprezintă o contribuţie majoră la eliminare, este de aşteptat ca excreţia biliară să fie doar minor implicată în eliminarea bilastinei. Nu este de aşteptat ca modificările funcţiei hepatice să aibă o influenţă semnificativă clinic asupra farmacocineticii bilastinei.

Vârstnici:

Sunt disponibile doar date limitate de farmacocinetică la subiecţii cu vârsta peste 65 ani. Nu s-au observat diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte farmacocinetica bilastinei la vârstnici cu vârsta peste 65 ani comparativ cu adulţii cu vârsta între 18 şi 35 ani.

Copii şi adolescenţi

Nu sunt disponibile date farmacocinetice la adolescenţi (cu vârstă între 12 şi 17 ani) deoarece extrapolarea datelor obţinute la adulţi este considerată adecvată pentru acest produs.

Analizele farmacocinetice la copii au fost realizate pe date obținute în două studii pe 66 copii cu vârstă cuprinsă între 2 și 11 ani, cu rinoconjunctivită alergică sau urticarie cronică, cărora li s-a administrat o dată pe zi bilastină 10 mg comprimate orodispersabile. Datele privind analiza farmacocinetică a concentrației plasmatice au arătat că doza pediatrică de bilastină 10 mg o dată pe zi are ca rezultat o expunere sistemică în intervalul celei observate după o doză de 20 mg la adulți și adolescenți, intervalul valorii ASC fiind de (95%IÎ) 511,5 până la 1450 ng x h/ml pentru copii de la 2 la 11 ani. Aceste rezultate au fost în mare măsură sub pragul de siguranță pe baza datelor din doza de 80 mg o dată pe zi, la adulți, în conformitate cu profilul de siguranță al medicamentului. Aceste rezultate au confirmat alegerea administrării orale a bilastinei 10 mg o dată pe zi ca doză terapeutică adecvată pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 11 ani şi greutate de cel puţin 15 kg.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice referitoare la bilastină nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi carcinogenicitatea.

În studiile toxicităţii asupra funcţiei de reproducere, efectele bilastinei asupra fătului (avort pre şi post implantare la şobolan şi osificare incompletă a oaselor craniene, a sternebrelor şi membrelor la iepure) au fost observate numai în cazul dozelor toxice materne. Nivelurile de expunere la care nu se observă evenimente adverse (NOAEL) sunt suficient de mari (> 30 de ori) faţă de expunerea umană la doza terapeutică recomandată.

Într-un studiu cu privire la lactație, bilastina, administrată oral ca doză unică (20 mg/kg), a fost identificată în laptele șobolanilor care alăptează. Concentrațiile de bilastină din lapte erau aproximativ jumătate din concentraţiile plasmatice materne. Relevanța acestor rezultate la om nu este cunoscută.

Într-un studiu asupra fertilităţii la şobolani, bilastina administrată pe cale orală până la 1000 mg/kg/zi nu a indus niciun efect asupra organelor reproductive feminine şi masculine. Nu au fost afectați indicii de împerechere, fertilitate şi sarcină. După cum s-a observat într-un studiu de distribuţie la şobolani cu determinarea concentraţiei de medicament prin autoradiografie, bilastina nu se acumulează în SNC.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Manitol (E 421)

Croscarmeloză sodică

Stearilfumarat de sodiu

Sucraloză (E 955)

Aromă de struguri roșii (componente principale: gumă arabică, butirat de etil, triacetină, antranilat de metil, etanol, d-limonen, linalool)

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

4 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Blistere cu doze unitare din OPA/Alu/PVC//Alu cu 10 x 1, 20 x 1, 30 x 1, 40 x 1, 50 x 1 comprimate orodispersabile, ambalate în cutii de carton.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

MENARINI INTERNATIONAL OPERATIONS LUXEMBOURG S.A.

1, Avenue De La Gare, L1611 Luxembourg

Luxemburg

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

14958/2023/01-ambalaj cu 10 comprimate orodispersabile

14958/2023/02-ambalaj cu 20 comprimate orodispersabile

14958/2023/03-ambalaj cu 30 comprimate orodispersabile

14958/2023/04-ambalaj cu 40 comprimate orodispersabile

14958/2023/05-ambalaj cu 50 comprimate orodispersabile

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Martie 2023

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Aprilie 2026