PENICILINA G POTASICA ATB 1000000 UI

3. Cum să utilizaţi Penicilină G potasică Atb

Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Nu vă administraţi singur acest medicament. Acest medicament trebuie să vă fie administrat de către medicul dumneavoastră sau de către o asistentă medicală.

Dozele uzuale sunt:

La adulţi:

Doza uzuală de Penicilină G potasică Atb este de 3-6 milioane UI pe zi, administrate i.m. (intramuscular) sau i.v.(intravenos), repartizată în 4 prize egale, la intervale egale de timp.

La copii:

Doza uzuală este:

• La copii şi sugari: 50000-100000 UI/kg/zi, i.m., i.v., în 4-6 prize.
• La nou-născuţi: 75000-200000 UI/kg/zi, i.v. şi în perfuzie, în 4-6 prize.

În cazul infecţiilor severe (septicemie sau meningită) se pot utiliza până la 6000000 UI pe zi, timp de 2 săptămâni, iar în pericardita bacteriană, se recomandă administrarea a 20000000 – 30000000 UI pe zi, i.m. sau i.v., timp de 4-6 săptămâni.

Nu se vor depăşi:

• la adulţi: 50 milioane UI pe zi;
• la copii şi sugari: 20 milioane UI pe zi.

Dacă utilizaţi mai multă Penicilină G potasică Atb decât trebuie

Dacă suspectaţi supradozajul, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau departamentului de primire urgenţe.

Dacă uitaţi să utilizaţi Penicilină G potasică Atb

Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.

Dacă încetaţi să utilizaţi Penicilină G potasică Atb

Medicul dumneavoastră va decide când trebuie să încetaţi tratamentul.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele, Penicilină G potasică Atb poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Frecvenţa reacţiilor adverse observate sunt definite ca:

• foarte frecvente: afectează mai mult de 1 utilizator din 10,
• frecvente: afectează între 1 şi 10 utilizatori din 100,
• mai puţin frecvente: afectează între 1 şi 10 utilizatori din 1000,
• rare: afectează între 1 şi 10 utilizatori din 10000,
• foarte rare: afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000,
• cu frecvenţă necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile.

Reacţii adverse foarte frecvente

• reacţii tip Jarisch-Herxheimer (febră, frisoane, dureri musculare, dureri de cap, frecvenţă cardiacă crescută, creşterea frecvenţei respiratorii, creşterea numărului neutrofilelor circulante şi vasodilataţie cu scăderea uşoară a tensiunii arteriale) la pacienţii cu sifilis sau neurosifilis trataţi cu benzilpenicilină.

Reacţii adverse frecvente

• erupţie cutanată tranzitorie, erupţii maculo-papulare, dermatită exfoliativă, erupţii urticariene, eozinofilie, febră;
• durere, noduli, tumefiere la locul de injectare, în cazul injecţiilor intramusculare, iar în cazul injecţiilor intravenoase, flebită.

Reacţii adverse rare

• anemie hemolitică şi granulocitopenie (neutropenie), agranulocitoză, leucopenie, trombocitopenie. Aceste reacţii au apărut mai ales la pacienţii care au fost timp îndelungat sub tratament cu doze mari de penicilină (ex: tratamentul endocarditei bacteriene). Pot apărea reacţii anafilactice, iar în cazul administrării dozelor mari de 50000000 UI, sau după injectarea rapidă a peste 5000000 UI de benzilpenicilină pot să apară convulsii sau chiar stare de rău epileptic.
• candidoză;
• creşterea valorilor serice ale enzimelor hepatice.

Reacţii adverse foarte rare:

• inflamarea ganglionilor,
• sindrom lupic,
• la doze foarte mari pot să apară tulburări neurologice (polinevrită, neuropatie periferică) şi psihice,
• pneumopatie acută febrilă (sindrom Loeffler), care impune întreruperea tratamentului,
• glosită,
• stomatită,
• diaree, colită pseudomembranoasă.
• dureri articulare şi musculare. La copii şi la nou-născuţi, în urma administrării benzilpenicilinei i.m., pot să apară crampe musculare.

Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută:

• poate determina creşterea potasemiei. Poate fi afectată astfel funcţia cardiacă. Se va ţine seama de acest lucru la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.

Raportarea reacţiilor adverse

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

5. Cum se păstrează Penicilină G potasică Atb

Nu utilizaţi Penicilină G potasică Atb după data de expirare înscrisă pe ambalaj după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

Nu utilizaţi acest medicament dacă observaţi semne vizibile de deteriorare a ambalajului.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

MEDICAMENTELE EXPIRATE ŞI/SAU NEUTILIZATE TREBUIE RETURNATE LA SPITALE PUBLICE SAU PRIVATE

6. Conținutul ambalajului și alte informaţii

Ce conţine Penicilină G potasică Atb

• Substanţa activă este benzilpenicilina.
• Fiecare flacon conţine benzilpenicilină 1000000 UI (sub formă de sare de potasiu). Nu conţine excipienţi.

Cum arată Penicilină G potasică Atb şi conţinutul ambalajului

Penicilină G potasică Atb se prezintă sub formă de pulbere cristalină de culoare albă sau aproape albă.

Ambalajul

Cutie cu un flacon din sticlă incoloră, închis cu dop din cauciuc şi sigilat cu capsă din aluminiu prevăzută sau nu cu disc din plastic tip flip-off, conţinând pulbere pentru soluţie injectabilă

Cutie cu 50 flacoane din sticlă incoloră, închise cu dop din cauciuc şi sigilate cu capsă din aluminiu prevăzută sau nu cu disc din plastic tip flip-off, conţinând pulbere pentru soluţie injectabilă

Cutie cu 100 flacoane din sticlă incoloră, închise cu dop din cauciuc şi sigilate cu capsă din aluminiu prevăzută sau nu cu disc din plastic tip flip-off, conţinând pulbere pentru soluţie injectabilă

Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră, închise cu dop din cauciuc şi sigilate cu capsă din aluminiu prevăzută sau nu cu disc din plastic tip flip-off, conţinând pulbere pentru soluţie injectabilă

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul

Antibiotice SA

Str. Valea Lupului nr. 1, 707410 Iaşi

România

Acest prospect a fost revizuit în August, 2025.

Următoarele informaţii sunt destinate doar personalului medical:

Informaţii privind prepararea soluţiilor

Penicilina este incompatibilă cu multe medicamente şi soluţii, din acest motiv nu trebuie utilizate decât soluţiile recomandate, vezi şi Incompatibilităţi.

Pentru reconstituirea soluţiei pentru injecţii sau perfuzii, se dizolvă pulberea cu apă sterilă pentru injecţii. Este posibilă şi utilizarea unei soluţii de glucoză 5% sau ser fiziologic. Soluţiile pentru injecţii sau perfuzii trebuie preparate extemporaneu şi trebuie să fie limpezi înainte de utilizare.

Dopul de cauciuc al flaconului se sterilizează şi se perforează cu un ac prin care, cu ajutorul unei seringi se introduce solventul. Se recomandă următoarele cantităţi de solvent:

Injectare şi perfuzare intravenoasă

Se recomandă ca soluţiile pentru injecţie sau perfuzie intravenoasă să fie izotone. Soluţiile izotonice conţin aproximativ 100000 UI de benzilpenicilină (echivalent cu 60 mg benzilpenicilină potasică/ml de apă sterilă pentru injecţii).

Dozele de peste 2 mil UI de benzilpenicilină trebuie să fie injectate lent (maxim 0,5 mil UI/min) pentru a preveni tulburările la nivelul sistemului nervos central.

Injectare intramusculară

Concentraţiile de peste 100000 UI/ml sunt în general mai dureroase la injectare. Administrarea intramusculară a soluţiilor mai concentrate de benzilpenicilină, de exemplu 0,5-1 mil UI/ml solvent este posibilă, dar fiind hipertone, nu vor fi total lipsite de durere la locul injecţiei. Acesta este în special cazul soluţiilor de penicilină G potasică dizolvate în soluţie de clorură de sodiu izotonă. Nu este recomandată administrarea pe cale intramusculară a unor doze unitare de mai mult de 10 mil UI benzilpenicilină dizolvate în 10-20 ml apă pentru injecţii.

Informaţii referitoare la utilizarea topică

Benzilpenicilina, ca orice altă penicilină, nu trebuie să fie utilizată sub formă topică datorită potenţialului mare alergizant în cazul aplicării topice.

Incompatibilităţi

Penicilinele sunt instabile în prezenţa acizilor, alcalilor, oxidanţilor, alcoolilor, metalelor grele şi la temperaturi ridicate. Penicilina este incompatibilă cu toate soluţiile pentru perfuzie cu pH acid sau bazic (pH<5 şi >8).

Benzilpenicilina este incompatibilă cu: clorhidratul de clorpromazină, heparina sodică, clorhidrat de hidroxizină, clorhidrat de lincomicină, clorhidrat de oxitetraciclină, mesilat de proclorperazină, clorhidrat de tetraciclină, tiopental sodic.

Benzilpenicilina nu este compatibilă cu complexul de vitamine B, nici cu soluţiile de acid ascorbic. Benzilpenicilina nu se va amesteca în aceeaşi seringă cu tartratul de metaraminol, pentobarbital sau cu soluţiile de bicarbonat sau lactat.