LOPERAMIDA LAROPHARM 1 mg/5 ml

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Loperamidă Laropharm 1 mg/5 ml soluţie orală

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

5 ml soluţie orală conţin 1 mg clorhidrat de loperamidă.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie orală.

Soluţie limpede, incoloră.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Tratamentul simptomatic al diareei acute, inclusiv exacerbările acute ale diareei cronice pentru perioade de până la 5 zile la adulţi şi copii peste 4 ani; tratamentul simptomatic al diareei cronice la adulţi.

4.2 Doze și mod de administrare

O linguriţă dozatoare = 5 ml soluţie orală = 1 mg clorhidrat de loperamidă.

Diaree acută

Pacientului i se va recomanda să se adreseze medicului în cazul în care diareea se agravează sau dacă nu se observă îmbunătăţiri ale stării clinice după 2 zile de la începerea tratamentului cu loperamidă.

Adulţi:

Oral, o doză iniţială de 4 mg (4 linguriţe dozatoare de 5 ml) şi apoi 2 mg (2 linguriţe dozatoare de 5 ml), după fiecare scaun diareic, fără a depăşi doza zilnică totală de 16 mg (16 linguriţe dozatoare de 5 ml).

Copii:

Există date limitate referitoare la administrarea la copii cu vârsta mai mică de 12 ani.

În cazul administrării la copii se recomandă a nu se depăşi dozele indicate.

• copii cu vârsta peste 8 ani: oral, o doză de 2 mg (2 linguriţe dozatoare de 5 ml), de patru ori pe zi, timp de maxim 5 zile.
• copii cu vârsta cuprinsă între 4-8 ani: oral, o doză de 1 mg (1 linguriţă dozatoare de 5 ml), de trei sau patru ori pe zi, timp de maxim 3 zile.
• copii cu vârsta mai mică de 4 ani: nu se recomandă administrarea Loperamidă Laropharm 1mg/5 ml soluţie orală la această categorie de vârstă.

Diaree cronică

Adulţi:

Poate fi necesară individualizarea dozei.

Oral, o doză iniţială între 4-8 mg (4-8 linguriţe dozatoare de 5 ml) pe zi, în doze divizate, în funcţie de severitatea afecţiunii. Dacă este nevoie, această doză poate fi ajustată până la maximum 16 mg (16 linguriţe dozatoare de 5 ml) pe zi. După stabilirea dozei de întreţinere zilnică, Loperamidă Laropharm 1mg/5 ml soluţie poate fi administrat pacientului în două prize. În cazul administrării loperamidei nu s-a observat apariţia toleranţei, prin urmare nu este necesară ajustarea dozei.

Pacienţi vârstnici:

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii vârstnici.

Pacienţi cu insuficienţă renală:

Nu este necesară o ajustare a dozelor pentru pacienţii cu funcţie renală afectată.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică:

Cu toate că nu există date farmacocinetice la pacienţii cu funcţie hepatică afectată, loperamida trebuie utilizată cu precauţie la aceşti pacienţi datorită reducerii metabolizării hepatice (vezi pct. 4.4).

4.3 Contraindicații

• hipersensibilitate la clorhidratul de loperamidă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
• copii cu vârsta sub 4 ani;
• când se doreşte evitarea inhibării peristaltismului, din cauza riscului de complicaţii semnificative, incluzând ileus, megacolon şi megacolon toxic, în special în următoarele cazuri:
• când apare ileus, constipaţie sau distensie abdominală;
• pacienţi cu acutizări ale colitei ulcerative;
• pacienţi cu enterocolită bacteriană prin mecanism invaziv (produsă de microorganisme precum

Salmonella, Shigella, Campylobacter);

• pacienţi cu colită pseudomembranoasă cauzată de administrarea antibioticelor cu spectru larg.

Loperamida nu trebuie folosită ca monoterapie la pacienţii cu dizenterie acută (care prezintă sânge în scaun şi febră înaltă).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

La pacienţii cu diaree, în special la copiii mici, poate apărea depleţia de lichide şi electroliţi. Utilizarea loperamidei nu exclude necesitatea terapiei de substituţie a lichidelor şi electroliţilor.

Tratamentul diareei cu loperamidă este doar simptomatic.

Diareea persistentă poate fi un indicator al unei afecţiuni posibil mai grave, din acest motiv loperamida nu trebuie utilizată pe perioade prelungite şi cauza diareei trebuie investigată dacă starea clinică nu se ameliorează în 48 ore de la începerea tratamentului. Atunci când este identificată cauza, trebuie iniţiat tratamentul specific.

Cu toate că nu există date farmacocinetice la pacienţii cu funcţie hepatică afectată, loperamida trebuie utilizată cu precauţie la aceşti pacienţi din cauza reducerii metabolismului prin primul pasaj hepatic (de ex. în tulburările hepatice severe) deoarece poate rezulta o supradozare cu toxicitate la nivelul SNC.

Administrarea loperamidei trebuie întreruptă imediat în caz de apariţie a constipaţiei, distensiei abdominale sau ileusului.

Pacienţii cu SIDA ce utilizează loperamida pentru tratarea diareei trebuie să oprească administrarea acestui medicament la primele semne de distensie abdominală. Izolat au fost raportate cazuri de megacolon toxic la pacienţii cu SIDA şi colită infecţioasă, virală sau bacteriană, trataţi cu loperamidă, .

Au fost raportate reacţii adverse cardiace, inclusiv prelungirea intervalului QT şi a complexului QRS, torsada vârfurilor, asociate cu supradozajul. Unele cazuri s-au soldat cu deces (vezi pct.4.9.). Pacienţii nu trebuie să depăşească doza şi/sau durata recomandată a tratamentului.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Datele non-clinice au arătat că loperamida este un substrat pentru glicoproteina P. Administrarea concomitentă a loperamidei (doză unică de 16 mg) cu chinidină sau ritonavir, care sunt inhibitori ai glicoproteinei P, au dus la o creştere de 2 până la 3 ori a nivelului plasmatic al loperamidei. Relevanţa clinică a acestei interacţiuni farmacocinetice cu inhibitorii glicoproteinei P, atunci când loperamida este administrată la dozele recomandate (2 mg, până la maxim 16 mg zilnic) este necunoscută.

Administrarea concomitentă a loperamidei (doză unică de 4 mg) şi a itraconazolului, un inhibitor al CYP3A4 şi a glicoproteinei P, duce la o creşterea de 3 până la 4 ori a nivelului plasmatic al loperamidei. În acelaşi studiu, un inhibitor al CYP2C8, gemfibrozil, a dus la o creştere de aproximativ două ori a nivelului plasmatic al loperamidei. Combinaţia de itraconazol şi gemfibrozil a dus la o creştere de 4 ori a nivelului plasmatic al loperamidei şi o creştere de 13 ori a expunerii plasmatice totale. Aceste creşteri nu au fost asociate cu efecte SNC, măsurate prin testul psihomotor (de ex. somnolenţa subiectivă şi testul Digit Symbol Substitution Test).

Administrarea concomitentă a loperamidei (doză unică de 16 mg) şi ketoconazol, un inhibitor al CYP3A4 şi a glicoproteinei P, a dus la o creştere de 5 ori a concentraţiei plasmatice a loperamidei. Această creştere nu a fost asociată cu creşterea efectelor farmacodinamice măsurate prin pupilometrie.

Administrarea concomitentă a loperamidei cu desmopresină administrată oral poate duce la o creştere de 3 ori a nivelului plasmatic al desmopresinei, probabil din cauza scăderii motilităţii gastrointestinale. Este posibil ca medicamentele cu proprietăţi farmacologice similare să potenţeze efectul loperamidei şi medicamentele care accelerează tranzitul gastrointestinal să diminueze efectul loperamidei.

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Siguranţa în timpul sarcinii nu a fost stabilită, cu toate că studiile la animale nu au demonstrat efecte teratogene sau proprietăţilor embriotoxice. În consecinţă, nu este recomandat să se utilizeze loperamida în timpul sarcinii, în special în primul trimestru.

Cantităţi mici de loperamidă pot trece în laptele matern. Prin urmare, nu se recomandă utilizarea loperamidei în timpul alăptării.

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Acest medicament poate influenţa negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, prin reacţii precum somnolenţă, oboseală, vertij, stare de conştienţă diminuată, pierderea conştienţei (vezi pct 4.8.).

4.8 Reacții adverse

Siguranţa loperamidei a fost evaluată la 3076 adulţi şi copii peste 12 ani care au participat la 31 de studii clinice controlate şi necontrolate, dintre care 26 de studii au inclus pacienţi cu diaree acută (nr. pacienţi 2755) şi 5 studii pacienţi cu diaree cronică (nr. pacienţi 321).

În studiile clinice cu loperamidă, utilizată în diareea acută, cele mai comune reacţii adverse (de ex. cu o incidenţă mai mare de 1%) au fost: constipaţie (2.7%), flatulenţă (1.7%), durere de cap (1.2%) şi greaţă (1.1%). În studiile clinice cu loperamidă, utilizată în diareee cronică, cele mai comune reacţii adverse raportate (de ex. cu o incidenţă mai mare de 1%) au fost: flatulenţă (2.8%), constipaţie (2.2%), greaţă (1.2%) şi ameţeală (1.2%).

În cursul investigaţiilor clinice şi urmare a experienţei post-marketing, asociate cu utilizarea loperamidei, au fost raportate reacţii adverse ce sunt în mod frecvent simptome ale sindromului diareic subiacent (de ex. durere abdominală sau discomfort, greaţă, vomă, gură uscată, oboseală, somnolenţă, ameţeală, constipaţie şi flatulenţă). Aceste simptome sunt adesea dificil de diferenţiat de reacţiile adverse ale medicamentului.

Populaţia pediatrică

Siguranţa utilizării loperamidei a fost evaluată la 607 pacienţi cu vârsta cuprinsă între 10 zile şi 13 ani, care au participat la 13 studii clinice controlate şi necontrolate privind utilizarea loperamidei în tratarea diareei acute. În general, profilul reacţiilor adverse la aceşti pacienţi a fost similar cu cel rezultat din studiile clinice efectuate la adulţi şi copii cu vârste egale sau mai mari de 12 ani.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

4.9 Supradozaj

Simptomatologie:

În caz de supradozare (inclusiv supradozaj relativ din cauza unei afectări hepatice) pot să apară: deprimare SNC (stupoare, tulburări de coordonare, somnolenţă, mioză, hipertonie musculară şi deprimare respiratorie), constipaţie, retenţie urinară şi ileus. Copiii şi pacienţii cu afecţiuni hepatice sunt mult mai susceptibili la efectele SNC.

La persoanele care au ingerat doze de loperamidă mai mari decât cele recomandate, au fost observate evenimente cardiace, cum ar fi prelungirea intervalului QT și a complexului QRS, torsada vârfurilor, alte aritmii ventriculare grave, stop cardiac şi sincopă (vezi pct. 4.4). De asemenea, au fost raportate cazuri letale.

Abordare terapeutică:

Tratamentul supradozajului constă în administrarea antidotului, naloxonă. Deoarece durata de acţiune a loperamidei este mai mare decât cea a naloxonei (1 până la 3 ore), este indicată administrarea repetată a antidotului. Este necesară supravegherea pacientului pentru cel puţin 48 ore, pentru a observa din timp semnele unei eventuale deprimări a sistemului nervos central.

5 PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antipropulsive, codul ATC: A07DA03.

Loperamida se leagă de receptorii opiozi de la nivelul peretelui intestinal, reducând peristaltismul propulsiv şi crescând timpul tranzitului intestinal. Loperamida creşte tonusul sfincterului anal.

5.2 Proprietăți farmacocinetice

Absorbţie:

Cea mai mare parte a loperamidei ingerate este absorbită la nivel intestinal, dar ca rezultat al metabolizării hepatice semnificative, biodisponibilitatea sistemică este de numai aproximativ 0.3%.

Distribuţie:

Studiile de distribuţie pe şobolani au arătat o afinitate crescută pentru peretele intestinal, cu preferinţă pentru legarea de receptorii din stratul muscular longitudinal. Legarea de proteinele plasmatice, în special de albumină, este de 95%. Datele preclinice au arătat că loperamida este subtrat pentru glicoproteina P.

Metabolizare:

Loperamida este aproape complet metabolizată la nivelul ficatului, unde este conjugată şi excretată prin bilă. Loperamida este meabolizată în principal prin N-demetilare oxidativă şi metabolizarea implică majoritar izoformele CYP3A4 şi CYP2C8. Datorită metabolizării hepatice crescute, nivelul plasmatic de loperamidă nemetabolizată este extrem de scăzut.

Eliminare:

La om, timpul de înjumătăţire al loperamidei se situează între 9-14 ore, în medie fiind de 11 ore. Excreţia loperamidei nemetabolizate şi a metaboliţilor se produce în principal prin fecale.

Populaţia pediatrică:

Nu au fost realizate studii farmacocinetice la populaţia pediatrică. Se consideră că farmacocinetica loperamidei şi interacţiunile cu alte medicamente sunt similare cu cele înregistrate la adulţi.

5.3 Date preclinice de siguranță

Evaluarea non-clinică in vitro şi in vivo a loperamidei nu indică efecte cardiace electrofiziologice semnificative în cadrul intervalului său de concentraţie relevantă terapeutic şi la multiplii semnificativi ai acestui interval (de până la 47 ori). Cu toate acestea, la concentraţii extrem de mari asociate cu supradozajul (vezi pct. 4.4), loperamida are acţiune electrofiziologică cardiacă constând în inhibarea curenţilor de potasiu (hERG) şi sodiu şi aritmii.

Studiile in vivo şi in vitro au indicat că loperamida nu este genotoxică. În studiile de reproducere, doze foarte mari de loperamidă (40 mg/kg/zi – de 240 de ori mai mare decât doza maximă folosită la oameni) au influenţat negativ fertilitatea şi supravieţuirea fetală, asociate cu toxicitate maternală, la şobolani. Doze mai scăzute nu au avut nici un efect asupra sănătăţii maternale sau fetale şi nu au afectat dezvoltarea peri- şi postnatală.

6 PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Glicerol

Acid citric monohidrat

Citrat de sodiu dihidrat

Zaharină sodică

Aromă de portocale

Apă purificată.

6.2 Incompatibilități

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani.

Termen de valabilitate după prima deschidere a flaconului: 28 zile.

6.4 Precauții speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original, protejat de lumină.

După prima deschidere, a se păstra la temperaturi sub 25°C.

6.5 Natura și conținutul ambalajului

Cutie cu un flacon din PET de culoare brună, închis cu capac din PE de culoare albă, prevăzut cu inel de siguranță, conținând 50 ml soluție orală și o linguriță dublu dozatoare (2,5 ml și 5 ml) din polistiren de culoare albă.

6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor <și alte instrucțiuni de manipulare>

Fără cerințe speciale.

7 DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

S.C. Laropharm S.R.L.

Şoseaua Alexandriei, nr. 145A, Bragadiru, judeţul Ilfov, România

Tel/Fax: 021.369.32.02/03/06 e-mail: contact@laropharm.ro

8 NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

12496/2019/01

9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Data primei autorizări: Mai 2014

Reînnoire – Septembrie 2019

10 DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Septembrie, 2019

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .