MEPIVACAINA NORMOGEN 30 mg/ml

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Mepivacaină Normogen 30 mg/ml soluţie injectabilă

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

1 ml de soluţie injectabilă conţine clorhidrat de mepivacaină 30 mg.

Fiecare cartuş de 1,7 ml de soluţie injectabilă conţine clorhidrat de mepivacaină 51 mg.

Excipient:

Fiecare ml conţine sodiu 1,97 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă.

Soluţie transparentă, incoloră. pH: 4,0 – 6,5

Osmolaritate: aproximativ 284 mOsmol/kg.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Mepivacaină Normogen 30 mg/ml este un anestezic local indicat pentru anestezia dentară locală şi locoregională la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta peste 4 ani (greutate corporală peste 20 kg).

4.2 Doze şi mod de administrare

Acest medicament trebuie administrat numai de către sau sub supravegherea medicilor stomatologi sau a altor clinicieni suficient de instruiţi şi familiarizaţi cu diagnosticul şi tratamentul toxicităţii sistemice. Este recomandată disponibilitatea echipamentului adecvat de resuscitare, a medicaţiei şi a personalului instruit corespunzător, înainte de inducerea anesteziei regionale cu anestezice locale, pentru a permite tratamentul prompt al oricăror urgenţe respiratorii şi cardiovasculare. Starea de conştienţă a pacientului trebuie monitorizată după fiecare injecţie anestezică locală.

Doze

Deoarece absenţa durerii este legată de sensibilitatea individuală a pacientului, trebuie utilizată cea mai mică doză de anestezic care duce la anestezie eficientă. Pentru proceduri mai extinse, pot fi necesare unul sau mai multe cartuşe, fără a depăşi doza maximă recomandată.

Pentru adulţi, doza maximă recomandată este de 4,4 mg/kg de greutate corporală, cu o doză maximă absolută recomandată de 300 mg pentru persoanele care depăşesc 70 kg de greutate corporală, care corespunde la 10 ml de soluţie.

De notat, cantitatea maximă trebuie să ţină seama de greutatea corporală a pacientului. Deoarece pacienţii au greutăţi corporale diferite, fiecare pacient are o cantitate maximă diferită admisă de mepivacaină care poate fi tolerată. În plus, există variaţii individuale importante în ceea ce priveşte debutul şi durata acţiunii.

Următorul tabel prezintă dozele maxime admise la adulţi pentru cele mai utilizate tehnici anestezice şi echivalentul în număr de cartuşe:

* Rotunjit la cea mai apropiată jumătate de cartuş

Copii şi adolescenţi:

Mepivacaină Normogen 30 mg/ml este contraindicat la copiii cu vârsta sub 4 ani (greutate corporală sub 20 kg) (vezi pct. 4.3).

Doza terapeutică recomandată: Cantitatea de substanţă injectată trebuie să fie determinată în funcţie de vârsta şi greutatea copilului şi de amploarea intervenţiei chirurgicale. Doza medie este de 0,75 mg/kg = 0,025 ml de soluţie de mepivacaină per kg greutate corporală: aproximativ un sfert (1/4) dintr-un cartuş (15 mg de clorhidrat de mepivacaină) pentru un copil de 20 kg.

Doza maximă recomandată: Doza maximă recomandată la copii şi adolescenţi este de 3 mg mepivacaină/kg (0,1 ml mepivacaină/kg).

Următorul tabel prezintă doza maximă permisă la copii şi adolescenţi şi echivalentul în numărul echivalent de cartuşe:

* Rotunjit la cea mai apropiată jumătate de cartuş

Grupe speciale de pacienţi

Din cauza lipsei datelor clinice, trebuie luate măsuri speciale de precauţie pentru a administra cea mai mică doză care duce la o anestezie eficientă la:

• persoane vârstnice,
• pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică.

Mepivacaina este metabolizată la nivel hepatic şi poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice la pacienţii cu insuficienţă hepatică, în special după administrarea repetată. În cazul în care este necesară o reinjectare, pacientul trebuie monitorizat, pentru a identifica orice semn de supradozaj relativ.

Utilizarea concomitentă de sedative pentru a reduce anxietatea pacientului:

Dacă se administrează medicamente sedative, doza maximă sigură de mepivacaină poate fi redusă, din cauza efectului aditiv al asocierii asupra deprimării sistemului nervos central (vezi pct. 4.5).

Mod de administrare:

Infiltraţie şi administrare perineurală

Pentru o singură utilizare.

Precauţii care trebuie luate înainte de administrarea medicamentului

Medicamentul nu trebuie utilizat dacă este tulbure şi prezintă modificări de culoare. Viteza de injectare nu trebuie să depăşească 1 ml de soluţie pe minut. Anestezicele locale trebuie injectate cu prudenţă atunci când există inflamaţie şi/sau infecţie la locul injectării. Viteza de injectare trebuie să fie foarte lentă (1 ml/min.).

Risc asociat cu o injecţie intravasculară accidentală

Injecţia intravasculară accidentală (de exemplu, injectarea intravenoasă involuntară în circulaţia sistemică, injectarea intravenoasă sau intraarterială inadecvată în zona capului şi zona gâtului) poate fi asociată cu reacţii adverse grave, cum sunt convulsii, urmate de deprimarea sistemului nervos central sau de cardiopatie şi comă, progresând în cele din urmă la stop respirator, din cauza concentraţiei de mepivacaină crescute brusc în circulaţia sistemică. Astfel, pentru a se asigura că acul nu penetrează un vas de sânge în timpul injectării, trebuie efectuată aspiraţie, înainte ca anestezicul local să fie injectat. Cu toate acestea, absenţa sângelui în seringă nu garantează că injectarea intravasculară a fost evitată.

Riscul asociat injecţiei intraneurale

Injecţia intraneurală accidentală poate determina ca medicamentul să se mişte în mod retrograd de-a lungul nervului. Pentru a evita injectarea intraneurală şi prevenirea leziunilor nervoase asociate cu blocadele nervoase, acul trebuie întotdeauna retras uşor dacă pacientul simte senzaţia de şoc electric în timpul injecţiei sau dacă injecţia este deosebit de dureroasă. Dacă acul lezează nervul, efectul neurotoxic ar putea fi agravat de neurotoxicitatea chimică potenţială a mepivacainei, deoarece poate fi afectat aportul de sânge perineural şi poate fi afectată eliminarea locală a mepivacainei.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă (sau la orice anestezicele locale de tip amidic) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Copii cu vârsta sub 4 ani (cu greutate de aproximativ 20 kg), - Tulburări severe ale conducerii atrioventriculare, care nu sunt compensate de stimulatorul cardiac, - Pacient cu epilepsie insuficient controlată.

-

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Atenţionări speciale

Dacă există riscul unei reacţii alergice, se va alege alt medicament pentru anestezie (vezi pct. 4.3). Mepivacaina trebuie utilizată în condiţii de siguranţă şi în situații adecvate:

Efectele anestezice locale pot fi reduse atunci când mepivacaină 30 mg/ml este injectat într-o zonă inflamată sau infectată.

Există risc de traumă (buze, obraji, mucoasă şi limbă), mai ales la copii; pacientului trebuie să i se spună să evite guma de mestecat sau să mănânce până când senzaţia normală este restabilită.

Mepivacaina trebuie utilizată cu atenţie la:

Pacienţi cu afecţiuni cardiovasculare:

boală vasculară periferică, aritmii, în special de etiologie ventriculară, tulburări de conducere atrio-ventriculară, insuficienţă cardiacă, hipotensiune arterială.

- Mepivacaina trebuie administrată cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, deoarece aceştia pot fi mai puţin capabili să compenseze modificările determinate de prelungirea conducerii atrioventriculare sau aceste modificări pot fi agravate.

Pacienţi cu epilepsie:

Din cauza acţiunilor lor convulsivante, toate anestezicele locale trebuie utilizate cu precauţie. Pentru pacienţii cu epilepsie insuficient controlată, vezi pct. 4.3.

Pacienţi cu boală hepatică:

Trebuie utilizată cea mai mică doză care duce la anestezie eficientă.

Pacienţi cu boală renală:

Trebuie utilizată cea mai mică doză care duce la anestezie eficientă.

Pacienţi cu porfirie

Mepivacaină 30 mg/ml trebuie utilizat la pacienţii cu porfirie acută doar atunci când nu este disponibilă o alternativă mai sigură. Se recomandă precauţie la toţi pacienţii cu porfirie, deoarece acest medicament poate declanşa porfiria.

Pacienţi cu acidoză

Se recomandă prudenţă în cazul acidozelor, cum ar fi agravare a insuficienţei renale sau control insuficient al diabetului zaharat de tip 1.

Pacienţi vârstnici:

Dozele trebuie reduse la pacienţii vârstnici (din cauza lipsei datelor clinice).

Mepivacaina trebuie administrată cu prudenţă la pacienţii care utilizează medicamente antiplachetare/anticoagulante sau cu tulburare de coagulare, din cauza riscului crescut de sângerare. Riscul crescut de sângerare este mai mult asociat cu procedura, decât cu medicamentul.

Precauţii de utilizare

Anestezicele locale trebuie să fie utilizate numai de către profesioniştii din domeniul sănătăţii care sunt bine pregătiţi în diagnosticarea şi abordarea toxicităţii asociate dozei şi a altor urgenţe acute care ar putea apărea din blocul care trebuie utilizat. Trebuie luată în considerare disponibilitatea imediată a oxigenului, a altor medicamente de resuscitare, a echipamentului de resuscitare cardiopulmonară şi a resurselor de personal necesare pentru abordarea corectă a reacţiilor toxice şi a situaţiilor de urgenţă asociate (vezi pct. 4.2). Întârzierea abordării adecvate a toxicităţii asociate dozei, sub-ventilaţia din orice cauză şi/sau sensibilitatea modificată pot duce la apariţia acidozei, stop cardiac şi, eventual, deces. Hipoxemia şi acidoza metabolică pot potenţa toxicitatea cardiovasculară. Controlul precoce al convulsiilor şi menţinerea imperioasă a permeabilităţii căilor respiratorii pentru tratarea hipoxemiei şi acidozelor poate împiedica stopul cardiac.

Utilizarea concomitentă a celorlalte medicamente poate necesita monitorizare minuţioasă (vezi pct. 4.5).

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per cartuş, adică practic “nu conţine sodiu”.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Interacţiuni cumulative cu alte anestezice locale

Toxicitatea anestezicelor locale este cumulativă. Doza totală de mepivacaină administrată nu trebuie să depăşească doza maximă recomandată.

Antihistaminice H2 (cimetidină)

La administrarea concomitentă de cimetidină au fost raportate creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale anestezicelor amidice. Cimetidina reduce clearance-ul mepivacainei.

Sedative (deprimante ale sistemului nervos central)

Dacă se utilizează sedative pentru a reduce teama pacientului, trebuie utilizate doze reduse de anestezice, deoarece agenţii anestezici locali, cum sunt sedativele, au efect deprimant al sistemului nervos central şi, în caz de asociere, pot avea un efect aditiv.

Medicamente antiaritmice

Pacienţii trataţi cu medicamente antiaritmice (cum este clasa I de medicamente, adică lidocaina) pot prezenta un cumul al reacţiilor adverse după administrarea de mepivacaină, din cauza similarităţii profilului substanţelor active.

Inhibitori ai CYP1A2

Mepivacaina este metabolizată în principal prin enzima CYP1A2. Inhibitorii acestui citocrom (de exemplu, ciprofloxacină, enoxacină, fluvoxamină) pot scădea metabolizarea, pot creşte riscul de reacţii adverse şi pot contribui la apariţia de concentraţii prelungite sau toxice ale substanţei active în sânge. La administrarea concomitentă de cimetidină au fost raportate, de asemenea, concentraţii plasmatice crescute ale anestezicelor amidice, probabil din cauza efectului inhibitor al cimetidinei asupra CYP1A2. Se recomandă prudenţă atunci când se administrează medicamentul în cauză concomitent cu aceste medicamente, deoarece ameţelile pot dura mai mult (vezi pct. 4.7).

Propranolol

Clearance-ul mepivacainei poate fi redus în cazul administrării concomitente cu propranolol şi pot să apară concentraţii plasmatice crescute ale anestezicului. Se recomandă prudenţă atunci când se administrează mepivacaină concomitent cu propranolol.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Fertilitatea

Nu au fost raportate efecte toxice asupra fertilităţii la animale la administrarea de mepivacaină. Până în prezent, nu există date disponibile la om.

Sarcina

Nu s-au efectuat studii clinice la femeile gravide şi nu au fost raportate în literatura de specialitate cazuri de femei gravide cărora li s-a administrat mepivacaină 30 mg/ml. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere. Prin urmare, ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea mepivacainei în timpul sarcinii, dacă nu este absolut necesar.

Alăptarea

Nu au fost incluse mame care alăptează în studiile clinice cu mepivacaină 30 mg/ml. Cu toate acestea, având în vedere lipsa datelor privind mepivacaina, nu poate fi exclus un risc pentru nou-născuţi/sugari. Prin urmare, mamelor care alăptează li se recomandă să nu alăpteze în decurs de 10 ore după anestezia cu mepivacaină 30 mg/ml.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Mepivacaină Normogen 30 mg/ml poate avea influenţă mică asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Ameţeala (inclusiv vertij, tulburări de vedere şi oboseală) poate să apară după administrarea de mepivacaină (vezi pct. 4.8). Ca urmare, pacienţii nu trebuie să părăsească cabinetul stomatologic până când îşi recapătă abilităţile (în general, în decurs de 30 de minute) după procedura stomatologică.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Reacţiile adverse apărute după administrarea mepivacaină 30 mg/ml sunt similare cu cele observate în cazul altor anestezice amidice locale. Aceste reacţii adverse sunt, în general, dependente de doză şi pot apărea ca urmare a concentraţiilor plasmatice mari cauzate de supradozaj, absorbţie rapidă sau injectare intra-vasculară neintenţionată. De asemenea, acestea pot apărea ca urmare a hipersensibilităţii, idiosincraziei sau toleranţei reduse a pacientului. Reacţiile adverse grave sunt, în general, sistemice.

Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel

Reacţiile adverse raportate provin din raportarea spontană şi din literatura de specialitate. Clasificarea frecvenţelor urmează convenţia: Foarte frecvente (≥1/10), Frecvente (≥1/100 şi <1/10), Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), Rare (≥1/10000 şi <1/1000), Foarte rare (<1/10000). Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)”.

Descrierea reacţiilor adverse selectate

¹ edemul laringo-faringian poate apărea în mod caracteristic cu răguşeală şi/sau disfagie;

² bronhospasmul (bronhoconstricţia) poate apărea în mod caracteristic cu dispnee;

³ mai multe evenimente adverse, cum sunt agitaţia, tremorul de anxietate/nervozitate, tulburările de vorbire pot fi semne de avertizare înainte de deprimarea SNC. În prezenţa acestor semne, pacienţilor trebuie să li se solicite să hiperventileze şi trebuie instituită supravegherea (vezi pct. 4.9).

⁴ patologii neuronale care pot apărea cu diferite simptome de senzaţii anormale (de exemplu, parestezie, hipoestezie, disestezie, hiperestezie etc.) la nivelul buzelor, limbii şi ţesuturilor cavităţii bucale. Aceste date au provenit din raportările după punerea pe piaţă, în special ca urmare a blocurilor nervoase la nivel mandibular, implicând diferite ramuri ale nervului trigemen;

⁵ mai ales la pacienţii cu boală cardiacă sau la cei trataţi cu anumite medicamente;

⁶ la pacienţii predispuşi sau la cei cu factori de risc de boală cardiacă ischemică;

7 hipoxia şi hipercapnia sunt secundare deprimării respiratorii şi/sau convulsiilor şi efortului muscular susţinut;

8 la nivelul buzelor sau limbii, din cauza muşcăturilor accidentale sau mestecării în timp ce anestezia persistă.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Tipuri de supradozaj

Supradozajul cu anestezice locale poate fi absolut, rezultat din injectarea de doze excesive sau relativ, rezultat din injectarea unei doze uzuale non-toxice, în anumite circumstanţe. Acestea includ injectarea intravasculară accidentală sau absorbţia rapidă anormală în circulaţia sistemică sau metabolizarea şi eliminarea întârziată a medicamentului.

Simptome

În caz de supradozaj relativ, pacienţii prezintă în general simptome în decurs de 1 – 3 minute, în timp ce, în caz de supradozaj absolut, semnele de toxicitate, în funcţie de locul injectării, apar în aproximativ 20 – 30 minute. Efectele toxice sunt dependente de doză, incluzând manifestări neurologice progresive mai severe, urmate de semne vasculare, respiratorii şi, în cele din urmă, cardiovasculare, cum sunt hipotensiune arterială, bradicardie, aritmie şi stop cardiac.

Toxicitatea la nivelul SNC apare treptat, cu simptome şi reacţii de creştere care cresc progresiv ca severitate. Simptomele iniţiale includ agitaţie, senzaţie de intoxicaţie, senzaţie de amorţeală la nivelul buzelor şi limbii, parestezie în jurul gurii, ameţeli, tulburări de vedere şi de auz şi zumzet în urechi. Manifestarea acestor efecte în timpul injectării medicamentului este un semnal de avertizare şi injectarea trebuie oprită imediat.

Simptomele cardiovasculare apar la concentraţii plasmatice mai mari decât cele care induc toxicitatea SNC şi sunt, prin urmare, precedate în general de semne de toxicitate la nivelul SNC, cu excepţia cazului în care pacientul este sub anestezie generală sau este puternic sedat (de exemplu, printr-o benzodiazepină sau barbiturice). Pierderea conştienţei şi apariţia convulsiilor generalizate pot fi precedate de simptome prevestitoare, cum sunt rigiditatea articulaţiilor şi a muşchilor sau spasme musculare. Convulsiile pot dura de la câteva secunde până la câteva minute şi pot duce rapid la hipoxie şi hipercapnie, ca urmare a creşterii activităţii musculare şi a ventilaţiei insuficiente. În cazuri severe, poate apărea stop respirator. Pot apărea efecte toxice nedorite la concentraţii plasmatice mai mari de 5 mg/l, iar convulsiile pot apărea la 10 mg/l sau mai mult. Datele despre supradozaj sunt limitate. Acidoza exacerbează efectele toxice ale anestezicelor locale.

Dacă o injecţie se administrează intravascular, rapid, o concentraţie mare de mepivacaină în sângele din arterele coronare poate duce la insuficienţă miocardică, eventual urmată de stop cardiac, înainte de afectarea SNC. Datele privind acest efect rămân controversate (vezi pct. 4.4 şi 5.1).

Abordare terapeutică

Dacă apar semne de toxicitate sistemică acută, injectarea anestezicului local trebuie oprită imediat.

Simptomele SNC (convulsii, deprimare SNC) trebuie să fie tratate prompt cu un suport respirator adecvat şi prin administrarea de medicamente anticonvulsivante.

.

Optimizarea oxigenării şi ventilaţiei şi a suportului circulator, precum şi tratamentul acidozei sunt de o importanţă vitală.

Dacă apare deprimarea cardiovasculară (hipotensiune arterială, bradicardie), trebuie avut în vedere tratamentul adecvat prin administrarea de soluţii intravenoase, vasopresor şi/sau agenţi inotropici. Copiilor trebuie să li se administreze doze proporţionale cu vârsta şi greutatea.

Dacă apare stop cardiac, pentru un rezultat reuşit poate fi necesar efort resuscitativ prelungit. Dializa nu este eficientă în tratarea unei supradozaj cu mepivacaină. Eliminarea poate fi accelerată prin acidifierea urinei.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Sistem nervos/Anestezice/Anestezice locale/Amide/Mepivacaină Codul ATC: N01BB03.

Mecanism de acţiune

Mepivacaina este un anestezic local de tip amidic. Mepivacaina inhibă reversibil conducerea impulsurilor nervoase prin scăderea sau blocarea fluxului de sodiu (Na +) în timpul propagării potenţialului de acţiune al nervului. Deoarece acţiunea anestezică se dezvoltă progresiv în nerv, pragul excitabilităţii electrice creşte treptat, rata de creştere a potenţialului de acţiune scade şi conducerea impulsului încetineşte. Mepivacaina are acțiune cu un debut rapid, o potenţă mare de anestezie şi o toxicitate scăzută. Mepivacaina prezintă proprietăţi vasoconstrictive uşoare, care conduc la o durată mai lungă de acţiune comparativ cu majoritatea altor anestezice locale atunci când sunt administrate fără un vasoconstrictor. Studiile au arătat că mepivacaina are proprietăţi vasoconstrictive. Această proprietate ar putea fi benefică atunci când utilizarea vasoconstrictorului este contraindicată. Mai mulţi factori, cum sunt pH-ul ţesutului, pKa, solubilitatea lipidică, concentraţia anestezică locală, difuzia anestezicului local în nerv, etc. pot influenţa debutul şi durata anestezicului local.

Debutul acţiunii

Când se efectuează un bloc nervos periferic, efectul mepivacainei apare rapid (în general, în 3 până la 5 minute).

Durata analgeziei

Anestezia pulpară durează, în general, aproximativ 25 de minute după administrarea la nivelul maxilarului şi aproximativ 40 de minute după blocul alveolar inferior, în timp ce anestezia ţesuturilor moi a fost menţinută în jur de 90 de minute după administrarea la nivelul maxilarului şi aproximativ 165 de minute după blocul nervos alveolar inferior.

Biodisponibilitate

Biodisponibilitatea este de 100% la locul de acţiune.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

În diferite studii clinice, după injecţii periorale cu mepivacaină soluţie 30 mg/ml în timpul procedurilor obişnuite dentare s-au determinat concentraţiile plasmatice maxime de mepivacaină.

Concentraţia plasmatică maximă de mepivacaină se obţine după aproximativ 30 – 60 de minute. Concentraţiile plasmatice maxime de mepivacaină au fost raportate între 0,4 – 1,2 μg/ml la aproximativ 30 de minute după injectarea intraorală cu un cartuş şi între 0,95 – 1,70 μg/ml cu două cartuşe. Raportul dintre concentraţiile plasmatice medii după administrarea unui cartuş sau a două cartuşe a fost de aproximativ 50%, evidenţiind proporţionalitatea cu doza administrată. Aceste concentraţii plasmatice sunt cu mult sub pragul toxicităţii SNC şi CVS, respectiv de 10 până la 25 de ori mai mici.

Distribuţie

Distribuţia de mepivacaină acoperă toate ţesuturile organismului. Concentraţii mai mari se regăsesc în ţesuturile foarte perfuzate, cum sunt ficatul, plămânii, inima şi creierul. Mepivacaina se leagă de proteinele plasmatice până la aproximativ 75% şi poate traversa bariera placentară prin difuzie simplă.

Metabolizare

Ca toate anestezicele locale de tip amidă, mepivacaina este metabolizată în mare măsură în ficat, de către enzimele microzomale (citocromul P450 1A2 (CYP1A2)). Având în vedere acest lucru, inhibitorii izoenzimelor P450 pot scădea metabolizarea şi pot creşte riscul de reacţii adverse (vezi pct. 4.5). Peste 50% dintr-o doză este excretată sub formă de metaboliţi în bilă, dar aceştia prezintă probabil circulaţie entero-hepatică, deoarece în materiile fecale apar doar mici cantităţi.

Eliminare

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 2 ore la adulţi. Clearance-ul amidelor depinde de fluxul sanguin hepatic. Timpul de înjumătăţire plasmatică este prelungit dacă pacientul are insuficienţă hepatică şi renală. Durata efectului anestezic local nu are nicio legătură cu timpul de înjumătăţire plasmatică, deoarece acţiunea sa este întreruptă atunci când medicamentul este îndepărtat de receptor. Metaboliţii sunt excretaţi în urină, cu mai puţin de 10% mepivacaină nemodificată. Eliminarea poate fi accelerată prin acidificarea urinei (vezi pct. 4.9).

5.3 Date preclinice de siguranţă

Au fost efectuate studii de toxicitate generală (toxicitate la doză unică, toxicitate după doză repetată) cu mepivacaină care demonstrează o marjă de siguranţă bună. Testele in vitro şi in vivo efectuate cu clorhidrat de mepivacaină nu a evidenţiat niciun efect genotoxic al acestui medicament.

Niciun studiu relevant privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării nu a demonstrat efecte teratogene ale mepivacainei.

Nu s-au efectuat studii specifice de carcinogenitate.

6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Clorură de sodiu

Hidroxid de sodiu (pentru reglarea pH-ului)

Apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităţi

Există un risc de precipitare la un pH peste 6,5. Această caracteristică trebuie luată în considerare la adăugarea de soluţii bazice, cum sunt carbonaţii.

6.3 Perioada de valabilitate

30 luni.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cartuşe din sticlă incoloră neutră (tip I).

Dop şi disc din cauciuc bromobutilic.

Capacul din aluminiu este prevăzut cu un disc dublu din cauciuc bromobutilic.

Ambalaj cu 1 cartuş de 1,7 ml.

Ambalaj cu 50 cartuşe a câte 1,7 ml

Ambalaj cu 100 cartuşe a câte 1,7 ml

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Cartuşe pentru o singură utilizare.

Administrarea medicamentului la pacient trebuie să aibă loc imediat după deschiderea cartuşului. În ceea ce priveşte orice cartuş, diafragma trebuie dezinfectată înainte de utilizare. Trebuie prelucrată cu grijă, cu alcool etilic 70% sau cu alcool izopropilic pur 90% pentru uz farmaceutic. Cartuşele nu trebuie introduse, sub nicio formă în soluţie.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

Laboratorios Normon, S.A.

Ronda de Valdecarrizo, 6

28760, Tres Cantos

Madrid

Spania

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

15974/2025/01-03

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Data primei autorizări: Noiembrie 2020

Reînnoirea autorizației: Aprilie 2025

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Aprilie 2025