CIPRINOL 750 mg

Rezumatul caracteristicilor produsului (RCP)

1. DENUMIREA COMERCIALA A MEDICAMENTULUI

Ciprinol 250 mg comprimate filmate

Ciprinol 500 mg comprimate filmate

Ciprinol 750 mg comprimate filmate

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Ciprinol 250 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conține ciprofloxacin 250 mg sub formă de ciprofloxacin clorhidrat monohidrat 291 mg.

Ciprinol 500 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conține ciprofloxacin 500 mg sub formă de ciprofloxacin clorhidrat monohidrat 582 mg.

Ciprinol 750 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conține ciprofloxacin 750 mg sub formă de ciprofloxacin clorhidrat monohidrat 873 mg.

Excipient(ți) cu efect cunoscut

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

comprimate filmate

Ciprinol 250 mg comprimate filmate

Comprimate filmate, albe, de formă rotundă, marcate cu un șant median pe una dintre fețe.

Ciprinol 500 mg comprimate filmate

Comprimate filmate, albe, de formă ovală, marcate cu un șant median pe una dintre fețe.

Ciprinol 750 mg comprimate filmate

Comprimate filmate, albe, de formă ovală, marcate cu un șant median pe ambele fețe.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Ciprinol comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct. 4.4 şi 5.1). Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie deosebită informaţiilor disponibile cu privire la rezistenţa la ciprofloxacin.

Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.

Adulţi

  • Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negativ (vezi pct. 4.4):
  • exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice.

În exacerbările bolii pulmonare obstructive cronice, ciprofloxacin trebuie utilizat numai atunci când se consideră inadecvată utilizarea altor agenți antibacterieni care sunt recomandați în mod obișnuit pentru tratamentul acestor infecții.

  • infecţii bronho-pulmonare la pacienţii cu fibroză chistică sau bronşiectazie
  • pneumonie
  • Otită medie cronică purulentă
  • Exacerbarea sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este determinată de bacterii Gram-negativ
  • Infecţii ale tractului urinar
  • cistită acută necomplicată

În cistita acută necomplicată, ciprofloxacin trebuie utilizat numai atunci când se consideră inadecvată utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate frecvent pentru tratamentul infecțiilor respective.

  • pielonefrită acută
  • infecții complicate la nivelul tractului urinar
  • prostatită bacteriană
  • Infecții ale tractului genital
  • Uretrită gonococică şi cervicită determinate de Neisseria gonorrhoeae sensibilă
  • Orhiepididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae sensibilă
  • Boală inflamatorie pelviană, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae sensibilă
  • Infecţii ale tractului gastrointestinal (inclusiv diareea călătorului)
  • Infecţii intraabdominale
  • Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, determinate de bacterii Gram-negativ
  • Otită externă malignă
  • Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor
  • Profilaxia infecţiilor invazive determinate de Neisseria meningitidis
  • Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ)

Ciprofloxacin poate fi utilizat în tratamentul pacienților neutropenici febrili, la care se suspectează o infecție bacteriană.

Copii şi adolescenţi

  • Infecţii bronho-pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu fibroză chistică
  • Infecţii complicate la nivelul tractului urinar şi pielonefrită acută
  • Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ)

De asemenea, ciprofloxacin poate fi utilizat pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi adolescenţi, când se consideră necesar.

Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).

4.2 Doze şi mod de administrare

Dozajul depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea la ciprofloxacin a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a pacientului şi greutatea corporală la copii şi adolescenţi.

Durata tratamentului depinde de severitatea bolii şi de evoluţia clinică şi bacteriologică.

Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu, Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de ciprofloxacin şi administrarea concomitentă a altor medicamente antibacteriene adecvate.

Tratamentul unor infecţii (de exemplu, boli inflamatorii pelvine, infecţii intraabdominale, infecţii la pacienţii neutropenici şi infecţii osteo-articulare) pot necesita administrarea concomitentă a altor medicamente antibacteriene, în funcţie de germenii patogeni implicaţi.

Adulţi

IndicaţiiDoza zilnică în mgDurata totală a tratamentului (inclusiv eventualul tratament parenteral iniţial cu ciprofloxacin)
Infecţii ale tractului respirator inferior500 mg de două ori pe zi până la 750 mg de două ori pe zi7 până la 14 zile
Infecţii ale tractului respirator superiorExacerbarea sinuzitei cronice500 mg de două ori pe zi până la 750 mg de două ori pe zi7 până la 14 zile
Otită medie cronică purulentă500 mg de două ori pe zi până la 750 mg de două ori pe zi7 până la 14 zile
Otită externă malignă750 mg de două ori pe zi28 zile până la 3 luni
Infecţii ale tractului urinar (vezi pct. 4.4)Cistită necomplicată acută250 mg de două ori pe zi până la 500 mg de două ori pe zi3 zile
La femeile în pre-menopauză poate fi utilizată o doză unică de 500 mg
Cistită complicată, Pielonefrită acută500 mg de două ori pe zi7 zile
Pielonefrită complicată500 mg de două ori pe zi până la 750 mg de două ori pe zicel puţin 10 zile; poate fi continuat mai mult de 21 zile în unele circumstanţe specifice (cum sunt abcesele)
Prostatită bacteriană500 mg de două ori pe zi până la 750 mg de două ori pe zi2 până la 4 săptămâni (acută) până la 4 până la 6 săptămâni (cronică)
Infecţii ale tractului genitalUretrită gonococică şi cervicită determinate de Neisseria gonorrhoeae sensibilă500 mg în doză unică1 zi (doză unică)
Orhiepididimită şi boală inflamatorie pelvină determinate de Neisseria gonorrhoeae sensibilă500 mg de două ori pe zi până la 750 mg de două ori pe zicel puţin 14 zile
Infecţii ale tractului gastrointestinal şi infecţii intraabdominaleDiaree determinată de bacterii patogene incluzând Shigella spp., cu excepţia Shigella dysenteriae de tip I şi tratamentul empiric în diareea călătorului500 mg de două ori pe zi1 zi
Diaree determinată de Shigella dysenteriae de tip I500 mg de două ori pe zi5 zile
Diaree determinată de Vibrio cholerae500 mg de două ori pe zi3 zile
Febră tifoidă500 mg de două ori pe zi7 zile

Infecţii intraabdominale datorate bacteriilor

Gram-negativ

500 mg de două ori pe zi până la 750 mg de două ori pe zi5 până la 14 zile
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi determinate de bacterii Gram-negativ500 mg de două ori pe zi până la 750 mg de două ori pe zi7 până la 14 zile
Infecţii osteo-articulare500 mg de două ori pe zi până la 750 mg de două ori pe zimaximum 3 luni
Tratamentul pacienţilor neutropenici febrili, la care se suspectează o infecție bacteriană. Ciprofloxacin trebuie administrat în asociere cu un alt antibiotic/alte antibiotice conform recomandărilor oficiale.500 mg de două ori pe zi până la 750 mg de două ori pe ziTratamentul trebuie continuat pe toată durata neutropeniei
Profilaxia infecţiilor invazive determinate de Neisseria meningitidis500 mg în doză unică1 zi (doză unică)

Antrax: profilaxia după expunerea pe cale inhalatorie şi tratamentul curativ pentru persoanele apte să primească tratament pe cale orală, când este clinic recomandat.

Administrarea medicamentului trebuie iniţiată cât mai curând posibil după expunerea suspectată sau confirmată.

500 mg de două ori pe zi60 zile de la confirmarea expunerii la Bacillus anthracis

Copii şi adolescenţi

IndicaţiiDoza zilnică în mgDurata totală a tratamentului (inclusiv eventualul tratament parenteral iniţial cu ciprofloxacin)
Fibroza chistică20 mg/kg greutate corporală de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg per doză10 până la 14 zile
Infecţii complicate la nivelul tractului urinar şi pielonefrită acută10 mg/kg greutate corporală de două ori pe zi până la 20 mg/kg greutate corporală10 până la 21 zile
de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg per doză
Antrax: profilaxia după expunerea pe cale inhalatorie şi tratamentul curativ pentru persoanele apte să primească tratament pe cale orală, când este clinic recomandat. Administrarea medicamentului trebuie iniţiată cât mai curând posibil după expunerea suspectată sau confirmată.10 mg/kg greutate corporală de două ori pe zi până la 15 mg/kg greutate corporală de două ori pe zi cu un maxim de 500 mg per doză60 zile de la confirmarea expunerii la Bacillus anthracis
Alte infecţii severe20 mg/kg greutate corporală de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg per dozăÎn funcţie de tipul infecţiilor

Pacienți vârstnici

La pacienţii vârstnici, doza administrată este în funcţie de severitatea infecţiei şi de clearance-ul creatininei.

Pacienți cu insuficienţă renală şi hepatică

Dozele iniţiale şi de întreţinere recomandate pacienţilor adulţi cu insuficienţă renală:

Clearance-ul creatininei Creatinina sericã Doza oralã
[ml/min/1,73m²] [µmol/l] [mg]
> 60<124Vezi dozajul uzual.
30 – 60124 - 168250 – 500 mg la fiecare 12 ore
< 30> 169250 – 500 mg la fiecare 24 ore
Pacienţi cu hemodializă> 169250 – 500 mg la fiecare 24 ore
(după dializă)
Pacienţi cu dializă peritoneală> 169250 – 500 mg la fiecare 24 ore
Insuficiență hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei.

Dozajul la copiii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică nu a fost studiat.

Mod de administrare

Comprimatele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Comprimatele pot fi administrate cu sau fără alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa activă se absoarbe mai rapid. Tabletele de ciprofloxacin pot fi administrate în timpul meselor care conțin produse lactate sau băuturi îmbogățite cu minerale. Cu toate acestea, comprimatele de ciprofloxacin nu trebuie administrate concomitent cu produse lactate (de exemplu, lapte, iaurt) sau cu băuturi de fructe cu supliment de minerale (de exemplu suc de portocale cu supliment de calciu) atunci când aceste produse sau băuturi sunt luate singure, separat de mese. În consecință, comprimatele de ciprofloxacin trebuie administrate fie cu 1-2 ore înainte, fie cu cel puțin 4 ore după produsele lactate sau băuturile îmbogățite cu minerale, atunci când aceste produse și băuturi sunt administrate singure, separat de mese, așa cum se recomandă pentru medicamentele care conțin calciu (vezi pct. 4.5, paragraful Alimente și produse lactate).

În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de exemplu, pacienţii cu nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin administrarea intravenoasă de ciprofloxacin, până când tratamentul poate fi continuat pe cale orală.

Dacă se omite o doză, aceasta trebuie luată oricând, dar nu mai târziu de 6 ore înainte de următoarea doză programată.

Dacă au mai rămas mai puțin de 6 ore până la următoarea doză, doza uitată nu trebuie luată și tratamentul trebuie continuat conform prescripției cu următoarea doză programată. Nu trebuie administrate doze duble pentru a compensa o doză uitată.

4.3 Contraindicaţii

  • Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
  • Administrarea concomitentă de ciprofloxacin şi tizanidină (vezi pct. 4.5).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Utilizarea de ciprofloxacin trebuie evitată la pacienții care au prezentat în trecut reacții adverse grave la utilizarea medicamentelor care conțin chinolone sau fluorochinolone (vezi pct. 4.8). Tratamentul acestor pacienți cu ciprofloxacin trebuie inițiat numai în absența unor opțiuni alternative de tratament și după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc (vezi și pct. 4.3).

Infecţii severe şi infecţii mixte cu microorganisme Gram-pozitiv şi anaerobe

Monoterapia cu ciprofloxacin nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor severe şi infecţiilor care ar putea fi datorate microorganismelor Gram-pozitiv sau anaerobe. În cazul acestor infecţii, ciprofloxacin trebuie administrat în asociere cu alte medicamente antibacteriene adecvate.

Infecţii streptococice (inclusiv Streptococcus pneumoniae)

Ciprofloxacin nu este recomandat pentru tratamentul infecţiilor streptococice, datorită eficacităţii scăzute.

Infecţii ale tractului genital

Uretrita gonococică, cervicitele, orhiepididimita şi bolile inflamatorii pelvine pot fi determinate de sușe de Neisseria gonorrhoeae rezistentă la fluorochinolone.

De aceea, ciprofloxacin trebuie administrat în asociere cu alte medicamente antibacteriene în tratamentul uretritelor gonococice sau cervicitelor, cu excepția cazului în care prezenţa suşelor de Neisseria gonorrhoeae rezistente la ciprofloxacin poate fi exclusă.

Pentru tratamentul empiric al orhiepididimitelor și al bolii inflamatorii pelvine, ciprofloxacin trebuie administrat numai în asociere cu alte medicamente antibacteriene adecvate (de exemplu, cefalosporine), cu excepția cazului în care prezenţa suşelor de Neisseria gonorrhoeae rezistente la ciprofloxacin poate fi exclusă. Dacă nu se observă o ameliorare clinică după 3 zile de tratament, terapia trebuie reevaluată.

Infecții ale tractului urinar

Rezistența la fluorochinolone a Escherichia coli - cel mai frecvent patogen implicat în infecțiile tractului urinar - variază în Uniunea Europeană. Se recomandă ca medicii prescriptori să ia în considerare prevalența locală a rezistenței la fluorochinolone a Escherichia coli.

Se așteaptă ca administrarea unei doze unice de ciprofloxacin în cistite necomplicate la femeile în premenopauză, să fie asociată cu o eficacitate mai mică decât în cazul unui tratament cu durată mai lungă. Cu atât mai mult, acest lucru trebuie luat în considerare și în ceea ce privește creșterea sporită a rezistenței Escherichia coli la chinolone.

Infecţii intraabdominale

Datele privind eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul infecţiilor intraabdominale post-operatorii sunt limitate.

Diareea călătorului

Alegerea ciprofloxacinei trebuie să ia în considerare informaţiile privind rezistenţa la ciprofloxacin a microorganismelor patogene din ţările vizitate.

Infecţii musculo-scheletale

Ciprofloxacin trebuie utilizat în asociere cu alte antibiotice, în funcţie de rezultatele microbiologice.

Antrax prin inhalare

Utilizarea la om este bazată pe datele de sensibilitate in vitro, datele din studiile la animale şi datele limitate obţinute la om. Medicii curanţi trebuie să se refere la recomandările internaţionale şi/sau naţionale cu privire la tratamentul antraxului.

Copii şi adolescenţi

Utilizarea ciprofloxacinei la copii şi adolescenţi trebuie să urmeze recomandările oficiale în vigoare. Tratamentul cu ciprofloxacin trebuie iniţiat de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi.

S-a demonstrat că ciprofloxacin determină artropatii la nivelul articulaţiilor mari, la animale imature. Într-un studiu randomizat dublu-orb, datele privind siguranţa utilizării ciprofloxacinei la copii (ciprofloxacin: n = 335, vârsta medie = 6,3 ani; comparatori: n = 349, vârsta medie = 6,2 ani, limite de vârstă 1 – 17 ani) au arătat o incidenţă a artropatiei suspectată a fi legată de medicament (diferenţiată pe baza semnelor şi simptomelor clinice legate de articulaţie) până în ziua + 42, de 7,2% şi 4,6%. Pe o perioadă de urmărire de 1 an, incidenţa artropatiei legată de medicament a fost 9,0% şi respectiv 5,7%. Agravarea în timp a artropatiei suspectată a fi legată de medicament nu a fost semnificativă din punct de vedere statistic, între cele două grupuri. Tratamentul trebuie iniţiat numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc, datorită evenimentelor adverse posibile legate de articulaţii şi/sau ţesuturile înconjurătoare (vezi pct. 4.8).

Infecţiile bronhopulmonare din fibroza chistică

Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 – 17 ani. Experienţa privind tratamentul copiilor cu vârsta între 1 şi 5 ani este mult limitată.

Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită

Tratamentul infecţiilor urinare cu ciprofloxacin trebuie luat în considerare atunci când nu pot fi utilizate alte tratamente şi trebuie să se bazeze pe rezultatele microbiologice.

Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1 – 17 ani.

Alte infecţii severe specifice

Utilizarea ciprofloxacinei poate fi avută în vedere pentru alte infecţii severe, în conformitate cu recomandările oficiale, după evaluarea atentă a raportului beneficiu-risc, când alte tratamente nu pot fi utilizate sau după eşecul terapiei standard şi când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei.

Utilizarea ciprofloxacinei în infecţii severe specifice, altele decât cele menţionate mai sus, nu a fost evaluată în studii clinice, iar experienţa clinică este limitată. Prin urmare, se recomandă prudenţă în tratamentul acestor pacienţi cu astfel de infecţii.

Hipersensibilitate

Hipersensibilitatea şi reacţiile alergice, inclusiv reacţiile anafilactice și anafilactoide, pot apărea în cazul utilizării unei singure doze (vezi pct. 4.8) şi pot pune viaţa în pericol. Dacă apar astfel de reacţii, ciprofloxacin trebuie întrerupt şi trebuie instituit tratamentul medical adecvat.

Efecte cardiovasculare și cerebrovasculare

Au fost raportate cazuri de sindrom Kounis la pacienții tratați cu Ciprinol (vezi pct. 4.8). Sindromul Kounis a fost definit ca un ansamblu de simptome cardiovasculare secundare unei reacții alergice sau de hipersensibilitate asociate cu constricția arterelor coronare și care pot duce la infarct miocardic.

Reacții adverse grave la medicament, prelungite, invalidante și posibil ireversibile

La pacienții cărora li s-au administrat chinolone și fluorochinolone, indiferent de vârsta acestora și de factorii de risc preexistenți, au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite (care persistă timp de luni sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează diferite sisteme din organism, uneori fiind implicate mai multe sisteme (musculo-scheletic, nervos, psihic și senzitiv). Administrarea de ciprofloxacin trebuie oprită imediat, la primele semne sau simptome ale unei reacții adverse grave, iar pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze medicului curant pentru recomandări.

Aparatul musculo-scheletic

În general, ciprofloxacin nu trebuie utilizat la pacienţii cu antecedente de tendinopatie/afectarea tendoanelor legată de tratamentul cu chinolone. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, după izolarea microorganismului etiologic şi evaluarea raportului risc/beneficiu, ciprofloxacin poate fi prescrisă la aceşti pacienţi pentru tratamentul anumitor infecţii severe, în special în cazul eşecului terapiei standard sau al rezistenţei bacteriene, când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea de ciprofloxacin.

Tendinită și ruptură de tendon

Tendinita și ruptura de tendon (mai ales la nivelul tendonului lui Ahile, fără a se limita la acesta), uneori bilaterală, poate surveni în primele 48 ore de la inițierea tratamentului cu chinolone și fluorochinolone, apariția acestora fiind raportată chiar și timp de până la câteva luni de la oprirea tratamentului (vezi pct. 4.8). Riscul de tendinită și ruptură de tendon este crescut la pacienții vârstnici, la pacienții cu insuficiență renală, la pacienții cu transplant de organ solid și la cei tratați concomitent cu corticosteroizi. Prin urmare, utilizarea concomitentă de corticosteroizi trebuie evitată.

La primul semn de tendinită (de exemplu umflare însoțită de durere, inflamație), tratamentul cu ciprofloxacin trebuie oprit și trebuie avut în vedere un tratament alternativ. Membrul (membrele) afectat(e) trebuie tratat(e) în mod corespunzător (de exemplu prin imobilizare). Nu trebuie utilizați corticosteroizi dacă apar semne de tendinopatie.

Pacienți cu miastenia gravis

Ciprofloxacin trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu miastenie gravis, deoarece simptomatologia poate fi exacerbată (vezi pct. 4.8).

Anevrism și disecție de aortă, regurgitare la nivelul valvei cardiace/incompetență a valvei cardiace

Studiile epidemiologice raportează un risc crescut de anevrism și disecție de aortă, în special la populația în vârstă, și de regurgitare la nivelul valvei aortice și valvei mitrale după administrarea de fluorochinolone. S-au raportat cazuri de anevrisme și disecție de aortă, uneori complicate de ruptură (inclusiv cazuri letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetență a uneia dintre valvele cardiace, la pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.8). Prin urmare, fluorochinolonele trebuie utilizate numai după o evaluare atentă a raportului risc/beneficiu și după luarea în considerare a altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente familiale de anevrism ori de boală congenitală de valvă cardiacă, sau la pacienții diagnosticați cu anevrism aortic preexistent și/sau disecție aortică ori boală valvulară cardiacă, sau în prezența altor factori de risc sau afecțiuni predispozanți

  • atât la anevrism și disecție de aortă, cât și la regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetența unei valve cardiace (de exemplu, afecțiuni ale țesutului conjunctiv precum sindromul Marfan sau sindromul Ehlers-Danlos, sindromul Turner, boala Behcet, hipertensiunea arterială, artrita reumatoidă) sau în plus.
  • la anevrism și disecție de aortă (de exemplu afecțiuni vasculare precum arterita Takayasu sau arterita cu celule gigante, sau ateroscleroză diagnosticată, sau sindromul Sjögren) sau în plus.
  • la regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetența unei valve cardiace (de exemplu endocardita infecțioasă).

De asemenea, riscul de anevrism și disecție de aortă, precum și de ruptură, poate fi crescut la pacienții tratați concomitent cu corticosteroizi cu acțiune sistemică.

În caz de durere bruscă abdominală, toracică sau dorsală, pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze imediat unui medic dintr-un departament medical de urgență.

Pacienții trebuie sfătuiți să solicite imediat asistență medicală, în caz de dispnee acută, palpitații cardiace nou apărute sau în caz de apariție a edemului la nivelul abdomenului sau al extremităților inferioare.

Tulburări vizuale

În cazul în care apare afectarea vederii sau apar orice alte efecte la nivel ocular, trebuie consultat medicul oftalmolog.

Fotosensibilitate

S-a demonstrat că ciprofloxacin determină reacţii de fotosensibilitate. Pacienţii trataţi cu ciprofloxacin trebuie atenţionaţi să evite expunerea directă atât la lumina puternică a soarelui, cât şi la radiaţiile UV, în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8).

Sistemul nervos central

Ciprofloxacin, similar altor chinolonele, este cunoscut că poate declanşa crize convulsive sau poate scădea pragul convulsivant. Au fost raportate cazuri de status epilepticus. Ciprofloxacin trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu tulburări SNC care pot fi predispuşi la convulsii. Dacă apar convulsii, administrarea de ciprofloxacin trebuie întreruptă (vezi pct. 4.8).

Neuropatie periferică

La pacienții tratați cu chinolone și fluorochinolone au fost raportate cazuri de polineuropatie senzorială sau senzorial-motorie care determină parestezie, hipoestezie, disestezie sau slăbiciune. Pacienții tratați cu ciprofloxacin trebuie sfătuiți să informeze medicul, înainte de a continua tratamentul, în cazul în care apar simptome de neuropatie, cum sunt durere, senzație de arsură, furnicături, amorțeală sau slăbiciune, în scopul de a preveni apariția unei afecțiuni potențial ireversibile. (vezi pct. 4.8)

Reacții psihice

Chiar și după prima administrare de ciprofloxacin pot apărea reacţii psihice. În cazuri rare, depresia sau psihoza pot evolua către idei/gânduri suicidare, care culminează cu tentativă de suicid sau suicid. Dacă apar depresii, reacții psihotice, gânduri sau comportamente legate de sinucidere, administrarea de ciprofloxacin trebuie întreruptă.

Tulburări cardiace

La utilizarea fluorochinolonelor, incluzând ciprofloxacin, este necesară precauţie la pacienţii cu factori de risc cunoscuţi de prelungire a intervalului QT, de exemplu:

  • sindrom congenital de QT prelungit,
  • utilizare concomitentă de medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu, antiaritmicele de clasă IA şi III, antidepresivele triciclice, macrolidele, antipsihoticele),
  • dezechilibru electrolitic necorectat (de exemplu, hipokaliemia, hipomagneziemia),
  • boală cardiacă (de exemplu, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie).

Pacienţii vârstnici şi femeile pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul QTc. De aceea, este necesară precauţie la utilizarea fluorochinolonelor, incluzând ciprofloxacin, la această grupă de populaţie (vezi pct. 4.2 Pacienți vârstnici, pct. 4.5, pct. 4.8, pct 4.9).

Disglicemie

Ca în cazul tuturor chinolonelor, au fost raportate tulburări ale glicemiei, incluzând atât hipoglicemia, cât și hiperglicemia (vezi pct. 4.8), de obicei la pacienții diabetici care primesc tratament concomitent cu un medicament hipoglicemiant oral (de exemplu, glibenclamidă) sau cu insulină. Au fost raportate cazuri de comă hipoglicemică. La pacienții cu diabet zaharat, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei.

Aparatul gastrointestinal

Apariţia diareei severe şi persistente în timpul tratamentului sau după tratament (inclusiv la câteva săptămâni după tratament), poate fi semnul unei colite asociată cu antibioticul (afecţiune care poate pune în pericol viaţa bolnavului şi care poate avea evoluţie letală), care necesită tratament imediat (vezi pct. 4.8). În aceste cazuri, tratamentul cu ciprofloxacin trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat tratamentul corespunzător. Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această situaţie.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

S-a raportat cristalurie asociată cu utilizarea de ciprofloxacin (vezi pct. 4.8). Pacienţii trataţi cu ciprofloxacin trebuie să fie bine hidrataţi şi trebuie evitată alcalinizarea în exces a urinii.

Insuficienţă renală

Deoarece ciprofloxacin este excretat în cantitate mare sub formă nemodificată pe cale renală, este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală, aşa cum este descris la pct. 4.2, pentru evitarea creşterii incidenţei reacţiilor adverse datorită acumulării de ciprofloxacin.

Sistemul hepatobiliar

În timpul tratamentului cu ciprofloxacin au fost raportate cazuri de necroză hepatică şi insuficienţă hepatică cu evoluţie letală (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei oricăror semne şi simptome de afectare hepatică (cum sunt anorexie, icter, urini hipercrome, prurit sau sensibilitate abdominală).

Deficitul de glucozo-6-fosfatdehidrogenază

La pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază, în timpul tratamentului cu ciprofloxacin au fost raportate reacţii hemolitice. Ciprofloxacin trebuie evitat la aceşti pacienţi dacă riscul depăşeşte potenţialul beneficiu. În acest caz, trebuie monitorizată eventuala apariţie a hemolizei.

Rezistenţă

Izolarea unor bacterii rezistente la ciprofloxacin, cu sau fără suprainfecţie clinică aparentă, poate fi observată în timpul tratamentului cu ciprofloxacin. Este posibilă apariţia unor tulpini bacteriene rezistente la ciprofloxacin, în special în caz de tratament de lungă durată, infecţii nozocomiale şi/sau infecţii determinate de speciile de Staphylococcus şi Pseudomonas.

Citocrom P450

Ciprofloxacin inhibă CYP1A2 şi în consecinţă poate determina creşterea concentraţiei serice a medicamentelor administrate concomitent şi metabolizate de această enzimă (de exemplu teofilină, clozapină, olanzapină, ropinirol, tizanidină, duloxetină, agomelatină). Prin urmare, dacă aceste substanţe sunt utilizate concomitent cu ciprofloxacin, semnele clinice ale unui eventual supradozaj trebuie monitorizate atent şi poate fi necesară determinarea concentraţiilor serice ale medicamentelor (în special a teofilinei) (vezi pct. 4.5). Administrarea concomitentă de ciprofloxacin şi tizanidină este contraindicată.

Metotrexat

Nu se recomandă utilizarea concomitentă de ciprofloxacin şi metotrexat (vezi pct. 4.5).

Interacţiuni cu teste de laborator

Activitatea in vitro a ciprofloxacin faţă de Mycobacterium tuberculosis ar putea determina negativarea testelor bacteriologice la probele prelevate de la pacienţii trataţi cu ciprofloxacin.

Acest medicament conţine mai puțin 1 mmol sodiu (23 mg) per doză, de aceea se poate spune că este „fără sodiu”.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Efectele altor medicamente asupra ciprofloxacin:

Medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT

Ciprofloxacin, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii care fac tratament cu medicamente cunoscute a prelungi intervalul QT (de exemplu, antiaritmicele de clasă IA şi clasă III, antidepresivele triciclice, macrolidele, antipsihoticele) (vezi pct. 4.4).

Formarea de complexe prin chelare

Administrarea concomitentă de ciprofloxacin (cale orală) şi medicamente care conţin cationi polivalenţi, inclusiv suplimente minerale (de exemplu calciu, magneziu, aluminiu, fer), chelatori polimerici ai fosfatului (de exemplu sevelamer sau carbonat de lantam), sucralfat sau antiacide şi medicamente puternic tamponatate (de exemplu comprimate de didanozină) care conţin magneziu, aluminiu sau calciu, scad absorbţia de ciprofloxacin. Prin urmare, ciprofloxacin trebuie administrat fie cu 1 – 2 ore înainte, fie la cel puţin 4 ore după aceste medicamente. Această restricţie nu este valabilă în cazul antiacidelor care aparţin grupei antagonişti ai receptorilor H2.

Alimente şi produse lactate

Calciul din dietă ca parte a alimentaţiei nu afectează semnificativ absorbţia ciprofloxacinei(administrare orală).

În consecință, comprimatele de ciprofloxacin pot fi administrate în timpul meselor care conțin produse lactate sau băuturi îmbogățite cu minerale. Cu toate acestea, comprimatele de ciprofloxacin administrate concomitent cu produsele lactate sau numai cu băuturi îmbogățite cu minerale (de exemplu lapte, iaurt, suc de portocale cu supliment de calciu) atunci când aceste produse sau băuturi sunt luate singure, separat de mese, pot reduce absorbţia de ciprofloxacin.

Prin urmare, trebuie evitată administrarea concomitentă a produselor lactate sau a băuturilor îmbogățite cu minerale luate singure separat de mese cu Ciprofloxacin comprimate, iar Ciprofloxacin comprimate trebuie administrat fie cu 1-2 ore înainte, fie cu cel puțin 4 ore după produsele lactate sau băuturile îmbogățite cu minerale, atunci când aceste produse și băuturi sunt luate singure separat de mesele exterioare, așa cum se recomandă pentru medicamentele care conțin calciu (vezi pct. 4.2). A se vedea și paragraful de mai sus Formarea complexelor de chelație.

Probenecid

Probenecidul interferă cu secreţia renală a ciprofloxacin. Administrarea concomitentă de probenecid şi ciprofloxacin determină creşterea concentraţiilor serice ale ciprofloxacin.

Metoclopramidă

Metoclopramida accelerează absorbţia de ciprofloxacin (administrată oral), rezultând un timp mai scurt necesar atingerii concentraţiilor plasmatice maxime. Nu s-a observat niciun efect asupra biodisponibilităţii ciprofloxacin.

Omeprazol

Administrarea concomitentă de ciprofloxacin şi omeprazol determină o reducere uşoară a Cmax şi ASC pentru ciprofloxacin.

Efectele ale ciprofloxacin asupra altor medicamente:

Tizanidină

Tizanidina nu trebuie administrată în asociere cu ciprofloxacin (vezi pct. 4.3).

Într-un studiu clinic la subiecţi sănătoşi, s-a observat creşterea concentraţiei serice a tizanidinei (creşterea Cmax de 7 ori, cu limite: între 4 şi 21 ori; creşterea ASC: de 10 ori, cu limite: între 6 şi 24 ori) când aceasta a fost administrată concomitent cu ciprofloxacin. Creşterea concentraţiei serice a tizanidinei este asociată cu potenţarea efectelor hipotensive şi sedative.

Metotrexat

Transportul tubular renal al metotrexatului poate fi inhibat prin administrarea concomitentă de ciprofloxacin, ceea ce poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului şi a riscului de reacţii toxice asociate. Prin urmare, utilizarea concomitentă nu este recomandată (vezi pct. 4.4).

Teofilină

Administrarea concomitentă de ciprofloxacin şi teofilină poate determina o creştere nedorită a concentraţiei serice a teofilinei. Aceasta poate duce la reacţii adverse induse de teofilină, care, rareori, pot pune viaţa în pericol sau pot fi letale. În timpul utilizării concomitente, concentraţia serică a teofilinei trebuie monitorizată şi doza de teofilină trebuie redusă în mod corespunzător (vezi pct. 4.4).

Alţi derivaţi xantinici

S-au raportat creşteri ale concentraţiilor serice ale derivaţilor xantinici în cazul administrării concomitente de ciprofloxacin şi cafeină sau pentoxifilină (oxpentifilină).

Fenitoin

Administrarea concomitentă de ciprofloxacin şi fenitoin poate determina creşterea sau scăderea concentraţiilor serice ale fenitoinei; prin urmre, se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice ale fenitoinei.

Ciclosporin

La administrarea concomitentă de ciprofloxacin şi ciclosporin a fost observată o creştere tranzitorie a creatininemiei. De aceea, la aceşti pacienţi este necesar controlul frecvent, bisăptămânal, al valorilor creatininemiei.

Antagonişti ai vitaminei K

Administrarea concomitentă de ciprofloxacin şi un antagonist al vitaminei K poate amplifica efectele anticoagulante ale acestuia. Riscul poate varia în funcţie de infecția de bază, vârsta şi starea generală a pacientului şi este dificil să se evalueze dacă modificarea INR-ului (international normalised ratio/raportul internaţional normalizat) este determinată de ciprofloxacin. Valorile INR trebuie monitorizate frecvent în timpul şi imediat după asocierea ciprofloxacin cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu, warfarin, acenocumarol, fenprocumon sau fluindionă).

Duloxetină

În studiile clinice s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de duloxetină şi un inhibitor puternic al izoenzimei CYP450 1A2, cum este fluvoxamina, poate determina creşterea valorilor ASC şi Cmax pentru duloxetină. Cu toate că nu există date referitoare la o posibilă interacţiune cu ciprofloxacin, în cazul administrării concomitente se pot aştepta efecte similare (vezi pct. 4.4).

Ropinirol

Într-un studiu clinic s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de ropinirol şi ciprofloxacin, un inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, poate determina creşterea Cmax şi ASC ale ropinirolului cu 60% şi respectiv 84%. Se recomandă monitorizarea reacţiilor adverse legate de ropinirol şi ajustarea adecvată a dozei de ropinirol în timpul şi la scurt timp după întreruperea tratamentului cu ciprofloxacin (vezi pct. 4.4).

Lidocaină

La voluntarii sănătoşi s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de medicamente care conțin lidocaină şi ciprofloxacin, care este un inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, scade clearance-ul lidocainei administrată intravenos cu 22%. Cu toate că tratamentul cu lidocaină a fost bine tolerat, poate apărea o posibilă interacţiune cu ciprofloxacin, asociată cu reacţii adverse, în cazul administrării concomitente.

Clozapină

După administrarea concomitentă de ciprofloxacin 250 mg şi clozapină, timp de 7 zile, concentraţiile serice ale clozapinei şi N-desmetilclozapinei au crescut cu 29% şi respectiv 31%. Se recomandă monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de clozapină în timpul şi după întreruperea adminstrării concomitente a ciprofloxacin (vezi pct. 4.4).

Sildenafil

Cmax şi ASC pentru sildenafil au fost crescute de aproximativ două ori la voluntarii sănătoşi după administrarea unei doze orale de 50 mg sildenafil, concomitent cu 500 mg ciprofloxacin. De aceea, luând în considerare riscurile şi beneficiile, este necesară precauţie la administrarea concomitentă de ciprofloxacin şi sildenafil.

Agomelatină

În studiile clinice s-a demonstrat că fluvoxamina, un inhibitor potent al izoenzimei CYP450 1A2, a inhibat puternic metabolizarea agomelatinei, determinând o creștere de 60 de ori a concentrației plasmatice de agomelatină. Cu toate că nu sunt disponibile date clinice privind o posibilă interacțiune cu ciprofloxacin, care este un inhibitor moderat al CYP450 1A2, la administrarea concomitentă se pot aștepta efecte similare (vezi “Citocrom P450” la pct. 4.4).

Zolpidem

Administrarea concomitentă de ciprofloxacin poate crește concentrațiile plasmatice de zolpidem, de aceea administrarea concomitentă nu este recomandată.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Datele disponibile privind administrarea de ciprofloxacin la gravide nu au indicat prezenţa malformaţiilor sau toxicităţii fetale sau neonatale la ciprofloxacin. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere. În perioada prenatală şi la animalele tinere, după expunerea la chinolone, s-au observat efecte asupra cartilajelor imature. Prin urmare, leziunile produse de medicament asupra cartilajelor articulare ale organismului uman imatur sau ale fătului nu pot fi excluse (vezi pct. 5.3).

Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea de ciprofloxacin în timpul sarcinii.

Alăptarea

Ciprofloxacin se excretă în laptele matern. Datorită riscului potenţial de leziuni articulare, ciprofloxacin nu trebuie utilizat în timpul alăptării.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Datorită efectelor sale neurologice, ciprofloxacin poate afecta timpul de reacţie. Prin urmare, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.

4.8 Reacţii adverse

Reacţiile adverse legate de medicament (RAM) raportate cel mai frecvent sunt greaţă şi diaree. Reacţiile adverse legate de medicament raportate în studiile clinice şi după punerea pe piaţă a ciprofloxacin (tratament oral, intravenos şi secvenţial), sunt enumerate mai jos pe clase de frecvenţă. Analiza frecvenţei a luat în considerare datele după administrarea orală şi intravenoasă a ciprofloxacin.

Clasificarea pe aparate, sisteme şi organeFrecvente ≥ 1/100 şi < 1/10Mai puţin frecvente ≥ 1/1 000 şi < 1/100Rare ≥ 1/10 000 şi < 1/1 000Foarte rare < 1/10 000Frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)
Infecţii şi infestăriSuprainfecţii micotice
Tulburări hematologice şi limfaticeEozinofilie

Leucopenie

Anemie

Neutropenie

Leucocitoză

Trombocitopenie

Trombocitemie

Anemie hemolitică Agranulocitoză Pancitopenie (cu risc letal) Aplazie medulară (cu risc letal)
Tulburări ale sistemului imunitarReacţii alergice Edem alergic/edem angioneuroticReacţii anafilactice Șoc anafilactic (cu risc letal) (vezi pct. 4.4) Reacţie de tip boala serului
Tuburări endocrineSindromul de secreție inadecvată a hormonului antidiuretic (SIADH)
Tulburări metabolice şi de nutriţieDiminuarea apetituluiHiperglicemie Hipoglicemie (vezi pct. 4.4)

Comă hipoglicemică (vezi pct.

4.4.)

Tulburări psihice**Hiperactivitate / agitaţie psihomotorie

Confuzie şi dezorientare Reacţie de anxietate Vise anormale Depresie (care poate culmina potenţial cu ideaţie/gânduri sucidale, tentative de suicid sau suicid) (vezi pct. 4.4)

Halucinaţii

Reacţii psihotice (care pot culmina potenţial cu ideaţie/gânduri sucidale, tentative de suicid sau suicid) (vezi pct. 4.4)Manie inclusiv hipomanie
Tulburări ale sistemului nervos**

Cefalee

Ameţeli

Tulburări ale somnului

Tulburări ale sensibilităţii gustative (disgeuzie)

Parestezie şi disestezie

Hipoestezie

Tremor Convulsii (inclusiv status epilepticus, vezi pct. 4.4)

Vertij

Migrenă Tulburări de coordonare Tulburări de mers

Tulburări olfactive Hipertensiune intracraniană Ataxie Hiperestezie și pseudotumor cerebrian

Neuropatie periferică Polineuropati e (vezi pct. 4.4)
Tulburări oculare**Tulburări vizuale (de exemplu, diplopie)Tulburări ale percepţiei culorilor
Tulburări acustice şi vestibulare**

Tinitus (zgomote în urechi)

Pierderea auzului/Tulburări de auz

Tulburări cardiace***Tahicardie

Aritmie ventriculară și torsada vârfurilor (raportate predominant la pacienţii cu factori de risc de prelungire a QT), prelungirea intervalului QT evidenţiată ECG (vezi pct. 4.4 şi

4.9)*

Sindromul

Kounis

Tulburări vasculare***

Vasodilataţie

Hipotensiune arterială

Sincopă

Vasculită
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinaleDispnee (inclusiv stare astmatică)
Tulburări gastrointestin ale

Greaţă

Diaree

Vărsături

Dureri gastrointestinale şi abdominale Dispepsie

Flatulenţă

Diaree asociată antibioterapiei, inclusiv colita pseudomembranoas ă (foarte rar asociată cu deces) (vezi pct. 4.4)Pancreatită
Tulburări hepatobiliareCreşteri ale transaminazelor Creşteri ale bilirubinei

Insuficienţă hepatică Icter colestatic

Hepatită

Necroză hepatică (în cazuri foarte rare cu evoluţie către insuficienţă hepatică cu risc letal) (vezi pct. 4.4)
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Erupţii cutanate Prurit

Urticarie

Reacţii de fotosensibilitate (vezi pct. 4.4)

Peteşii

Eritem polimorf Eritem nodos Sindrom

Stevens- Johnson (care poate avea risc letal)

Necroliză epidermică toxică (care poate avea risc letal)

Pustuloză exantematoas ă generalizată acută (PEGA) Reacție alergică la medicament, cu eozinofilie și simptome sistemice (RMESS)
Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv**

Dureri musculo- scheletale (dureri la nivelul extremităţilor, dorsalgii, dureri toracice)

Artralgie

Mialgie

Artrită Creşterea tonusului muscular şi crampe

Astenie musculară

Tendinită

Ruptură de tendoane (în special a tendonului lui Achile) (vezi pct. 4.4) Exacerbarea simptomelor miasteniei gravis (vezi pct. 4.4)

Tulburări renale şi ale căilor urinareDisfuncţie renală

Insuficienţă renală Hematurie

Cristalurie (vezi pct. 4.4)

Nefrită tubulo- interstiţială

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare**

Astenie

Febră

Edem

Transpiraţii (hiperhidroză)

Investigaţii diagnosticeCreşterea fosfatazei alcaline sericeCreşterea amilazemieiINR crescut (la pacienţii trataţi cu antagonişti de vitamină K)

*Aceste evenimente au fost raportate după punerea pe piaţă a medicamentului şi au fost observate predominant la pacienţii cu factori de risc suplimentari privind alungirea intervalului QT (vezi pct. 4.4).

**Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite (până la luni sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează câteva, uneori mai multe, clase de sisteme de organe și simțuri, (inclusiv reacții precum tendinită, ruptură de tendon, artralgie, durere la nivelul extremităților, tulburări ale mersului, neuropatii asociate cu parestezie și nevralgie, oboseală,simptome psihiatrice (inclusiv tulburări ale somnului, anxietate, atacuri de panică, depresie și idei suicidale),afectarea memoriei și concentrării, tulburări ale auzului, vederii, gustului și mirosului au fost raportate în asociere cu utilizarea chinolonelor și fluorochinolonelor, în unele cazuri indiferent de factorii de risc preexistenți (vezi pct. 4.4)

***S-au raportat cazuri de anevrism și disecție de aortă, uneori complicate de ruptură (inclusiv cazuri letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetență a uneia dintre valvele cardiace, la pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi

Frecvenţa artropatiei (artralgie, artrită), menţionată mai sus, se referă la datele obţinute din studiile efectuate la adulţi. La copii, artropatia este raportată frecvent (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Simptome

S-a raportat că un supradozaj de 12 g duce la simptome uşoare de toxicitate. S-a raportat că un supradozaj de 16 g determină insuficienţă renală acută.

Simptomele supradozajului constau în: ameţeală, tremor, cefalee, fatigabilitate, crize convulsive, halucinaţii, confuzie, disconfort abdominal, insuficienţă renală şi hepatică, precum şi cristalurie şi hematurie. S-a raportat toxicitate renală reversibilă.

Tratament

În afara măsurilor de urgenţă de rutină, cum este lavajul gastric, urmat de administrarea de cărbune activat, se recomandă monitorizarea funcţiei renale, inclusiv a pH-ului urinar, şi acidificarea urinii dacă este necesar, pentru a preveni cristaluria. Pacienţii trebuie să fie bine hidrataţi. Teoretic, antiacidele cu calciu sau magneziu pot reduce absorbţia de ciprofloxacin în caz de supradozaj. Prin hemodializă sau dializă peritoneală se elimină numai o cantitate mică de ciprofloxacin (< 10%).

În cazul supradozajului, trebuie efectuat tratament simptomatic. Datorită posibilităţii prelungirii intervalului QT, este necesară monitorizarea ECG.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Fluorochinolone, codul ATC: J01MA02.

Mecanism de acţiune:

Fiind un medicament antibacterian din grupa fluorochinolonelor, acţiunea bactericidă a ciprofloxacin este rezultatul inhibării atât a topoizomerazei de tip II (ADN-giraza), cât şi a topoizomerazei IV, necesară pentru replicarea, transcripţia, repararea şi recombinarea ADN-ului bacterian.

Relaţia FC/FD (farmacocinetică/farmacodinamie):

Eficacitatea depinde în principal de relaţia dintre concentraţia serică maximă (Cmax) şi concentraţia minimă inhibitorie (CMI) a ciprofloxacin pentru un microorganism patogen, respectiv de relaţia dintre aria de sub curba concentraţiei plasmatice (ASC) şi CMI.

Mecanism de rezistenţă:

Rezistenţa in vitro la ciprofloxacin se poate dezvolta prin mutaţii succesive la nivelul locului de legare al ADN-girazei, cât şi al topoizomerazei IV. Gradul rezistenţei încrucişate între ciprofloxacin şi alte fluorochinolone este variabil. Mutaţiile unice pot să nu determine rezistenţă clinică, dar în general mutaţiile multiple determină rezistenţă clinică la cele mai multe sau la toate substanţele active din clasa terapeutică.

Impermeabilitatea şi/sau mecanismele de rezistenţă de tipul pompă de eflux ale substanţei active pot avea un efect variabil asupra sensibilităţii la fluorochinolone, care depinde de proprietăţile fizicochimice ale diferitelor substanţe active din cadrul clasei de medicamente şi de afinitatea sistemelor de transport pentru fiecare substanţă activă. Toate mecanismele de rezistenţă in vitro sunt frecvent observate în practica clinică. Mecanismele de rezistenţă care inactivează alte antibiotice, cum sunt barierele de permeabilitate (frecvente la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux pot afecta sensibilitatea la ciprofloxacin.

S-a raportat o rezistenţă mediată plasmidic, codificată prin genele qnr.

Spectrul activităţii antibacteriene:

Concentraţiile ţintă separă tulpinile sensibile de cele cu sensibilitate intermediară, iar acestea din urmă de tulpinile rezistente:

Recomandări EUCAST

MicroorganismeSensibileRezistente
EnterobacteriaceaeS ≤ 0,25 mg/lR  0,5 mg/l
Salmonella spp.S ≤ 0,06 mg/lR  0,06 mg/l
Pseudomonas spp.S ≤ 0,5 mg/lR  0,5 mg/l
Acinetobacter spp.S ≤ 1 mg/lR  1 mg/l
Staphylococcusspp.1S ≤ 1 mg/lR  1 mg/l
Haemophilus influenzaeS ≤ 0,06 mg/lR  0,06 mg/l
Moraxella catarrhalisS ≤ 0,125 mg/lR  0,125 mg/l
Neisseria gonorrhoeaeS ≤ 0,03 mg/lR  0,06 mg/l
Neisseria meningitidesS ≤ 0,03 mg/lR  0,03 mg/l
Concentraţii ţintă nelegate de speciile microbiene*S ≤ 0,25 mg/lR  0,5 mg/l

1 Staphylococcus spp. - concentraţiile ţintă pentru ciprofloxacin sunt legate de terapia cu doze mari.

*Concentraţiile ţintă nelegate de speciile microbiene au fost determinate în principal pe baza datelor FC/FD şi sunt independente de distribuţia CMI ale speciilor specifice. Ele trebuie utilizate numai la specii pentru care nu există concentraţii ţintă cu specific de specie, dar nu şi la acele specii la care testarea sensibilităţii nu este recomandată.

Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în funcţie de timp pentru specii selecţionate; este necesară posibilitatea accesului la informaţii locale cu privire la rezistenţă, în special când trebuie tratate infecţii grave. Dacă este necesar, în cazul în care prevalenţa rezistenţei la nivel local indică faptul că utilitatea medicamentului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, se pot solicita recomandările unui expert.

Clasificarea speciilor relevante în funcţie de sensibilitatea la ciprofloxacin (pentru speciile Streptococcus vezi pct. 4.4)

SPECII FRECVENT SENSIBILE

Microorganisme aerobe Gram-pozitiv

Bacillus anthracis (1)

Microorganisme aerobe Gram-negativ

Aeromonas spp.

Brucella spp.

Citrobacter koseri

Francisella tularensis

Haemophilus ducreyi

Haemophilius influenzae*

Legionella spp.

Moraxella catarrhalis*

Neisseria meningitidis

Pasteurella spp.

Salmonella spp.*

Shigella spp.*

Vibrio spp.

Yersinia pestis

Microorganisme anaerobe

Mobiluncus

Alte microorganisme

Chlamydia trachomatis ($)

Chlamydia pneumoniae ($)

Mycoplasma hominis ($)

Mycoplasma pneumoniae ($)

SPECII PENTRU CARE REZISTENŢA DOBÂNDITĂ AR PUTEA FI O PROBLEMĂ Microorganisme aerobe Gram-pozitiv

Enterococcus faecalis ($)

Staphylococcus spp.*(2)

Microorganisme aerobe Gram-negativ

Acinetobacter baumannii+

Burkholderia cepacia+*

Campylobacter spp.+*

Citrobacter freundii*

Enterobacter aerogenes

Enterobacter cloacae*

Escherichia coli*

Klebsiella oxytoca

Klebsiella pneumoniae*

Morganella morganii*

Neisseria gonorrhoeae*

Proteus mirabilis*

Proteus vulgaris*

Providencia spp.

Pseudomonas aeruginosa*

Pseudomonas fluorescens

Serratia marcescens*

Microorganisme anaerobe

Peptostreptococcus spp.

Propionibacterium acnes

MICROORGANISME CU REZISTENŢĂ ÎNNĂSCUTĂ

Microorganisme aerobe Gram-pozitiv

Actinomyces

Enteroccus faecium

Listeria monocytogenes

Microorganisme aerobe Gram-negativ

Stenotrophomonas maltophilia

Microorganisme anaerobe

Cu excepţia celor enumerate mai sus

Alte microorganisme

Mycoplasma genitalium

Ureaplasma urealitycum

* Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru culturi microbiene sensibile în indicaţii clinice aprobate

+ Rata rezistenţei ≥ 50% în una sau mai multe ţări UE

($): Sensibilitate naturală intermediară în absenţa mecanismelor de rezistenţă dobândită (1): S-au efectuat studii la animale la care s-au indus infecţii experimentale prin inhalarea sporilor bacilului antraxului (Bacillus anthracis); aceste studii au arătat că tratamentul antibiotic început rapid după expunere previne apariţia bolii, dacă tratamentul este efectuat până la scăderea numărului de spori din organism, sub doza de infectare. Utilizarea recomandată la om se bazează în principal pe sensibilitatea in vitro şi pe datele experimentale la animale, precum şi pe datele limitate la om. La adulţi, o durată de tratament de două luni cu ciprofloxacin pe cale orală, în doză de 500 mg de două ori pe zi, este considerată eficace în prevenirea infecţiilor cu antrax la om. Medicul curant trebuie să consulte documentele de referinţă naţionale şi/sau internaţionale cu privire la tratamentul antraxului.

(2): Stafilococii rezistenţi la meticilină S. aureus exprimă rezistenţă concomitentă la fluorochinolone. Rata rezistenţei la meticilină este în jur de 20 - 50% printre toate speciile de stafilococi, fiind uzual mai mare în infecţii nozocomiale izolate.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După administrarea orală a unor doze unice de 250 mg, 500 mg şi 750 mg ciprofloxacin sub formă de comprimate, ciprofloxacin se absoarbe rapid şi în cantităţi mari, în principal de la nivelul intestinului subţire, atingând concentraţiile serice maxime după 1 – 2 ore.

Dozele unice de 100 – 750 mg au determinat concentraţii serice maxime (Cmax) dependente de doză, cuprinse între 0,56 şi 3,7 mg/l. Concentraţiile serice cresc proporţional cu dozele, până la 1 000 mg. Biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 70 – 80%.

S-a demonstrat că după administrarea pe cale orală a unei doze de 500 mg la fiecare 12 ore, ASC (aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) este echivalentă cu cea obţinută după administrarea unei perfuzii intravenoase a 400 mg ciprofloxacin, administrat timp de 60 minute, la fiecare 12 ore.

Distribuţie

Legarea ciprofloxacin de proteine este scăzută (20 - 30%). Ciprofloxacin este prezent în plasmă în cantităţi mari, sub formă neionizată şi are un volum de distribuţie mare la starea de echilibru, de 2 – 3 l/kg corp. Ciprofloxacin atinge concentraţii mari în diferite ţesuturi cum sunt plămânii (lichid epitelial, macrofage alveolare, ţesut de biopsie), sinusurile şi leziunile inflamatorii (lichid vezical indus de cantaridină) sau tractul urogenital (urină, prostată, endometru), unde se ating concentraţii totale care depăşesc concentraţiile plasmatice.

Metabolizare

Patru metaboliţi au fost detectaţi în concentraţii mici, identificaţi astfel:

dezetilenciprofloxacin (M 1), sulfociprofloxacin (M 2), oxociprofloxacin (M 3) şi formilciprofloxacin (M 4). Metaboliţii prezintă o activitate antimicrobiană in vitro dar în măsură mai mică decât compusul parental.

Ciprofloxacin este cunoscut a fi un inhibitor moderat al izoenzimelor 1A2 ale CYP 450.

Eliminare

Ciprofloxacin este eliminat în cantităţi mari sub formă nemodificată, atât pe cale renală cât şi, în măsură mai mică, prin materii fecale. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la subiecţii cu funcţie renală normală este de aproximativ 4-7 ore.

Eliminarea ciprofloxacin (% din doză)
Administrare orală
UrinăMaterii fecale
Ciprofloxacin44,725,0
Metaboliţi (M1 - M4)11,37,5

Clearance-ul renal este cuprins între 180 – 300 ml/kg/oră şi clearance-ul general total este cuprins între 480 – 600 ml/kg/oră. Ciprofloxacin este eliminat prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. În caz de insuficienţă renală severă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al ciprofloxacin este prelungit până la aproximativ 12 ore.

Clearance-ul non-renal al ciprofloxacin se datorează în principal secreţiei trans-intestinale active, dar şi metabolizării. 1% din doză se elimină pe cale biliară. Ciprofloxacin este prezent în bilă în concentraţii mari.

Copii şi adolescenţi

Datele farmacocinetice ale medicamentului la copii şi adolescenţi sunt limitate.

Într-un studiu efectuat la copii, Cmax şi ASC nu au fost dependente de vârstă (cu vârsta peste 1 an). S-a observat o creştere nesemnificativă a Cmax şi ASC după administrări repetate (10 mg/kg de trei ori pe zi).

La 10 copii cu sepsis sever, cu vârsta sub 1 an, Cmax a fost de 6,1 mg/l (interval: 4,6 – 8,3 mg/l) după o perfuzie intravenoasă de 1 oră, cu doza de 10 mg/kg şi de 7,2 mg/l (interval: 4,7 – 11,8 mg/l) pentru copii cu vârsta între 1 şi 5 ani. Valorile ASC au fost de 17,4 mg*h/l (interval: 11,8 - 32,0 mg*h/l) şi 16,5 mg*h/l (interval: 11,0 - 23,8 mg*h/l) la cele două grupe de vârstă.

Aceste valori se încadrează în intervalul raportat pentru adulţi, la doze terapeutice. Pe baza analizelor farmacocinetice populaţionale la copii şi adolescenţi cu diferite infecţii, timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prevăzut la copii este de aproximativ 4-5 ore şi biodisponibilitatea suspensiei orale variază de la 50 la 80%.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind toxicitatea după o doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea sau toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.

Similar altor chinolone, ciprofloxacin are efect fototoxic la animale, la niveluri de expunere relevante din punct de vedere clinic. Datele de fotomutagenitate/fotocarcinogenitate au demonstrat un uşor efect fotomutagen sau fotocarcinogen al ciprofloxacinei, în experimentele in vitro şi la animale. Acest efect a fost comparabil cu cel al altor inhibitori ai girazei.

Tolerabilitate articulară:

Aşa cum s-a raportat în cazul altor inhibitori ai girazei, ciprofloxacin determină leziuni la nivelul articulaţiilor mari, la animalele imature. Gradul leziunilor cartilajului variază în funcţie de vârstă, specii şi doză; leziunea poate fi redusă prin punerea în repaus a articulaţiei respective. Studiile la animalele mature (şobolan, câine) nu au evidenţiat leziuni ale cartilajelor. Într-un studiu la câini tineri Beagle, ciprofloxacin a determinat modificări articulare severe la doze terapeutice după două săptămâni de tratament, efecte care au persistat 5 luni mai târziu.

6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Nucleu: povidonă amidonglicolat de sodiu (tip A) celuloză microcristalină dioxid de siliciu coloidal anhidru croscarmeloză sodică stearat de magneziu

Film- strat de acoperire: hidroxipropilmetilceluloză talc dioxid de titan (E171) propilenglicol

6.2 Incompatibilitati

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

5 ani

6.4 Precauții speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5 Natura și conținutul ambalajului

Ciprinol 250 mg comprimate filmate și Ciprinol 500 mg comprimate filmate

Cutie cu un blister din Al/PVC-PVDC a 10 comprimate filmate.

Ciprinol 750 mg comprimate filmate

Cutie cu un blister din Al/PVC-PVDC a 10 comprimate filmate.

Cutie cu 2 blistere din Al/PVC-PVDC a câte 10 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerințe speciale la eliminare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia

8. NUMĂRUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

Ciprinol 250 mg comprimate filmate

12125/2019/01

Ciprinol 500 mg comprimate filmate

12126/2019/01

Ciprinol 750 mg comprimate filmate

12127/2019/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Data primei autorizări: Decembrie 2005

Data ultimei reînnoiri-Iunie 2019

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Iulie 2026

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.