SEVREDOL 10 mg

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Sevredol 10 mg comprimate filmate

Sevredol 20 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Sevredol 10 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine sulfat de morfină pentahidrat 10 mg, echivalent cu morfină anhidră 7,5 mg.

Sevredol 20 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine sulfat de morfină pentahidrat 20 mg, echivalent cu morfină anhidră 15 mg.

Excipient cu efect cunoscut:

Sevredol 10 mg comprimate filmate: lactoză anhidră.

Sevredol 20 mg comprimate filmate: lactoză anhidră, galben amurg (E110)

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

<Sevredol 10 mg comprimate filmate>

Comprimat filmat biconvex, în formă de capsulă, de culoare albastră, marcat pe o faţă cu o linie mediană care are rol de divizare în doze egale, în stânga căreia este ștanțat cu "IR" şi în dreapta cu "10".

<Sevredol 20 mg comprimate filmate>

Comprimat filmat biconvex, în formă de capsulă, de culoare roz, marcat pe o faţă cu o linie mediană care are rol de divizare în doze egale, în stânga căreia este ștanțat cu "IR" şi în dreapta cu "20".

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Sevredol este indicat pentru tratamentul durerilor severe.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Adulţi şi adolescenți cu vârsta peste 12 ani:

Doza administrată depinde de severitatea durerii şi de necesităţile anterioare de analgezie ale pacientului. Se administrează un comprimat filmat de la interval de 4 ore sau conform indicaţiilor medicului. Creşterea severităţii durerii sau apariţia toleranţei la morfină necesită creşterea dozei, utilizând comprimatele filmate de 10 mg sau 20 mg, singure sau în combinaţie, până la obţinerea efectului analgezic dorit.

Pacienţilor la care se face trecerea de la tratamentul cu morfină cu administrare injectabilă la tratamentul cu Sevredol comprimate filmate li se va administra o doză suficient de mare pentru a compensa orice reducere a efectului analgezic asociată cu administrarea orală. De obicei această creştere este de 100%, dar ajustarea dozei trebuie să ţină cont de particularitatea fiecărui pacient.

Vârstnici:

Pot fi necesare doze mai mici, comparativ cu cele recomandate la adulţi.

Copii cu vârsta între 3-12 ani:

3–5 ani: 5 mg la interval de 4 ore

6–12 ani: 5-10 mg la interval de 4 ore.

Nu se recomandă administrarea la copii cu vârsta mai mică de 3 ani.

Obiectivele și întreruperea tratamentului

Înainte de începerea tratamentului cu Sevredol, trebuie convenite împreună cu pacientul o strategie de tratament, care să includă durata și obiectivele tratamentului, precum și un plan de terminare a tratamentului, în conformitate cu ghidurile de abordare terapeutică a durerii. În timpul tratamentului trebuie să existe un contact frecvent între medic și pacient pentru a evalua necesitatea continuării tratamentului, pentru a lua în considerare întreruperea acestuia și pentru a ajusta dozele, dacă este necesar. Când pacientul nu mai necesită terapia cu morfină, se poate recomanda micșorarea treptată a dozei, pentru a se preveni simptomele de sevraj. În absența unui control adecvat al durerii, trebuie luată în considerare posibilitatea apariției hiperalgeziei, toleranței și progresiei bolii subiacente (vezi pct. 4.4).

Durata tratamentului

Sevredol nu trebuie utilizat mai mult decât este necesar.

Mod de administrare

Administrare orală

4.3 Contraindicaţii

• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
• Deprimare respiratorie severă cu hipoxie și/sau hipercapnie, astm bronşic, stază bronşică cu bronhoree (prin efect antitusiv şi prin inhibarea motilităţii ciliare se îngreunează eliminarea expectoraţiei), obstrucţie gravă a căilor respiratorii, insuficienţă respiratorie decompensată (în absenţa respiraţiei asistate),
• traumatism cranian acut cu hipertensiune intracraniană, în absenţa respiraţiei asistate,
• epilepsie necontrolată terapeutic,
• ileus paralitic, abdomen acut, rectocolită ulcerohemoragică (poate determina dilataţia toxică a colonului), evacuare gastrică întârziată, boli hepatice acute, insuficienţă hepatocelulară gravă (cu encefalopatie),
• tratament concomitent cu buprenorfină, nalbufină şi pentazocină, administrare concomitentă cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) sau la mai puţin de 2 săptămâni de la întreruperea acestei terapii.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Morfina trebuie administrată cu precauție la pacienții cu:

• funcție respiratorie grav afectată,
• deprimare respiratorie,
• cord pulmonar sever,
• apnee în somn
• administrare concomitentă de deprimante ale SNC (vezi mai jos și pct. 4.5),
• inhibitori de monoaminoxidază (IMAO vezi mai jos și pct. 4.5)
• toleranță, dependență fizică de opioide și sindrom de sevraj (vezi mai jos Tulburări cauzate de utilizarea opioidelor),
• dependență psihologică (adicție), antecedente de abuz și istoric de abuz de substanțe și/sau de alcool (vezi mai jos Tulburări cauzate de utilizarea opioidelor)
• traumatisme craniene, pacienții cu leziuni intracraniene sau cu presiune intracraniană crescută, nivel de conștiență redus de etiologie neprecizată,
• hipotensiune arterială cu hipovolemie,
• afecțiuni ale tractului biliar,
• pancreatită,
• insuficiență renală severă,
• constipație.

Deprimare respiratorie

Riscul principal al excesului de opioide este deprimarea respiratorie.

Tulburări respiratorii în timpul somnului

Opioidele pot cauza tulburări respiratorii în timpul somnului, inclusiv apnee în somn de tip central (ASC) și hipoxemie legată de somn. Consumul de opioide crește riscul de ASC, independent de doză. La pacienții care prezintă ASC, se va lua în considerare reducerea dozei totale de opioide.

Reacții adverse cutanate severe (RACS)

Pustuloza exantematică generalizată acută (PEGA), care poate pune în pericol viața sau poate fi letală, a fost raportată în asociere cu tratamentul cu morfină. Majoritatea acestor reacții au apărut în primele 10 zile de tratament. Pacienții trebuie informați cu privire la semnele și simptomele PEGA și trebuie sfătuiți să solicite asistență medicală în cazul în care se confruntă cu astfel de simptome.

În cazul în care apar semne și simptome care sugerează aceste reacții cutanate, trebuie să se oprească administrarea de morfină și trebuie luat în considerare un tratament alternativ.

Tulburări hepatobiliare

Morfina poate cauza disfuncția și spasmul sfincterului Oddi, crescând astfel presiunea intrabiliară și riscul de simptome ale afecțiunilor tractului biliar și de pancreatită.

Riscul asociat cu utilizarea concomitentă cu medicamentedeprimante ale SNC:

Utilizarea concomitentă a morfinei cu medicamente sedative, precum benzodiazepine sau medicamente înrudite, poate cauza sedare, detresă respiratorie, comă și deces. Din cauza acestor riscuri, prescrierea concomitentă cu aceste medicamente sedative trebuie rezervată pentru pacienții pentru care nu sunt posibile opțiuni alternative de tratament. Dacă se ia decizia de prescriere concomitentă a morfinei cu medicamente sedative, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, iar durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil.

Pacienții trebuie să fie atent monitorizați pentru depistarea semnelor și simptomelor de detresă respiratorie și de sedare. În acest sens, se recomandă cu insistență ca pacienții și persoanele care au grijă de pacienți să fie informați și să cunoască aceste simptome (vezi pct. 4.5).

IMAO

Morfina trebuie administrată cu precauție la pacienții tratați cu IMAO sau care au utilizat IMAO în ultimele două săptămâni.

Morfina trebuie utilizată cu prudenţă în următoarele situaţii:

• infarct miocardic acut (efectele hemodinamice sunt favorabile, dar efectele hipotensoare pot fi dăunătoare);
• constipaţie: aceasta trebuie investigată şi diferenţiată de un sindrom ocluziv, înainte şi în timpul tratamentului cu morfină;
• tratament etiologic: deoarece etiologia durerilor este tratată concomitent, dozele de morfină trebuie ajustate în funcţie de rezultatele tratamentului aplicat.

Morfina trebuie administrată cu precauție la pacienții care utilizează deprimante ale SNC (vezi pct. 4.5).

Terapia antitrombocitară orală cu inhibitori ai P2Y12

În prima zi de administrare a tratamentului concomitent cu un inhibitor al P2Y12 și morfină, s-a observat o reducere a eficacității tratamentului cu inhibitor al P2Y12 (vezi pct. 4.5).

Se recomandă în mod particular o monitorizare atentă la pacienţii cu tulburări la nivelul centrului respirator şi disfuncţii respiratorii. Deprimarea respiratorie reprezintă cel mai semnificativ risc al supradozajului cu opioide.

Tulburare asociată consumului de opioide (abuz și dependență)

Toleranța și dependența fizică și/sau psihologică se pot dezvolta după administrarea repetată de opioide, precum Sevredol.

Utilizarea repetată a morfinei poate duce la apariția tulburării asociate consumului de opioide (TCO). O doză mai mare și o durată mai lungă a tratamentului cu opioide pot crește riscul de apariție a TCO. Abuzul sau utilizarea greșită deliberată a morfinei poate duce la supradozaj și/sau deces. Riscul de apariție a TCO este crescut la pacienții cu antecedente personale sau familiale (părinți sau frați/surori) de tulburări asociate consumului de substanțe (inclusiv tulburarea asociată consumului de alcool), la fumătorii activi sau la pacienții cu antecedente personale de alte tulburări psihice (de exemplu, depresie majoră, anxietate și tulburări de personalitate).

Înainte de începerea tratamentului cu Sevredol și în timpul tratamentului, obiectivele tratamentului și un plan de întrerupere trebuie convenite cu pacientul (vezi pct. 4.2). Înainte și în timpul tratamentului, pacientul trebuie informat și cu privire la riscurile și semnele de TCO. Dacă apar aceste semne, pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze medicului.

Pacienții vor avea nevoie de monitorizare pentru a observa semne ale comportamentului specific dependenților de anumite substanțe (de exemplu, dacă solicită prea devreme rezerve noi). Aceasta include evaluarea medicamentelor opioide și a medicamentelor psihoactive administrate concomitent (cum ar fi benzodiazepinele). Pentru pacienții cu semne și simptome de TCO, trebuie avută în vedere consultarea unui specialist în dependență.

Tratamentul pe termen lung cu morfină poate duce la instalarea toleranţei, ceea ce necesită creşterea progresivă a dozelor cu scopul obţinerii efectului dorit.

Sindromul de întrerupere constă în: iritabilitate, insomnie, căscat, frisoane, midriază, senzaţie de căldură, hipersudoraţie, lăcrimare, rinoree, greaţă, vărsături, anorexie, crampe abdominale, diaree, mialgii, artralgii. În timpul tratamentului se recomandă monitorizarea intensităţii durerii, atenţiei şi funcţiei respiratorii. Somnolenţa este un semn de decompensare respiratorie.

Experienţa acumulată până în prezent arată că apariţia dependenţei psihologice este rară atunci când morfina este administrată conform indicaţiilor pentru tratarea durerii. Totuşi, nu există date care să stabilească incidenţa reală a dependenţei psihologice la pacienţii cu dureri cronice.

Abuzul de forme farmaceutice cu administrare orală, care nu sunt aprobate pentru administrare parenterală: administrarea parenterală a acestora poate avea ca rezultat evenimente adverse grave, care pot fi letale.

Epilesie

Morfina poate scădea pragul convulsivant la pacienții cu antecedente de epilepsie.

Insuficiență suprarenală

Analgezicele opioide pot cauza insuficiență suprarenală reversibilă, care necesită monitorizare și terapie de substituție cu glucocorticoizi. Simptomele insuficienței suprarenale pot include, de exemplu, greață, vărsături, lipsa poftei de mâncare, oboseală, slăbiciune, amețeală sau hipotensiune arterială.

La pacienţii cu insuficienţă suprarenală preexistentă (de exemplu boală Addison), trebuie monitorizată concentraţia plasmatică de corticosteroizi şi, dacă este necesar, trebuie efectuată corticoterapie de substituţie.

Ileus paralitic

Dacă se suspectează sau apare ileus paralitic în timpul tratamentului cu morfină, acesta va fi întrerupt imediat.

Scăderea nivelurilor de hormoni sexuali și creșterea nivelurilor de prolactină

Utilizarea de lungă durată a analgezicelor opioide poate fi asociată cu scăderea nivelurilor de hormoni sexuali și creșterea nivelurilor de prolactină. Simptomele includ scăderea libidoului, impotență sau amenoree.

Opioidele, cum este și morfina, pot influența axul hipotalamo-hipofizar sau axele gonadelor. Unele modificări care pot fi observate includ o creștere a secreției de prolactină și scăderea concentraţiei plasmatice a cortizolului și a testosteronului. Sunt posibile simptome manifeste clinic determinate de aceste tulburări endocrine.

Sindrom toracic acut la pacienții cu siclemie

Din cauza unei posibile asocieri între sindromul toracic acut și utilizarea morfinei la pacienții tratați cu morfină în timpul unei crize vaso-ocluzive, se justifică monitorizarea atentă pentru depistarea simptomelor sindromului toracic acut.

Hiperalgezie

Hiperalgezia care nu răspunde la o creștere ulterioară a dozei de morfină poate să apară, în special la doze mari. Poate fi necesară o reducere a dozei de morfină sau schimbarea la un tratament cu un alt opioid.

Intervenții chirurgicale

Morfina nu este recomandată pentru administrare înainte de intervenții chirurgicale sau în primele 24 ore postoperator. Ca şi in cazul tuturor preparatelor cu morfină, Sevredol trebuie utilizat cu precauţie post-operator şi după intervenţii chirurgicale abdominale, deoarece morfina afectează motilitatea intestinală; de aceea, Sevredol se va administra doar după reluarea tranzitul intestinal normal.

Excipienți

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză (deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză) nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Sevredol 20 mg comprimate filmate conţine galben amurg (E110) care poate determina reacţii alergice.

Sportivi

Sportivii trebuie atenţionaţi că morfina poate determina pozitivarea testelor antidoping.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Medicamente sedative, precum benzodiazepine sau medicamente înrudite:

Utilizarea concomitentă a opioidelor cu medicamente sedative, precum benzodiazepine sau medicamente înrudite, crește riscul de sedare, detresă respiratorie, comă și deces din cauza efectului aditiv de deprimare a SNC. Doza și durata utilizării concomitente trebuie să fie limitate (vezi pct. 4.4). Morfina trebuie utilizată cu precauție la pacienții care utilizează concomitent alte deprimante ale sistemului nervos central, inclusiv sedative sau hipnotice, anestezice generale, fenotiazine, alte tranchilizante, relaxante musculare, antihipertensive, gabapentină sau pregabalin și alcool. Pot rezulta efecte interactive care duc la deprimare respiratorie, hipotensiune arterială, sedare profundă sau comă dacă aceste medicamente sunt utilizate concomitent cu dozele uzuale de morfină.

Cimetidina inhibă metabolizarea morfinei.

S-a observat o expunere întârziată și redusă la terapia antitrombocitară cu inhibitori P2Y12 cu administrare orală la pacienții cu sindrom coronarian acut care erau tratați cu morfină. Această interacțiune poate fi legată de motilitatea gastrointestinală redusă și este valabilă și în cazul altor opioizi. Nu se cunoaște relevanța clinică, însă datele indică potențialul de scădere a eficacității inhibitorului P2Y12 la pacienții cărora li se administrează concomitent morfină și un inhibitor al P2Y12 (vezi pct. 4.4). La pacienții cu sindrom coronarian acut, la care morfina nu poate fi întreruptă și inhibarea rapidă a P2Y12 este considerată esențială, poate fi avută în vedere administrarea unui inhibitor P2Y12 parenteral.

Administrarea concomitentă cu rifampicină poate diminua efectele morfinei.

Administrarea concomitentă cu IMAO sau la cel puțin 2 săptămâni de la întreruperea utilizării acestora nu este recomandată.

Morfina administrată concomitant cu trovafloxacină scade biodisponibilitatea acesteia. Se recomandă administrarea morfinei la interval de timp față de trovafloxacină (dacă este posibil, peste 2 ore).

Analgezicele opioide mixte de tip agonist/antagonist (de exemplu buprenorfină, nalbufină, pentazocină) nu trebuie administrate pacienţilor care au urmat o cură de tratament cu un analgezic opioid agonist pur.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Fertilitatea

Studiile la animale au demonstrat că morfina poate reduce fertilitatea (vezi pct. 5.3. „Date preclinice de siguranță”).

Sarcina și alăptarea

Utilizarea acestui medicament trebuie să fie evitată pe cât posibil la gravide sau femei care alăptează. Utilizarea de morfină în timpul sarcinii poate avea ca rezultat sindromul de întrerupere la nou-născuți.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Sevredol are influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Nu este recomandată utilizarea morfinei la persoanel care conduc vehicule sau folosesc utilaje.

4.8 Reacţii adverse

La doze uzuale, cele mai frecvente reacţii adverse sunt greaţa, vărsăturile, constipaţia şi somnolenţa.

În cazul tratamentului de lungă durată cu morfină, greaţa şi vărsăturile nu apar în mod obişnuit, dar, dacă este necesar, se poate administra un antiemetic. Constipaţia poate fi tratată cu laxative adecvate.

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

*Dependență de medicament și sindrom de întrerupere (abstinență)

Utilizarea repetată a morfinei poate duce la dependență de medicament, chiar și în doze terapeutice. Riscul de dependență de medicament poate varia în funcție de factorii de risc individuali ai pacientului, de doză și de durata tratamentului cu medicamente opioide (vezi pct. 4.4).

Utilizarea analgezicelor opioide poate fi asociată cu dezvoltarea dependenței fizice și/sau psihice sau a toleranței. Sindromul de abstinență se poate precipita atunci când administrarea opioidului este întreruptă brusc sau când se administrează antagoniști ai opioidelor sau, uneori, poate apărea între doze. Pentru abordarea terapeutică, vezi pct. 4.4.

Simptomele sevrajului fiziologic includ: dureri generalizate, tremor, sindromul picioarelor neliniștite, diaree, colică abdominală, greață, simptome asemănătoare gripei, tahicardie și midriază. Simptomele psihice includ stare disforică, anxietate și iritabilitate. În dependența de medicamente, deseori este implicată „nevoia de medicamente”.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro.

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Semnele intoxicaţiei cu morfină şi ale supradozajului sunt: mioză, deprimare respiratorie (poate duce la deces), somnolență şi hipotensiune arterială. În cazuri mai severe, pot apărea insuficienţă circulatorie, pneumonie de aspirație şi comă profundă. În cazurile de supradozaj cu opioide s-a raportat rabdomioliză, care a dus la insuficienţă renală, hipotonie musculară scheletică, bradicardie, hipotensiune arterială și deces.

În caz de supradozaj cu morfină a fost observată leucoencefalopatie toxică.

Tratamentul supradozajului cu morfină

Primul ajutor se va acorda în sensul asigurării permeabilității căilor respiratorii şi instituirii respiraţiei asistate sau controlate.

În cazul supradozajului masiv, se administrează intravenos naloxonă 0,8 mg. Se repetă la intervale de 2-3 minute, dacă este necesar, sau se administrează în perfuzie 2 mg naloxonă în 500 ml de ser fiziologic sau glucoză 5% (0,004 mg/ml).

Viteza de perfuzare se va corela cu doza administrată precedent in bolus şi trebuie să fie în concordanţă cu răspunsul pacientului. Totuşi, deoarece durata de acţiune a naloxonei este relativ scurtă, pacientul trebuie monitorizat cu atenţie până la reinstalarea respiraţiei spontane.

Pentru un supradozaj mai puţin sever, se va administra intravenos naloxonă 0,2 mg, urmată, dacă este nevoie, de creşteri ale dozei a câte 0,1 mg, la interval de două minute.

Naloxona nu trebuie administrată în absenţa semnelor clinic semnificative de deprimare respiratorie şi circulatorie apărute ca urmare a supradozajului cu morfină. Naloxona trebuie administrată cu prudenţă la persoanele cunoscute sau suspectate a avea dependenţă fizică de morfină. În aceste cazuri, întreruperea bruscă a opioidului poate provoca un sindrom acut de sevraj.

Eliminarea conţinutului gastric poate fi utilă pentru îndepărtarea medicamentului neabsorbit.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: analgezice, alcaloizi naturali din opiu, derivaţi morfinici, codul ATC: N02AA01.

Morfina este un agonist opioid fără acțiune antagonistă.

Sistemul nervos central

Principalele acțiuni cu valoare terapeutică ale morfinei sunt analgezia și sedarea (adică, somnolență și anxioliză).

Morfina produce deprimare respiratorie prin acțiune directă asupra centrilor respiratori stem din creier.

Morfina deprimă reflexul de tuse, având efect direct asupra centrului tusei din măduva spinării. Efectele antitusive pot să apară la doze mai mici decât cele necesare de obicei pentru analgezie.

Morfina cauzează mioză, chiar și în întuneric total. Pupilele punctiforme sunt un semn de supradozaj cu narcotice, dar nu sunt patognomonice (de exemplu, leziunile pontine de origine hemoragică sau ischemică pot produce rezultate similare). Midriaza marcată, mai mult decât mioza, poate fi observată împreună cu hipoxia în stabilirea supradozajului cu morfină.

Tractul gastro-intestinal și alte musculaturii netede

Morfina determină o reducere a motilității, asociată cu o creștere a tonusului muscular neted în antrumul stomacului și duodenului. Digestia alimentelor la nivelul intestinului subțire este întârziată și peristaltismul este scăzut. Mișcările peristaltice propulsive la nivelul colonului sunt reduse, în timp ce tonul este crescut până la punctul de spasm, rezultând constipația.

Sistemul cardiovascular

Morfina poate produce eliberarea de histamină, asociată sau nu cu vasodilatație periferică. Manifestările eliberării de histamină și/sau ale vasodilatației periferice pot include prurit, eritem facial, ochi roșii, transpirații și/sau hipotensiune arterială ortostatică.

Sistemul endocrin

Vezi punctul 4.4.

Alte efecte farmacologice

Studiile in vitro şi studiile efectuate la animale, au demonstrat efecte variate la nivelul componentelor sistemului imunitar, acestea apărând în mod normal în cazul utilizării de opioide, cum este morfina. Nu se cunoaşte semnificaţia clinică a acestor rezultate.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Sevredol comprimate filmate conține morfină cu eliberare imediată, cu administrare la interval de 4-6 ore.

După administrarea pe cale orală, morfina este bine absorbită în tractul digestiv înainte de a trece printr-o metabolizare semnificativă la nivelul primului pasaj hepatic, rezultând o biodisponibilitate mai mică în comparație cu o doză echivalentă cu administrare intravenoasă sau intramusculară. Morfina este metabolizată și la nivelul rinichilor și mucoasei intestinale.

Transformarea metabolică majoră este glucuronoconjugarea la morfină - 3 - glucuronoconjugat și într-o măsură mai mică la morfină - 6 - glucuronoconjugat. Ambii metaboliți sunt supuși excreției renale.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Genotoxicitate

Nu au fost efectuate studii corespunzătoare care să evalueze potențialul mutagen de morfinei. În literatura de specialitate, morfina s-a dovedit a fi mutagenă in vitro, crescând fragmentarea ADN-ului din celulele T umane. Morfina a fost raportată ca mutagenă în analiza in vivo a micronucleelor de șoarece și pozitivă pentru inducerea de aberații cromozomiale în spermatidele de șoarece și limfocitele murine. Studiile efectuate sugerează că, in vivo, efectele clastogene raportate la utilizarea morfinei la șoareci pot fi legate la o creștere a nivelelor de glucocorticoizi produse de morfină la această specie. În contrast cu rezultate pozitive, studiile in vitro și literatura de specialitate au demonstrat că morfina nu induce aberații cromozomiale în leucocitele umane sau transfer sau mutații letale la Drosophila.

Carcinogenitate

Nu au fost efectuate studii la animale pentru a evalua potențialul carcinogen al morfinei.

Toxicitate asupra funcției de reproducere

Un studiu raportat din literatura de specialitate arată că la femele de șobolan tratate i.p. cu doze de până la 15 mg / kg / zi de morfină înainte de împerechere, de până la 30 mg / kg / zi de-a lungul gestației și de până la 40 mg / kg / zi postpartum, a redus fertilitatea femelelor și a dus la o creștere a incidenței puilor născuți morți, iar la puii vii a redus creșterea, a dus la apariția simptomelor de întrerupere la morfină și la suprimarea de producerii de spermă.

La masculii de șobolan a fost raportată scăderea fertilității și afectare cromozomială la nivelul gameților.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

<Sevredol 10 mg comprimate filmate>

Nucleu

Lactoză anhidră

Amidon de porumb pregelatinizat

Povidonă (K 25)

Talc

Stearat de magneziu

Film

Hipromeloză 5 mPa.s

Hipromeloză 15 mPa.s

Dioxid de titan (E 171)

Macrogol 400

Albastru briliant FCF (E 133)

<Sevredol 20 mg comprimate filmate>

Nucleu

Lactoză anhidră

Amidon de porumb pregelatinizat

Povidonă (K 25)

Talc

Stearat de magneziu

Film

Alcool polivinilic parţial hidrolizat

Dioxid de titan (E 171)

Macrogol 3350 Talc

Eritrozină, lac de aluminiu (E 127)

Galben amurg FCF, lac de aluminiu (E 110).

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

<Sevredol 10 mg comprimate filmate>

Cutie cu blistere din PVC-PVDC/Al conţinând 30, 56 sau 60 comprimate filmate

<Sevredol 20 mg comprimate filmate>

Cutie cu blistere din PVC-PVDC/Al conţinând 30, 56 sau 60 comprimate filmate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

MUNDIPHARMA Gesellschaft.m.b.H.

Wiedner Gürtel 13, Turm 24, OG 15

1100 Viena, Austria

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

9264/2016/01-03

9265/2016/01-03

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Decembrie 2006

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: August 2016

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Septembrie 2025

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.