FOREXO 100 mg

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

FOREXO 100 mg comprimate filmate

FOREXO 200 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

FOREXO 100 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat conţine cefpodoximă 100 mg sub formă de cefpodoximă proxetil.

Excipienţi cu efect cunoscut: fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 9 mg.

FOREXO 200 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat conţine cefpodoximă 200 mg sub formă de cefpodoximă proxetil.

Excipienţi cu efect cunoscut: fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 18 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat.

FOREXO 100 mg comprimate filmate se prezintă sub formă de comprimate filmate de culoare albă până la aproape albă, rotunde, biconvexe, marcate cu „100” pe una din părţi şi netede pe cealaltă parte. Dimensiunea fiecărui comprimat este de 8,5 mm.

FOREXO 200 mg comprimate filmate se prezintă sub formă de comprimate filmate de culoare albă până la aproape albă, rotunde, biconvexe, marcate cu „200” pe una din părţi şi netede pe cealaltă parte. Dimensiunea fiecărui comprimat este de 11,0 mm.

4. DATE CLINICE

4.1. Indicaţii terapeutice

FOREXO comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii, când acestea sunt cauzate de microorganisme sensibile.

Infecţii ale căilor respiratorii superioare cauzate de microorganisme sensibile la cefpodoximă, incluzând sinuzita.

În tonsilită şi faringită, cefpodoxima trebuie rezervată pentru tratamentul infecţiilor recurente sau cronice sau al infecţiilor în care se cunoaşte sau se suspectează faptul că microorganismul care le declanşează este rezistent la antibioticele utilizate în mod obişnuit.

Infecţii ale căilor respiratorii inferioare cauzate de microorganisme sensibile la cefpodoximă, incluzând bronşită acută, recurenţe sau exacerbări ale bronşitei cronice şi pneumonie bacteriană.

Infecţii ale căilor urinare superioare şi inferioare cauzate de microorganisme sensibile la cefpodoximă, incluzând cistita şi pielonefrita acută.

Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi cauzate de microorganisme sensibile la cefpodoximă, cum sunt abcesele, celulita, plăgile infectate, furuncule, foliculita, paronichia, carbuncule şi ulcerele trofice.

Gonoree - uretrită gonococică necomplicată.

Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale cu privire la utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.

4.2 Doze şi mod de administrare

Acest medicament este disponibil în două concentraţii: 100 mg şi 200 mg

Doze

Adulţi cu funcţie renală normală

Sinuzită: 200 mg de două ori pe zi.

Tonsilită şi faringită: 100 mg de două ori pe zi.

Bronşită acută, exacerbarea bronşitei cronice şi pneumonie bacteriană: 100 - 200 mg de două ori pe zi, în funcţie de severitatea infecţiei.

Infecţii necomplicate ale căilor urinare inferioare: 100 mg de două ori pe zi.

Infecţii necomplicate ale căilor urinare superioare: 200 mg de două ori pe zi.

Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi: 200 mg de două ori pe zi.

Uretrită gonococică necomplicată: 200 mg ce trebuie administrate în doză unică.

Vârstnici

Nu este necesară modificarea dozei la pacienţii vârstnici cu funcţie renală normală.

Copii şi adolescenţi

Doza medie recomandată la copii este de 8 mg/kg greutate corporală şi zi, administrată în două doze divizate, la intervale de 12 ore. Comprimatele de cefpodoximă nu sunt adecvate pentru copiii cu vârsta sub 12 ani sau cu greutate corporală sub 30 kg. O altă formă farmaceutică - suspensie orală care conține cefpodoximă - este mai adecvată şi disponibilă pentru tratamentul acestora.

Insuficienţă hepatică:

Nu este necesară modificarea dozei în cazuri de insuficienţă hepatică.

Insuficienţă renală

Doza de cefpodoximă nu necesită modificări în cazul în care clearance-ul creatininei depăşeşte 40 ml/min.

La valori mai mici, studiile farmacocinetice indică o creştere a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare şi a concentraţiilor plasmatice maxime şi, prin urmare, doza trebuie ajustată corespunzător.

OBSERVAŢIE:

¹Unitatea de doză este fie de 100 mg, fie de 200 mg, în funcţie de tipul de infecţie.

Durata

Durata tratamentului depinde de pacient, de indicaţii şi de microorganismul(mele) patogen(e) etiologic(e).

Mod de administrare

Administrare orală.

Pentru realizarea unei absorbţii maxime, comprimatele trebuie administrate împreună cu alimentele.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct. 6.1. Hipersensibilitate la orice alt antibiotic din clasa cefalosporinelor.

Hipersensibilitate severă (de exemplu reacţie anafilactică, reacţii cutanate severe) la orice alt tip de antibiotic beta-lactamic (de exemplu peniciline şi carbapeneme).

4.4 Atenţionări şi precauţii pentru utilizare

Înaintea începerii tratamentului cu cefpodoximă proxetil, trebuie efectuate investigaţii atente pentru a stabili dacă pacientul a avut anterior reacţii de hipersensibilitate la cefpodoximă, cefalosporine, peniciline sau alte medicamente. Acest medicament trebuie administrat cu prudenţă la pacienţi cu sensibilitate la penicilină (pentru contraindicaţii din cauza reacţiilor de hipersensibilitate, vezi pct. 4.3).

Antibioticele trebuie administrate cu prudenţă la orice pacient care a prezentat unele forme de alergie, în special alergie la medicamente. Administrarea medicamentului trebuie întreruptă dacă apare o reacţie alergică la cefpodoximă proxetil.

Reacţiile grave de hipersensibilitate pot să necesite administrarea de adrenalină şi alte măsuri urgente.

Cefpodoxima proxetil nu trebuie prescrisă în absenţa unei infecţii bacteriene diagnosticate sau puternic suspectate.

Diareea asociată cu utilizarea antibioticelor, colita şi colita pseudomembranoasă asociată cu Clostridium difficile pot fi toate asociate cu administrarea cefpodoximei proxetil. Aceste diagnostice trebuie avute în vedere la orice pacient care prezintă diaree în timpul tratamentului sau la scurt timp după tratament. Dacă în timpul tratamentului apare diaree severă şi/sau hemoragică, administrarea de cefpodoximă trebuie întreruptă şi se vor aplica măsurile terapeutice necesare. Antiperistalticele sunt contraindicate.

Similar altor cefalosporine, administrarea prelungită a cefpodoximei poate determina proliferarea excesivă a microorganismelor rezistente (de exemplu candidoză perianală, orală sau vaginală, colită pseudomembranoasă, suprainfecţie). În aceste cazuri, trebuie început tratamentul specific.

Pe parcursul tratamentului prelungit (>7 zile) cu cefpodoximă în doză mare, hemoleucograma şi funcţia hepatică/renală trebuie monitorizate.

Cefalosporinele pot fi absorbite pe suprafaţa membranară a hematiilor şi pot reacţiona cu anticorpii îndreptaţi împotriva medicamentului. Acest lucru poate determina pozitivarea testului Coombs şi, în cazuri foarte rare, anemie hemolitică. Pentru această reacţie este posibil să apară reactivitate încrucişată cu penicilinele.

De asemenea, în cazul în care sunt administrate concomitent aminoglicozide sau diuretice puternice cum este furosemidul,se recomandă monitorizarea periodică a funcţiei renale. Atunci când cefpodoxima s-a administrat în monoterapie nu s-au observat nefrotoxicitate sau ototoxicitate.

Cefpodoxima proxetil trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală iar doza zilnică trebuie ajustată în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi pct. 4.2).

FOREXO conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine sodiu”.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

În cadrul studiilor clinice nu s-au raportat interacţiuni medicamentoase semnificative clinic.

Antagoniştii histaminergici H₂ reduc biodisponibilitatea cefpodoximei. Probenecidul scade eliminarea cefalosporinelor. Cefalosporinele pot crește efectul anticoagulant al cumarinicelor.

Similar altor cefalosporine, s-au raportat cazuri izolate de pozitivare a testului Coombs (vezi pct. 4.4).

Studiile au arătat că biodisponibilitatea a scăzut cu aproximativ 30% când cefpodoxima a fost administrată cu medicamente care neutralizează pH-ul gastric sau inhibă secreţiile acide. Prin urmare, astfel de medicamente cum sunt antiacidele de tip mineral şi blocantele H₂ cum este ranitidina, care provoacă o creştere a pH-ului gastric, trebuie administrate după 2 - 3 ore de la administrarea cefpodoximei.

Biodisponibilitatea creşte dacă medicamentul este administrat în timpul meselor.

O reacţie fals pozitivă pentru prezenţa glucozei în urină poate apărea cu soluţiile Benedict sau Fehling sau cu comprimatele de test pe bază de sulfat de cupru, dar nu cu teste bazate pe reacţiile enzimatice ale glucozoxidazei.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Studiile efectuate la speciile animale nu au arătat efecte teratogene sau fetotoxice. Cu toate acestea, siguranţa administrării cefpodoximei proxetil în sarcină nu a fost stabilită şi, similar altor medicamente, trebuie administrată cu prudenţă în timpul primelor luni de sarcină.

Alăptarea

Cefpodoxima se excretă în laptele uman.Trebuie întrerupte fie alăptarea, fie tratamentul mamei.

Fertilitatea

Nu s-au observat efecte nedorite asupra fertilităţii sau reproducerii când s-au administrat doze de 100 mg/kg şi zi sau mai puţin (de 2 ori doza la om, exprimată în mg/m² suprafaţă corporală) pe cale orală la şobolani.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Trebuie acordată atenţie riscului apariţiei senzaţiilor de ameţeală.

4.8. Reacţii adverse

Mai jos sunt prezentate reacţiile adverse apărute atât în cadrul studiilor clinice, cât şi al celor raportate în mod spontan. Frecvenţa acestora este definită utilizând următoarele convenţii: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse la medicament sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

^aSimilar altor antibiotice, administrarea cefpodoximei poate provoca proliferarea bacteriilor rezistente, în special în cazul tratamentului pe termen lung. (vezi pct. 4.4).

^bSimilar altor antibiotice beta-lactamice, neutropenia şi, mai rar, agranulocitoza pot apărea în timpul tratamentului cu cefpodoximă, în special dacă se administrează pe perioade lungi.

^cS-au observat reacţii de hipersensibilitate de toate gradele de severitate (vezi pct. 4.3).

^dTrebuie avută în vedere posibilitatea apariţiei enterocolitei pseudomembranoase dacă apare diaree severă sau persistentă pe parcursul sau după terminarea tratamentului (vezi pct. 4.4).

^eAceste rezultate ale analizelor de laborator, care pot fi explicate prin prezenţa infecţiei, pot rareori depăşi dublul limitei superioare a intervalului de referinţă pentru fiecare analit şi corespund profilului de leziune hepatică, de obicei de tip colestatic şi cel mai frecvent asimptomatic.

^fS-au observat modificări ale funcţiei renale în cazul utilizării antibioticelor din aceeaşi grupă cu cefpodoxima, în special când se administrează concomitent cu aminoglicozide şi/sau diuretice puternice.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro

4.9 Supradozaj

În cazul supradozajului cu FOREXO comprimate filmate este indicat tratamentul de susţinere şi simptomatic.

În cazul supradozajului poate să apară encefalopatie, în special la pacienţii cu insuficienţă renală. De obicei, encefalopatia este reversibilă după scăderea concentraţiilor plasmatice ale cefpodoximei.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1. Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: cefalosporine de generaţia a treia, codul ATC: J01DD13.

Cefpodoxima proxetil este un antibiotic beta-lactamic, o cefalosporină cu administrare orală de generaţia a III-a. Aceasta este un promedicament al cefpodoximei.

Mecanism de acţiune

Similar altor medicamente beta-lactamice, cefpodoxima exercită acţiune antibacteriană prin legarea de şi inhibarea acţiunii anumitor enzime de sinteză a peretelui celulei bacteriene, numite proteine de legare a penicilinei. Acest lucru determină întreruperea biosintezei peretelui celular (peptidoglicanic), ceea ce duce la liza celulei bacteriene şi moartea acesteia.

Mecanism de rezistenţă

Rezistenţa bacteriilor la cefpodoximă poate fi indusă de unul sau mai multe dintre următoarele mecanisme:

• hidroliză prin intermediul beta-lactamazelor. Cefpodoxima poate fi hidrolizată în mod eficient de anumite beta-lactamaze cu spectru larg (BLSL) şi de către enzima codificată cromozomial (AmpC) care poate fi în stare de inducţie sau derepresie stabilă la anumite specii bacteriene aerobe, Gramnegativ
• afinitatea redusă a proteinelor care leagă penicilina pentru cefpodoximă
• impermeabilitatea membranei externe a peretelui celular al bacteriilor Gram-negativ la cefpodoximă, restricţionând astfel accesul cefpodoximei la proteinele care leagă penicilina
• prezenţa pompelor de eflux al medicamentului care expulzează cefpodoxima din bacterie.

Valori critice:

Conform valorilor critice EUCAST pentru CMI clinice, pentru cefpodoximă s-au definit următoarele:

Sensibilitate

Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru speciile selectate, fiind necesare informaţii locale despre rezistenţă, în special pentru tratamentul infecţiilor severe. Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui specialist, când prevalenţa locală a rezistenţei este de asemenea natură încât utilitatea antibioticului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii.

Specii sensibile în mod frecvent

Aerobi Gram-pozitiv

Streptococcus pneumoniae

Streptococi de grup A (S. pyogenes), B (S. agalactiae), C, F şi G

Alţi streptococi (S. mitis, S. sanguis şi S. salivarius)

Corynebacterium diphtheriae

Stafilococi (sensibili la meticilină)

Staphylococcus aureus şi Staphylococcus epidermidis (tulpini producătoare sau nu de penicilinază)

Aerobi Gram-negativ

Haemophilus influenzae (tulpini producătoare sau nu de beta-lactamază)

Haemophilus para-influenzae (tulpini producătoare sau nu de beta-lactamază)

Moraxella catarrhalis (tulpini producătoare sau nu de beta-lactamază)

Neisseria meningitidis

Neisseria gonorrhoeae

Escherichia coli

Specii de Klebsiella (K. pneumoniae; K. oxytoca)

Proteus mirabilis

Specii pentru care rezistenţa poate fi o problemă

Specii de Acinetobacter

Specii de Citrobacter

Specii de Enterobacter

Morganella morganii

Rezistente

Enterococi

Stafilococi rezistenţi la meticilină (S. aureus şi S. epidermidis),

Staphylococcus saprophyticus

Pseudomonas aeruginosa şi Pseudomonas Spp.

Clostridium difficile

Bacteroides fragilis şi specii înrudite

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Cefpodoxima proxetil este absorbită în intestin şi hidrolizată până la metabolitul activ, cefpodoxima. Când cefpodoxima proxetil se administrează oral la subiecţi în condiţii de repaus alimentar sub formă de comprimat ce corespunde la 100 mg cefpodoximă, 51,1% se absoarbe iar absorbţia este mărită prin consumul de alimente.

Distribuţie

Volumul de distribuţie este de 32,3 l iar concentraţiile plasmatice maxime ale cefpodoximei apar după 2 – 3 ore de la administrarea dozei. Concentraţia plasmatică maximă este de 1,2 mg/l şi 2,5 mg/l după administrarea unei doze de 100 mg şi, respectiv, de 200 mg. În urma administrării unor doze de 100 mg şi 200 mg de două ori pe zi, timp de 14,5 zile, parametrii farmacocinetici plasmatici ai cefpodoximei rămân nemodificaţi.

Legarea cefpodoximei de proteinele plasmatice, în principal de albumină, este de 40%. Legarea este de tip nesaturabil.

Concentraţii ale cefpodoximei care depăşesc concentraţiile minime inhibitorii (CMI) pentru microorganismele patogene obişnuite pot fi atinse în parenchimul pulmonar, mucoasa bronşică, lichidul pleural, amigdale, lichidul interstiţial şi ţesutul prostatic.

Deoarece cea mai mare parte a cefpodoximei se elimină în urină, concentraţia este mare. (Concentraţiile la intervale de 0 - 4 ore, 4 - 8 ore, 8 – 12 ore după administrarea unei doze unice au depăşit CMI₉₀ pentru microorganismele patogene urinare obişnuite). S-a observat o bună difuziune a cefpodoximei în ţesutul renal, cu concentraţii superioare CMI₉₀ pentru microorganismele patogene urinare obişnuite, la 3 – 12 ore de la administrarea unei doze unice de 200 mg (1,6 - 3,1 μg/g). Concentraţiile cefpodoximei în ţesutul medular şi cortical sunt similare.

Studiile la voluntari sănătoşi au arătat că valorile mediane ale concentraţiilor cefpodoximei în cantitatea totală de lichid seminal ejaculat, la 6 - 12 ore de la administrarea unei doze unice de 200 mg, au depăşit CMI₉₀ pentru N. gonorrhoeae.

Metabolizare

Cefpodoxima proxetil este un promedicament al cefpodoximei. În general, întregul medicament absorbit este de-esterificat presistemic la nivelul intestinului subţire în forma sa activă. Cefpodoxima nu suferă o metabolizare semnificativă şi este excretată nemodificată, în principal în urină.

Eliminare

Calea principală de eliminare este renală, 80% din doza administrată este excretată nemodificată în urină, cu un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ 2,4 ore.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind siguranța, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, potențial carcinogen , toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleul comprimatului:

Lactoză monohidrat

Stearat de magneziu

Carmeloză calcică

Hidroxipropilceluloză de joasă substituţie 1,81 mPaꞏs

Laurilsulfat de sodiu

Film:

Opadry alb, conţinând:

Hipromeloză

Dioxid de titan (E171)

Talc

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Ambalajele primare ale comprimatelor sunt blistere din OPA-Al-PVC/Al, conţinând 10 comprimate în fiecare blister.

Mărimi de ambalaj - cutii cu 10 sau 20 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Fără cerinţe speciale.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Alkaloid – INT d.o.o.

Šlandrova ulica 4, 1231 Ljubljana - Črnuče

Slovenia

8. NUMĂRUL (ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

11079/2018/01-02

11080/2018/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Autorizare - Noiembrie 2012

Reînnoirea autorizaţiei – Noiembrie 2018

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Martie 2021