COSOPT 20 mg/l + 5 mg/ml

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

COSOPT 20 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare ml conţine clorhidrat de dorzolamidă 22,26 mg echivalent cu dorzolamidă 20 mg şi maleat de timolol 6,83 mg echivalent cu timolol 5 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: fiecare ml conţine clorură de benzalconiu 0,075 mg

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Picături oftalmice soluţie

Soluţie limpede, incoloră până la aproape incoloră, uşor vâscoasă, cu un pH cuprins între 5,5 şi 5,8 şi o osmolaritate de 242 323 mOsm.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Indicat în tratamentul presiunii intraoculare (PIO) crescute la pacienţii cu glaucom cu unghi deschis sau glaucom pseudoexfoliativ atunci când monoterapia cu blocant beta-adrenergic cu administrare locală nu este suficientă.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Doza este de o picătură de COSOPT instilată la nivelul sacului conjunctival al ochiului/ochilor afectat/afectaţi, de două ori pe zi.

Dacă se utilizează un alt medicament oftalmic cu administrare locală, COSOPT şi acest alt medicament trebuie administrate separat la interval de cel puţin 10 minute.

Pacienţii trebuie instruiţi să-şi spele mâinile înainte de utilizare şi să nu permită vârfului picurătorului flaconului să atingă ochiul sau zonele din jurul acestuia.

Pacienţii trebuie, de asemenea, instruiţi că soluţiile oculare, în cazul mânuirii necorespunzătoare, se pot contamina cu bacterii cunoscute a determina în mod frecvent infecţii oculare. Leziunile oculare grave şi pierderea consecutivă a vederii pot fi rezultatul utilizării de soluţii contaminate.

Pacienţii trebuie informaţi asupra mânuirii corecte a flacoanelor.

Mod de administrare

Pentru flacoanele tip OCUMETER PLUS

1. Înainte de prima utilizare a medicamentului, asiguraţi-vă că banda de siguranţă a sigiliului de pe faţa flaconului este intactă. Pentru un flacon nedeschis este normal să existe un spaţiu între flacon şi capac.

2. Întâi spălaţi-vă mâinile şi apoi rupeţi banda de siguranţă pentru a desigila flaconul.

3. Pentru a deschide flaconul, deşurubaţi capacul prin răsucire în sensul indicat de săgeţile de pe faţa superioară a capacului. Nu trageţi capacul direct în sus pentru a-l îndepărta de flacon. Prin tragerea capacului direct în sus împiedicaţi degajarea corespunzătoare a picăturilor.

4. Aplecaţi capul pe spate şi trageţi uşor în jos de pleoapa inferioară pentru a forma un „buzunăraş” între pleoapă şi ochiul dumneavoastră.

5. Răsturnaţi flaconul şi comprimaţi uşor cu policele (degetul mare) sau cu indexul (degetul arătător) zona indicată ca „Zona de comprimare cu degetul” până când o singură picătură este degajată în ochi, aşa cum v-a fost indicat de către medicul dumneavoastră. NU ATINGEŢI OCHIUL SAU PLEOAPA CU VÂRFUL PICURĂTORULUI.

6. La aplicarea unei ocluzii a canalului nazo-lacrimal sau la închiderea pleoapelor timp de 2 minute, absorbţia sistemică este redusă. Aceasta poate determina diminuarea reacţiilor adverse sistemice şi creşterea activităţii topice.

7. Dacă după prima deschidere degajarea picăturii se face cu dificultate, puneţi la loc capacul flaconului şi înşurubaţi (nu strângeţi tare) şi apoi scoateţi capacul răsucindu-l în direcţia opusă sensului indicat de săgeţile de pe faţa superioară a capacului.

8. Repetaţi manevrele de la punctele 4 şi 5 pentru celălalt ochi, dacă aşa v-a indicat medicul dumneavoastră.

9. Închideţi flaconul prin înşurubarea capacului până când acesta face contact ferm cu flaconul. Pentru o închidere adecvată, săgeata din stânga capacului trebuie aliniată cu săgeata din stânga etichetei flaconului. Nu forţaţi înşurubarea capacului, aceasta putând deteriora flaconul şi capacul.

10. Vârful picurătorului este astfel realizat încât eliberează o singură picătură; de aceea NU lărgiţi orificiul vârfului picurătorului.

11. După ce aţi folosit toate dozele, în flacon va mai rămâne puţin medicament. Nu trebuie să vă îngrijoraţi deoarece la umplere s-a adăugat o cantitate suplimentară de medicament şi astfel veţi beneficia de întreaga cantitate de COSOPT pe care v-a prescris-o medicul dumneavoastră. Nu încercaţi să scoateţi medicamentul în exces din flacon.

Pentru flacoanele din PEJD, prevăzute cu picurător și închise cu capac din PP

1. Spalaţi-vă pe mâini.
2. Deschideţi flaconul. Aveti grijă ca vârful picurătorului să nu atinga ochiul, pielea din jurul ochiului sau degetele.
3. Inclinaţi capul pe spate şi ţineţi flaconul cu picurătorul deasupra ochiului.
4. Trageti uşor în jos de pleoapa inferioară şi priviti în sus. Strângeţi uşor flaconul şi lăsaţi o picătură să cadă în spaţiul dintre pleoapa inferioară şi ochi.
5. Apasati cu un deget coltul intern al ochiului, lângă nas, sau inchideti pleoapele timp de 2 minute.

Aceasta ajută la împiedicarea trecerii medicamentului în restul corpului.

6. Repetati paşii 3 până la 5 cu celălalt ochi, dacă aşa v-a indicat medicul dumneavoastră.

.7. Puneti capacul din nou şi inchideti flaconul bine

Copii şi adolescenţi

Nu a fost stabilită eficacitatea administrării la copii.

Nu a fost stabilit profilul de siguranţă al administrării la copii cu vârsta mai mică de 2 ani (pentru informaţii privind profilul de siguranţă al administrării la copii cu vârsta ≥2 ani şi <6 ani, vezi pct. 5.1).

4.3 Contraindicaţii

COSOPT este contraindicat la pacienţi cu:

• boală cu hiperreactivitate a căilor aeriene, inclusiv astm bronşic, antecedente de astm bronşic sau boală pulmonară obstructivă cronică severă.
• bradicardie sinusală, sindrom de sinus bolnav, bloc sino-atrial, bloc atrio-ventricular de gradul II sau III care nu sunt controlate cu pacemaker, insuficienţă cardiacă manifestă, şoc cardiogen.
• insuficienţă renală severă (clearance al creatininei <30 ml/min) sau acidoză hipercloremică.
• hipersensibilitate la una sau ambele substanţe active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Contraindicaţiile menţionate mai sus sunt caracteristice substanţelor active utilizate separat şi nu asocierii acestora.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Reacţii cardio-vasculare/respiratorii

Similar altor medicamente oftalmice cu administrare topică, timolol se absoarbe sistemic. Datorită componentei beta-adrenergice, timolol, pot să apară aceleaşi tipuri de reacţii adverse cardiovasculare, pulmonare sau alte reacţii adverse observate la administrarea sistemică a blocantelor beta-adrenergice. Incidenţa reacţiilor adverse sistemice legate de medicament după administrarea topică oftalmică este mai mică decât în cazul administrării sistemice. Pentru a reduce absorbţia sistemică, vezi pct. 4.2.

Tulburări cardiace:

La pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare (cum sunt boala coronariană, angina Prinzmetal şi insuficienţa cardiacă) şi hipotensiune arterială, tratamentul cu blocante beta-adrenergice trebuie evaluat cu atenţie şi trebuie avută în vedere o schemă terapeutică cu alte substanţe active. Pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare trebuie monitorizaţi pentru detectarea semnelor de agravare a acestor afecţiuni existente, precum şi semnele de apariţie a reacţiilor adverse.

Datorită efectului negativ pe care îl manifestă asupra timpului de conducere, blocantele beta-adrenergice trebuie administrate cu prudenţă la pacienţii cu bloc cardiac de gradul I.

Tulburări vasculare:

Pacienţii cu tulburări/afecţiuni circulatorii periferice severe (cum sunt forme severe ale bolii Raynaud sau ale sindromului Raynaud) trebuie trataţi cu prudenţă.

Tulburări respiratorii:

În urma administrării oftalmice a unor blocante beta-adrenergice la pacienţii care sufereau de astm bronşic, au fost raportate reacţii adverse respiratorii, incluzând deces din cauza bronhospasmului.

COSOPT trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC) uşoară sau moderată şi numai dacă beneficiul potenţial depăşeşte riscul potenţial.

Insuficienţă hepatică

Nu s-a studiat administrarea acestui medicament la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi, de aceea, trebuie utilizat cu precauţie la aceşti pacienţi.

Reacţii imunologice şi de hipersensibilitate

Similar altor medicamente oftalmice cu administrare locală, acest medicament poate fi absorbit sistemic. Dorzolamida conţine o grupare sulfonamidică, conţinută de asemenea în sulfonamide. De aceea, aceleaşi tipuri de reacţii adverse observate în cazul administrării sistemice a sulfonamidelor pot să apară şi în cazul administrării locale, incluzând reacţii adverse severe cum sunt sindrom Stevens – Johnson şi necroliză epidermică toxică. Dacă apar semne ale reacţiilor adverse grave sau ale reacţiilor de hipersensibilitate, trebuie întreruptă utilizarea acestui medicament.

În cazul utilizării acestui medicament s-a observat apariţia reacţiilor adverse locale oculare similare celor observate în cazul utilizării picăturilor oftalmice care conţin clorhidrat de dorzolamidă. Dacă apar astfel de reacţii, trebuie luată în considerare întreruperea administrării acestui medicament.

În timp ce utilizează blocante beta-adrenergice, pacienţii cu antecedente de atopie sau antecedente de reacţii anafilactice severe la diverşi alergeni pot să fie mai reactivi la stimularea repetată cu astfel de alergeni şi pot să nu prezinte răspuns terapeutic la doza uzuală de adrenalină utilizată în tratamentul reacţiilor anafilactice.

Tratament concomitent

Efectul asupra presiunii intraoculare sau efectele cunoscute ale beta-blocadei sistemice pot fi potenţate atunci când timololul este administrat la pacienţi care se află deja sub tratament cu un medicament blocant beta-adrenergic sistemic. Răspunsul acestor pacienţi la tratament trebuie atent monitorizat. Nu este recomandată utilizarea a două medicamente blocante beta-adrenergice cu administrare topică (vezi pct. 4.5).

Utilizarea concomitentă de dorzolamidă şi inhibitori ai anhidrazei carbonice cu administrare orală nu este recomandată.

Întreruperea terapiei

Similar utilizării blocantelor beta-adrenergice sistemice, dacă este necesară întreruperea administrării oftalmice a timololului, tratamentul trebuie întrerupt treptat la pacienţii cu boală cardiacă coronariană.

Efecte suplimentare ale blocadei beta-adrenergice

Hipoglicemie/diabet zaharat:

Medicamentele blocante beta-adrenergice trebuie administrate cu prudenţă la pacienţii care prezintă episoade hipoglicemice spontane sau la cei cu diabet zaharat instabil, deoarece blocantele beta-adrenergice pot masca semnele şi simptomele de hipoglicemie acută.

Blocantele beta-adrenergice pot masca şi semnele de hipertiroidism. Întreruperea bruscă a tratamentului cu blocante beta-adrenergice poate precipita agravarea simptomelor.

Afecţiuni corneene

Medicamentele oftalmice blocante beta-adrenergice pot induce xeroftalmie. Pacienţii cu afecţiuni corneene trebuie trataţi cu prudenţă.

Anestezia din timpul procedurilor chirurgicale

Preparatele oftalmologice blocante beta-adrenergice pot bloca efectele sistemice ale agoniştilor beta-adrenergici, cum este, de exemplu, adrenalina. Medicul anestezist trebuie informat atunci când pacientul se află sub tratament cu timolol.

Tratamentul cu blocante beta-adrenergice poate agrava simptomele miasteniei gravis.

Efecte suplimentare ale inhibării anhidrazei carbonice

Tratamentul cu inhibitori ai anhidrazei carbonice cu administrare orală a fost asociat cu urolitiază, ca rezultat al tulburărilor echilibrului acido-bazic, mai ales la pacienţii cu antecedente de litiază renală. Deşi nu s-au observat tulburări ale echilibrului acido-bazic în cazul utilizării acestui medicament, urolitiaza s-a raportat rar. Deoarece COSOPT conţine un inhibitor al anhidrazei carbonice care este absorbit sistemic, pacienţii cu antecedente de litiază renală pot avea un risc crescut de apariţie a urolitiazei în timpul utilizării acestui medicament.

Altele

Abordarea terapeutică a pacienţilor cu formă acută a glaucomului cu unghi închis necesită intervenţii terapeutice suplimentare, pe lângă administrarea medicamentelor hipotensive oculare. Nu s-a studiat administrarea acestui medicament la pacienţii cu formă acută a glaucomului cu unghi închis.

La pacienţii cu defecte corneene cronice preexistente şi/sau antecedente de intervenţii chirurgicale intraoculare s-au raportat edem cornean şi decompensare corneană ireversibilă în cazul utilizării dorzolamidei. Pacienţii cu un număr mic de celule endoteliale prezintă un potenţial crescut de apariţie a edemului cornean. Se recomandă prudenţă când se prescrie COSOPT la aceste grupuri de pacienţi.

La administrarea de terapii de suprimare a producerii umorii apoase (de exemplu timolol, acetazolamidă) după efectuarea procedurilor de filtrare s-a raportat dezlipire coroidiană.

Similar utilizării altor medicamente antiglaucomatoase, s-a raportat la unii pacienţi diminuarea responsivităţii la maleatul de timolol administrat oftalmic în cazul terapiei îndelungate. Cu toate acestea, în studiile clinice în care 164 pacienţi au fost urmăriţi timp de cel puţin trei ani, nu s-au observat diferenţe semnificative între valorile medii ale presiunii intraoculare după stabilizarea iniţială a acestora.

Utilizarea lentilelor de contact

Acest medicament conţine clorură de benzalconiu, cu rol de conservant, care poate determina iritaţie oculară. Lentilele de contact trebuie îndepărtate înainte de administrare şi trebuie aşteptat cel puţin 15 minute înaintea reaplicării lor. Clorura de benzalconiu este cunoscută a decolora lentilele de contact moi.

Copii şi adolescenţi

Vezi pct. 5.1.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Nu s-au efectuat studii specifice cu COSOPT privind interacţiunile medicamentoase.

În studiile clinice, acest medicament s-a utilizat concomitent cu următoarele medicamente cu administrare sistemică fără a se evidenţia semne ale interacţiunilor: inhibitori ECA, blocante ale canalelor de calciu, diuretice, antiinflamatoare nesteroidiene inclusiv acid acetilsalicilic şi hormoni (de exemplu estrogeni, insulină, tiroxină).

Există un potenţial de apariţie a efectelor aditive rezultând hipotensiune arterială şi/sau bradicardie accentuată atunci când soluţia oftalmică de blocante beta-adrenergice este administrată concomitent cu blocante ale canalelor de calciu, medicamente care epuizează depozitele de catecolamine sau medicamente blocante beta-adrenergice, antiaritmice (inclusiv amiodaronă), glicozide digitalice, parasimpatomimetice, guanetidină, narcotice şi inhibitori ai monoaminoxidazei (MAO).

În timpul tratamentului asociat dintre inhibitori CYP2D6 (de exemplu, chinidină, fluoxetină, paroxetină) şi timolol s-a raportat un efect de potenţare a blocadei beta-adrenergice sistemice (de exemplu, scăderea frecvenţei cardiace, depresie).

Deşi COSOPT administrat în monoterapie are un efect minim sau nu are efect asupra dimensiunii pupilei, ocazional s-a raportat midriază ca rezultat al utilizării oftalmice concomitente a blocantelor beta-adrenergice şi adrenalinei (epinefrinei).

Blocantele beta-adrenergice pot determina accentuarea efectului medicamentelor antidiabetice de scădere a glicemiei.

Medicamentele blocante beta-adrenergice cu administrare orală pot determina exacerbarea hipertensiunii arteriale de rebound care poate să apară ca urmare a întreruperii tratamentului cu clonidină.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

COSOPT nu trebuie utilizat în timpul sarcinii.

Dorzolamidă

Nu sunt disponibile date clinice adecvate privind expunerea în timpul sarcinii. La iepure, administrarea dorzolamidei a determinat efecte teratogene la doze toxice materne (vezi pct. 5.3).

Timolol

Nu sunt disponibile date adecvate privind utilizarea timololului la gravide. Timololul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar. Pentru reducerea absorbţiei sistemice, vezi pct. 4.2.

Studiile epidemiologice nu au evidenţiat efecte malformative, dar au arătat un risc de încetinire a creşterii intrauterine, atunci când blocantele beta-adrenergice sunt administrate pe cale orală. În plus, semne şi simptome ale beta-blocadei (cum sunt bradicardie, hipotensiune arterială, deprimare respiratorie şi hipoglicemie) au fost observate la nou-născuţi, atunci când blocantele beta-adrenergice au fost administrate până în momentul naşterii. În cazul administrării acestui medicament până în momentul naşterii, nou-născutul trebuie monitorizat cu atenţie în timpul primelor zile de viaţă.

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă dorzolamida este excretată în laptele uman. La femelele de şobolan care alăptează, cărora li s-a administrat dorzolamidă, au fost observate scăderi ale greutăţii corporale la urmaşi. Blocantele beta-adrenergice se excretă în laptele matern. Cu toate acestea, la dozele terapeutice de timolol picături oftalmice, este puţin probabil ca în laptele matern să fie prezentă o cantitate suficientă pentru a produce simptomele clinice ale beta-blocadei la sugar. Pentru a reduce absorbţia sistemică, vezi pct. 4.2. În cazul în care tratamentul cu COSOPT este necesar, alăptarea nu este recomandată.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Reacţiile adverse posibile cum ar fi vederea înceţoşată pot afecta capacitatea unor pacienţi de a conduce vehicule şi/sau de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

În studii clinice pentru COSOPT, reacţiile adverse observate au fost concordante cu cele care au fost raportate anterior în cazul utilizării clorhidratului de dorzolamidă şi/sau maleatului de timolol.

În timpul studiilor clinice, 1035 pacienţi au fost trataţi cu COSOPT. Aproximativ 2,4% din totalul pacienţilor au întrerupt terapia cu acest medicament datorită reacţiilor adverse locale oculare, iar aproximativ 1,2% din totalul pacienţilor au întrerupt tratamentul datorită reacţiilor adverse locale care sugerau apariţia unei reacţii alergice sau de hipersensibilitate (cum sunt inflamaţia pleoapei şi conjunctivita).

Similar altor medicamente oftalmice administrate local, timolol se absoarbe în circulaţia sistemică. Aceasta poate determina reacţii adverse similare cu cele observate în cazul medicamentelor blocante beta-adrenergice cu administrare sistemică. Incidenţa reacţiilor adverse sistemice legate de medicament după administrarea topică oftalmică este mai mică decât în cazul administrării sistemice.

Următoarele reacţii adverse au fost raportate în cazul utilizării COSOPT sau a uneia dintre substanţele active din componenţa sa, fie în timpul studiilor clinice, fie conform experienţei obţinute după punerea pe piaţă a medicamentului:

[Foarte frecvente: (≥1/10), Frecvente: (≥1/100 şi <1/10), Mai puţin frecvente: (≥1/1000 şi <1/100), Rare: (≥1/10000 şi <1/1000), cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)]

*Aceste reacţii adverse au fost observate şi în cazul utilizării COSOPT, conform experienţei dobândite după punerea pe piaţă a medicamentului.

**Reacţii adverse suplimentare au fost observate în cazul administrării oftalmice a blocantelor beta-adrenergice şi este posibil să apară şi în cazul administrării COSOPT.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

4.9 Supradozaj

La om, nu sunt disponibile date referitoare la supradozajul prin ingestie accidentală sau intenţionată a COSOPT.

Simptome

Au existat raportări de supradozaj din neatenţie cu soluţie oftalmică care conţine maleat de timolol care a determinat efecte sistemice similare celor observate în cazul utilizării sistemice a blocantelor beta-adrenergice, cum ar fi: ameţeli, cefalee, dispnee, bradicardie, bronhospasm şi asistolie. Cele mai frecvente semne şi simptome care pot să apară în cazul supradozajului cu dorzolamidă sunt: dezechilibru electrolitic, apariţia unei stări de acidoză şi, posibil, a efectelor de la nivelul sistemului nervos central.

La om, sunt disponibile informaţii limitate referitoare la supradozajul produs prin ingestie accidentală sau intenţionată a clorhidratului de dorzolamidă. În cazul ingestiei, s-a raportat apariţia somnolenţei. În cazul administrării locale s-au raportat următoarele: greaţă, ameţeli, cefalee, fatigabilitate, vise neobişnuite şi disfagie.

Tratament

Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere. Trebuie monitorizate valorile concentraţiilor electroliţilor serici (în special potasiul) şi cele ale pH-ului sanguin. Studiile au evidenţiat că timololul nu este uşor dializabil.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: preparate antiglaucomatoase şi miotice, agenţi beta-blocanţi, combinaţii ale timololului, codul ATC: S01ED51

Mecanism de acţiune

COSOPT conţine două substanţe active: clorhidratul de dorzolamidă şi maleatul de timolol. Fiecare dintre aceste componente determină scăderea presiunii intraoculare crescute prin diminuarea secreţiei umorii apoase, dar realizează aceasta prin mecanisme de acţiune diferite.

La om, clorhidratul de dorzolamidă este un inhibitor puternic al anhidrazei carbonice de tip II. Inhibiţia anhidrazei carbonice de la nivelul proceselor ciliare ale ochiului determină scăderea secreţiei umorii apoase, probabil prin încetinirea formării ionilor de bicarbonat cu reducerea ulterioară a transportului de sodiu şi fluid. Maleatul de timolol este un agent blocant neselectiv al receptorilor beta-adrenergici. Mecanismul precis al acţiunii maleatului de timolol prin care determină scăderea presiunii intraoculare nu este pe deplin stabilit în acest moment, deşi un studiu cu fluoresceină şi studii de tonografie evidenţiază că acţiunea predominantă poate fi legată de reducerea formării umorii apoase. Cu toate acestea, în unele studii s-a observat, de asemenea, o uşoară creştere a facilitării drenării umorii apoase. Asocierea acestor două substanţe active are ca efect o reducere suplimentară a presiunii intraoculare (PIO) comparativ cu efectul administrării fiecărui component în parte.

După administrare locală, acest medicament reduce presiunea intraoculară crescută, asociată sau nu glaucomului. Presiunea intraoculară crescută este un factor major de risc implicat în patogeneza leziunilor nervului optic şi a limitării câmpului vizual datorită glaucomului. Acest medicament reduce presiunea intraoculară fără a determina reacţiile adverse frecvente apărute în cazul administrării mioticelor cum ar fi hemeralopia, spasmul de acomodare şi mioza.

Efecte farmacodinamice

Efecte clinice

S-au efectuat studii clinice cu durata de până la 15 luni pentru a se compara efectul de reducere a PIO al COSOPT administrat de două ori pe zi (dimineaţa şi seara) faţă de cel al administrării de timolol 0,5% în monoterapie şi în asociere cu dorzolamidă 2%, la pacienţi cu glaucom sau hipertensiune oculară, în cazul cărora s-a considerat în cadrul studiilor ca fiind adecvată terapia asociată. Aceasta a inclus atât pacienţi netrataţi cât şi pacienţi cu boală insuficient controlată în urma administrării de timolol în monoterapie. Înainte de a se înrola în cadrul studiului, majoritatea acestor pacienţi a fost tratată cu un blocant beta-adrenergic cu administrare locală în monoterapie. Într-o analiză a studiilor combinate, efectul de reducere a PIO al COSOPT administrat de două ori pe zi a fost mai mare decât cel al monoterapiei atât cu dorzolamidă 2%, administrată de trei ori pe zi, cât şi cu timolol 0,5% administrat de două ori pe zi. Efectul de reducere a PIO al COSOPT administrat de două ori pe zi a fost echivalent cu cel al terapiei concomitente cu dorzolamidă, administrată de două ori pe zi, şi timolol, administrat de două ori pe zi. Efectul de reducere a PIO al COSOPT administrat de două ori pe zi a fost demonstrat prin măsurători la diferite intervale de timp pe parcursul zilei, iar acest efect s-a menţinut în cazul administrării îndelungate.

Copii şi adolescenţi

A fost efectuat un studiu clinic controlat cu durata de 3 luni, având ca obiectiv principal determinarea siguranţei administrării soluţiei oftalmice de clorhidrat de dorzolamidă 2% la copii cu vârsa mai mică de 6 ani. În cadrul acestui studiu, 30 pacienţi cu vârsta mai mică de 6 ani şi mai mare sau egală cu 2 ani, a căror PIO nu era controlată corespunzător prin administrarea de dorzolamidă sau timolol în monoterapie, au primit COSOPT în cadrul unei faze deschise. Eficacitatea administrării la aceşti pacienţi nu a fost stabilită. În cadrul acestui grup mic de pacienţi, administrarea COSOPT de două ori pe zi a fost, în general, bine tolerată, un număr de 19 pacienţi finalizând perioada de tratament şi 11 pacienţi întrerupând tratamentul din motive chirurgicale, schimbare a medicaţiei sau alte motive.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Clorhidrat de dorzolamidă

Spre deosebire de administrarea orală a inhibitorilor anhidrazei carbonice, administrarea locală a clorhidratului de dorzolamidă oferă posibilitatea substanţei active să îşi exercite efectele direct la nivelul ochiului, în condiţiile administrării unor doze substanţial mai mici şi, prin urmare, ale unei expuneri sistemice mai scăzute. În studiile clinice, aceasta a avut ca rezultat o scădere a PIO fără a asocia tulburări ale echilibrului acido-bazic sau modificări ale electroliţilor, caracteristice administrării orale a inhibitorilor de anhidrază carbonică.

Când este administrată local, dorzolamida ajunge în circulaţia sistemică. Pentru a evalua potenţialul de inhibare sistemică a anhidrazei carbonice după administrare locală, s-au determinat concentraţiile eritrocitară şi plasmatică ale substanţei active şi metaboliţilor săi şi inhibarea activităţii anhidrazei carbonice eritrocitare. În timpul administrării cronice, dorzolamida se acumulează în eritrocite ca rezultat al legării selective de AC- II în timp ce se se menţin concentraţii plasmatice foarte mici ale formei libere a substanţei active. În urma metabolizării substanţei active rezultă un singur metabolit, N-desetil, care inhibă AC-II mai puţin puternic decât forma nemodificată a substanţei active, dar inhibă, de asemenea, o izoenzimă mai puţin activă (AC-I). Metabolitul se acumulează în eritrocite unde se leagă în principal de AC-I. Dorzolamida se leagă moderat de proteinele plasmatice (aproximativ 33%). Dorzolamida este excretată, în principal, în urină sub formă nemodificată; de asemenea, metabolitul este excretat în urină. După încetarea administrării, dorzolamida este eliminată din eritrocite în mod non-linear, rezultând iniţial o scădere rapidă a concentraţiei substanţei active, urmată de o fază de eliminare mai lentă caracterizată printr-un timp de înjumătăţire de aproximativ 4 luni.

În cazul în care dorzolamida se administrează oral pentru a simula expunerea sistemică maximă după administrarea oftalmică locală pe o perioadă îndelungată, starea de echilibru este atinsă în decurs de 13 săptămâni. La starea de echilibru, nu a existat practic substanţă activă sub formă liberă în plasmă; inhibarea AC la nivel eritrocitar a fost mai slabă decât s-a anticipat ca fiind necesară pentru apariţia unui efect farmacologic la nivel renal sau respirator. Rezultate farmacocinetice similare s-au observat după administrarea locală cronică a clorhidratului de dorzolamidă. Cu toate acestea, unii pacienţi vârstnici, cu insuficienţă renală (clearance al creatininei estimat la 30 - 60 ml/min) au prezentat concentraţii eritrocitare mai mari ale metabolitului, dar nu au prezentat modificări semnificative în ceea ce priveşte inhibarea anhidrazei carbonice şi nici reacţii adverse sistemice semnificative care pot să fie atribuite aceastei observaţii.

Maleat de timolol

Într-un studiu de evaluare a concentraţiei plasmatice a substanţei active la 6 subiecţi, s-a determinat expunerea sistemică la timolol după administrarea locală de două ori pe zi a soluţiei oftalmice de maleat de timolol 0,5%. Valorile medii ale concentraţiei plasmatice maxime au fost de 0,46 ng/ml după administrarea de dimineaţă şi de 0,35 ng/ml după administrarea de după-amiază.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Profilul de siguranţă al administrării oftalmice şi sistemice a ambelor substanţe active componente este bine stabilit.

Dorzolamidă

La iepuri cărora li s-au administrat doze toxice materne de dorzolamidă care au determinat acidoză metabolică au fost observate malformaţii ale corpurilor vertebrale.

Timolol

Studiile efectuate la animale nu au evidenţiat efecte teratogene.

Mai mult decât atât, nu s-au observat reacţii adverse oculare la animalele cărora li s-au administrat local soluţii oftalmice de clorhidrat de dorzolamidă şi maleat de timolol sau în cazul administrării concomitente a acestora. Studiile in vitro şi in vivo efectuate cu fiecare dintre substanţele active componente nu au evidenţiat eventualul potenţial mutagen al acestora. De aceea, nu este de aşteptat să existe la om vreun factor de risc semnificativ în ceea ce priveşte siguranţa de administrare a dozelor terapeutice de COSOPT.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Clorură de benzalconiu

Hidroxietilceluloză

Manitol (E 421)

Citrat de sodiu (E 331)

Hidroxid de sodiu (E 524) pentru ajustarea pH-ului

Apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

COSOPT trebuie utilizat cel mult 28 zile de la prima deschidere a flaconului.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de temperatură.

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu un flacon de tip OCUMETER PLUS alcătuit dintr-un flacon din PEÎD translucidă, conţinând 5 ml picături oftalmice, soluţie, cu picurător din PEÎD, închis cu capac alcătuit din 2 componente, prevăzut cu bandă de siguranţă, ca parte a etichetei produsului. Prin modul în care este fabricat, mecanismul capacului perforează vârful picurătorului, înainte de prima utilizare, după care cele 2 componente se fixează una la cealaltă rezultând un singur capac pe întreaga perioadă de utilizare.

Cutie cu un flacon din PEJD, de culoare albă, translucidă, conţinând 5 ml picături oftalmice, soluţie, cu picurător din PEJD transparentă, închis cu capac din PP de culoare albă, prevăzut cu bandă de siguranţă, ca parte a etichetei produsului

Inviolabilitatea sistemului de administrare este asigurată prin existenţa benzii de siguranţă ca parte a etichetei produsului.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

SANTEN OY

Niittyhaankatu 20

33720 Tampere, Finlanda

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

6829/2014/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Septembrie 2014.

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Aprilie, 2024

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .