ZENCOPAN 20 mg

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Zencopan 20 mg comprimate gastrorezistente

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat gastrorezistent conţine pantoprazol 20 mg (echivalent cu pantoprazol sodic sesquihidrat 22,575 mg).

Excipienţi cu efect cunoscut: fiecare comprimat gastrorezistent conţine maltitol 38,425 mg şi lecitină din soia 0,345 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat gastrorezistent (comprimat)

Comprimate ovale de culoare galbenă cu dimensiuni de 8,2 x 4,4 mm.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste

Boala de reflux gastroesofagian simptomatică.

Tratament de întreţinere de lungă durată şi prevenţia recidivei pentru esofagita de reflux.

Adulţi

Prevenţia ulcerelor gastro-duodenale induse de medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) la pacienţi cu factori de risc, care necesită tratament continuu cu AINS (vezi pct. 4.4).

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste

Boală de reflux gastroesofagian simptomatică

Doza orală recomandată este un comprimat gastrorezistent Zencopan 20 mg pe zi. Ameliorarea simptomelor se obţine, în general, în decurs de 2-4 săptămâni. Dacă această perioadă nu este suficientă, ameliorarea simptomelor se va obţine, în mod normal, în următoarele 4 săptămâni. Când ameliorarea simptomatică a fost obţinută, reapariţia simptomelor poate fi controlată utilizând regimul „la nevoie” cu 20 mg o dată pe zi, administrând un comprimat atunci când este necesar. În cazul în care controlul satisfăcător al simptomelor nu poate fi menţinut utilizând tratamentul „la nevoie”, poate fi luată în considerare trecerea la tratamentul continuu.

Tratament de întreţinere de lungă durată şi prevenţia recidivei pentru esofagita de reflux Pentru tratamentul de lungă durată, se recomandă o doză de întreţinere de un comprimat gastrorezistent Zencopan 20 mg pe zi, putând creşte doza la 40 mg pantoprazol pe zi în caz de recidivă. Pentru această situaţie, este disponibil Zencopan 40 mg. După vindecarea recidivei, doza poate fi redusă din nou la 20 mg pantoprazol.

Adulţi

Prevenţia ulcerelor gastroduodenale induse de medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) la pacienţi cu factori de risc, care necesită tratament continuu cu AINS

Doza orală recomandată este 1 comprimat gastrorezistent Zencopan 20 mg pe zi.

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

La pacienţi cu insuficienţă hepatică severă, nu trebuie depăşită doza de 20 mg pantoprazol pe zi (vezi pct. 4.4).

Pacienţi cu insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct 5.2).

Copii și adolescenţi

Zencopan 20 mg nu este recomandat pentru utilizare la copiii cu vârsta sub 12 ani din cauza datelor limitate privind siguranţa și eficacitatea la aceasta grupă de vârstă (vezi pct. 5.2).

Mod de administrare

Administrare orală.

Comprimatele nu trebuie mestecate sau zdrobite şi trebuie înghiţite întregi cu o cantitate suficientă de apă, cu o oră înainte de masă.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă, benzimidazoli substituiţi, arahide, soia sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, valorile plasmatice ale enzimelor hepatice trebuie monitorizate periodic în timpul tratamentului cu pantoprazol, în special în cazul utilizării de lungă durată. În cazul în care valorile plasmatice ale enzimelor hepatice cresc, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.2).

Administrarea concomitentă cu AINS

Utilizarea de pantoprazol 20 mg ca tratament de prevenţie a ulcerelor gastroduodenale induse de medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene neselective (AINS) trebuie limitată la pacienţii care necesită tratament continuu cu AINS şi prezintă risc crescut de apariţie a complicaţiilor gastrointestinale. Riscul crescut trebuie evaluat în funcţie de factorii de risc individuali, de exemplu vârsta înaintată (> 65 de ani), antecedente de ulcer gastric sau duodenal sau hemoragie digestivă superioară.

Malignităţi gastrice

Răspunsul simptomatic la pantoprazol poate masca simptomele malignităţilor gastrice și poate întârzia diagnosticul acestora. În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu scădere ponderală semnificativă neintenţionată, vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) sau în cazul în care se suspicionează sau este diagnosticat un ulcer gastric, trebuie exclusă prezenţa malignităţii.

Dacă, simptomele persistă în pofida tratamentului adecvat, trebuie avută în vedere efectuarea de investigaţii suplimentare.

Administrarea concomitentă cu inhibitori de protează HIV

Nu este recomandată administrarea concomitentă de pantoprazol cu inhibitori de protează HIV a căror absorbție depinde de pH-ul acid intragastric, cum este atazanavir, din cauza reducerii semnificative a biodisponibilității acestora (vezi pct. 4.5).

Influenţarea absorbţiei vitaminei B₁₂

Similar tuturor blocantelor secreţiei acide, pantoprazolul poate să reducă absorbţia vitaminei B₁₂ (ciancobalamina) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii cu depozite scăzute de vitamina B₁₂ sau cu factori de risc pentru o absorbţie scăzută de vitamina B₁₂ în cazul tratamentului de lungă durată sau în cazul în care sunt observate simptome clinice corespunzătoare.

Tratament de lungă durată

În cazul tratamentului de lungă durată, în special în cazul tratamentelor a căror durată depăşeşte 1 an, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic.

Infecţii bacteriene gastro-intestinale

Tratamentul cu pantoprazol 20 mg poate să determine o creştere uşoară a riscului de infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii precum Salmonella și Campylobacter sau C. Difficile.

Hipomagneziemie

Hipomagneziemia severă a fost raportată rar la pacienţii trataţi cu inhibitori de pompă de protoni (IPP), cum este pantoprazolul, timp de cel puţin trei luni şi, în cele mai multe cazuri, timp de un an. Pot să apară manifestări grave de hipomagneziemie, cum sunt fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară, dar acestea pot debuta insidios şi să fie trecute cu vederea. Hipomagneziemia poate duce la hipocalcemie şi/sau hipokalemie (vezi pct. 4.8). La cei mai mulţi dintre pacienţii afectaţi, hipomagneziemia (şi hipomagneziemia asociată cu hipocalcemie şi/sau hipokalemie) s-a ameliorat după suplimentarea de magneziu şi întreruperea tratamentului cu IPP.

Pentru pacienţii la care este de aşteptat un tratament prelungit sau care iau IPP împreună cu digoxină sau medicamente care pot determina hipomagneziemie (de exemplu, diuretice), profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să ia în considerare măsurarea concentraţiei de magneziu în sânge înainte de începerea tratamentului cu IPP şi periodic în timpul tratamentului.

Fracturi osoase

Inhibitorii pompei de protoni, mai ales dacă se utilizează în doze mari şi pe perioade lungi (>1 an), pot creşte modest riscul de fractură la nivelul şoldului, încheieturii mâinii sau coloanei vertebrale, mai ales la vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi. Studiile observaţionale sugerează că inhibitorii pompei de protoni pot creşte riscul global de fracturi cu 10-40%. O parte din această creştere poate fi cauzată de alţi factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie să primească îngrijiri în conformitate cu ghidurile clinice actuale şi trebuie să aibă un aport adecvat de vitamina D şi calciu.

Reacții adverse cutanate severe (RACS)

Cu frecvenţă necunoscută, în asociere cu tratamentul cu pantoprazol, au fost raportate reacții adverse cutanate severe (RACS), inclusiv eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson (SJS), necroliză epidermică toxică (NET) și reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (RMESS) care pot pune viața în pericol sau pot fi letale (vezi pct. 4.8).

Pacienții trebuie informați asupra semnelor și simptomelor acestor reacţii și monitorizați îndeaproape pentru reacții cutanate.

Dacă apar semne și simptome care sugerează aceste reacții, pantoprazolul trebuie întrerupt imediat și trebuie luat în considerare un tratament alternativ.

Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)

Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai ales în zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domeniul sănătății trebuie să ia în considerare oprirea administrării Zencopan 20 mg. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă de protoni poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni.

Interferențe cu testele de laborator

Creșterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu Zencopan 20 mg trebuie oprit temporar, pentru cel puțin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1). Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu revin la valorile din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea tratamentului cu inhibitor de pompă de protoni.

Excipienţi cu efect cunoscut: lecitină de soia, maltitol și sodiu

Acest medicament conţine lecitină din soia. Dacă pacientul este alergic la arahide sau soia, acest medicament nu trebuie utilizat (vezi pct. 4.3).

Acest medicament conţine maltitol.

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleraţă la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, deci practic ’’nu conţine sodiu”.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Medicamente cu farmacocinetica absorbţiei dependentă de pH

Ca urmare a inhibării accentuate şi de lungă durată a secreţiei acide gastrice, pantoprazolul poate interfera cu absorbţia medicamentelor pentru care pH-ul gastric este un factor determinant important pentru biodisponibilitate în urma administrării pe cale orală, de exemplu unele antifungice de tip azoli cum sunt ketoconazolul, itraconazolul, posaconazolul şi alte medicamente cum este erlotinibul.

Inhibitori de protează HIV

Nu este recomandată administrarea concomitentă de pantoprazol cu inhibitori de protează HIV a căror absorbție depinde de pH-ul acid intragastric, cum este atazanavir, din cauza reducerii semnificative a biodisponibilității acestora (vezi pct. 4.4).

Dacă administrarea concomitentă a inhibitorilor de protează HIV cu un inhibitor de pompă de protoni se consideră a fi inevitabilă, se recomandă monitorizare clinică atentă (de exemplu încărcătura virală). Nu trebuie depășită o doză de 20 mg de pantoprazol pe zi. Poate fi necesară modificarea dozei inhibitorului de protează HIV.

Anticoagulante cumarinice (fenprocumonă sau warfarină)

Administrarea concomitentă de pantoprazol cu warfarină sau fenprocumonă nu a afectat farmacocinetica warfarinei, fenprocumonei sau valorile INR. Cu toate acestea, s-au raportat creșteri ale valorii INR și ale timpului de protrombină la pacienţii care au primit concomitent IPP și warfarină sau fenprocumonă. Creșterea valorilor INR și ale timpului de protrombină pot să ducă la sângerări anormale și chiar la deces. Pacienţii trataţi cu pantoprazol și warfarină sau fenprocumonă pot necesita monitorizare pentru creșterea valorilor INR și a timpului de protrombină.

Metotrexat

În timpul utilizării concomitente de doze mari de metotrexat (de exemplu 300 mg) şi inhibitori de pompă de protoni, la unii pacienţi s-au raportat creşteri ale concentraţiei plasmatice a metotrexatului. De aceea, în situaţiile în care se folosesc doze mari de metotrexat, de exemplu pentru tratamentul cancerelor sau al psoriazisului, trebuie luată în considerare întreruperea temporară a administrării de pantoprazol.

Alte studii de interacţiune

Pantoprazolul este metabolizat în proporţie mare la nivel hepatic prin intermediul izoenzimelor citocromului P450. Calea metabolică principală este reprezentată de demetilarea pe calea CYP2C19, iar alte căi metabolice includ oxidarea pe calea CYP3A4.

Studiile de interacţiune cu medicamente care sunt, de asemenea, metabolizate pe aceste căi metabolice, cum sunt carbamazepina, diazepamul, glibenclamida, nifedipina şi un contraceptiv oral care conţine levonorgestrel şi etinilestradiol nu au evidenţiat interacţiuni semnificative clinic. Nu poate fi exclusă interacţiunea pantoprazolului cu alte medicamente sau substanţe care sunt metabolizate utilizând același sistem enzimatic.

Rezultatele provenite dintr-o serie de studii de interacţiune au demonstrat că pantoprazolul nu influenţează metabolizarea substanţelor active metabolizate pe calea izoenzimelor CYP1A2 (cum sunt cafeina, teofilina), CYP2C9 (cum sunt piroxicamul, diclofenacul, naproxenul), CYP2D6 (cum este metoprololul), CYP2E1 (cum este alcoolul etilic) şi nu influenţează absorbţia digoxinei legată de glicoproteina-P.

Nu au existat interacţiuni în cazul administrării concomitente cu antiacide.

Au fost efectuate, de asemenea, studii de interacţiune administrând concomitent pantoprazol cu anumite antibiotice (claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Nu au fost observate interacţiuni relevante clinic.

Medicamente care inhibă sau induc CYP2C19

Inhibitorii CYP2C19 cum este fluvoxamina pot să crească expunerea sistemică la pantoprazol. Trebuie luată în considerare scăderea dozei la pacienţii trataţi pe termen lung cu doze mari de pantoprazol, sau la cei cu insuficienţă hepatică. Inductorii enzimatici care afectează CYP2C19 și CYP3A4 cum sunt rifampicina și sunătoarea (Hypericum perforatum) pot scădea concentraţiile plasmatice ale IPP care sunt metabolizate pe calea acestor sisteme enzimatice.

Interacțiuni medicament-teste de laborator

Au existat raportări de rezultate fals pozitive la unele teste din urină pentru depistarea tetrahidrocannabinol (THC) la pacienții cărora li s-a administrat pantoprazol. Trebuie luată în considerare o metodă alternativă de confirmare pentru a verifica rezultatele pozitive.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

O cantitate moderată de date la femei gravide (între 300-1000 de rezultate ale sarcinilor) nu indică toxicitate malformativă sau feto/neonatală legată de pantoprazol. Studiile la animale au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauţie, este de preferat evitarea utilizării pantoprazolului în timpul sarcinii.

Alăptarea

Studiile la animale au demonstrat excreţia pantoprazolului în laptele matern. Sunt disponibile informaţii insuficiente cu privire la excreţia pantoprazolului în laptele uman, dar excreţia în laptele uman a fost raportată. Nu poate fi exclus riscul pentru nou-născut/sugar. Prin urmare, trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/nu începe tratamentul cu Zencopan 20 mg, având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficul tratamentului cu Zencopan 20 mg pentru femeie.

Fertilitatea

In studiile la animale nu au fost dovezi de afectare a fertilităţii în urma administrării de pantoprazol (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Pantoprazolul nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra abilităţii de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Pot să apară reacţii adverse precum ameţeli şi tulburări vizuale (vezi pct. 4.8). Dacă apar astfel de simptome, pacienţii un trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Aproximativ 5% dintre pacienţi pot prezenta reacţii adverse la medicament (RAM).

În tabelul de mai jos sunt enumerate reacţiile adverse raportate pentru pantoprazol, clasificate utilizând următoarele frecvenţe: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Pentru toate reacţiile adverse raportate din experienţa după punerea pe piaţă a medicamentului, nu este posibilă atribuirea niciunei frecvenţe reacţiilor adverse şi, ca urmare, acestea sunt menţionate ca având „frecvenţă necunoscută”.

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 1. Reacţii adverse la pantoprazol raportate în cadrul studiilor clinice şi al experienţei după punerea pe piaţă a medicamentului

¹Hipocalcemia şi/sau hipokalemia pot fi legate de apariţia hipomagneziemiei (vezi pct. 4.4) ²Spasme musculare consecutive tulburărilor electrolitice

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Nu se cunosc simptome ale supradozajului la om.

Expuneri sistemice la doze de până la 240 mg administrate intravenos în decurs de 2 minute au fost bine tolerate.

Deoarece pantoprazolul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, nu este uşor dializabil. În caz de supradozaj cu semne clinice de intoxicaţie, nu se pot face recomandări terapeutice specifice în afară de tratamentul simptomatic şi de susţinere.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC02.

Mecanism de acţiune

Pantoprazolul este un benzimidazol substituit care inhibă secreţia acidului clorhidric la nivel gastric prin blocarea specifică a pompelor de protoni de la nivelul celulelor parietale.

Pantoprazolul este convertit la forma sa activă, în mediul acid al celulelor parietale, unde inhibă enzima H+/K+ ATP-ază, adică faza finală de producere a acidului clorhidric în stomac.

Inhibarea este dependentă de doză şi afectează atât secreţia acidă bazală, cât şi secreţia acidă provocată. La majoritatea pacienţilor, simptomele dispar în decurs de 2 săptămâni. Similar altor inhibitori ai pompei de protoni şi inhibitori ai receptorilor H₂, tratamentul cu pantoprazol reduce aciditatea la nivelul stomacului şi creşte astfel gastrinemia proporţional cu reducerea acidităţii. Creşterea gastrinemiei este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de enzimă distal faţă de receptorul celular, poate inhiba secreţia de acid clorhidric independent de stimularea cu alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este acelaşi, indiferent dacă medicamentul este administrat oral sau intravenos.

Efecte farmacodinamice

Valorile gastrinemiei în condiţii de repaus alimentar cresc la administrarea pantoprazolului. În cazul utilizării de scurtă durată nu depăşesc, în majoritatea cazurilor, limita superioară a valorilor normale. În timpul tratamentului de lungă durată, valorile gastrinemiei se dublează în majoritatea cazurilor. Cu toate acestea, numai în cazuri izolate se produce o creştere excesivă. Ca urmare, în timpul tratamentului de lungă durată se observă o creştere uşoară până la moderată a numărului de celule endocrine specifice (ECL) din stomac (hiperplazie simplă până la adenomatoidă). Cu toate acestea, conform studiilor efectuate până în prezent, formarea leziunilor preneoplazice (hiperplazie atipică) sau a tumorilor carcinoide gastrice observate în experimentele la animale (vezi pct. 5.3) nu au fost observate la om.

Având în vedere rezultatele studiilor la animale, nu poate fi exclusă complet influenţa tratamentului de lungă durată cu pantoprazol, de peste un an, asupra parametrilor endocrini tiroidieni.

Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei crește, ca reacție la secreția scăzută de acid. Valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA cresc și ca urmare a acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentraţiilor plasmatice ale CgA poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine.

Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de referință.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Pantoprazolul se absoarbe rapid, iar concentraţia plasmatică maximă este atinsă chiar şi după administrarea orală a unei doze unice de 20 mg. Concentraţiile plasmatice maxime de aproximativ 1-1,5 micrograme/ml se ating în medie la 2,0-2,5 ore după administrare şi aceste valori rămân constante după administrări repetate. Parametrii farmacocinetici nu variază după administrarea unei doze unice sau după administrări repetate. În intervalul de doze de 10 până la 80 mg, farmacocinetica pantoprazolului este liniară atât după administrare orală, cât şi după administrare intravenoasă. Biodisponibilitatea absolută a comprimatului a fost de aproximativ 77%. Consumul concomitent de alimente nu a influenţat ASC, concentraţia plasmatică maximă şi, astfel, biodisponibilitatea. Consumul de alimente întârzie numai absorbţia.

Distribuţie

Legarea de proteinele plasmatice a pantoprazolului este de aproximativ 98%. Volumul de distribuţie este aproximativ 0,15 l/kg.

Metabolizare

Substanţa activă este metabolizată aproape exclusiv la nivel hepatic. Calea metabolică principală este demetilarea prin intermediul izoenzimei CYP2C19, urmată de sulfoconjugare; o altă cale metabolică include oxidarea pe calea izoenzimei CYP3A4.

Eliminare

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ o oră, iar clearance-ul este aproximativ 0,1 l/kg şi oră. Au fost câteva cazuri de subiecţi la care eliminarea a fost întârziată. Având în vedere legarea specifică a pantoprazolului de pompele de protoni de la nivelul celulelor parietale, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu se corelează cu durata de acţiune mult mai lungă (inhibarea secreţiei acide).

Excreţia renală reprezintă principala cale de eliminare (aproximativ 80%) a metaboliţilor pantoprazolului, restul eliminându-se prin materiile fecale. Principalul metabolit plasmatic, cât şi urinar este demetil-pantoprazolul, care este conjugat cu sulfat. Timpul de înjumătăţire plasmatică a metabolitului principal (aproximativ 1,5 ore) nu este mult mai lung comparativ cu cel al pantoprazolului.

Grupe speciale de pacienţi

Metabolizatori cu activitate enzimatică lentă

La aproximativ 3% din populaţia europeană lipseşte o izoenzimă funcţională CYP2C19 şi sunt numiţi metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La aceste persoane, metabolizarea pantoprazolului este catalizată probabil, în principal, de izoenzima CYP3A4. După administrarea unei doze unice de 40 mg pantoprazol, valoarea medie a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a fost de aproximativ 6 ori mai mare la metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă decât la subiecţii la care izoenzima CYP2C19 este funcţională (metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă). Valorile medii ale concentraţiilor plasmatice maxime au crescut cu aproximativ 60%. Aceste observaţii nu influenţează dozele de pantoprazol.

Insuficienţă renală

Nu se recomandă reducerea dozei atunci când pantoprazolul este administrat la pacienţii cu insuficienţă renală (incluzând pacienţi care efectuează şedinţe de dializă). Ca şi în cazul subiecţilor sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al pantoprazolului este scurt. Numai cantităţi foarte mici de pantoprazol sunt dializate. Deşi principalul metabolit are un timp de înjumătăţire plasmatică uşor prelungit (2-3 ore), eliminarea este totuşi rapidă şi, astfel, nu se produce acumulare.

Insuficienţă hepatică

Deşi la pacienţii cu ciroză hepatică (Clasele A şi B conform clasificării Child-Pugh) valorile timpului de înjumătăţire plasmatică au crescut până la 3-6 ore, iar valorile ASC au crescut de 3-5 ori, concentraţia plasmatică maximă a crescut numai uşor, de 1,3 ori faţă de subiecţii sănătoşi.

Vârstnici

O uşoară creştere a ASC şi C_max la voluntarii vârstnici comparativ cu cei mai tineri, nu prezintă, de asemenea, importanţă clinică.

Copii şi adolescenţi

După administrarea pe cale orală a unei doze unice de 20 sau 40 mg pantoprazol la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 şi 16 ani, valorile ASC şi C_max au fost cuprinse în intervalul valorilor observate la adulţi.

După administrarea intravenoasă de doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg pantoprazol la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 16 ani, nu s-a observat o legătură semnificativă între clearance-ul pantoprazolului şi vârstă sau greutate. Valorile ASC şi volumului de distribuţie au corespuns celor observate la adulţi.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.

În studiile de carcinogenitate cu durata de doi ani la şobolan, s-au observat neoplasme neuroendocrine. În plus, s-au evidenţiat papiloame cu celule scuamoase la nivelul porţiunii care continuă esofagul, lipsită de glande, a stomacului şobolanilor. Mecanismul care determină formarea de tumori carcinoide gastrice după administrarea benzimidazolilor substituiţi a fost atent investigat şi a dus la concluzia că este o reacţie secundară la creşterea masivă a gastrinemiei care apare la şobolan în timpul tratamentului de lungă durată cu doze mari. În studiile la rozătoare cu durata de 2 ani, s-a observat o creştere a numărului de tumori hepatice la şobolan şi femele de şoarece, observaţie care s-a interpretat ca fiind cauzată de rata de metabolizare crescută a pantoprazolului la nivelul ficatului.

La un grup de şobolani cărora li s-a administrat cea mai mare doză (200 mg/kg), s-a observat o creştere uşoară a modificărilor neoplazice la nivelul tiroidei. Apariţia acestor neoplasme este asociată cu modificările induse de pantoprazol asupra degradării tiroxinei în ficatul şobolanilor. Având în vedere că doza terapeutică la om este mică, nu se anticipează efecte nocive asupra tiroidei la om.

În cadrul unui studiu peri-postnatal asupra funcției de reproducere, efectuat la șobolani, conceput în scopul evaluării dezvoltării osoase, au fost observate semne de toxicitate la pui (mortalitate, greutate corporală medie mai redusă, creștere medie mai redusă a greutății corporale și creștere osoasă redusă) la expuneri (Cmax) de aproximativ 2 ori mai mari decât expunerea clinică la om. Până la finalul fazei de recuperare, parametrii osoși au fost similari în toate grupurile, iar greutățile corporale au prezentat de asemenea o tendință de reversibilitate după o perioadă de recuperare fără administrarea medicamentului. Mortalitatea crescută a fost raportată numai la puii de șobolan înainte de înțărcare (vârsta până la 21 zile), ceea ce se estimează că ar corespunde vârstei de până la 2 ani la sugari. Relevanța acestei constatări pentru copii și adolescenți nu este clară. Un studiu peri-postnatal anterior efectuat la șobolani, cu doze ușor mai scăzute, nu a relevat efecte adverse la doze de 3 mg/kg comparativ cu o doză redusă de 5 mg/kg în acest studiu.

Studiile nu au evidenţiat afectarea fertilităţii sau efecte teratogene.

Traversarea placentei a fost studiată la şobolan şi s-a observat că aceasta creşte odată cu vârsta gestaţională. Ca urmare, concentraţia de pantoprazol la fetus este crescută cu puţin timp înainte de naştere.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu

Maltitol (E 965)

Crospovidonă

Carmeloză sodică

Carbonat de sodiu anhidru (E 500)

Stearat de calciu

Film

Alcool polivinilic

Talc (E553b)

Dioxid de titan (E171)

Macrogol 3350

Lecitină din soia (E 322)

Oxid galben de fer (E 172)

Carbonat de sodiu anhidru (E 500)

Copolimer acid metacrilic-acrilat de etil (dispersie 30%, 1:1)

Trietilcitrat (E 1505)

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Blistere din OPA/Al/PVC-Al

Blistere din PVC/PE/PVDC-Al

Mărimi de ambalaj

14, 28, 56, 84 şi 98 comprimate gastrorezistente.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Zentiva, k.s.

U kabelovny 130, Dolní Měcholupy, 102 37, Praga 10

Republica Cehă

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

9383/2016/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Martie 2011

Reînnoire Autorizație - Octombrie 2016

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Februarie 2026