DEXAMETAZONA FOSFAT HAMELN 4 mg/ml

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Dexametazonă fosfat hameln 4 mg/ml soluţie injectabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

1 ml soluție conține dexametazonă fosfat 4,00 mg (sub formă de fosfat sodic de dexametazonă 4,37 mg).

2 ml de soluție conțin dexametazonă fosfat 8,00 mg (sub formă de fosfat sodic de dexametazonă 8,74 mg).

Excipienți cu efect cunoscut:

Acest medicament conține propilenglicol 20 mg per 1 ml - vezi pct. 4.2, 4.4, 4.6 și 4.8.

Acest medicament conține sodiu 0,42 mg per 1 ml - vezi pct. 4.4.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă (injecţie)

Soluţie limpede şi incoloră, fără particule vizibile. pH 7,5 – 8,7

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Administrare sistemică

Administrare intravenoasă sau intramusculară

Dexametazonă fosfat hameln este recomandat pentru administrare sistemică prin injectare intravenoasă sau intramusculară atunci când terapia orală nu este posibilă sau de dorit în următoarele condiții:

• Edem cerebral determinat de tumoră cerebrală, intervenții neurochirurgicale, abces cerebral, meningită bacteriană

• Șoc posttraumatic şi profilaxia sindromului de detresă respiratorie acută posttraumatică (SDRA)

• Boala Coronavirus 2019 (COVID-19)

Tratamentul pacienţilor adulţi şi adolescenţi cu boală coronavirus 2019 (COVID-19) (cu vârsta de 12 ani și peste, cu greutatea corporală de cel puțin 40 kg) care necesită terapie cu oxigen suplimentar.

• Șoc anafilactic (după injectarea inițială cu adrenalină)

• Episod acut, sever de astm bronșic

• Tratamentul inițial al afecțiunilor dermatologice extinse, severe, acute, de exemplu, eritrodermie, pemfigus vulgar, eczemă acută

• Tratamentul inițial al afecțiunilor autoimune, cum este lupusul eritematos sistemic (în special formele viscerale)

• Poliartrită reumatoidă activă cu evoluție severă, progresivă, de exemplu, forme rapid distructive și/sau cu manifestări extraarticulare

• Boli infecțioase severe, cu stări toxice (de exemplu, tuberculoză, febră tifoidă, bruceloză), numai în asociere cu un tratament antibiotic adecvat.

• Tratamentul paliativ al tumorilor maligne

• Profilaxia și tratamentul vărsăturilor post-operatorii sau provocate de citostatice, în cadrul unei scheme terapeutice care cuprinde medicamente antiemetice.

Administrare subcutanată

• Tratamentul paliativ al tumorilor maligne şi profilaxia şi tratamentul greței şi vărsăturilor provocate de citostatice (CINV)

În îngrijirea paliativă, pacienților cărora li se administrează corticosteroizi pentru simptome precum fatigabilitate, anorexie, greață și vărsături refractare sau ca tratament adjuvant al analgeziei și tratament simptomatic al compresiei coloanei sau a presiunii intracraniene crescute, Dexametazonă fosfat hameln poate fi administrat subcutanat (vezi pct. 4.2) ca tratament alternativ la administrarea orală atunci când aceasta din urmă este inacceptabilă sau nu mai este adecvată.

Administrare locală

• Injecții intraarticulare pentru inflamație persistentă a uneia sau a mai multor articulații după abordarea terapeutică generală a inflamației articulare cronice, artrozei în puseu activ, formelor acute de periartrită scapulo-humerală
• Infiltrații (sub indicație strictă): tendovaginite și bursite non-bacteriene, periartrită, tendinopatie la nivelul inserției.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Doza trebuie individualizată în funcție de natura și severitatea afecțiunii și de răspunsul pacientului la tratament. În general, se utilizează doze inițiale relativ mari, iar dozele administrate în formele acute severe trebuie să fie semnificativ mai mari față de dozele utilizate în formele cronice.

Se recomandă următoarele scheme terapeutice:

Administrare sistemică

Administrare intravenoasă sau intramusculară

Adulți

• Edem cerebral

Doza inițială 8-10 mg (până la 80 mg)/zi, i.v., urmată de 16-24 mg (până la 48 mg)/zi, i.v., divizată în 3-4 (6) prize individuale, timp de 4-8 zile. Poate fi necesară utilizarea unor doze mai mici de Dexametazonă fosfat hameln, pe o perioadă mai îndelungată, în decursul tratamentului cu radiații și în tratamentul conservator al tumorilor cerebrale inoperabile.

Edem cerebral determinat de meningita bacteriană: 0,15 mg/kg greutate corporală la interval de 6 ore, timp de 4 zile.

• Șoc post-traumatic/profilaxia insuficienţei respiratorii acute post-traumatice SDRA

O doză inițială de 40-100 mg i.v., urmată de repetarea acesteia după 12 ore. Alternativ 16-40 mg la interval de 6 ore, timp de 2-3 zile.

• Tratamentul COVID-19

6 mg i.v., o dată pe zi timp de până la 10 zile. Durata tratamentului trebuie să fie ghidată de răspunsul terapeutic şi necesităţile clinice pentru fiecare pacient. La vârstnici, pacienți cu insuficiență renală, insuficiență hepatică nu este necesară ajustarea dozei.

• Şoc anafilactic

40-100 mg i.v. după o injecție intravenoasă inițială cu adrenalină. Doza poate fi repetată, dacă este necesar.

• Episod acut, sever de astm bronșic

8-20 mg i.v., cât mai rapid posibil. Injecția poate fi repetată dacă este necesar, la o doză de 8 mg la fiecare 4 ore. Suplimentar, poate fi administrată aminofilină intravenos.

• Afecțiuni dermatologice acute

Doze zilnice de 8-40 mg i.v., în cazuri selecționate doze de până la 100 mg, urmate de un tratament cu administrare orală, cu doze scăzute progresiv.

• Fazele active ale afecțiunilor reumatice sistemice cum este lupusul eritematos sistemic

Doze de 6-16 mg/zi.

• Poliartrită reumatoidă activă cu evoluție severă, progresivă

Pentru abordarea terapeutică a formelor rapid distructive se recomandă doze de 12-16 mg/zi. În manifestările extraarticulare se recomandă doze de 6 mg-12 mg/zi.

• Boli infecțioase severe, cu stări toxice (de exemplu tuberculoză, febră tifoidă) numai ca adjuvant la terapia anti-infecţioasă

Doze de 4-20 mg i.v./zi. În cazuri selecționte (de exemplu febră tifoidă) inițial până la 200 mg.

• Tratamentul paliativ al tumorilor maligne

Iniţial 8-16 mg/zi, în cazul unor tratamente prelungite, 4-12 mg/zi.

• Profilaxia și tratamentul vărsăturilor provocate de citostatice, în cadrul unui tratament antiemetic

10-20 mg i.v. înainte de începerea chimioterapiei, apoi, 4-8 mg de 2 până la de 3 ori pe zi, timp de 1-3 zile, în funcție de necesitate (chimioterapie moderat emetogenă), sau timp de până la 6 zile (chimioterapie puternic emetogenă).

• Profilaxia și tratamentul vărsăturilor post-operatorii

O doză unică de 8-20 mg i.v. înainte de începerea intervenției chirurgicale.

Administrare subcutanată

• Tratamentul paliativ al tumorilor maligne şi prevenirea şi tratamentul greței şi vărsăturilor provocate de citostatice (CINV)

În îngrijirea paliativă, Dexametazonă fosfat hameln poate fi administrat subcutanat prin injectare sau perfuzie subcutanată continuă (PSCC). Dozele variază în general între 4,8 mg și 19,3 mg pe parcursul a 24 de ore, luând în considerare ghidurile clinice locale și trebuie ajustate în funcție de răspunsul terapeutic.

Copii şi adolescenţi

• Edem cerebral cauzat de meningita bacteriană

La copii 0,4 mg/kg greutate corporală la fiecare 12 ore pe parcursul a 2 zile, începând ȋnainte de prima administrare de antibiotice.

• Șoc posttraumatic şi profilaxia SDRA post-traumatic

La copii inițial 40 mg i.v., iar ulterior repetarea dozei după 12 ore.

• Tratamentul COVID-19

Adolescenților cu vârsta de 12 ani și peste se recomandă să se administreze o doză de 6 mg i.v., o dată pe zi timp de până la 10 zile. Durata tratamentului trebuie să fie ghidată de răspunsul clinic şi necesităţile individuale ale pacientului.

• Şoc anafilactic

La copii 40 mg i.v. după o injecție intravenoasă inițială cu adrenalină, iar doza poate fi repetată, dacă este necesar.

• Episod acut, sever de astm bronșic

0,15-0,3 mg/kg greutate corporală i.v. sau 1,2 mg/kg greutate corporală ȋn bolus, ulterior 0,3 mg/kg greutate corporală la fiecare 4-6 ore. Suplimentar, poate fi administrată aminofilină intravenos.

• Profilaxia și tratamentul vărsăturilor post-operatorii

0,15-0,5 mg/kg, cu o doză maximă de 16 mg la copii cu vârsta mai mare de 2 ani.

Dexametazonă fosfat hameln nu este, în general, recomandat pentru utilizarea la nou-născuții prematuri sau la termen (vezi și pct. 4.4).

Dexametazonă fosfat hameln conține propilenglicol (E 1520) (20 mg per ml), prin urmare trebuie utilizat cu precauție la sugari și copii cu vârsta sub 5 ani, mai ales dacă sunt necesare doze mari sau dacă este luat în considerare tratamentul de lungă durată (vezi și pct. 4.4).

Administrare locală

Infiltrațiile locale și tratamentul injectabil se realizează în general cu doze de 4-8 mg. O doză mai mică de 2 mg este suficientă dacă este injectată într-o articulație mică.

Administrarea la pacienții cu insuficiență hepatică sau renală

Din cauza conținutului de propilenglicol al medicamentului, este necesară monitorizarea medicală la pacienții cu insuficiență hepatică sau renală (vezi și pct. 4.4).

În caz de hipotiroidism sau ciroză hepatică, pot fi suficiente doze mai mici sau poate fi necesară o reducere a dozelor.

Mod de administrare

Durata tratamentului depinde de indicația terapeutică.

Dexametazonă fosfat hameln poate fi administrat fără a fi amestecat sau diluat.

Injecţie intravenoasă, intramusculară, intraarticulară sau infiltraţie.

Alternativ, Dexametazonă fosfat hameln poate fi adăugat, fără pierderea potenței, la clorură de sodiu 0,9%, glucoză 5% sau soluție Ringer și administrat prin perfuzie intravenoasă:

• continuu sau intermitent sau prin perfuzie prin picurare la adulți
• cu o durată mai mare de 15 - 20 de minute la copii.

În îngrijirea paliativă, Dexametazonă fosfat hameln poate fi diluat cu soluție de clorură de sodiu 0,9% și administrat prin Perfuzie Subcutanată Continuă (PSCC).

Amestecurile perfuzabile trebuie utilizate în decurs de 24 de ore și trebuie respectate tehnicile aseptice obișnuite pentru injecții.

Administrarea prin injectare intraarticulară trebuie efectuată în condiţii aseptice stricte. O singură injecție intraarticulară este de obicei suficientă pentru ameliorarea eficientă a simptomelor. Dacă este necesară repetarea injecției, aceasta nu trebuie administrată mai devreme de 3-4 săptămâni. Nu trebuie administrate mai mult de 3-4 injecții pentru o singură articulație. Este necesar un control medical al articulației, în special după injectarea repetată.

Infiltraţia locală trebuie efectuată în regiunea cea mai dureroasă sau la inserția tendonului, în condiții aseptice riguroase. Trebuie luate măsuri de precauție să nu se administreze injecția direct în tendon. Administrarea la intervale scurte de timp trebuie evitată.

Dacă sunt necesare doze mari pentru un singur tratament, trebuie utilizat un alt medicament cu o concentrație mai mare de dexametazonă/volum.

Pentru instrucțiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii

• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
• Pentru injectarea intraarticulară: infecție în articulația care urmează a fi tratată sau în imediata vecinătate a acesteia, artrită bacteriană, instabilitate a articulației, tulburări de sângerare (spontană sau indusă de terapia anticoagulantă), calcificare periarticulară, necroză avasculară osoasă, ruptură de tendon, artropatie Charcot.
• Pentru infiltraţii locale: infecție la locul de administrare, netratată anterior cu antibiotice.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

În cursul tratamentului cu Dexametazonă fosfat hameln, au fost observate cazuri izolate de reacții anafilactice severe, cu colaps circulator, stop cardiac, aritmii, bronhospasm și/sau hipotensiune arterială ori hipertensiune arterială.

Deoarece induce imunosupresie, tratamentul cu Dexametazonă fosfat hameln poate duce la un risc crescut de infecții bacteriene, virale, parazitare, cu germeni oportuniști sau fungice. Tratamentul poate masca simptomele prezenței sau apariției unei infecții, făcând astfel diagnosticarea mult mai dificilă. Infecțiile latente, cum sunt tuberculoza sau hepatita B, pot fi reactivate.

În cazuri individuale de stres fizic crescut (traumă, intervenție chirurgicală, naștere, etc.) în timpul tratamentului cu Dexametazonă fosfat hameln poate fi necesară o creștere temporară a dozei.

Utilizarea sistemică de glucocorticoizi nu trebuie oprită la pacienții care sunt deja tratați cu corticosteroizi sistemici (pe cale orală) din alte motive (de exemplu, pacienți cu boală pulmonară obstructivă cronică), dar care nu necesită oxigen suplimentar.

Precauţii speciale:

Tratamentul cu Dexametazonă fosfat hameln trebuie efectuat doar în cazul unor indicații stricte și, dacă este necesar, împreună cu tratamentul antiinfecțios specific, în cazul în care oricare dintre următoarele afecțiuni este prezentă:

• Infecții virale acute (hepatită B, Herpes zoster, Herpes simplex, varicelă, cheratită herpetică)
• Hepatită cronică tip B cu antigen HBs pozitiv
• Aproximativ cu 8 săptămâni înainte și 2 săptămâni după administrarea de vaccinuri cu germeni vii
• Infecţii fungice sistemice
• Parazitoze (de exemplu, cu nematode)
• Strongiloidoză cunoscută sau suspicionată (infecţie cu larve) - tratamentul cu glucocorticoizi poate produce activarea și proliferarea masivă a acestor paraziți
• Poliomielită
• Limfadenită după vaccinare BCG
• Infecții bacteriene acute și cronice
• La pacienții cu antecedente de tuberculoză se utilizează numai sub protecția unui medicament tuberculostatic

Tratamentul cu Dexametazonă fosfat hameln trebuie efectuat doar în cazul unor indicații stricte și, dacă este necesar, împreună cu tratamentul specific în cazul următoarele afecțiuni:

• Ulcere gastrointestinale
• Osteoporoză
• Insuficiență cardiacă severă
• Dificultăți în controlul hipertensiunii arteriale
• Dificultăți în controlul diabetului zaharat
• Afecțiuni psihiatrice (inclusiv antecedente), inclusiv tendinţe suicidale. Se recomandă monitorizare neurologică sau psihiatrică.
• Glaucom cu unghi îngust sau deschis. Se recomandă monitorizare oftalmologică și terapie adăugată.
• Ulcerații și leziuni corneene. Se recomandă monitorizare oftalmologică și terapie adăugată.

Tulburări de vedere

Tulburările de vedere pot apărea în cazul utilizării sistemice și topice de corticosteroizi. Dacă pacientul se prezintă cu simptome cum sunt vedere încețoșată sau alte tulburări de vedere, trebuie luată în considerare trimiterea sa la un oftalmolog, pentru evaluarea cauzelor posibile. Acestea pot include cataractă, glaucom sau boli rare, precum corioretinopatia centrală seroasă (CRSC), care au fost raportate după utilizarea sistemică și topică de corticosteroizi.

Din cauza riscului de perforație intestinală, Dexametazonă fosfat hamlen trebuie utilizat numai în indicații de urgență și cu monitorizare adecvată, în cazul ȋn care există concomitent următoarele afecţiuni:

• Colită ulceroasă severă, cu risc de perforație, posibil fără iritație peritoneală
• Diverticulită
• Enteroanastomoză (imediat postoperator)

Criză de feocromocitom

Tratamentul sistemic cu corticosteroizi poate provoca o criză de feocromocitom, care poate fi letală. Corticosteroizii trebuie administraţi la pacienţii cu feocromocitoom suspectat sau identificat numai după o evaluare adecvată a raportului beneficiu/risc.

Semnele de iritație peritoneală după o perforație gastrointestinală pot lipsi la pacienții tratați cu doze mari de glucocorticoizi.

La administrarea Dexametazonă fosfat hameln la pacienții cu diabet zaharat trebuie luată în considerare creșterea nevoii de insulină sau medicamente antidiabetice orale.

În timpul tratamentului cu Dexametazonă fosfat hameln este necesară monitorizarea regulată a tensiunii arteriale, în special în cazul administrării unor doze mari și în cazul pacienților cu dificultăți în controlul hipertensiunii arteriale.

Din cauza riscului de agravare, pacienții cu insuficiență cardiacă severă trebuie monitorizați cu atenție.

La pacienții tratați cu doze mari de dexametazonă poate apărea bradicardie.

De asemenea, poate apărea o reacție anafilactică severă.

La pacienții cărora li se administrează glucocorticoizi concomitent cu fluorochinolone crește riscul de afecțiuni ale tendonului, tendinită și ruptură de tendon.

La începutul tratamentului cu Dexametazonă fosfat hameln, poate avea loc o agravare clinică a miasteniei gravis.

Vaccinarea cu viruși inactivați este, în general, posibilă. Cu toate acestea, trebuie luat în considerare faptul că răspunsul imunitar și succesul imunizării pot fi afectate de dozele mari de corticosteroizi.

Dacă se utilizează doze mari de glucocorticoizi, trebuie asigurat un aport adecvat de potasiu și poate fi necesară asocierea unei diete cu restricție de sodiu. Trebuie monitorizată kaliemia.

Este de așteptat ca tratamentul concomitent cu inhibitori ai CYP3A, inclusiv medicamente care conțin cobicistat, să crească riscul de apariție a reacţiilor adverse sistemice. Asocierea trebuie evitată, cu excepția cazului în care beneficiul depășește riscul crescut de reacţii adverse induse de glucocorticoizii sistemici, caz în care pacienții trebuie monitorizați pentru apariția reacţiile adverse la glucocorticoizi cu administrare sistemică.

Întreruperea bruscă a tratamentului după aproximativ 10 zile poate duce la exacerbarea sau recurența afecțiunii de bază și insuficiență corticosuprarenală acută/sindrom de întrerupere la corticosteroizi; ca urmare, dacă se dorește întreruperea tratamentului, dozele trebuie reduse treptat.

Anumite boli infecțioase (varicela, rujeola) pot fi foarte severe la pacienții cărora li se administrează glucocorticoizi. Persoanele imunodeprimate care nu au avut varicelă sau rujeolă prezintă un risc crescut. Dacă acești pacienți vin în contact cu persoane cu varicelă sau rujeolă în timpul tratamentului cu Dexametazonă fosfat hameln, trebuie inițiat un tratament preventiv, dacă este necesar.

În experiența de după punerea pe piață, a fost raportat sindromul de liză tumorală (SLT) la pacienții cu neoplazii hematologice după utilizarea dexametazonei în monoterapie sau în asociere cu alte substanţe chimioterapeutice. Pacienții cu risc crescut de apariție a SLT, cum sunt pacienții cu o rată proliferativă crescută, încărcătură tumorală mare și hipersensibilitate la substanţe citotoxice, trebuie atent monitorizați și trebuie luate măsurile de precauție adecvate.

Administrarea intravenoasă trebuie să se realizeze prin injectare lentă, timp de 2-3 minute. Deoarece, în cazul injectării prea rapide pot să apară reacții adverse de scurtă durată și, în principiu, ușoare, precum înțepături neplăcute sau parestezie, ce pot dura până la 3 minute.

Dexametazonă fosfat hameln este destinat administrării de scurtă durată. În cazul administrării de lungă durată trebuie avute în vedere atenționările și precauțiile suplimentare specifice administrării de lungă durată a medicamentelor ce conțin glucocorticoizi.

După administrarea locală trebuie avută în vedere posibilitatea apariției reacțiilor adverse sistemice și a interacțiunilor medicamentoase.

Administrarea intraarticulară de glucocorticoizi crește ricul apariției de infecții ale articulațiilor. Administrarea îndelungată sau repetată a glucocorticoizilor în articulațiile de suport a greutății corporale, poate duce la deteriorarea cartilajului articular. Acest lucru este determinat probabil de suprasolicitarea articulației afectate, după ce se obține reducerea durerii și a celorlalte simptome.

Copii și adolescenți

Este necesară o evaluare atentă a raportului beneficiu-risc în ceea ce privește administrarea Dexametazonă fosfat hameln în perioada de creștere la copii.

Nou-născuți prematuri

Dovezile disponibile sugerează afectarea pe termen lung a neurodezvoltării nou-născuților prematuri cu boli pulmonare cronice, după tratament precoce (<96 ore), la doze inițiale de 0,25 mg per kg greutate corporală, de două ori pe zi.

Cardiomiopatie hipertrofică

S-a raportat cardiomiopatie hipertrofică la sugarii născuți prematur, după administrarea sistemică de corticosteroizi, de exemplu dexametazonă. În majoritatea cazurilor raportate, acest lucru a fost reversibil după întreruperea tratamentului. La sugarii născuți prematur tratați cu dexametazonă cu administrare sistemică trebuie stabilit diagnosticul și trebuie monitorizate funcția și structura cardiacă (punctul 4.8).

Conținutul de propilenglicol

Din cauza conținutului de propilenglicol al medicamentului (20 mg pe ml), trebuie acordată atenție atunci când se utilizează doze mari de Dexametazonă fosfat hameln la sugari și copii cu vârsta sub 5 ani și/sau pentru o perioadă prelungită de timp (vezi secțiunile 2 și 4.2). Următoarele grupe de populație pediatrică prezintă un risc special de a dezvolta toxicitate provocată de propilenglicol:

• Nou-născuți (nou-născuți cu vârsta mai mică de 4 săptămâni)

Dexametazonă fosfat hameln nu este recomandat pentru utilizare la nou-născuții prematur sau la termen. Cu toate acestea, în urma unei evaluări individuale atente, medicamentul poate fi luat în considerare pentru un nou-născut dacă, în opinia medicului/la recomandarea unui medic, beneficiile utilizării medicamentului depășesc riscurile potențiale.

Atunci când la nou-născuți sunt necesare doze mai mari de 0,05 ml/kg/zi de Dexametazonă fosfat hameln, doza corespunzătoare de propilenglicol poate depăși pragul de siguranță de 1 mg/kg/zi. Depăşirea acestui prag de siguranță la nou-născuți poate provoca reacţii adverse grave atunci când este administrat concomitent cu orice substrat pentru alcool dehidrogenază, cum este etanolul, mai ales dacă se administrează alte medicamente care conțin propilenglicol sau alcool. Este necesară o monitorizare medicală atentă pentru orice semn de toxicitate.

• Sugari (copii cu vârsta peste 4 săptămâni) și copii cu vârsta sub 5 ani

Când sunt necesare doze mai mari de 2,5 ml/kg/zi de Dexametazonă fosfat hameln, doza corespunzătoare de propilenglicol poate depăși pragul de siguranță de 50 mg/kg/zi. Administrarea concomitentă de propilenglicol în doze de 50 mg/kg/zi sau mai mari cu orice substrat pentru alcool dehidrogenază (cum este etanolul) poate induce reacţii adverse grave la sugari și copii cu vârsta sub 5 ani, în special dacă li se administrează alte medicamente care conțin propilenglicol sau alcool. Prin urmare, Dexametazonă fosfat hameln trebuie utilizat cu precauție la aceast grup de vârstă.

Este necesară o evaluare atentă a raportului beneficiu-risc privind administrarea Dexametazonă fosfat hameln în perioada de creștere la copii.

Vârstnici

Deoarece vârstnicii prezină un risc crescut de osteoporoză, este necesară o evaluare atentă a raportului beneficiu-risc privind administrarea Dexametazonă fosfat hameln la aceast grup de vârstă.

Insuficiență hepatică și renală

Din cauza conținutului de propilenglicol al medicamentului, este necesară o monitorizarea frecventă la pacienții cu insuficiență renală sau cu insuficiență hepatică, deoarece au fost raportate diferite reacţii adverse atribuite propilenglicolului, cum sunt disfuncție renală (necroză tubulară acută), insuficiență renală acută și disfuncție hepatică (vezi pct. 2 și 4.2). Expunerea zilnică la propilenglicol a acestor pacienți nu trebuie să depășească 50 mg/kg, ceea ce corespunde la 2,5 ml/kg/zi de Dexametazonă fosfat hameln.

Utilizarea Dexametazonă fosfat hameln poate determina rezultate fals pozitive ale testelor anti-doping.

Sodiu

Acest medicament conține sodiu până la 1,9 mmol (43 mg) per doza unică maximă a medicamentului (350 mg pentru o persoană cu greutatea corporală de 70 kg), echivalent cu 2,15% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Crește riscul de ulcere și sângerări gastrointestinale la administrarea în asociere cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), salicilați și indometacin.

Estrogenii (de exemplu, inhibitori de ovulaţie) pot prelungi timpul de înjumătățire plasmatică a glucocorticoizilor și astfel le potențează efectul.

Medicamentele cu efect inductor asupra CYP3A4, cum sunt fenitoina, barbituricele, carbamazepina, primidona, rifampicina pot creşte clearance-ul metabolic al glucocorticoizilor, rezultând o scădere a concentraţiilor plasmatice și efect fiziologic redus, ceea ce poate duce la necesitatea ajustării dozei.

Inhibitorii CYP3A4 (de exemplu ketoconazol, itraconazol și cobicistat) pot să scadă clearance-ul dexametazonei, având ca rezultat o creștere a efectului acesteia și supresie a glandelor suprarenale/sindrom Cushing. Trebuie evitată administrarea concomitentă, exceptând cazurile în care beneficiile tratamentului depășesc riscurile unor eventuale reacții adverse sistemice la glucocorticoizi. În acest caz este necesară monitorizarea pacienților în vederea apariției reacțiilor adverse.

Efedrina poate accelera metabolizarea glucocorticoizilor și astfel le reduce eficacitatea.

Terapia concomitentă cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) crește riscul de modificări ale numărului celulelor sanguine.

Digoxin (glicozide cardiace): toxicitatea poate fi precipitată de glucocorticoizi, prin efectul dezechilibrului electrolitic (deficit de potasiu).

Pacienții cărora li se administrează glucocorticoizi concomitent cu diuretice sau laxative, care pot scădea kaliemia, trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru detectarea hipokaliemiei, din cauza excreției crescute de potasiu.

Este posibil ca eficacitatea anticoagulantelor cumarinice să se modifice în cazul tratamentului concomitent cu glucocorticoizi. Timpul de protrombină trebuie verificat frecvent la pacienții tratați cu glucocorticoizi concomitent cu anticoagulante cumarinice, pentru a evita sângerările spontane. O ajustare a dozei de anticoagulant poate fi necesară în cazul utilizării concomitente.

Efectele benefice ale medicamentelor hipoglicemiante (inclusiv insulina) sunt antagonizate de glucocorticoizi.

În cazul administrării glucocorticoizilor în asociere cu atropină sau alte anticolinergice, presiunea intraoculară poate crește.

Relaxarea musculară prelungită poate apărea atunci când relaxantele musculare nedepolarizante sunt administrate în asociere cu glucocorticoizii.

Glucocorticoizii pot scădea concentrația plasmatică a praziquantelului.

Dacă dexametazona este administrată concomitent cu clorochină, hidroxiclorochină și mefloquină, există un risc crescut de miopatii și cardiomiopatii.

La administrarea concomitentă a protirelinei, se poate observa scăderea concentrației plasmatice a hormonului stimulator al tiroidei (TSH).

Când se administrează concomitent cu alte imunosupresoare, creşte susceptibilitate la infecții și posibila agravare sau manifestare a infecțiilor latente. În plus, în cazul utilizării concomitente cu ciclosporină, creşte concentraţia plasmatică a ciclosporinei iar riscul de apariţie a convulsiilor cerebrale este crescut.

Administrarea concomitentă cu fluorochinolone poate crește riscul de afecţiuni ale tendoanelor.

Reacțiile cutanate la testele alergologice pot fi inhibate.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Dexametazona traversează placenta.

În timpul sarcinii, în special în primul trimestru, dexametazona poate fi luată în considerare pentru utilizare numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu-risc. Corticosteroizii trebuie prescriși numai atunci când beneficiile aşteptate depășesc riscurile pentru mamă și făt.

În tratamentul îndelungat sau repetat din timpul sarcinii, glucocorticoizii pot creşte riscul de întârziere a creșterii intrauterine.

Studiile au demonstrat un risc mare de hipoglicemie neonatală în urma administrării prenatale a unui ciclu scurt de corticosteroizi, inclusiv dexametazonă, la femeile cu risc de naștere prematură, dar aproape de termen.

Administrarea de glucocorticoizi la animalele gestante poate provoca tulburări ale dezvoltării fetale, inclusiv palatoschizis, întârziere a creșterii intrauterine și efecte asupra creșterii și dezvoltării cerebrale. Nu există dovezi că utilizarea glucocorticoizilor poate determina creșterea incidenței malformațiilor congenitale la om, cum ar fi palatoschizis/cheiloschizis (vezi pct. 5.3).

În cazul administrării glucocorticoizilor în ultimul trimestru al sarcinii, există un risc de atrofie a cortexului suprarenal fetal, care poate determina necesitatea tratamentului de substituție hormonală la nou-născut, cu doze ce trebuie scăzute treptat.

Dexametazonă fosfat hameln conţine propilenglicol. Deși nu s-a dovedit că propilenglicolul provoacă toxicitate asupra funcției de reproducere sau asupra dezvoltării, la animale sau om, acesta poate ajunge la făt. Dexametazonă fosfat hameln trebuie utilizat cu precauție în timpul sarcinii. O evaluare atentă a beneficiilor potențiale și a riscurilor asociate ale tratamentului cu steroizi și administrarea de propilenglicol trebuie făcută individual.

Alăptarea

Dexametazona se excretă în laptele matern. Nu se cunosc cazuri de efecte dăunătoare asupra sugarului.

Dexametazonă fosfat hameln trebuie utilizat cu precauție în timpul alăptării şi numai în indicații de strictă necesitate. O evaluare atentă a beneficiilor potențiale și a riscurilor asociate ale tratamentului trebuie făcută individual.

Dacă sunt necesare doze mai mari pentru tratamentul unei afecţiuni, alăptarea trebuie întreruptă.

Dexametazonă fosfat hameln conține propilenglicol care a fost detectat și în laptele matern. Deși nu s-a demonstrat că propilenglicolul produce toxicitate asupra funcției de reproducere sau asupra dezvoltării la animale sau la om, Dexametazonă fosfat hameln trebuie utilizat cu precauție la femeile care alăptează. O evaluare atentă a beneficiilor potențiale și a riscurilor asociate ale tratamentului cu steroizi și administrarea de propilenglicol trebuie făcută individual.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Dexametazonă fosfat hameln nu are nicio influenţă, sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje; acest lucru se aplică și în cazul muncii efectuate ȋn condiţii periculoase.

4.8 Reacţii adverse

Riscul de reacții adverse este scăzut în cazul tratamentului de scurtă durată cu dexametazonă. Cu toate acestea, se anticipează că în cazul terapiei parenterale de scurtă durată, cu doze mari, pot apărea modificări ale electroliților, edeme, creștere a tensiunii arteriale, stop cardiac, modificări ale ritmului cardiac sau convulsii, și pot fi observate semne clinice de infecție. Trebuie acordată atenție posibilelor ulcerații gastrice sau intestinale (adesea induse de stres), deoarece tratamentul cu corticoizi poate reduce simptomele acestora și, de asemenea, se va avea în vedere reducerea toleranței la glucoză.

Incidența reacţiilor adverse previzibile, inclusiv supresia axului hipotalamo-hipofizo-suprarenal, se corelează cu potența relativă a medicamentului, doza, momentul administrării și durata tratamentului (vezi pct. 4.4).

Frecvența reacțiilor adverse este prezentată în conformitate cu următoarea convenție:

Foarte frecvente (≥1/10)

Frecvente (≥1/100 și <1/10)

Mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100)

Rare (≥1/10000 și <1/1000)

Foarte rare (<1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Administrare locală:

Sunt posibile iritație locală și reacții de intoleranță (senzație de încălzire, durere prelungită). Dacă nu se efectuează administrarea atentă a corticoizilor în cavitatea articulară, pot apărea atrofia cutanată și subcutanată la locul de administrare.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Simptome:

Nu au fost raportate niciodată cazuri de intoxicație acută cu dexametazonă. În caz de supradozaj cronic, este de așteptat o intensificare a reacțiilor adverse (vezi pct. 4.8), în special endocrine, metabolice și electrolitice.

Nu este disponibil niciun antidot. Tratamentul nu este probabil indicat pentru reacțiile cauzate de intoxicația cronică, cu excepția cazului în care pacientul are o afecțiune care îl face neobișnuit de susceptibil la efectele adverse ale corticosteroizilor. În acest caz, tratamentul simptomatic trebuie instituit, după cum este necesar.

Reacțiile anafilactice și de hipersensibilitate pot fi tratate cu adrenalină, ventilaţie cu presiune pozitivă și aminofilină.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: corticosteroizi de uz sistemic, glucocorticoizi, codul ATC: H02AB02.

Efecte farmacodinamice

Dexametazona este un glucocorticoid mono-fluorinat, cu o potentă acțiune antialergică, antiflogistică și de stabilizare a membranelor. Dexametazona are și efecte asupra metabolismului carbohidraților, proteinelor și grăsimilor.

Dexametazona are acțiuni și efecte similare cu ale altor glucocorticoizi de bază și se numără printre cei mai activi membri ai clasei sale.

Dexametazona are o acțiune de aproximativ 7,5 ori mai mare decât cea a prednisolonului și prednisonului, și este de 30 de ori mai eficientă decât hidrocortizonul, fără a avea efecte mineralocorticoide.

Glucocorticoizii, cum este dexametazona, își exercită efectele biologice prin activarea transcripției genelor sensibile la corticosteroizi. Efectele antiinflamatoare, imunosupresoare și antiproliferative sunt date de reducerea formării, eliberării și activității mediatorilor inflamației, prin inhibarea funcțiilor specifice și migrarea celulelor inflamatorii. În plus, efectele limfocitelor T și macrofagelor sensibilizate asupra celulelor țintă pot fi prevenite de corticosteroizi.

Când este necesar tratamentul de lungă durată, trebuie avută în vedere posibilitatea de apariție a insuficienței corticosuprarenale tranzitorii. Supresia axului hipotalamo-hipofizo-suprarenal depinde și de factori inviduali.

Siguranţa şi eficacitatea clinică – COVID-19

Eficacitatea clinică

Studiul RECOVERY (Randomised Evaluation of COVid-19 thERapY)¹ este un studiu inițiat de investigator, randomizat individual, controlat, deschis, cu platformă adaptivă, pentru a evalua efectele tratamentelor potențiale la pacienții spitalizați cu COVID-19.

Studiul a fost derulat ȋn 176 de unităţi spitalicești din Marea Britanie.

Au fost randomizați 6425 de pacienți pentru a li se administra fie dexametazonă (2104 pacienți), fie doar îngrijire obișnuită (4321 pacienți). 89% dintre pacienți au avut o infecție SARS-CoV-2 confirmată de laborator.

¹ www.recoverytrial.net

La randomizare, la 16% dintre pacienți se efectua ventilație mecanică invazivă sau oxigenare prin membrană extracorporală, la 60% se administra doar oxigen (cu sau fără ventilație neinvazivă) iar la 24% nu s-a administrat vreo terapie.

Vârsta medie a pacienților a fost de 66,1 +/- 15,7 ani. 36% dintre pacienți au fost de sex feminin. 24% dintre pacienți aveau antecedente de diabet zaharat, 27% de afecţiuni cardiace și 21% de boli pulmonare cronice.

Criteriul final de evaluare principal

În grupul tratat cu dexametazonă mortalitatea la 28 de zile a fost semnificativ mai mică decât în grupul cu îngrijire obișnuită, cu decese raportate la 482 din 2104 pacienți (22,9%) și 1110 din 4321 pacienți (25,7%), respectiv, (un raport al ratei de 0,83; interval de încredere [IÎ] 95%, 0,75-0,93; P <0,001). În grupul de tratament cu dexametazonă, incidența decesului a fost mai mică decât cea din grupul de tratament cu îngrijire obişnuită, în rândul pacienților la care s-a efectuat ventilație mecanică invazivă (29,3% față de 41,4%; un raport al ratei de 0,64; IÎ 95%, 0,51 până la 0,81) și al celor la care s-a administrat oxigen suplimentar, fără ventilație mecanică invazivă (23,3% față de 26,2%; un raport al ratei de 0,82; IÎ 95%, 0,72 până la 0,94).

Nu s-a observant niciun efect clar al dexametazonei la pacienții care nu necesitau oxigen suplimentar la randomizare (17,8% față de 14,0%; raport al ratei, 1,19; IÎ 95%, 0,91 până la 1,55).

Criterii finale de evaluare secundare

Pacienții din grupul cu tratament cu dexametazonă au necesitat o perioadă mai scurtă de spitalizare decât cei din grupul cu îngrijire obișnuită (mediană, 12 zile faţă de 13 zile) și o probabilitate mai mare de externare în viață în decurs de 28 de zile (raport al ratei, 1,10; IÎ 95%, 1,03 până la 1.17). În conformitate cu criteriul final de evaluare principal, cel mai mare efect în ceea ce privește externarea în decurs de 28 de zile a fost observat la pacienții la care s-a efectuat ventilație mecanică invazivă la randomizare (raport al ratei 1,48; IÎ 95% 1,16, 1,90), urmat de cei la care s-a administrat oxigen (raport al ratei, 1,15; 95 % IÎ 1,06-1,24) și fără efecte benefice la pacienții care nu au utilizat oxigen suplimentar (raport al ratei, 0,96; IÎ 95% 0,85-1,08).

* Raportul ratei a fost ajustat în funcție de vârstă, în raport cu rezultatele mortalității la 28 de zile și externarea din spital. Raportul de risc a fost ajustat în funcție de vârstă, în raport cu rezultatul ventilației mecanice invazive sau a decesului și a subcomponentelor sale.

† Sunt excluși din această categorie pacienții la care s-a efectuat ventilație mecanică invazivă de la randomizare.

Siguranţă

Au existat patru reacţii adverse grave (RAG) asociate cu tratamentul de studiu: două RAG de hiperglicemie, o RAG de psihoză indusă de steroizi și o RAG de hemoragie gastrointestinală superioară. Toate evenimentele au fost rezolvate.

Analiza subgrupului

Efectele alocării la DEXAMETHASONE asupra mortalității la 28 de zile, în funcție de vârstă și suport respirator utilizat la randomizare²

Efectele alocării la DEXAMETHASONE asupra mortalității la 28 de zile, în funcție de suportul respirator utilizat la randomizare și antecedente de orice boli cronice³

^{2 3} (sursă: Horby P. et al., 2020; https://www.medrxiv.org/content/10.1101/2020.06.22.20137273v1 ; doi: https://doi.org/10.1101/2020.06.22.20137273)

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Distribuţie

Legarea dexametazonei de proteinele plasmatice este mai mică, faţă de majoritatea celorlalți corticosteroizi și se estimează a fi de aproximativ 77%. Dexametazona se leagă dependent de doză de albuminele plasmatice. La doze foarte mari, cea mai mare parte circulă liberă în sânge. În caz de hipoalbuminemie crește proporția de corticoizi nelegați (activi). La om, la patru ore după administrarea intravenoasă de dexametazonă marcată radioactiv, concentrația maximă de dexametazonă în lichidul cefalorahidian este aproximativ 1/6 din concentrația sa plasmatică. Timpul de înjumătățire plasmatic al dexametazonei este de aproximativ 190 de minute.

Cu un timp de înjumătățire prin eliminare mai mare de 36 ore, dexametazona este unul dintre glucocorticoizii cu acțiune prelungită. Pe baza acțiunii prelungite, pot apărea acumularea și supradozajul în cazul administrării zilnice, continue.

Eliminare

La adulți, timpul de înjumătățire mediu plasmatic prin eliminare este de aproximativ 250 minute (+ 80 de minute).

Se excretă predominant pe cale renală sub formă de fracție alcoolică liberă. Dexametazona este parțial metabolizată, şi metaboliții săi, glucuronoconjugați sau sulfați, sunt de asemena excretați predominant renal. Până la 65% din doză este excretată în urină în 24 de ore. Disfuncția renală nu afectează substanțial excreția dexametazonei. Pe de altă parte, timpul de înjumătățire prin eliminare este mai mare în bolile renale severe.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitate acută:

La șoareci și șobolani, DL₅₀ pentru dexametazonă după o doză unică administrată oral este de 16 g/kg greutate corporală și, respectiv, de peste 3 g/ kg greutate corporală, în primele 7 zile. După administrarea subcutanată a unei doze unice, DL₅₀ la șoareci este mai mare de 700 mg/kg greutate corporală și de aproximativ 120 mg/kg greutate corporală la șobolani, în primele 7 zile. Într-o perioadă de 21 de zile, aceste valori scad, ceea ce este interpretat ca o consecință a bolilor infecțioase grave provocate de imunosupresia indusă de hormoni.

Toxicitate cronică:

Nu există date privind toxicitatea cronică la oameni și la animale. Nu s-au înregistrat intoxicații induse de corticoizi. În cazul tratamentului pe termen lung, cu doze mai mari de 1,5 mg pe zi, se anticipează reacții adverse pronunțate (vezi pct. 4.8).

Potențialul mutagen și carcinogen

Datele disponibile din studiile cu glucocorticoizi nu prezintă nici o dovadă relevantă din punct de vedere clinic privind proprietățile genotoxice.

Toxicitate asupra funcției de reproducere:

Studiile la animale au arătat că utilizarea glucocorticoizilor crește incidența palatoschizisului, la șobolani, șoareci, hamsteri, iepuri, câini și primate, dar nu și la cai sau oi. În unele cazuri, s-au adăugat afectări ale sistemului nervos central și ale inimii. La primate, în urma expunerii au fost observate efecte asupra creierului. Mai mult decât atât, dezvoltarea intrauterină a fost întârziată. Toate aceste efecte au fost observate după administrarea unor doze mari.

Evaluarea riscului de mediu (ERM):

Luând în considerare mecanismul de acțiune al dexametazonei asupra sistemului endocrin, un risc pentru mediul acvatic nu poate fi exclus (Vezi punctul 6.6).

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Propilenglicol

Edetat disodic

Hidroxid de sodiu (ca soluție 1 M)

Apă pentru preparate injectabile

Azot

6.2 Incompatibilităţi

Dexametazona este incompatibilă fizic cu daunorubicina, doxorubicina, vancomicina, difenhidramina (cu lorazepam și metoclopramidă) și bitartratul de metaraminol și nu trebuie amestecată cu soluții care conțin aceste medicamente. Este, de asemenea, incompatibilă ȋn seringă cu doxapram și glicopirolat și ȋn tubul de perfuzare ȋn Y cu ciprofloxacină, idarubicină și midazolam (amestec 1: 1).

Informaţii despre compatibilitatea dexametazonei administrate s.c. continuu timp de 24 de ore prin injectomat:

• Compatibilă cu metoclopramidă și morfină
• Posibilă incompatibilitate cu octreotida (analogul somatostatinei)
• Precipită cu următoarele: ciclizină, midazolam, haloperidol, levomepromazină

6.3 Perioada de valabilitate

Perioada de valabilitate: 2 ani

Valabilitate după deschiderea fiolei: medicamentul trebuie utilizat imediat după deschidere.

Valabilitate după reconstituire/diluare: stabilitatea chimică și fizică a soluțiilor diluate a fost demonstrată pentru 24 ore la 25 °C. Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu se utilizează imediat, timpii și condițiile de păstrare înainte de utilizare sunt responsabilitatea utilizatorului și nu trebuie să depășească 24 de ore la 2 - 8°C, cu excepția cazului în care diluarea a avut loc în condiții aseptice controlate și validate.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25 °C. A nu se congela.

A se păstra fiolele ȋn ambalajul original pentru a fi protejate de lumină.

Pentru condițiile de păstrare ale medicamentului după prima deschidere sau diluare vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Fiole de sticlă incoloră tip I cu un punct de tăiere, care conțin 1 ml soluție

Fiole de sticlă incoloră tip I cu un punct de tăiere, care conțin 2 ml soluție

Mărimea ambalajului:

Cutii cu 5 fiole x 1 ml, cutii cu 10 fiole x 1 ml

Cutii cu 5 fiole x 2 ml, cutii cu 10 fiole x 2 ml

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Atunci când Dexametazonă fosfat hameln este administrat prin perfuzie intravenoasă, se recomandă ca solvenți soluția de glucoză 5%, clorură de sodiu 0,9% şi soluția Ringer lactat. Concentrația exactă de dexametazonă per recipient de perfuzare trebuie determinată în fucție de doza dorită, de aportul de lichide al pacientului și de rata de perfuzare necesară.

În îngrijirea paliativă, Dexametazonă fosfat hameln poate fi diluat cu clorură de sodiu și administrat prin perfuzie subcutanată continuă (PSCC).

Soluţia trebuie inspectată vizual înaintea administrării. Se vor administra doar soluţiile limpezi, fără particule vizibile.

Doar pentru o singură utilizare.

Acest medicament poate prezenta un risc pentru mediu. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

hameln pharma gmbh

Inselstraße 1

31787 Hameln

Germania

8. NUMĂRUL/NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

16420/2026/01-02-03-04

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări – Iulie 2021

Data reînnoirii autorizaţiei – Ianuarie 2026

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Ianuarie 2026