NEODOLPASSE 0,30 mg+0,12 mg/ml

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Neodolpasse 0,30 mg + 0,12 mg/ml soluție perfuzabilă

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

1000 ml soluție perfuzabilă conțin diclofenac sodic 300 mg (echivalent cu diclofenac 278,40 mg și sodiu 21,60 mg) și citrat de orfenadrină 120 mg.

Electroliți: aproximativ 190 mmol sodiu/1000 ml (4360 mg sodiu/1000 ml).

Osmolaritate: aproximativ 303 mOsm/l.

Excipient cu efect cunoscut: sodiu.

Pentru lista completă a excipienților, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluție perfuzabilă

Soluție limpede și incoloră.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Neodolpasse este indicat pentru tratamentul postoperator al durerii.

Există dovezi că, atât durerea și inflamația acută de origine radiculară și vertebrală, cât și durerea acută din afecțiunile reumatice, răspund la tratamentul cu Neodolpasse.

Febra, ca simptom unic, nu reprezintă indicație pentru administrarea Neodolpasse.

Neodolpasse este indicat la adulți (începând cu vârsta de 18 ani).

4.2 Doze și mod de administrare

Doze

Următoarele recomandări se aplică adulților (începând cu vârsta de 18 ani):

• în general, doza zilnică recomandată este de 250 ml soluție perfuzabilă,
• în cazuri excepționale, se pot administra două perfuzii a câte 250 ml soluție pe zi, dacă intervalul dintre cele două administrări este de cel puțin 8 ore.

Reacțiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare).

Pacienți cu insuficiență renală

Nu au fost efectuate studii privind siguranța și eficacitatea la pacienții cu insuficiență renală. Acestor pacienți trebuie să li se administreze cea mai mică doză eficace, iar funcția renală trebuie monitorizată constant. Neodolpasse este contraindicat la pacienții cu insuficiență renală severă (vezi pct. 4.3 și 4.4).

Pacienți cu insuficiență hepatică

Nu au fost efectuate studii privind siguranța și eficacitatea la pacienții cu insuficiență hepatică. Acestor pacienți trebuie să li se administreze cea mai mică doză eficace, iar activitatea enzimelor hepatice trebuie atent monitorizată. Neodolpasse este contraindicat la pacienți cu insuficiență hepatică severă (vezi pct. 4.3 și 4.4).

Pacienți vârstnici (cu vârsta de 65 de ani și peste)

Nu au fost efectuate studii privind siguranța și eficacitatea la pacienții vârstnici (cu vârsta de 65 de ani și peste). Este bine cunoscut faptul că pacienții vârstnici prezintă un risc crescut de apariție a reacțiilor adverse la antiinflamatoarele și antireumaticele nesteroidiene (AINS). Dacă se consideră necesară utilizarea AINS, trebuie administrate cele mai mici doze posibile, în special la pacienții vârstnici debili și la pacienții subponderali (vezi pct. 4.4).

Copii și adolescenți

Neodolpasse este contraindicat la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani (vezi pct. 4.3).

Mod de administrare

Neodolpasse se administrează în perfuzie intravenoasă.

Datorită osmolarității mici a soluției, de aproximativ 303 mosm/l, Neodolpasse poate fi administrat printr-o venă periferică.

250 ml soluție perfuzabilă trebuie perfuzați într-un interval de timp de 1,5–2 ore.

Durata tratamentului:

Durata tratamentului trebuie redusă la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor și, în general, nu trebuie să depășească 7 zile.

4.3 Contraindicații

• Hipersensibilitate la substanțele active sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1;
• Similar altor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), diclofenacul este, de asemenea, contraindicat în cazul pacienților la care episoadele de astm bronșic, urticarie sau rinită acută sunt precipitate de administrarea acidului acetilsalicilic sau a altor AINS;
• Ulcer gastric sau duodenal activ, hemoragie sau perforație;
• Antecedente de ulcer peptic recurent/hemoragie recurentă (două sau mai multe episoade distincte de ulcerație sau hemoragie dovedite);
• Antecedente de hemoragie sau perforație gastro-intestinală, în legătură cu un tratament anterior cu AINS;
• Boli hematologice (de exemplu, tulburări hematopoietice, leziuni ale măduvei osoase, porfirie, diateză hemoragică);
• Hemoragii cerebrovasculare;
• Hemoragii acute severe;
• Insuficiență cardiacă congestivă diagnosticată (NYHA II-IV), cardiopatie ischemică, arteriopatie periferică și/sau boală cerebrovasculară;
• Insuficiență hepatică sau renală severă (vezi pct. 4.4);
• Tahiaritmie;
• Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6);
• Copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani;
• Miastenia gravis, paralizie bulbară;
• Glaucom acut cu unghi închis;
• Stenoză gastro-intestinală;
• Megacolon, ileus paralitic;
• Retenție urinară (adenom de prostată, hipertrofia prostatei sau obstrucția colului vezical).

Trebuie luate în considerare contraindicațiile generale ale terapiei perfuzabile, de exemplu, hiperhidratare, insuficiență cardiacă congestivă, insuficiență renală (cu oligurie sau anurie), edem pulmonar sau cerebral.

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

ATENȚIONĂRI REFERITOARE LA DICLOFENAC

Femeile aflate în primul sau al doilea trimestru de sarcină trebuie monitorizate cu atenție, dacă li se administrează diclofenac. Nu se recomandă administrarea în timpul alăptării (vezi pct. 4.6).

Trebuie evitată utilizarea diclofenacului concomitent cu AINS sistemice, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2, din cauza absenței datelor care demonstrează efecte sinergice benefice și din cauza potențialul de cumulare a reacțiilor adverse.

Reacțiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 și riscurile gastro-intestinale și cardiovasculare de mai jos).

Efecte la nivel gastro-intestinal

În cazul administrării tuturor AINS, au fost raportate hemoragie gastro-intestinală, ulcerație sau perforație, care pot fi letale și pot apărea în orice moment, în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale grave. De regulă, acestea au consecințe mai grave în cazul vârstnicilor.

Consumul concomitent de alcool etilic poate crește riscul apariției hemoragiei gastro-intestinale.

Dacă apare hemoragie sau ulcerație gastro-intestinală la pacienți cărora li se administrează diclofenac, tratamentul trebuie întrerupt.

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv diclofenacul, pot fi asociate cu un risc crescut de scurgeri la nivelul liniei de anastomoză gastro-intestinală. În cazul utilizării diclofenacului după o intervenție chirurgicală gastro-intestinală, se recomandă supraveghere medicală atentă și prudență.

Similar tuturor AINS, inclusiv diclofenac, este imperativ necesară supravegherea medicală atentă, și se recomandă prudență, atunci când se prescrie diclofenac la pacienți cu simptome care indică tulburări gastro-intestinale (GI) sau cu antecedente care sugerează ulcerație gastrică sau intestinală, hemoragie sau perforație (vezi pct 4.8).

Riscul de hemoragie, ulcerație sau perforație GI este mai mare pentru doze mari de AINS și la pacienții cu antecedente de ulcer, în special, complicat cu hemoragie sau perforație (vezi pct. 4.3) și la pacienții vârstnici.

Tratamentul acestor pacienți trebuie inițiat cu cea mai mică doză disponibilă. Trebuie avută în vedere asocierea medicamentelor protectoare (de exemplu, misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) la acești pacienți (vezi mai jos și pct. 4.5), precum și, la pacienții care necesită tratament concomitent cu doze reduse de acid acetilsalicilic (AAS)/aspirină sau alte medicamente susceptibile de a crește riscul gastro-intestinal (vezi pct. 4.5).

Pacienții cu antecedente de toxicitate GI, mai ales cei vârstnici, trebuie să raporteze orice simptom abdominal neobișnuit (mai ales, hemoragiile GI), mai ales la începutul tratamentului.

Se recomandă prudență în cazul pacienților care primesc concomitent medicamente care pot crește riscul de ulcerație sau hemoragie, cum sunt corticosteroizi cu administrare orală, anticoagulante precum warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagregante plachetare, ca de exemplu, AAS (vezi pct. 4.5).

De asemenea, se recomandă supraveghere medicală atentă și prudență în cazul pacienților cu antecedente de afecțiuni GI (colită ulceroasă sau boală Crohn), deoarece starea lor se poate agrava (vezi pct. 4.8).

Pacienți vârstnici

Pacienții vârstnici tratați cu AINS prezintă un risc crescut de apariție a reacțiilor adverse, în special hemoragii sau perforații gastro-intestinale, care pot fi, de asemenea, letale.

Trebuie acordată atenție deosebită pacienților vârstnici, tinând cont de ipoteze medicale generale. În special, la pacienții vârstnici debili și la pacienții subponderali trebuie avută în vedere administrarea celei mai mici doze eficace posibile (vezi pct. 4.2).

Efecte cardiovasculare și cerebrovasculare

La pacienții cu antecedente de hipertensiune arterială și/sau insuficiență cardiacă decompensată ușoară sau moderată, sunt necesare monitorizare și recomandări adecvate, deoarece au fost raportate retenție hidrică și edeme în timpul tratamentului cu AINS.

Pacienții care prezintă factori majori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat), hipertensiune arterială necontrolată, insuficiență cardiacă decompensată, cardiopatie ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică și/sau boală cerebrovasculară trebuie tratați cu diclofenac numai după o evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de inițierea unui tratament de lungă durată la pacienții care prezintă factori de risc în ceea ce privește apariția unor evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat). Deoarece factorii de risc cardiovasculari asociați cu administrarea diclofenacului se pot accentua în funcție de doză și durata expunerii, trebuie utilizată cea mai mică doză zilnică eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp posibilă. Trebuie să se reevalueze periodic nevoia pacientului de atenuare a simptomelor și răspunsul acestuia la tratament.

Indicația pentru administrare parenterală la pacienții cu tensiune arterială sistolică mai mică de 100 mmHg sau la pacienții cu sistem circulator instabil (de exemplu, insuficiență circulatorie cauzată de infarct miocardic acut, traumatism multiplu, șoc circulator la debut) trebuie evaluată cu atenție.

Efecte la nivel cutanat

Foarte rar, au fost raportate reacții cutanate grave asociate administrării de diclofenac (vezi pct. 4.8), dintre care unele letale, incluzând dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică și erupție medicamentoasă fixă generalizată buloasă. Se pare că pacienții sunt expuși unui risc crescut de apariție a acestor reacții la începutul tratamentului, debutul reacțiilor având loc, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament. Tratamentul cu diclofenac trebuie întrerupt imediat după apariția erupției cutanate, a leziunilor mucoasei sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.

Efecte la nivel hepatic

Trebuie acordată o atenție deosebită, atunci când se prescrie diclofenac pacienților cu insuficiență hepatică, deoarece starea lor se poate agrava.

Asemănător altor AINS, inclusiv diclofenac, concentrațiile plasmatice ale uneia sau mai multor enzime hepatice pot crește. Ca măsură de precauție, în timpul tratamentului prelungit cu diclofenac, se recomandă monitorizarea regulată a funcției hepatice. Dacă valorile anormale ale testelor hepatice persistă sau se agravează, dacă apar simptome clinice caracteristice afectării hepatice sau orice alte manifestări (de exemplu, eozinofilie, erupții cutanate), tratamentul cu diclofenac trebuie întrerupt. Hepatita indusă de administrarea diclofenacului poate să apară fără simptome prodromale. Se recomandă prudență, atunci când diclofenacul se administrează pacienților cu porfirie hepatică, deoarece acesta poate precipita o criză.

Sistem cardiovascular, aparat renal, echilibru hidro-electrolitic

Deoarece au fost raportate retenție hidrică și edeme în asociere cu tratamentul cu AINS, este necesară prudență deosebită în cazul pacienților cu insuficiență cardiacă sau renală, antecedente de hipertensiune arterială, vârstnici, pacienți care sunt tratați concomitent cu diuretice sau alte medicamente care pot influența semnificativ funcția renală (vezi, de asemenea, ”Efecte cardiovasculare și cerebrovasculare”).

Este necesară precauție deosebită în cazul pacienților cu depleție semnificativă a volumului extracelular din cauze diverse (de exemplu, înainte sau după o intervenție chirurgicală majoră), din cauza posibilelor complicații hemoragice, electrolitice sau volemice. În aceste cazuri, se recomandă monitorizarea funcției renale, ca și măsură de precauție la administrarea diclofenacului.

Întreruperea tratamentului determină revenirea la starea anterioară instituirii acestuia.

Trebuie acordată atenție deosebită pacienților cu hipernatriemie.

Efecte hematologice

Utilizarea diclofenacului este recomandată numai pentru tratamente de scurtă durată. Similar altor AINS, se recomandă monitorizarea hemoleucogramei în timpul tratamentelor prelungite cu diclofenac. Pacienții cu tulburări de coagulare și trombocitopenie trebuie atent monitorizați (vezi pct. 4.3). Similar altor AINS, doze mari de diclofenac pot inhiba temporar o etapă a agregării plachetare.

Sistemul nervos central

Trebuie acordată o atenție deosebită pacienților cu tulburări psihice, epilepsie și boală Parkinson (vezi pct. 4.8).

Astm bronșic preexistent/hipersensibilitate/sistem imunitar

La pacienții cu astm bronșic, rinită alergică sezonieră, inflamare a mucoasei nazale (polipi nazali), bronhopneumopatie cronică obstructivă sau infecții cronice ale tractului respirator (în special, dacă prezintă simptome similare rinitei alergice), reacțiile adverse la AINS de tipul agravarea astmului bronșic (așa-numita intoleranță la analgezice/astmul analgezicelor), edem Quincke sau urticarie sunt mai frecvente decât la alți pacienți. Prin urmare, se recomandă măsuri speciale de precauție la acești pacienți (echipament de resuscitare). De asemenea, această recomandare este aplicabilă și în cazul pacienților care suferă de alergii la alte substanțe, manifestate, de exemplu, cu reacții cutanate, prurit sau urticarie.

Înainte de începerea perfuzării, trebuie aflate antecedentele pacienților, în special, cu privire la reacții de hipersensibilitate (de exemplu, rinită alergică), infecții pulmonare cronice sau astm bronșic.

Ca și în cazul altor AINS, reacțiile alergice, inclusiv șocul anafilactic/reacțiile anafilactoide, pot apărea fără ca pacientul să fi fost expus anterior la medicament. De asemenea, reacțiile de hipersensibilitate pot evolua în sindrom Kounis, o reacție alergică gravă care poate determina apariția infarctului miocardic. Printre simptomele prezentate în cazul unor asemenea reacții se poate număra durerea în piept apărută în asociere cu o reacție alergică la diclofenac.

Pacienții trebuie informați că, în cazul în care identifică orice reacție de hipersensibilitate, de exemplu, edem facial, inflamare a căilor respiratorii (inflamare a laringelui), dispnee, astm bronșic, tahicardie, reacții cutanate (eritem, exanthem, urticarie, prurit) și/sau scădere a tensiunii arteriale, tratamentul trebuie întrerupt și trebuie consultat un medic, imediat.

Trebuie acordată atenție deosebită pacienților care suferă de lupus eritematos sistemic și boala mixtă a țesutului conjunctiv. Au fost raportate simptome de meningită aseptică (rigiditate la nivelul gâtului, cefalee, greață, vărsături, febră și dezorientare) în legătură cu aceste afecțiuni primare (vezi pct. 4.8).

Dacă în timpul tratamentului cu Neodolpasse sunt raportate simptome severe de parestezie sau durere, perfuzia trebuie întreruptă.

Efecte generale

Asemănător altor AINS, datorită proprietăților farmacodinamice, diclofenacul poate masca semnele și simptomele unei infecții (de exemplu, durerea).

Pacienții trebuie să consulte medicul dacă simptomele (de exemplu, durere, inflamație) rămân constante sau se agravează – de exemplu, alterarea stării generale sau apariția febrei. Trebuie luată în considerare indicația pentru un tratament antiinfecțios/antibiotic.

Cefalee indusă de analgezice

Utilizarea accidentală sau pe termen lung a unor doze mari de analgezice poate induce cefalee, care nu trebuie tratată cu doze crescute de medicament. Pacienții trebuie informați, atunci când este necesar.

Nefropatie indusă de analgezice

Administrarea regulată a analgezicelor, în special, a combinațiilor de diferite analgezice, poate provoca leziuni ireversibie ale rinichilor, inclusiv risc de insuficiență renală. Pacienții trebuie informați, atunci când este necesar.

Investigații paraclinice

În funcție de durata tratamentului cu diclofenac, se recomandă insistent monitorizarea ionogramei serice, a echilibrului hidric și acido-bazic, a activității enzimelor hepatice, a funcției hepatice și renale, a hemoleucogramei, a testelor de coagulare și a testelor pentru hemoragii oculte.

Dacă se administrează în asociere cu antidiabetice orale, trebuie monitorizată glicemia.

Dacă se administrează în asociere cu diuretice care economisesc potasiul, trebuie monitorizată potasemia.

Dacă pacientul este tratat cu anticoagulante, trebuie monitorizate testele de coagulare.

Pentru recomandări suplimentare, vezi pct. 4.5.

ATENȚIONĂRI REFERITOARE LA ORFENADRINĂ:

Administrarea continuă, de lungă durată, a orfenadrinei poate produce toleranță la tratament. Neodolpasse nu este indicat pentru administrare pe termen lung, prin urmare, această reacție nu este de așteptat.

Tensiunea arterială a pacienților cu hipotensiune arterială trebuie controlată după administrarea intravenoasă și înainte ca pacientul să părăsească unitatea sanitară.

Informații referitoare la excipienții cu efect cunoscut:

Acest medicament conține sodiu, aproximativ 1090 mg (1,09 g) per doză, echivalent cu 54,5% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de sodiu, pentru un adult.

Doza maximă zilnică recomandată din acest medicament este echivalentă cu aproximativ 109% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de sodiu pentru un adult.

Se consideră că Neodolpasse are un conținut ridicat de sodiu. Acest lucru trebuie luat în considerare în special de către persoanele care urmează o dietă cu conținut scăzut de sare.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Pot apărea următoarele interacțiuni:

INTERACȚIUNI REFERITOARE LA DICLOFENAC

INTERACȚIUNI REFERITOARE LA ORFENADRINĂ

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

DICLOFENAC

Sarcina

Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta, în mod negativ, sarcina și/sau dezvoltarea embrionară/fetală. Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort, malformații cardiace și gastroschiză, după utilizarea la începutul sarcinii a unui inhibitor de sinteză a prostagladinelor. Se poate considera că riscul crește odată cu doza și durata tratamentului. Riscul absolut de malformații cardiovasculare a crescut de la mai puțin de 1% la aproximativ 1,5%. La animale, s-a observat că administrarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor a determinat creșterea avorturilor pre- și post-implantare și a mortalității embrio-fetale. În plus, la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul perioadei organogenetice, s-a raportat creșterea incidenței diferitelor malformații, inclusiv a celor cardiovasculare.

Începând cu săptămâna 20 de sarcină, utilizarea Neodolpasse poate provoca oligoamnios, care apare în caz de disfuncție renală fetală. Poate apărea la scurt timp după inițierea tratamentului și, de obicei, este reversibil după întreruperea tratamentului. În plus, au existat raportări de constricție a canalului arterial în urma tratamentului în al doilea trimestru de sarcină, cele mai multe dintre acestea s-au rezolvat după întreruperea tratamentului. Prin urmare, în timpul primului și celui de-al doilea trimestru de sarcină, Neodolpasse trebuie administrat numai dacă este absolut necesar. Dacă Neodolpasse se utilizează de către o femeie care încearcă să conceapă sau în timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie menținută cât mai scăzută, iar durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil. Monitorizarea prenatală pentru oligoamnios și constricția canalului arterial trebuie luată în considerare după expunerea la Neodolpasse timp de câteva zile începând cu săptămâna 20 de sarcină. Administrarea Neodolpasse trebuie întreruptă dacă se constată oligoamnios sau constricția canalului arterial.

În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toți inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune:

• fătul la:
• toxicitate cardiopulmonară (constricție/închidere prematură a canalului arterial și hipertensiune pulmonară);
• disfuncție renală (vezi mai sus).
• mama și nou-născutul, la sfârșitul sarcinii, la:
• posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant plachetar care poate apărea chiar la doze foarte mici;
• inhibarea contracțiilor uterine, care determină întârzierea sau prelungirea travaliului.

Prin urmare, Neodolpasse este contraindicat în timpul ultimului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3 și 5.3) .

Alăptarea

Similar altor AINS, diclofenacul trece, în cantitate mică, în laptele matern. Prin urmare, diclofenacul nu trebuie administrat în timpul alăptării.

Fertilitatea

Prostaglandinele joacă un rol important în procesul de ovulație, implantare și vascularizare a placentei. Ca și în cazul altor AINS, utilizarea diclofenacului poate afecta fertilitatea și nu este recomandată femeilor care încearcă să conceapă. La femeile care au probleme de concepție sau care sunt supuse investigațiilor privind infertilitatea, trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu diclofenac.

ORFENADRINĂ

Sarcina

Nu există experiență sau experiența utilizării citratului de orfenadrină în timpul primului trimestru de sarcină este limitată. Nu există experiență clinică privind utilizarea citratului de orfenadrină în timpul celui de-al doilea și a celui de-al treilea trimestru de sarcină. Studiile efectuate pe animale sunt insuficiente pentru a stabili toxicitatea asupra funcției de reproducere. Riscul potențial la om nu este cunoscut. Prin urmare, citratul de orfenadrină trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă potențialul beneficiu justifică riscul potențial.

Alăptarea

Nu se cunoaște dacă citratul de orfenadrină este excretat în laptele matern. Prin urmare, citratul de orfenadrină trebuie utilizat în timpul alăptării numai după o riguroasă evaluare a raportului beneficiu/risc.

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Neodolpasse are influență moderată asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Pacienții care, în timpul tratamentului cu Neodolpasse, prezintă tulburări vizuale, amețeală, vertij, somnolență sau alte tulburări ale sistemului nervos, trebuie să evite să conducă sau să folosească utilaje. Pacienții trebuie informați în mod corespunzător, în special, în legătură cu asocierea cu alcoolul etilic.

4.8 Reacții adverse

Evaluarea reacțiilor adverse se bazează pe următoarele categorii de frecvență:

Foarte frecvente (>1/10)

Frecvente (≥1/100 și <1/10)

Mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100)

Rare (≥1/10000 și <1/1000)

Foarte rare (≤1/10000)

Cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

REACȚII ADVERSE REFERITOARE LA DICLOFENAC

Cele mai frecvente reacții adverse sunt tulburările gastro-intestinale. Apar ulcerații peptice, perforații sau hemoragii gastro-intestinale, uneori letale, în special la pacienții vârstnici. După administrarea de AINS, au fost raportate greață, vărsături, diaree, meteorism, constipație, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită aftoasă, agravarea colitei ulceroase sau a bolii Crohn preexistente (vezi pct. 4.4). Gastrita a fost raportată mai puțin frecvent. Au fost raportate edeme, hipertensiune arterială și insuficiență cardiacă, în asociere cu tratamentul cu AINS.

Următoarele reacții adverse au fost raportate în timpul tratamentului pe termen scurt sau pe termen lung.

Studiile clinice și datele epidemiologice sugerează, în mod consecvent, existența unui risc crescut de apariție a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic acut și accident vascular cerebral) asociate cu utilizarea diclofenacului, în special, în doze mari (150 mg zilnic) și în tratamentul de lungă durată (vezi pct. 4.3 și 4.4 Contraindicații și Atenționări și precauții speciale pentru utilizare).

Pacienții trebuie informați în legătură cu necesitatea întreruperii tratamentului cu diclofenac și consultarea imediată a unui medic, dacă apar următoarele simptome ale unor reacții adverse posibil periculoase:

• disconfort gastric, pirozis sau gastralgie;
• hematemeză, melenă sau hematurie;
• reacții cutanate, de exemplu, erupție cutanată sau mâncărime;
• dificultate la respirație, detresă respiratorie sau dispnee, edeme în zona capului;
• îngălbenire a pielii sau a sclerelor;
• stare de epuizare severă, însoțită de inapetență;
• durere de gât persistentă, răni la nivelul mucoasei bucale, stare de epuizare sau febră;
• epistaxis, dermatoragie;
• edem al feței, plantelor sau membrelor inferioare;
• excreție redusă de urină, asociată cu stare de epuizare severă;
• cefalee severă sau rigiditate a gâtului;
• durere retrosternală;
• dezorientare.

REACȚII ADVERSE REFERITOARE LA ORFENADRINĂ

Reacțiile adverse la orfenadrină sunt determinate, în mare parte, de efectul său parasimpatolitic.

Raportarea reacțiilor adverse

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478-RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Simptome

DICLOFENAC:

Nu există un tablou clinic tipic, ca urmare a supradozajului cu diclofenac.

Supradozajul poate determina apariția simptomelor de tipul vărsături, hemoragie gastro-intestinală, diaree, vertij, tinitus și crize convulsive. În caz de supradozaj sever, pot apărea atât insuficiență renală acută și afectare hepatică, cât și deprimare respiratorie și cianoză.

ORFENADRINĂ:

Supradozajul acut cu orfenadrină se manifestă prin: tegumente fierbinți și uscate, sudorație, hiperemie, xeroză a mucoaselor, tahipnee, midriază, tulburări de motilitate, tremor muscular, ataxie, crize convulsive tonicoclonice, halucinații, anurie, aritmii cardiace, insuficiență cardiacă, epuizare, colaps, stare de inconștiență și tulburări ale echilibrului electrolitic și ale balanței acido-bazice.

Tratament

DICLOFENAC

Nu există un antidot specific.

Tratamentul supradozajului constă în tratament simptomatic și măsuri generale de susținere, inclusiv monitorizarea funcțiilor vitale. Tratamentul simptomatic și măsurile generale de susținere trebuie utilizate în caz de hipotensiune arterială, insuficiență renală, crize convulsive, tulburări gastrointestinale și deprimare respiratorie.

Măsurile speciale, de tipul diurezei forțate, dializei sau hemoperfuziei, sunt probabil ineficiente în eliminarea AINS, din cauza gradului mare de legare a acestora de proteine și a gradului ridicat de metabolizare.

ORFENADRINĂ

• Diureză forțată, pentru a crește volumul de urină și debitul prin vezica urinară;
• Dializă peritoneală, hemodializă;
• Măsuri de susținere: hidratare pe cale parenterală și măsuri de reglare a circulației, în funcție de simptome.

Împotriva efectelelor anticolinergice ale orfenadrinei, poate fi avut în vedere tratamentul cu fizostigmină.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Antiinflamatoare și antireumatice nesteroidiene: Diclofenac, combinații, codul ATC: M01AB55

Neodolpasse este o combinație care include un antiinflamator nesteroidian (diclofenac) și o substanță utilizată pentru ameliorarea spasmelor musculaturii scheletice (orfenadrină), recomandată pentru tratamentul durerii și inflamației acute.

Această combinație întrerupe cercul vicios al durerii și al contracturii musculare (cercul durerii). Durerea cauzată de spasm este tratată cu miorelaxante, în timp ce inflamațiile fără componentă spastică sunt tratate cu medicamente analgezice și antiinflamatoare.

Diclofenacul (acid 2-[(2,6-diclorfenil)-amino]-fenilacetic), un derivat al acidului fenilacetic, este un medicament antiinflamator nesteroidian cu proprietăți analgezice, antiinflamatorii și antipiretice. Acționează, în principal, prin inhibarea cicloxigenazei și a biosintezei prostaglandinelor. În doze mai mari, diclofenacul reduce biosinteza compușilor pe calea lipooxigenazei (de exemplu, leucotrienele) și este un inhibitor reversibil al agregării plachetare induse experimental.

Orfenadrina (2-dimetil-amino-etil-2-metil-benzidrileter) este un miorelaxant cu eficacitate mare, care acționează la nivel central. Orfenadrina acționează exclusiv asupra mușchilor cu tonus crescut patologic. Durerea cauzată de spasmele musculaturii scheletice răspunde foarte bine la orfenadrină. De asemenea, orfenadrina are efect parasimpatolitic, anestezic local și slab antihistaminic.

5.2 Proprietăți farmacocinetice

DICLOFENAC

Absorbție

Cele mai mari concentrații plasmatice ale diclofenacului sunt atinse imediat după perfuzare. Perfuzia cu diclofenac determină un debut rapid al efectului.

Mai mult, concentrațiile plasmatice maxime sunt evitate datorită perfuzării.

După administrarea intravenoasă a 75 mg diclofenac, timp de 2 ore, este atinsă o concentrație plasmatică maximă medie de 1,9 µg/ml.

Concentrația plasmatică este direct proporțională cu doza administrată. După 2-4 ore de la administrarea perfuziei, în lichidul sinovial sunt atinse concentrațiile maxime, care rămân la un nivel ridicat (comparativ cu plasma),timp de până la 12 ore.

Distribuție și metabolizare

Biodisponibilitatea sistemică după administrare i.v. este aproximativ de două ori mai mare decât cea atinsă după administrarea orală sau rectală a aceleiași doze, deoarece aproximativ jumătate din doza de substanță activă este metabolizată (efect de prim-pasaj), în timpul prim-pasajului hepatic, după administrare orală sau rectală.

La dozele terapeutice, diclofenacul este legat de proteinele plasmatice (în principal, de albumină), în proporție de 99,7%.

Eliminare

Eliminarea din lichidul sinovial este lentă (timp de înjumătățire plasmatică prin eliminare 3-6 ore), comparativ cu eliminarea din plasmă (timp de înjumătățire plasmatică prin eliminare 1-2 ore). Aproximativ 60% din doza administrată se elimină pe cale renală sub formă de metaboliți parțial activi, mai puțin de 1% este eliminat sub formă nemetabolizată, iar restul este eliminat în bilă și fecale, sub formă metabolizată.

Profilul farmacocinetic al diclofenacului nu depinde de vârstă. Dacă dozele recomandate și intervalele de administrare sunt respectate, nu se așteaptă acumulare, inclusiv la pacienții cu insuficiență renală sau hepatică.

ORFENADRINĂ

Absorbție

Concentrația plasmatică maximă este atinsă la 2 minute după administrarea i.v.

Distribuție și metabolizare

A fost demonstrat în studii clinice că orfenadrina se leagă de proteinele plasmatice în proporție de aproximativ 90%.

Eliminare

Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al orfenadrinei este de 14 ore. Substanța este metabolizată intens și eliminată, în principal, pe cale renală.

5.3 Date preclinice de siguranță

DICLOFENAC

Datele preclinice, bazate pe studii farmacologice convenționale de siguranță, toxicitate la doză unică și doze repetate, genotoxicitate și potențial carcinogen, nu arată un pericol deosebit pentru om.

Există studii pe diferite specii animale în ceea ce privește toxicitatea cronică. În intervalul de doze toxice, au apărut numai ulcerații la nivelul tractului GI și modificări ale hemoleucogramei.

Diclofenacul nu are efect asupra fertilității generației parentale (șobolani) sau asupra dezvoltării pre-, peri- și postnatale a puilor. Nu au fost înregistrate efecte teratogene la șoareci, șobolani și iepuri. În cadrul diferitelor studii (pe animale), nu au fost înregistrate efecte mutagene in vitro sau in vivo și, de asemenea, nu a fost observat un potențial carcinogen, în cadrul studiilor pe termen lung la șobolani și șoareci.

In vitro (celule de iepure), valorile concentrațiilor diclofenacului sodic, care corespund concentrațiilor atinse în plasmă sau în lichidul sinovial la om, nu produc inhibarea biosintezei proteoglicanilor la nivelul cartilajului.

ORFENADRINĂ

Studiile de toxicitate după doze repetate nu îndeplinesc standardele actuale.

Administrarea repetată la câini (oral, până la 60 mg/kg corp, timp de 8 săptămâni, urmat de administrarea dozei de 150 mg/kg corp, timp de 5 săptămâni, întotdeauna de 5 ori/săptămână) nu a evidențiat efecte asupra creșterii în greutate, hemoleucogramei și funcției renale.

După administrarea orală a 20 mg/kg corp la câini, timp de 5 luni, a fost înregistrată leucocitoză, dar nu au fost identificate modificări histopatologice la examinarea organelor.

În cadrul studiilor in vitro cu orfenadrină, nu au fost înregistrate nici efecte mutagene, nici potențial genotoxic clinic relevant. Nu se cunosc studii care investighează potențialul carcinogen.

Există diferite studii preclinice de toxicitate asupra funcției de reproducere efectuate pe șoareci, șobolani și iepuri, care s-au desfășurat inadecvat și au fost insuficient documentate. Rezultatele nu sunt consecvente, cu toate acestea, nu poate fi exclus un potențial efect embriotoxic.

6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Acetilcisteină

Acid L-malic

Edetat disodic dihidrat

Hidroxid de sodiu

Apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilități

Amestecarea cu alte medicamente poate fi efectuată numai dacă a fost testată compatibilitatea.

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la pct. 6.6.

6.3 Perioada de valabilitate

Perioada de valabilitate în ambalajul original:

1 an

Perioada de valabilitate după prima deschidere a flaconului:

Neodolpasse trebuie utilizat imediat după prima deschidere a flaconului. Orice cantitate de soluție neutilizată trebuie eliminată.

Perioada de valabilitate după amestecare cu alte componente:

Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, responsabilitatea privind durata și condițiile de păstrare înainte de utilizare revine utilizatorului și nu trebuie să depășească 24 de ore la temperatura camerei, exceptând situațiile în care amestecarea a fost efectuată în condiții aseptice controlate și validate, iar compatibilitatea amestecului poate fi asigurată (vezi pct. 6.6).

6.4 Precauții speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C.

A se păstra flaconul în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.

6.5 Natura și conținutul ambalajului

Flacoane din sticlă incoloră a 250 ml, închise cu dopuri din cauciuc halobutilic și capse din aluminiu.

Cutie cu 1 flacon din sticlă a 250 ml soluție perfuzabilă

Cutie cu 5 flacoane din sticlă a câte 250 ml soluție perfuzabilă.

Cutie cu 10 flacoane din sticlă a câte 250 ml soluție perfuzabilă.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare

Soluția trebuie utilizată imediat după prima deschidere a flaconului. Orice cantitate de soluție neutilizată, cât și orice cantitate de soluție rămasă după perfuzare trebuie eliminată.

Numai pentru o singură administrare.

A se utiliza numai soluțiile limpezi și incolore, din flacoane nedeteriorate.

Dacă Neodolpasse este amestecat cu alte medicamente, trebuie avute în vedere manipularea aseptică, omogenizarea corespunzătoare a amestecului și, în special, compatibilitatea.

A fost testată compatibilitatea amestecurilor de Neodolpasse cu: dexametazonă, prednisolon, omeprazol, lidocaină, ranitidină, metoclopramid sau esomeprazol.

Compatibilitatea este testată numai pentru amestecurile în anumite proporții. Informații specifice privind aceste proporții sunt disponibile, la cerere, la deținătorul autorizației de punere pe piață.

Compatibilitatea trebuie verificată cel puțin vizual (anumite incompatibilități chimice și, respectiv, terapeutice, care nu pot fi observate, rămân posibile).

Durata de perfuzare a amestecului nu trebuie să depășească 24 de ore.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

FRESENIUS KABI ROMANIA SRL

Strada Henri Coandă, Nr. 2, Oraș Ghimbav, Județ Brașov, România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

6185/2014/01-02-03

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizației: februarie 2014

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Septembrie 2026

Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.