INDAPAMID STADA 1,5mg

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Indapamid Stada 1,5 mg, comprimate filmate cu eliberare prelungită

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat cu eliberare prelungită conţine indapamidă 1,5 mg.

Excipienți cu efect cunoscut:

Fiecare comprimat filmat cu eliberare prelungită conține lactoză monohidrat 144,22 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat cu eliberare prelungită.

Comprimate filmate albe până la aproape albe, rotunde, biconvexe.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Indapamid Stada este indicat în hipertensiunea arterială esenţială la adulţi.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Doza uzuală este de un comprimat la 24 de ore, de preferinţă dimineaţa

La doze mai mari efectul antihipertensiv al indapamidei nu este crescut, dar efectul saluretic creşte. .

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici (vezi pct. 4.4)

La pacienţii vârstnici, valorile creatininemiei trebuie ajustate în funcţie de vârstă, greutate şi sex. Pacienţii vârstnici pot fi trataţi cu Indapamid Stada când funcţia renală este normală sau doar uşor modificată.

Insuficienţă renală (vezi pct. 4.3 şi 4.4):

În caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min), tratamentul este contraindicat.

Tiazida şi diureticele înrudite sunt pe deplin eficace, numai când funcţia renală este normală sau doar uşor afectată.

Insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.4)

În insuficienţa hepatică severă tratamentul este contraindicat.

Mod de administrare

Administrare orală.

Comprimatul trebuie înghiţit cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu, un pahar cu apă). Comprimatul nu trebuie mestecat.

4.3 Contraindicaţii

• Hipersensibilitate la substanța activă, la alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienţi enumerați la pct.6.1.
• Insuficienţă renală severă.
• Encefalopatie hepatică sau insuficienţă hepatică severă.
• Hipokaliemie.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Atenţionări speciale

În caz de insuficienţă hepatică, diureticele tiazidice pot determina encefalopatie hepatică, în special în caz de dezechilibru electrolitic. Dacă aceasta apare, administrarea diureticului trebuie întreruptă imediat.

Fotosensibilitate

Au fost raportate cazuri de reacţii de fotosensibilizare la administrarea tiazidelor sau diureticelor înrudite (vezi pct. 4.8). Dacă apar reacţii de fotosensibilizare în timpul tratamentului, se recomandă întreruperea tratamentului. Dacă se consideră necesară reluare tratamentului cu diureticul, se recomandă protejarea zonelor expuse la radiaţia solară sau la raze UVA artificiale.

Efuziune coroidiană, miopie acută și glaucom secundar acut cu unghi închis

Sulfonamidele sau derivatele de sulfonamidă pot provoca o reacție idiosincratică ce duce la efuziune coroidiană cu defect de câmp vizual, miopie tranzitorie și glaucom acut cu unghi închis. Simptomele includ debutul acut al unei scăderi a acuităţii vizuale sau durere oculară şi, în mod tipic, au apărut într-un interval de câteva ore până la câteva săptămâni de la iniţierea tratamentului. Glaucomul acut cu unghi închis, netratat, poate duce la cecitate. Tratamentul principal constă în oprirea administrării hidroclorotiazidei cât mai repede posibil. Poate fi avut în vedere tratament medical sau chirurgical prompt dacă presiunea intraoculară rămâne necontrolată. Factorii de risc pentru dezvoltarea glaucomului acut cu unghi închis pot include antecedente de alergie la sulfonamidă sau penicilină.

Excipienți:

Indapamid Stada 1,5 mg, comprimate filmate cu eliberare prelungită conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază totală sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Precauţii speciale pentru utilizare

Echilibrul hidro-electrolitic:

• Natremia:

Aceasta trebuie măsurată înaintea începerii tratamentului şi apoi la intervale regulate. Scăderea natremiei poate fi iniţial asimptomatică, prin urmare monitorizarea regulată este esenţială, fiind necesară chiar mai frecvent la pacienţii vârstnici sau cirotici (vezi pct. 4.8 şi 4.9). Orice tratament diuretic poate determina hiponatremie, uneori cu consecinţe foarte grave. Hiponatremia cu hipovolemie poate fi responsabilă de deshidratare și hipotensiune arterială ortostatică. Pierderea concomitentă de ioni de clor poate duce la alcaloză metabolică secundară compensatorie: incidența și gradul acestui efect sunt ușoare.

• Kaliemia:

Riscul major al utilizării tiazidelor şi al diureticelor înrudite este depleţia de potasiu însoţită de hipokaliemie. Riscul debutului hipokaliemiei (< 3,4 mmol/l) trebuie prevenit la anumite populaţii cu risc mare, cum sunt vârstnicii, pacienţii malnutriţi şi/sau trataţi cu mai multe medicamente, pacienţii cirotici cu edeme şi ascită, pacienţii cu afecţiuni ale arterelor coronariene şi insuficienţă cardiacă. În aceste situaţii, hipokaliemia măreşte toxicitatea cardiacă a medicamentelor digitalice şi riscul de aritmie.

Persoanele cu interval QT prelungit prezintă, de asemenea, risc de apariţie a aritmiilor, indiferent dacă originea acestuia este congenitală sau iatrogenă. Hipokaliemia, ca şi bradicardia, sunt factori predispozanţi pentru aritmii severe, în special de tipul torsadei vârfurilor potenţial letală. În toate situaţiile de mai sus este necesară o monitorizare mai frecventă a kaliemiei. Prima măsurare a kaliemiei trebuie făcută în prima săptămână după începerea tratamentului.

Detectarea hipokaliemiei impune corectarea acesteia. Hipokaliemia identificată în asociere cu hipomagneziemie poate fi refractară la tratament, cu excepția cazului în care concentrația plasmatică de magneziu este corectată.

• Calcemia:

Tiazidele şi diureticele înrudite pot diminua excreţia urinară a calciului şi pot determina o creştere uşoară şi tranzitorie a calcemiei. Crizele de hipercalcemie pot fi provocate de un hiperparatiroidism anterior nedepistat.

Tratamentul trebuie întrerupt înaintea investigării funcţiei paratiroidiene.

• Magneziemie

S-a demonstrat că tiazidele și diureticele înrudite cu acestea, inclusiv indapamida, cresc excreția urinară de magneziu, ceea ce poate duce la hipomagneziemie (vezi pct. 4.5 și 4.8)

Glicemia:

Monitorizarea glicemiei este importantă la pacienţii cu diabet zaharat, în special în prezenţa hipokaliemiei.

Acidul uric:

Predispoziţia la atacuri de gută poate creşte la pacienţii cu hiperuricemie.

Funcţia renală şi diureticele:

Tiazidele şi diureticele înrudite au eficacitate maximă numai dacă funcţia renală este normală sau doar uşor afectată (concentraţia plasmatică a creatininei sub 25 mg/l, adică 220 µmol/l la adulţi). La vârstnici, creatininemia trebuie ajustată în funcţie de vârstă, greutate şi sex.

Hipovolemia, secundară pierderii de apă şi sodiu indusă de diuretic la începutul tratamentului determină o reducere a filtrării glomerulare. Aceasta poate duce la o creştere a concentraţiei de uree în sânge şi a creatininemiei. Această insuficienţă renală tranzitorie nu are consecinţe la persoanele cu o funcţie renală normală, dar poate agrava insuficienţa renală pre-existentă.

Sportivi:

Sportivii trebuie atenţionaţi, că acest medicament conţine o substanţă activă care poate pozitiva testele anti-doping.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Asocieri nerecomandate

Litiu:

Creştere a concentraţiei plasmatice de litiu cu simptome de supradozaj, ca în cazul unui regim alimentar fără sodiu (scădere a eliminării urinare a litiului). Cu toate acestea, dacă utilizarea diureticelor este necesară, se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiei plasmatice a litiului şi ajustarea dozei.

Diuretice:

Administrarea concomitentă de indapamidă cu diuretice care pot determina hipokaliemie (bumetanid, furosemid, piretanida, tiazide și xipamidă) nu este recomandată.

Asocieri care necesită precauţii la utilizare

Medicamente care pot determina torsada vârfurilor:

• antiaritmice din clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă),
• antiaritmice din clasa III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă)
• anumite antipsihotice: fenotiazine (clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină, tioridazină, trifluoperazină), benzamide (amisulpridă, sulpiridă, sultopridă, tiapridă), butirofenone (droperidol, haloperidol)
• altele: bepridil, cisapridă, difemanil, ertromicină IV, halofantrină, mizolastină, pentamidină, sparfloxacină, moxifloxacină, vincamină IV.

Risc crescut de aritmie ventriculară, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia este un factor de risc).

Se monitorizează şi se corectează hipokaliemia, dacă este necesar, înaintea de a indroduce aceste asocieri. Se recomandă monitorizare clinică, a electroliţilor plasmatici şi ECG.

În prezenţa hipokaliemiei, trebuie utilizate medicamente care nu produc torsada vârfurilor.

Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS), inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2, doze mari de acid salicilic ( 3 g pe zi):

Posibilă reducere a efectului antihipertensiv al indapamidei.

Risc de insuficienţă renală acută la pacienţii deshidrataţi (scăderea filtrării glomerulare). Trebuie hidratat pacientul; se monitorizează funcţia renală la începutul tratamentului.

Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA)

Risc de hipotensiune arterială bruscă şi/sau insuficienţă renală acută, atunci când tratamentul cu inhibitori ai ECA este iniţiat în prezenţa unei depleţii de sodiu preexistente (în special la pacienţii cu stenoză a arterei renale).

În cazul hipertensiunii arteriale, atunci când tratamentul anterior cu diuretice a determinat depleţie de sodiu, este necesar:

• fie să se oprească administrarea diureticului cu 3 zile înaintea începerii tratamentului cu inhibitori ai E.C.A şi să se reintroducă un diuretic hipokaliemiant dacă este necesar
• fie să se administreze doze iniţiale mici de inhibitori ai ECA şi să se crească treptat doza.

În insuficienţa cardiacă congestivă se începe tratamentul cu o doză foarte mică de inhibitori ai ECA, eventual după o reducere a dozei diureticului hipokaliemiant asociat.

În toate cazurile, se monitorizează funcţia renală (creatininemia) în timpul primelor săptămâni de tratament cu inhibitori ai ECA.

Alte medicamente care determină hipokaliemie: amfotericină B (i.v.), glucocorticoizi şi mineralocorticoizi (administrare sistemică), tetracosactidă, laxative stimulante:

Risc crescut de hipokaliemie (efect aditiv).

Se monitorizează kaliemia şi se corectează dacă este necesar. Aceasta trebuie avută în vedere mai ales în cazul tratamentului concomitent cu medicamente digitalice. Se vor utiliza laxative non-stimulante.

Baclofen:

Efect antihipertensiv crescut. Pacientul trebuie hidratat; se monitorizează funcţia renală la începutul tratamentului.

Medicamente digitalice:

Hipokaliemia și/sau hipomagneziemia favorizează reacţiile adverse ale digitalicelor.

Se recomandă monitorizarea potasemiei, a magneziemiei, a ECG şi, dacă este necesar, ajustarea tratamentului

Asocieri care trebuie luate în considerare

Diuretice care economisesc potasiul (amilorid, spironolactonă, triamteren):

Deşi combinaţiile raţionale sunt utile la anumiţi pacienţi, poate apărea totuşi hipokaliemie sau hiperkaliemie (în special la pacienţii cu insuficienţă renală sau diabet zaharat). Kaliemia şi ECG trebuie monitorizate şi, dacă este necesar, tratamentul trebuie reevaluat.

Metformină:

Risc crescut de acidoză lactică provocată de metformină, datorită unei posibile insuficienţe renale asociată cu utilizarea diureticelor şi în special cu a diureticelor de ansă. Nu se va utiliza metformină când creatininemia depăşeşte 15 mg/l (135 µmol/l) la bărbaţi şi 12 mg/l (110 µmol/l) la femei.

Substanţe de contrast iodate:

În cazul deshidratării determinate de diuretice, creşte riscul de insuficienţă renală acută, în special când sunt utilizate doze mari de substanţă de contrast iodată.

Înaintea administrării substanţei de contrast iodate, se recomandă rehidratarea pacientului.

Antidepresive asemănătoare imipraminei, neuroleptice:

Efect antihipertensiv şi risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică (efect aditiv).

Calciu (săruri):

Risc de hipercalcemie rezultat din scăderea eliminării urinare a calciului.

Ciclosporină, tacrolimus:

Risc de creştere a creatininemiei fără altă modificare a concentraţiei plasmatice de ciclosporină, chiar şi în absenţa depleţiei hidrice/sodice.

Corticosteroizi, tetracosactidă (administrare sistemică):

Efect antihipertensiv diminuat (retenţie de apă/sodiu determinată de corticosteroizi).

4.6 Fertilitatea,sarcina şi alăptarea

Sarcină

Datele provenite din utilizarea indapamidei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate (mai puţin de 300 de rezultate obţinute din sarcini). Expunerea prelungită la diuretice tiazidice în timpul trimestrului al treilea de sarcină poate reduce volumul plasmatic matern și fluxul sanguin uteroplacentar, ceea ce poate determina ischemie feto-placentară şi întârziere a creşterii.

Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Ca măsură de precauție, este de preferat să se evite utilizarea indapamidei în timpul sarcinii.

Alăptare

Există informaţii insuficiente cu privire la excreţia indapamidei/metaboliţilor acesteia în laptele uman.

Poate să apară hipersensibilitate la medicamente derivate din sulfonamide şi hipokaliemie. Nu se poate exclude un risc pentru nou-născuţi/sugari.

Indapamida este strâns înrudită cu diureticele tiazidice care au fost asociate, în cazul administrării în timpul alăptării, cu reducerea sau chiar supresia lactaţiei.

Indapamida nu trebuie utilizată în timpul alăptării.

Fertilitatea

Studiile privind toxicitatea asupra funcției de reproducere nu au evidențiat niciun efect asupra fertilității la femelele și masculii de șobolan (vezi pct. 5.3). Nu se anticipează niciun efect asupra fertilității la om.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Indapamida nu afectează vigilența, ci diferite reacţii legate de scăderea tensiunii arteriale pot apărea în cazuri individuale, în special la începutul tratamentului, sau dacă este asociat cu un alt medicament antihipertensiv.

Ca urmare, capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje poate fi afectată.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranță

Reacțiile adverse raportate cel mai frecvent sunt reacțiile de hipokaliemia, hipersensibilitate, în special dermatologice, la pacienții cu predispoziție la reacții alergice și astmatice și la erupții macropapulare.

Rezumatul reacțiilor adverse în format tabelar

Următoarele reacții adverse au fost observate în timpul tratamentului cu indapamidă și clasificate în funcţie de frecvenţă, după cum urmează: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 până la < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 până la < 1/100), rare (≥ 1/100000 până la < 1/1000) şi foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).

Descrierea reacțiilor adverse selectate

În timpul studiilor de fază II și III care au comparat indapamida 1,5 mg și 2,5 mg, analiza concentrației plasmatice a potasiului a arătat un efect dependent de doză al indapamidei:

• Indapamidă 1,5 mg: Concentraţia plasmatică a potasiului <3,4 mmol/l a fost observată la 10% dintre pacienți și o concentraţie plasmatică a potasiului <3,2 mmol/l a fost observată la 4% dintre pacienți, după 4 până la 6 săptămâni de tratament. După 12 săptămâni de tratament, scăderea medie a concentraţiei plasmatice a potasiului a fost de 0,23 mmol/l.
• Indapamidă 2,5 mg: Concentraţia plasmatică a potasiului <3,4 mmol/l a fost observată la 25% dintre pacienți și o concentraţie plasmatică a potasiului <3,2 mmol/l a fost observată la 10% dintre pacienți, după 4 până la 6 săptămâni de tratament. După 12 săptămâni de tratament, scăderea medie a concentraţiei plasmatice a potasiului a fost de 0,41 mmol/l.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Simptomatologie

S-a constatat că indapamida nu este toxică în doze de până la 40 mg, adică de 27 de ori doza terapeutică recomandată.

Semnele de intoxicaţie acută constau în primul rând în dezechilibrul hidric/electrolitic (hiponatremie, hipokaliemie). Din punct de vedere clinic, acestea pot fi greaţă, vărsături, hipotensiune arterială, crampe, vertij, somnolenţă, confuzie, poliurie sau oligurie până la anurie (prin hipovolemie).

Tratament

Măsurile iniţiale implică eliminarea rapidă a substanţei ingerate prin lavaj gastric şi/sau administrarea de cărbune activat, urmată de reechilibrare hidrică/electrolitică într-un centru specializat.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: diuretice cu efect moderat (exclusiv tiazide), sulfonamide, codul ATC: C03BA11.

Mecanism de acţiune

Indapamida este un derivat de sulfonamidă cu inel indolic, înrudită farmacologic cu diureticele tiazidice şi acţionează prin inhibarea reabsorbţiei sodiului în segmentul de diluţie cortical. Creşte excreţia urinară a sodiului şi clorului şi, într-o măsură mai mică, excreţia potasiului si magneziului, crescând astfel excreţia urinară si exercitându-şi efectul antihipertensiv.

Efecte farmacodinamice

Studiile de fază II şi III, cu indapamidă administrată în monoterapie, au demonstrat un efect antihipertensiv cu durata de 24 de ore. Acesta a fost prezent la doze la care efectul diuretic avea o intensitate mică.

Acţiunea antihipertensivă a indapamidei este legată de o îmbunătăţire a complianţei arteriale şi de o reducere a rezistenţei arteriolare şi periferice totale.

Indapamida reduce hipertrofia ventriculară stângă.

După o anumită doză, tiazidele şi diureticele înrudite, au un efect terapeutic în platou, în timp ce reacţiile adverse continuă să crească. Doza nu trebuie crescută dacă tratamentul este ineficace.

De asemenea, s-a demonstrat că pe termen scurt, mediu şi lung, la pacienţii hipertensivi, indapamida:

• nu interferează cu metabolismul lipidelor: trigliceride, LDL-colesterol şi HDL-colesterol;
• nu interferează cu metabolismul carbohidraţilor, nici chiar în cazul pacienţilor diabetici hipertensivi.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Indapamid Stada 1,5 mg este o formă farmaceutică cu eliberare prelungită bazată pe un sistem de matrice în care substanţa activă este dispersată într-un suport care permite eliberarea susţinută a indapamidei.

Absorbţie

Fracţiunea de indapamidă eliberată este rapid şi total absorbită la nivelul tractului gastro-intestinal.

Alimentele cresc uşor viteza de absorbţie, dar nu influenţează cantitatea de medicament absorbită.

După o doză unică, concentraţia plasmatică maximă se atinge la 12 ore de la ingerare, administrarea repetată reducând variaţiile valorilor concentraţiilor plasmatice între două doze. Există variabilitate intra-individuală.

Distribuţie

Legarea indapamidei de proteinele plasmatice se face în proporţie de 70%. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 14 - 24 de ore (în medie 18 ore). Starea de echilibru este atinsă după 7 zile. Administrarea repetată nu duce la acumulare.

Metabolizare

Eliminarea este în principal urinară (70% din doză) şi fecală (22%) sub formă de metaboliţi inactivi.

Pacienţi cu grad mare de risc

Parametrii farmacocinetici sunt nemodificaţi la pacienţii cu insuficienţă renală.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Testele de mutagenitate şi carcinogenitate efectuate pentru indapamidă au avut rezultate negative.

Dozele maxime administrate pe cale orală la diferite specii de animale (de 40 până la 8000 de ori doza terapeutică) au demonstrat o exacerbare a proprietăţilor diuretice ale indapamidei. Principalele simptome ale intoxicaţiei în timpul testelor de toxicitate acută cu indapamidă administrată intravenos sau interperitoneal au fost legate de acţiunea farmacologică a indapamidei, adică bradipnee şi vasodilataţie periferică. Indapamida a avut rezultate negative la testele de mutagenitate şi carcinogenitate.

Studiile de toxicitate asupra funcției de reproducere nu au demonstrat embriotoxicitate și teratogenitate.

Fertilitatea nu a fost afectată la femelele și masculii de șobolan.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu:

Lactoză monohidrat

Amidon pregelatinizat

Hipromeloză K 100 MCR

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

Film:

Hipromeloză 6cP

Macrogol 6000

Dioxid de titan (E 171)

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Conţinutul ambalajului: Blistere din PVC/Al cu 10, 15, 30, 50, 60, 90, 100 comprimate filmate cu eliberare prelungită.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Stada Arzneimittel AG

Stadastrasse 2-18, 61118 Bad Vilbel, Germania

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

8594/2016/01-02-03-04-05-06-07

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Autorizare-Februarie 2008

Reînnoie – Ianuarie 2016

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Ianuarie 2024