YONISTIB 50 mg
Rezumatul caracteristicilor produsului (RCP)
- 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
- 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
- 3. FORMA FARMACEUTICĂ
-
4. DATE CLINICE
- 4.1 Indicaţii terapeutice
- 4.2 Doze şi mod de administrare
- 4.3 Contraindicaţii
- 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
- 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
- 4.6 Fertilitate, sarcina şi alăptarea
- 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
- 4.8 Reacţii adverse
- 4.9 Supradozaj
- 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
- 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
- 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE ÎN PIAŢĂ
- 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE ÎN PIAŢĂ
- 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI/REÎNOIREA AUTORIZĂRII
- 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
YONISTIB 50 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine bicalutamidă 50 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 62,7 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă, cu diametrul de 6,5 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul neoplasmului de prostată avansat în asociere cu terapia cu analogi ai hormonului de eliberare a hormonului luteinizant (LHRH) sau castrarea chirurgicală.
4.2 Doze şi mod de administrare
Bărbaţi adulţi, inclusiv bărbaţi în vârstă: un comprimat filmat (50 mg) pe zi, în timpul sau în afara meselor.
Calea de administrare: orală.
Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu o cantitate suficientă de lichid.
Tratamentul cu bicalutamidă trebuie început cu cel puţin 3 zile înainte de iniţierea tratamentului cu un analog al LHRH sau concomitent cu castrarea chirurgicală.
Copii şi adolescenţi
YONISTIB 50 mg nu este indicat la copii şi adolescenţi.
Insuficienţă renală: la pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei. Nu există experienţă privind utilizarea bicalutamidei la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min) (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară nu este necesară ajustarea dozei. Se poate produce acumularea medicamentului la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată până la severă (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la bicalutamidă sau la oricare dintre excipienţi;
- Administrarea împreună cu terfenadină, astemizol sau cisapridă (vezi pct. 4.5);
- Femei, copii şi adolescenţi.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Bicalutamida este metabolizată în cantitate mare în ficat. Rezultatele studiilor sugerează că eliminarea sa poate fi mai lentă la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi aceasta poate determina acumularea crescută a bicalutamidei. Din acest motiv, bicalutamida trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată până la severă.
Modificări severe ale funcţiei hepatice au fost observate rar în cazul utilizării de YONISTIB 50 mg (vezi pct. 4.8). Tratamentul cu bicalutamidă trebuie întrerupt în cazul modificărilor grave.
Datorită posibilităţii apariţiei de modificări ale funcţiei hepatice, trebuie luată în considerare testarea periodică a funcţiei hepatice. Este de aşteptat ca majoritatea modificărilor să apară în primele 6 luni de la începerea tratamentului cu bicalutamidă.
Deoarece nu există studii cu privire la administrarea de bicalutamidă la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min), bicalutamida trebuie utilizată cu prudenţă în cazul acestor pacienţi.
În cazul pacienţilor cu boli de inimă se recomandă monitorizarea periodică a funcţiei cardiace.
YONISTIB 50 mg conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie a glucozei-galactozei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Studiile in vitro au arătat că enantiomerul R al bicalutamidei este un inhibitor al CYP 3A4 cu efecte inhibitoare mai slabe asupra activităţii CYP 2C9, 2C19 şi 2D6.
Deşi studiile in vitro au indicat posibilitatea ca bicalutamida să inhibe izoenzima 3A4, un anumit număr de studii clinice au arătat că pentru majoritatea medicamentelor metabolizate de către citocromul P 450, gradul acestei inhibări este probabil nesemnificativ clinic.
Cu toate acestea, pentru medicamentele cu indice terapeutic îngust metabolizate de ficat, inhibarea CYP 3A4 determinată de bicalutamidă poate fi relevantă. Din acest motiv, este contraindicată administrarea concomitentă a terfenadinei, astemizolului şi cisapridei.
Este necesară prudenţă la administrarea concomitentă cu bicalutamidă a unor medicamente cum sunt ciclosporina şi blocantele canalelor de calciu. Este posibil să fie necesară reducerea dozelor pentru aceste medicamente, mai ales dacă există dovezi ale creşterii unor reacţii adverse. În cazul ciclosporinei, se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice şi a stării clinice a pacientului în perioada următoare începerii sau întreruperii tratamentului cu bicalutamidă.
Este necesară prudenţă în cazul administrării bicalutamidei la pacienţii deja trataţi cu medicamente care inhibă procesele oxidative din ficat, de exemplu cimetidină şi ketoconazol. Aceste medicamente pot determina concentraţii crescute de bicalutamidă în plasmă, care, teoretic, pot duce la o amplificare a reacţiilor adverse.
Studiile in vitro au arătat că bicalutamida poate deplasa anticoagulantul cumarinic, warfarina, de pe locul de legare de proteinele plasmatice. Din acest motiv se recomandă să se monitorizeze cu atenţie timpul de protrombină dacă pacienţii care încep tratamentul cu bicalutamidă erau deja sub tratament cu anticoagulante cumarinice.
4.6 Fertilitate, sarcina şi alăptarea
Nu este cazul, deoarece acest medicament nu este utilizat de femei.
Fertilitate
În studiile la animale s-a observat scăderea reversibilă a fertilităţii la masculi (vezi pct. 5.3). La bărbaţi, trebuie luată în considerare o perioadă de subfertilitate sau infertilitate.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, s-a observat că medicamentul poate determina ocazional ameţeli sau somnolenţă (vezi pct. 4.8). Pacienţii afectaţi trebuie să fie precauţi.
4.8 Reacţii adverse
Acţiunea farmacologică a bicalutamidei creşte riscul pentru anumite reacţii adverse. Acestea includ următoarele:
| Aparate, sisteme şi organe | Foarte frecvente (≥1/10) | Frecvente (≥1/100 şi <1/10) | Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) | Rare (≥1/10,000 şi <1/100) | Foarte rare (<1/1000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile) |
|---|---|---|---|---|---|
| Tulburări generale şi la | Bufeuri | Astenie | |||
| nivelul locului de administrare | |||||
| Tulburări ale aparatului genital şi sânului | Ginecomastie, sensibilitate mamară. Pot fi reduse prin practicarea concomitentă a castrării. Majoritatea pacienţilor trataţi cu bicalutamidă în monoterapie au prezentat ginecomastie şi/sau dureri ale sânilor. În timpul studiilor, aceste simptome au fost considerate severe la până la 5% dintre pacienţi. La încetarea tratamentului, ginecomastia poate să nu se remită spontan, mai ales dacă tratamentul a fost prelungit. | ||||
| Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat | Prurit | Xerodermie | |||
| Tulburări gastro- intestinale | Diaree, greaţă | Vărsături | |||
| Tulburări hepatobiliare | Modificări ale funcţiei hepatice (concentraţii serice mari ale transaminazel or, bilirubinemiei , colestază şi icter), | Insuficienţa hepatică a apărut rareori la pacienţii trataţi cu bicalutamidă dar nu s-a stabilit cu certitudine o relaţie de cauzalitate. Trebuie luată în considerare | |||
hepatomegali e. Aceste modificări sunt rareori severe şi, de regulă, au fost tranzitorii, dispărând sau ameliorându- se în timpul continuării tratamentului sau ca urmare a încetării lui (a se vedea secţiunea 4.4). | testarea periodică a funcţiei hepatice (vezi pct. 4.4). | ||||||
| Tulburări respiratorii, toracice sau mediastinale | Boală pulmonară interstiţială | ||||||
| Tulburări renale şi ale căilor urinare | Hematurie | ||||||
| Tulburări ale sistemului imunitar | Reacţii de hipersensibilit ate, inclusiv angioedem şi urticarie | ||||||
| Tulburări psihice | Depresie | ||||||
| Suplimentar, în timpul studiilor clinice s-au raportat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu bicalutamidă asociată sau nu cu analog LHRH: | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Aparate, sisteme şi organe | Foarte frecvente (≥1/10) | Frecvente (≥1/100 şi <1/10) | Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) | Rare (≥1/10,000 şi <1/100) | Foarte rare (<1/1000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile) | ||
| Tulburări ale aparatului genital şi sânului | Libidou scăzut, disfuncţie erectilă, impotenţă | ||||||
| Tulburări | Edem, dureri | Dureri | |||||
| generale şi la nivelul locului de administrare | generalizate, dureri pelvine, frisoane | abdominale, dureri toracice, cefalee,dureri de spate, dureri cervicale | |||
| Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat | Erupţie cutanată tranzitorie, transpiraţie, hirsutism | Alopecie | |||
| Tulburări gastro- intestinale | Constipaţie | Xerostomie, dispepsie, flatulenţă | |||
| Tulburări ale sistemului nervos | Ameţeli, insomnie | Somnolenţă | |||
| Tulburări metabolice şi de nutriţie | Creştere în greutate, diabet zaharat | Anorexie, hiperglicemie, scădere în greutate | |||
| Tulburări hematologice şi limfatice | Anemie | Trombocitopenie | |||
| Tulburări renale şi ale căilor urinare | Nicturie | ||||
| Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale | Dispnee | ||||
| Tulburări cardiace | Insuficienţă cardiacă, angină, tulburări ale conducerii impulsului inclusiv prelungirea intervalului QT şi PR, aritmie şi modificări nespecifice ale ECG |
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/ risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată direct la
Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Nu s-a raportat niciun caz de supradozaj. Deoarece bicalutamida este un compus anilidic, există posibilitatea teoretică a dezvoltării methemoglobinemiei. Methemoglobinemia a fost observată la animale după supradozaj. În consecinţă, un pacient cu intoxicaţie acută poate fi cianotic. Nu există un antidot specific; tratamentul trebuie să fie simptomatic. Este improbabil ca dializa să fie utilă, deoarece bicalutamida se leagă în procent mare de proteinele plasmatice şi nu se regăseşte nemodificată în urină. Se recomandă măsuri generale de susţinere, incluzând monitorizarea frecventă a semnelor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antagonişti hormonali şi substanţe înrudite, antiandrogeni, codul ATC: L02BB03.
Bicalutamida este un antiandrogen nesteroidian fără altă activitate endocrină. Se leagă de receptorii androgenici, fără a inhiba expresia genică şi astfel inhibă stimularea androgenică. Această inhibare determină regresia tumorilor de prostată. Clinic, întreruperea tratamentului cu bicalutamidă poate determina apariţia sindromului de întrerupere a antiandogenilor la o parte din pacienţi.
Bicalutamida este un amestec racemic a cărui activitate antiandrogenică este datorată aproape exclusiv enantiomerului R.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Bicalutamida este bine absorbită în cazul administrării pe cale orală. Nu există dovezi ale unui efect clinic relevant al alimentelor asupra biodisponibilităţii.
Enantiomerul S este rapid eliminat faţă de enantiomerul R, acesta din urmă având un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ o săptămână.
Ca urmare a administrării îndelungate a bicalutamidei, valorile concentraţiei plasmatice maxime de enantiomer R sunt de aproximativ 10 ori mai mari decât cele măsurate după administrarea unei doze unice de 50 mg de bicalutamidă.
O schemă de dozaj cu 150 mg bicalutamidă pe zi va determina o concentraţie în platou de enantiomer R de 22 micrograme/ml şi, ca urmare a timpului său îndelungat de înjumătăţire plasmatică, starea de echilibru este atinsă după aproximativ o lună de tratament.
Farmacocinetica enantiomerului R nu este afectată de vârstă, insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Există dovezi potrivit cărora, la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, eliminarea enantiomerului R din plasmă este mai lentă.
Bicalutamida se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (amestecul racemic 96%, enantiomerul R > 99%) şi este metabolizată extensiv (prin oxidare şi glucuronoconjugare): metaboliţii săi sunt eliminaţi prin rinichi şi bilă în proporţii aproximativ egale.
Într-un studiu clinic, valoarea medie a concentraţiei de enantiomer R în lichidul seminal al bărbaţilor cărora le-a fost administrată bicalutamidă 150 mg a fost de 4,9 micrograme/ml. Cantitatea de bicalutamidă potenţial ajunsă în sistemul sangvin al partenerei în timpul actului sexual este mică şi echivalentă cu aproximativ 0,3 micrograme/kg. Această cantitate este sub pragul care ar putea determina modificări la urmaşii animalelor de laborator.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Bicalutamida este un antagonist al receptorilor hormonilor androgeni potent şi pur animalele de laborator şi la om. Principala acţiune farmacologică secundară este inducţia la nivel hepatic a oxidazelor cu funcţii mixte dependente de citocromul P 450. Modificările la nivelul organelor ţintă la animale sunt clar legate de acţiunea farmacologică principală şi secundară a bicalutamidei. Acestea includ involuţia ţesuturilor dependente de androgeni; adenoame cu celule foliculare tiroidiane, hiperplazii şi neoplazii sau cancer hepatic şi ale celulelor Leyidig, ale diferenţierii sexuale la urmaşii de sex masculin, afectarea reversibilă a fertilităţii la masculi. Această inducţie enzimatică observată la animale nu s-a regăsit şi la subiecţii umani. Niciuna dintre reacţiile adverse observate în studiile la animale nu se consideră a avea o relevanţă pentru tratamentul pacienţilor cu neoplasm de prostată avansat.
Atrofia tubilor seminiferi este un efect de clasă al antiandrogenilor şi s-a observat la toate speciile studiate. Într-un studiu cu durata de 12 luni privind toxicitatea după doze repetate efectuat la şobolani, s-a observat reversibiliatea totală a atrofiei testiculare după 24 de săptămâni, deşi reversibilitatea funcţională a fost evidenţiată în studiile asupra funcţiei de reproducere la 7 săptămâni după o perioadă de administrare de 11 săptămâni. La om trebuie luată în considerare o perioadă de subfertilitate sau infertilitate.
Studiile de genotoxicitate nu au evidenţiat niciun potenţial mutagen pentru bicalutamidă.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Lactoză monohidrat
Povidonă K-25
Amidonglicolat de sodiu tip A
Stearat de magneziu
Film
Opadry OY-S-9622 format din:
Hipromeloză 5 cp (E 464)
Dioxid de titan (E 171)
Propilenglicol
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 14 comprimate filmate
Cutie cu 3 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE ÎN PIAŢĂ
NEOLA PHARMA S.R.L.
Strada Biharia, nr. 67-77
Corp F, Camerele 9 - 18, Etaj 1
Sector 1, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE ÎN PIAŢĂ
12156/2019/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI/REÎNOIREA AUTORIZĂRII
Data ultimei reînnoiri a autorizației-Iunie 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie, 2026
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .