TRAMADOL 50 mg

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

TRAMADOL 50 mg capsule

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

O capsulă conţine clorhidrat de tramadol 50 mg.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Capsulă

Capsulele cu corp de culoare albă, cap de culoare albastră şi conţin o pulbere albă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Tratamentul durerilor acute sau cronice, de intensitate moderată până la severă, de exemplu: durerea posttraumatică (răni, fracturi), nevralgii severe, durerea neoplazică, asociată infarctului miocardic sau intervenţiilor diagnostice sau terapeutice.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doza trebuie ajustată în funcție de intensitatea durerii și de sensibilitatea fiecărui pacient. Doza individuală corectă este cea care calmează durerea pentru 12 ore, fără a determina reacţii adverse sau cu reacţii adverse în limita tolerabilităţii.

Tramadol nu trebuie administrat, în nicio circumstanţă, mai mult timp decât este absolut necesar. Dacă este necesară administrarea de doze repetate de tramadol sau tratament de lungă durată, datorită naturii şi severităţii bolii, se recomandă precauţie şi monitorizare atentă, regulată (dacă este posibil, cu pauze de tratament), pentru a stabili dacă este necesară continuarea tratamentului.

În general, trebuie aleasă cea mai mică doză analgezică eficace. Nu trebuie depăşită doza zilnică de 400 mg clorhidrat de tramadol, cu excepţia unor condiţii clinice speciale.

Doze

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani:

Pentru adulţi şi copii peste 12 ani, doza recomandată este de 50 mg clorhidrat de tramadol (1 capsulă Tramadol). Capsula trebuie administrată cu o cantitate suficientă de lichid. Dacă răspunsul terapeutic nu este satisfăcător, poate fi administrată încă o doză similară la interval de 30-60 minute.

Dozele pot fi administrate la inteval de 4-6 ore.

La adulţi doza zilnică administrată nu trebuie să depăşească 400 mg clorhidrat de tramadol (8 capsule Tramadol).

Pacienții vârstnici

De obicei ajustarea dozei nu este necesară la pacienții cu vârsta până la 75 ani, fără manifestare clinică de insuficienţă hepatică sau renală. La pacienții vârstnici peste 75 de ani eliminarea poate fi prelungită. Prin urmare, dacă este necesar, intervalul de dozare trebuie corelat în funcție de necesitățile pacientului.

Copii cu vârsta mai mică de 12 ani:

Tramadol nu este recomandat copiilor cu vârsta sub 12 ani.

Insuficiența renală / dializă și insuficienţa hepatică:

La pacienții cu insuficiență renală și / sau insuficiență hepatică eliminarea tramadol este întârziată. La acești pacienți prelungirea intervalelor de dozare trebuie să fie analizată cu atenție în funcție de necesitățile pacientului.

Mod de administrare

Capsula va fi înghițită cu o cantitate suficientă de apă.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate cunoscută la substanța activă și la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.. Intoxicație acută cu alcool, hipnotice, analgezice, opiozi și medicamente psihotrope.

Pacienți care iau IMAO sau care au luat asemenea medicamente în ultimele 14 zile.

Epilepsie necontrolată terapeutic.

Copii cu vârsta mai mică de 12 ani.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Tramadol poate fi utilizat la pacienţii cu hipersensibilitate crescută la opioide, dar cu deosebită precauţie. Administrarea tramadolului la pacienţii cu potenţial de dezvoltare a dependenţei de substanţe psihotrope (etilism, dependenţă de medicamente sau droguri) trebuie evitată.

Pacienţii cu convulsii de etiologie cerebrală trebuie să fie montorizaţi cu atenţie în timpul tratamentului şi încă o perioadă după întreruperea acestuia.

Tramadolul nu este recomandat pentru a fi utilizat în tratamentul de substituţie al pacienţilor cu dependenţă de opioide.

La pacienţii cu afectare renală (clearance al creatininei sub 30 ml/min), timpul de înjumătăţire prin eliminare este prelungit, de aceea se recomandă administrarea dozelor la intervale de timp duble, cel puţin la începutul perioadei de tratament.

La pacienţii cu afectare hepatică, concentraţiile plasmatice ale medicamentului şi timpul de înjumătăţire prin eliminare sunt crescute datorită clearance-ului hepatic scăzut. De aceea se recomandă utilizarea unor doze mai mici sau să se prelungească intervalul de timp dintre administrări.

Tramadolul poate fi utilizat cu precauţie la pacienţii cu hipertensiune intracraniană (de exemplu în urma traumatismelor craniene) sau cu boli pulmonare severe.

4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni

Tramadolul nu trebuie utilizat concomitent cu IMAO.

Tramadol poate induce convulsii și crește potențialul de a induce convulsii pentru inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), inhibitorii recaptării serotonin-norepinefrinei (IRSN), antidepresivelor triciclice, antipsihoticelor și a altor medicamente cu potențial de scădea pragul convulsivant (bupropionă, mirtazapină, tetrahidrocanabinol).

Co-administrarea de tramadol și medicamente serotoninergice, precum ISRS, IRSN și inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) (vezi și pct. 4.3), antidepresivele triciclice și mirtazapina, pot cauza toxicitate serotoninică.

Sindromul serotoninergic poate fi caracterizat de una sau mai multe dintre următoarele manifestări:

• clonie spontană,
• clonus ocular indus de agitație sau diaforeză,
• tremor sau hiperreflexivitate,
• hipertonie și temperatură a corpului > 30°C induse sau clonus ocular.

Oprirea administrării medicamentelor serotoninergice ameliorează de obicei rapid simptomatologia. Tratamentul va fi ales în funcție de intensitatea și tipul manifestărilor.

Interacțiunile cu potențial letal afectează sistemul nervos central (SNC) precum și funcția cardiorespiratorie și au fost observate la pacienții tratați cu IMAO cu mai puțin de 14 zile înaintea administrării petidinei opioide. Acelați tip de interacțiuni nu pot fi excluse și la administrarea de Tramadol.

Administrarea concomitentă de Tramadol cu alte medicamente care acționează asupra sistemului nervos poate potența acțiunea acestora asupra SNC.

Datele farmacocinetice existente nu au anticipat apariția unor interacțiuni clinic relevante la coadministrarea sau administrarea consecutivă a tramadol și cimetidină.

Administrarea concomitentă sau consecutivă cu carbamazepină poate reduce sau scurta efectul analgezic. Combinația tramadol cu o mixtură de agoniști-antagoniști (buprenorfină, nalbufină, pentazocin) nu este recomandată deoarece există posibilitatea teoretică ca efectul analgezic al unui agonist pur să scadă în aceste condiții.

Trebuie recomandată cu precauție combinația tramadol cu unuii derivați cumarinici (warfarină) deoarece sunt raportate cazuri de creștere a INR-ului cu sângerări și echimoze.

Într-un număr limitat de studii, administrarea perioperatorie de antoemetic ondasetron (antagonist 5- HT3), a crescut necesarul de tramadol la pacienții cu dureri postoperatorii.

Alți inhibitori CYP3A4, precum ketoconazol sau eritromicină, pot inhiba metabolizarea tramadol (Ndemetilare) și posibil pe cea a metabolitului activ (O-demetilare). Nu este cunoscută semnificația clinică a acestei interacțiuni.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Profilul de siguranţă al utilizării produsului în perioada de sarcină nu a fost investigat. Dozele mari pot avea efecte dăunătoare asupra fătului şi nou-născutului. Gravidele pot utiliza acest medicament doar sub monitorizare medicală şi doar în cazul în care este neapărat necesar, dacă beneficiul terapeutic matern depăşeşte riscul potenţial fetal.

Trebuie avut în vedere că, în perioada de alăptare, circa 0,1% din cantitatea de medicament este excretată în laptele matern. De obicei, nu trebuie întrerupt alăptatul dacă a fost utilizată o doză de tramadol.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Medicamentul afectează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, mai ales dacă este asociat cu consumul de etanol.

4.8 Reacţii adverse

Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate sunt greaţa şi ameţelile, ambele apărând la mai mult de 10% dintre pacienţi.

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100, <1/10), mai puţin frecvente (>1/1000, <1/100), rare (>1/10000,<1/1000), foarte rare (<1/10000) și cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Pot apare următoarele simptome de întrerupere, asemănătoare celor de întrerupere ale opiaceelor: agitaţie, anxietate, nervozitate, insomnie, hiperkinezie, tremor şi simptome gastrointestinale. Alte simptome, care au fost observate foarte rar în cazul întreruperii tratamentului cu tramadol, includ: atacuri de panică, anxietate severă, halucinaţii, parestezii, tinitus şi simptome neobişnuite ale sistemului nervos central.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

4.9 Supradozaj

Utilizarea unor doze ce depăşesc cu mult valoarea celor recomandate poate să cauzeze următoarele semne ale intoxicaţiei: tulburări ale stării de conştienţă (de asemenea, comă), convulsii generalizate de etiologie cerebrală, scăderea tensiunii arteriale, tahicardie, mioză sau midriază, deprimare a respiraţiei. În cazul intoxicaţiei severe cu pierdere a stării de conştienţă şi respiraţii superficiale trebuie administrată naloxonă; în cazul producerii convulsiilor trebuie administrat diazepam intravenos.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: alcaloizi naturali din opiu, alte opioide, tramadolum, codul ATC: N02AX02 Acţiunea analgezică a tramadolului se realizează pe 2 căi: prin inducerea unei stimulări slabe a sistemului central de inhibiţie a durerii ca urmare a legării de receptorii opioizi de tip μ, diminuând astfel senzaţia de durere, şi prin intermediul sistemului monoaminergic descendent, producând creşterea inhibiţiei transmisiei durerii la nivel medular. Efectul analgezic este rezultatul sinergismului celor 2 acţiuni. Intensitatea efectului analgezic este comparabilă cu cea a petidinei sau codeinei şi de 10 ori mai scăzută decât cea a morfinei.

Atunci când este administrat în doze terapeutice, tramadolul nu exercită, practic, nici un efect asupra sistemului cardiovascular (nu are efect deprimant, nu produce creşterea presiunii în artera pulmonară), nu produce spasmul musculaturii netede şi nici eliberare de histamină, de aceea, reacţiile anafilactice sunt foarte rare. Efectele asupra respiraţiei sunt minime şi apar doar în cazul utilizării dozelor mari. Există, de asemenea, un potenţial redus de apariţie a toleranţei şi dependenţei.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După administrare orală, tramadolul este absorbit rapid şi aproape complet la nivelul tractului gastrointestinal. Biodisponibilitatea medie după administrarea orală este de aproximativ 75%. Ingestia concomitentă de alimente nu influenţează în mod semnificativ viteza şi proporţia absorbţiei. Concentraţia plasmatică de 100 mg/l (cea mai mică valoare la care se observă efect analgezic) este atinsă după aproximativ 0,7 ore şi durează aproximativ 9 ore.

Distribuţie

Volumele aparente de distribuţie, în urma administrării orale şi intravenoase la voluntari tineri sănătoşi au fost de 306 l şi, respectiv, 203 l. Tramadolul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 20%. Traversează placenta, realizând concentraţii în sângele din cordonul ombilical de aproximativ 80% din valoarea celor atinse în sângele matern.

Metabolizare

Aproximativ 85% din cantitatea absorbită de tramadol este metabolizată. Tramadolul este metabolizat prin N- şi O-demetilare. Cu excepţia metabolitului O-demetilat (M₁), toţi metaboliţii sunt lipsiţi de activitate farmacologică. Deşi studiile efectuate la animale au indicat o afinitate pentru receptorii opioizi de tip μ mai crescută a metabolitului M₁ decât a tramadolului, studiile efectuate la voluntari tineri sănătoşi nu au evidenţiat efectul analgezic al acestuia.

Eliminare

Tramadolul şi metaboliţii săi sunt eliminaţi în proporţie de 90% pe cale renală şi de 10% prin fecale. Timupl de înjumătăţire prin eliminare este de 5-6 ore atât pentru tramadol cât şi pentru metaboliţii acestuia. Afectarea funcţiei renale reduce viteza şi proporţia eliminării, de aceea este recomandată reducerea dozelor administrate şi prelungirea intervalului de timp dintre administrări la pacienţii cu un clearance al creatininei sub 30 ml/min.

Metabolizarea tramadolului şi a M₁ este redusă la pacienţii cu ciroză hepatică severă, de aceea se recomandă ajustarea dozelor ce trebuie administrate.

La pacienţii cu vârste peste 75 ani, concentraţiile plasmatice maxime şi timpul de înjumătăţire prin eliminare sunt puţin crescute, de aceea se recomandă ajustarea dozelor.

5.3 Date preclinice de siguranţă

După administrare unică la animalele de laborator, s-a observat că tramadolul este o substanţă relativ toxică. Valoarea DL₅₀ este de aproximativ 200 mg/kg în urma administrării orale şi de sub 100 mg/kg în urma administrării intravenoase. La şobolani şi câini, administrările repetate orale şi parenterale de tramadol nu au produs modificări atribuibile medicamentului. Scăderea greutăţii şi efectele neurologice centrale (diminuarea activităţii de curăţare, agitaţie, hipersalivaţie şi convulsii) au fost observate doar în cazul utilizării unor doze ce depăşeau cu mult nivelul celor utilizate în cadrul tratamentului.

Testele de mutagenitate in vitro şi in vivo nu au demonstrat posibila activitate mutagenă a tramadolului. Tramadolul nu a produs efect carcinogen la animalele de laborator. În plus, nu a fost evidenţiat vreun efect asupra funcţiei de reproducere.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Capsulă:

Celuloză microcristalină

Amidonglicolat de sodiu

Talc

Stearat de magneziu

Corpul capsulei

Dioxid de titan (E 171)

Gelatină

Capul capsulei

Învelişul capsulei:

Dioxid de titan (E 171)

Indigo Carmin

Gelatină

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

5 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 2 blistere din Al/PVC a câte 10 capsule.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Nu sunt necesare.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Krka, d.d., Novo mesto

Smarjeska cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

10413/2017/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Reautorizare, Decembrie 2017

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Decembrie 2017