PENTASA 1000 mg

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Pentasa 1000 mg supozitoare

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare supozitor conține 1000 mg mesalazină.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Supozitoare

Supozitoare oblongi, de culoare albă până la cafeniu murdar.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Proctita ulceroasă

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Adulţi:

Puseu acut

Doza recomandată este de 1 g mesalazină (1 supozitor) de 1-2 ori zilnic.

Tratament de întreţinere

Doza recomandată este de 1 g mesalazină (1 supozitor) o dată pe zi.

Mod de administrare

Se recomandă o vizită la toaletă imediat înaintea administrării supozitoarelor.

Copii

Administrarea la copii este insuficient documentată, iar experienţa administrării la această categorie de vârstă este redusă.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la mesalazină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Hipersensibilitate la salicilaţi.

Insuficienţă hepatică şi/sau renală severă.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Majoritatea pacienţilor care prezintă intoleranţă sau hipersensibilitate la sulfasalazină poate lua Pentasa fără riscul unor reacţii similare. Totuşi, se recomandă administrarea cu precauţie la pacienţii alergici la sulfasalazină (risc de alergie la salicilaţi). În caz de reacţii de intoleranţă acută, respectiv crampe abdominale, durere abdominală acută, febră și cefalee severă, tratamentul trebuie întrerupt imediat.

Reacții adverse cutanate severe

În asociere cu tratamentul cu mesalazină au fost raportate reacții adverse cutanate severe (RACS), printre care Reacție medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (sindrom DRESS), sindrom Stevens- Johnson (SSJ) și necroliză epidermică toxică (NET). Tratamentul cu mesalazină trebuie întrerupt la prima apariție a semnelor și simptomelor de reacții cutanate severe, cum ar fi erupții cutanate, leziuni ale mucoaselor sau orice alt semn de hipersensibilitate.

Administrarea se face cu precauţie la pacienţii cu funcţie hepatică afectată. Parametrii funcţiei hepatice, cum ar fi ALT sau AST, trebuie evaluaţi înainte de şi în timpul tratamentului, la latitudinea medicului cur Medicamentul nu se recomandă la pacienţii cu insuficienţă renală. Funcţia renală se monitorizează constant prin măsurarea creatinemiei mai ales în faza iniţială de tratament. Statusul urinar (benzi de testare) trebuie determinat înainte de şi în timpul tratamentului, la latitudinea medicului curant. Nefrotoxicitatea indusă de mesalazină trebuie suspectată la pacienţii care dezvoltă disfuncţii renale în timpul tratamentului. În vederea utilizării concomitente a celorlalţi agenţi nefrotoxici cunoscuţi este necesară o frecvenţă mai mare a monitorizării funcţiei renale.

Pacienţii cu boli pulmonare, în particular cu astm, trebuie să fie foarte atent monitorizaţi pe parcursul unei serii de tratament; vezi pct. 4.8.

Au fost raportate rareori reacţii de hipersensibilitate cardiacă induse de mesalazină (miocardita şi pericardita). Discrazii sanguine grave au fost raportate în cazuri foarte rare sub tratament cu mesalazină. Înainte de şi în timpul tratamentului se recomandă efectuarea unui test sanguin pentru hemoleucograma cu formulă, la latitudinea medicului curant. După cum se arată în secţiunea referitoare la interacţiuni, tratamentul concomitent cu mesalazină poate creşte riscul de discrazie sanguină la pacienţii trataţi cu azatioprină sau 6-mercaptopurină sau tioguanină (vezi pct. 4.5).

Tratamentul trebuie oprit dacă există suspiciuni sau semne evidente ale acestor reacţii adverse.

Au fost raportate cazuri de nefrolitiază la utilizarea mesalazinei, inclusiv pietre cu un conținut de 100% mesalazină. Se recomandă asigurarea unui aport suficient de lichide pe parcursul tratamentului.

În general, teste de urmărire sunt recomandate la 14 zile după începerea tratamentului, urmate de alte două până la trei teste la intervale de 4 săptămâni. Dacă rezultatele sunt normale, testele de urmărire trebuie efectuate o dată la fiecare trei luni. Dacă apar simptome suplimentare, aceste teste trebuie efectuate imediat.

Mesalazina poate provoca colorarea în roșu-maroniu a urinei după contactul cu înălbitor cu hipoclorit de sodiu (de exemplu, în toaletele curățate cu hipoclorit de sodiu prezent în anumiți înălbitori).

Hipertensiune intracraniană idiopatică

Hipertensiunea intracraniană idiopatică (pseudotumor cerebri) a fost raportată la pacienții care primesc mesalazină. Pacienții trebuie atenționați asupra semnelor și simptomelor hipertensiunii intracraniene idiopatice, inclusiv dureri de cap severe sau recurente, tulburări de vedere sau tinitus. În cazul apariției hipertensiunii intracraniene idiopatice trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu mesalazină.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Mai multe studii au evidenţiat o frecvenţă crescută a efectelor mielosupresive în cazul administrării Pentasa în asociere cu azatioprină sau 6-mercaptopurină sau tioguanină, şi o interacţiune pare să existe, totuşi, mecanismul din spatele interacţiunii nu este încă pe deplin cunoscut. Se recomandă monitorizarea regulată a celulelor albe din sânge, iar regimul de dozaj al tiopurinelor trebuie ajustat corespunzător.

Există dovezi, nu foarte puternice, că mesalazina ar putea diminua efectul anticoagulant al warfarinei.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Pentasa se utilizează cu precauţie în timpul sarcinii şi alăptării, numai după evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern-risc potenţial la făt, doar dacă beneficiul tratamentului depăşeşte riscurile posibile. Afecțiunea de fond (boala inflamatorie intestinală) poate crește riscurile în ceea ce privește rezultatul sarcinii.

Sarcina:

Mesalazina traversează bariera placentară, iar concentraţia sa în plasma cordonului ombilical reprezintă o zecime din concentraţia la nivelul plasmei materne. Metabolitul acetil-mesalazina se găseşte în aceeaşi concentraţie în cordonul ombilical şi în plasma maternă.

Studiile la animale tratate cu mesalazină oral nu indică efecte nocive directe sau indirecte în ceea ce priveşte sarcina, dezvoltarea embrionară/fetală, naşterea sau dezvoltarea postnatală. Nu sunt disponibile studii adecvate și bine controlate privind utilizarea PENTASA la gravide. Datele limitate publicate privind utilizarea mesalazinei la om nu indică o creștere a ratei generale de malformații congenitale. Unele date indică o creștere a ratei de naștere prematură, moarte fetală intrauterină și greutate mică la naștere; totuși, aceste rezultate nefavorabile ale sarcinii sunt de asemenea asociate cu boala inflamatorie intestinală activă. Tulburări hematologice (pancitopenie, leucopenie, trombocitopenie şi anemie) au fost raportate la nounăscuţi ale căror mame fuseseră tratate cu Pentasa.

Insuficienţa renală la un nou născut a fost raportată într-un singur caz, după utilizarea de lungă durată a unei doze mari de (2-4 g, oral) în timpul sarcinii.

Alăptarea

Mesalazina se excretă în laptele matern. Concentraţia mesalazinei în laptele matern este mai mică decât concentraţia sanguină, dar metabolitul acetil-mesalazină apare în concentraţii similare sau mai mari. Nu s-au efectuat studii controlate cu Pentasa în timpul alăptării. Reacţiile de hipersensibilitate, cum este sindromul diareic la sugar, nu pot fi excluse. În cazul în care sugarul prezintă diaree, alăptarea trebuie oprită.

Fertilitatea:

Datele obţinute în urma administrării la animale arată că mesalazina nu are efect asupra fertilităţii la femele şi masculi.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Este puţin probabil ca utilizarea Pentasa să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranță

Cele mai frecvente reacţii adverse observate în studiile clinice sunt diaree, greaţă, durere abdominală, cefalee, vărsături şi erupţie cutanată.

Pot apărea ocazional reacţii de hipersensibilitate şi febră medicamentoasă. În asociere cu tratamentul cu mesalazină au fost raportate reacții adverse cutanate severe (RACS), printre care Reacție medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (sindrom DRESS), sindrom Stevens-Johnson (SSJ) și necroliză epidermică toxică (NET) (vezi pct. 4.4).

Reacţii locale cum sunt pruritul, disconfortul rectal şi iritaţia intestinală dureroasă ar putea apărea după administrarea rectală.

Frecvenţa efectelor adverse, pe baza rezultatelor studiilor clinice şi rapoartelor de supraveghere postmarketing:

*Mecanismul apariţiei miocarditei şi pericarditei, pancreatitei, nefritei interstiţiale şi hepatitei induse de mesalazină nu este cunoscut, dar poate avea o origine alergică.

Este important de reţinut că o parte din aceste reacţii adverse pot fi atribuite bolii inflamatorii intestinale. **Fotosensibilitate: s-au raportat reacții mai severe la pacienții cu afecțiuni cutanate preexistente, cum ar fi dermatită atopică și eczemă atopică.

***Vezi pct. 4.4 pentru informații suplimentare.

Pot să apară reacţii adverse locale cum ar fi prurit şi disconfort rectal, senzaţie imperioasă de defecaţie.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

4.9 Supradozaj

Toxicitate acută la animale: doze unice de mesalazină de până la 5 g/kg administrate oral la porc sau o doză unică de mesalazină de 920 mg/kg administrată intravenos la şobolan nu au fost letale.

Toxicitate acută la om: experienţa clinică este limitată în cazul supradozării cu Pentasa, care nu indică toxicitate renală sau hepatică. Pot apărea simptome de toxicitate cauzată de salicilați, Pentasa fiind un aminosalicilat: dezechilibru acido-bazic, hiperventilare, edem pulmonar, vomă, deshidratare și hipoglicemie. În literatura de specialitate sunt descrise simptome ale supradozajului cu salicilați.

Au fost raportate cazuri de pacienţi trataţi cu doze zilnice de 8 grame timp de o lună care nu au înregistrat efecte adverse.

Nu există un antidot specific, iar tratamentul este simptomatic şi de susţinere. Tratamentul intraspitalicesc include monitorizarea constantă a funcţiei renale.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: agenţi antiinflamatorii intestinali, acid aminosalicilic şi agenţi similari, codul ATC: A07EC02.

Mesalazina este componentul activ al sulfasalazinei care a fost utilizată timp îndelungat în tratamentul colitei ulceroase şi bolii Crohn.

Pe baza studiilor clinice s-a constatat că valoarea terapeutică a mesalazinei administrată oral sau intrarectal, se datorează mai degrabă efectului antiinflamator local intestinal decât efectului sistemic.

Există informații care sugerează că severitatea inflamației colonului la pacienții cu colită ulceroasă tratați cu mesalazină este corelată invers proporțional cu concentrațiile de mesalazină la nivelul mucoasei.

Creşterea migraţiei leucocitare, producţia anormală de citokine, creşterea producţiei metaboliţilor acidului arahidonic (leucotriene B4 în special) şi creşterea radicalilor liberi în ţesutul intestinal inflamat sunt prezente la toţi pacienţii cu boli inflamatorii intestinale.

Mecanismul de acțiune al mesalazinei nu este pe deplin înțeles, deși au fost sugerate mecanisme precum activarea receptorului de tip alfa activator al proliferării peroxizomilor (PPAR-γ) (135) și inhibarea factorului nuclear-kappa B (NF-κB) la nivelul mucoasei intestinale.

Mesalazina are in vitro şi in vivo următoarele efecte: inhibă chemotaxia leucocitelor, scade producţia de citokine şi leucotriene şi scade producţia de radicali liberi. În prezent nu se cunoaște care dintre aceste mecanisme, dacă este cazul, joacă un rol predominant pentru eficacitatea clinică a mesalazinei.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Caracteristici generale ale substanţei active

Distribuția și disponibilitatea locală

Efectul terapeutic al mesalazinei depinde de contactul local al medicamentului cu zona afectată a mucoasei intestinale.

Administrarea Pentasa supozitoare determină o concentraţie crescută de mesalazină în rect şi o absorbţie sistemică scăzută. Supozitoarele acționează la nivelul zonei rectale.

Absorbţie

Biodisponibilitatea Pentasa după administrare orală poate fi estimată la aproximativ 30%, pe baza datelor provenite din recuperarea urinară la voluntari sănătoși. Concentrațiile plasmatice maxime sunt observate la 1-6 ore după administrarea dozei. Schema de administrare a dozei zilnice de mesalazină în doză unică (1 x 4 g/zi ) sau în două doze divizate (2 x 2 g/zi) are ca rezultat o expunere sistemică comparabilă (ASC) în decurs de 24 de ore iar eliberarea de mesalazină are loc în mod continuu cu această formulare, de-a lungul perioadei de tratament. După administrare orală, starea de echilibru se atinge după o perioadă de 5 zile de tratament.

Greutatea moleculară a mesalazinei: 153,13 g/moL; Ac-mesalazină: 195,17 g/moL.

Absorbţie

Absorbţia după administrarea rectală este scazută, depinzând de doză, formulare şi dispersare. Pe baza datelor provenite din recuperarea urinară în condiții de echilibru la voluntari sănătoși care au primit o doză zilnică de 2 g (1 g x 2) absorbţia este de 10%.

Distribuţie

Legarea de proteinele plasmatice este de 50% pentru mesalazină şi 80% pentru acetil-mesalazină.

Metabolizare

Mesalazina este metabolizată în N-acetil-mesalazină (acetil-mesalazină) presistemic în mucoasa intestinală şi sistemic în ficat, în principal de către NAT-1. Acetilarea se produce și sub acțiunea bacteriilor colonice. Acetilarea pare să fie independentă de fenotipul de acetilator al pacientului.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Efecte toxice renale au fost demonstrate la toate speciile testate. La șobolan și maimuțe dozele și concentrațiile plasmatice la care nu se observă reacţii adverse (NOAEL) le depășesc pe cele la om cu un coeficient de 2-7,2.Nu au fost observate efecte toxice semnificative asupra tractului gastro-intestinal, ficatului sau sistemului hematopoetic la animale.

Studiile in vitro şi in vivo nu au evidenţiat efecte mutagenice sau clastogenice. Studiile pentru evaluarea potențialului tumorigen la şobolani și șoareci nu au arătat o creştere a incidenţei tumorilor legată de mesalazină.

Se consideră că mesalazina nu prezintă riscuri pentru mediul înconjurător la dozele prescrise pentru utilizare la pacienți.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Povidonă

Macrogol 6000

Stearat de magneziu

Talc

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 4 blistere din Al/Al a câte 7 supozitoare.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Ferring GmbH

Wittland 11, D-24109 Kiel

Germania

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

8670/2016/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Februarie 2016

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Septembrie 2026

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.