TENAXUM 1 mg

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

TENAXUM 1 mg comprimate

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Dihidrogenofosfat de rilmenidină

Un comprimat conţine dihidrogenofosfat de rilmenidină 1,544 mg corespunzător la rilmedinină 1 mg.

Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 47 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate albe, biconvexe, inscripţionate cu “H” pe ambele feţe.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale.

4.2 Doze și mod de administrare

Doza recomandată este de 1 comprimat TENAXUM (1 mg rilmenidină) pe zi, dimineaţa.

Dacă tensiunea arterială nu este controlată adecvat după o lună de tratament, doza poate fi crescută la 2 comprimate TENAXUM (2 mg rilmenidină) pe zi, în 2 prize (dimineaţa şi seara), în timpul mesei.

În caz de insuficienţă renală, când clearance-ul creatininei este mai mare de 15 ml/min, nu este necesară modificarea dozei.

Ca un rezultat al bunei acceptabilităţi clinice şi biologice, TENAXUM poate fi administrat atât la pacienţi vârstnici, cât şi la pacienţi diabetici hipertensivi.

Se recomandă administrarea TENAXUM timp îndelungat.

Deşi nu a fost raportat fenomen de rebound (de reapariţie a simptomelor de hipertensiune arterială), la pacienţii la care tratamentul trebuie întrerupt, doza va fi scazută progresiv.

În absenţa datelor clinice, nu se recomandă administrarea TENAXUM la copii.

4.3 Contraindicații

Acest medicament nu trebuie utilizat niciodată în următoarele cazuri:

• hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1;
• depresie severă;
• insuficienţă renală severă (clearance al creatininei < 15 ml/min);
• în combinaţie cu sultopridă (vezi pct. 4.5).

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Nu este recomandată întreruperea bruscă a tratamentului iar doza trebuie scăzută progresiv.

La pacienţii cu infarct miocardic sau accident vascular cerebral recent, precum toate medicamentele antihipertensive, administrarea TENAXUM necesită monitorizare medicală periodică.

Din cauza riscului rilmenidinei de a reduce frecvența cardiacă și de a declanșa bradicardia, inițierea tratamentului trebuie evaluată cu atenție la pacienții cu bradicardie existentă sau cu factori de risc pentru apariția bradicardiei (de exemplu, la pacienții vârstnici, pacienții cu sindromul sinusului bolnav, bloc AV, insuficiență cardiacă pre-existentă, sau care prezintă orice afecțiune în care frecvența cardiacă este menținută de un tonus simpatic excesiv). Monitorizarea frecvenței cardiace, în special în primele 4 săptămâni de tratament, este justificată la acești pacienți.

În timpul tratamentului nu se recomandă consumul de băuturi alcoolice (vezi pct. 4.5).

Asocierea dintre rilmenidină și beta-blocante utilizate în insuficiența cardiacă (bisoprolol, carvedilol, metoprolol) nu este recomandată (vezi pct. 4.5).

Asocierea dintre rilmenidină și inhibitorii de monoaminooxidază (IMAO) nu este recomandată (vezi pct. 4.5).

Din cauza posibilității apariției hipotensiunii arteriale ortostatice, pacienții vârstnici trebuie avertizați asupra riscului crescut de căderi.

Din cauza prezenţei lactozei, pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la galactoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau deficit de lactază Lapp nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Asocieri contraindicate (vezi pct. 4.3)

• Sultopridă

Risc crescut de aritmii ventriculare, în special torsada vârfurilor.

Asocieri nerecomandate (vezi pct. 4.4)

• Alcool

Alcoolul creşte efectul sedativ al acestor substanţe. Afectarea atenţiei poate face ca conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor să devină periculoase. Băuturile alcoolice şi medicamentele care conţin alcool trebuie evitate.

• Beta-blocante utilizate în insuficienţa cardiacă (bisoprolol, carvedilol, metoprolol)

Reducerea centrală a tonusului simpatic şi efectul vasodilatator al agenţilor antihipertensivi cu acţiune centrală pot fi dăunătoare pacienţilor cu insuficienţă cardiacă şi care se află sub tratament cu betablocante şi vasodilatatoare.

• Inhibitori de monoaminooxidază (IMAO)

Acțiunea antihipertensivă a rilmenidinei poate fi parțial antagonizată.

Asocieri care necesită precauţie în utilizare

• Baclofen

Creşte efectul antihipertensiv. Valorile tensiunii arteriale trebuie monitorizate şi dozajul agentului antihipertensiv trebuie ajustat dacă este necesar.

• Beta-blocante

Creştere marcată a valorilor tensiunii arteriale în cazul întreruperii bruşte a tratamentului cu un agent antihipertensiv central.

Se va evita întreruperea bruscă a tratamentului cu un agent antihipertensiv central. Monitorizarea clinică este necesară.

• Medicamente care induc torsada vârfurilor ( cu excepţia sultopridei)
• antiaritmice clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă);
• antiaritmice clasa III ( amiodaronă, dofetilidă, ibutilidă, sotalol);
• anumite neuroleptice: fenotiazine (clorpromazină, levopromazină, tioridazină), benzamide

(amisulpridă, sulpiridă, tiapridă), butirofenone (droperidol, haloperidol), alte neuroleptice (pimozidă);

• alte medicamente: bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină i.v., halofantrină, mizolastină, moxifloxacină, pentamidină, spiramicină i.v., vincamină i.v.

Risc crescut de aritmii ventriculare, în special torsada vârfurilor.

Monitorizare clinică şi electrocardiografică.

• Antidepresive triciclice

Activitatea antihipertensivă a rilmenidinei poate fi parțial antagonizată.

-Alte antihipertensive

Potențarea efectului antihipertensiv. Risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică.

Asocieri care trebuie luate în considerare

• Alfa-blocante

Potenţarea efectului antihipertensiv. Risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică.

• Amifostină

Efect antihipertensiv crescut.

• Corticosteroizi, tetracosactidă (cale sistemică) (cu excepţia hidrocortizonului utilizat ca terapie de substituţie în boala Addison)

Efect antihipertensiv redus (retenţie hidro-salină prin corticosteroizi).

• Neuroleptice, antidepresive imipraminice

Efect antihipertensiv crescut şi risc de hipotensiune arterială ortostatică (efect cumulativ).

• Alte deprimante ale SNC: derivaţi de morfină (analgezice, agenţi antitusivi şi tratamente de substituţie), benzodiazepine, anxiolitice – altele decât benzodiazepinele, hipnotice, neuroleptice, antihistaminice H1 sedative, antidepresive sedative (amitriptilină, doxepină, mianserină, mirtazapină, trimipramină), alţi agenţi antihipertensivi cu acţiune centrală, baclofen, talidomidă, pizotifen, indoramină.

Depresie centrală crescută. Afectarea atenţiei poate face ca conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor să devină periculoase.

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Sarcina

Datele provenite din utilizarea rilmenidinei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate (mai puţin de 300 de rezultate obţinute din sarcini). Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte în ceea ce privește toxicitatea asupra funcției de reproducere. Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea TENAXUM în timpul sarcinii.

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă rilmenidina/metaboliţii acesteia se excretă în laptele matern. Datele farmacodinamice/toxicologice la animale au evidenţiat excreţia rilmenidinei/metaboliţilor acesteia în lapte (vezi pct. 5.3). Nu se poate exclude un risc pentru nou-născuţi/sugari. TENAXUM nu trebuie utilizat în timpul alăptării.

Fertilitatea

Studiile privind reproducerea la şobolan nu au evidenţiat efecte ale rilmenidinei asupra fertilităţii (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, având în vedere că somnolența este o reacție adversă frecventă, pacienții trebuie atenționați asupra capacității lor de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8 Reacții adverse

Rezumatul profilului de siguranță

La doza de 1 mg administrată ca doză unică zilnică în cursul studiilor controlate, incidenţa reacţiilor adverse a fost comparabilă cu cea observată în cazul folosirii placebo.

La o doză de TENAXUM de 2 mg pe zi, studiile controlate comparative versus clonidină (0,15 – 0,30 mg/zi) sau alfa-metildopa (500 – 1000 mg/zi) au demonstrat că incidenţa reacţiilor adverse a fost semnificativ mai scăzută cu TENAXUM decât cea observată cu clonidină sau alfa-metildopa.

Lista tabelară a reacțiilor adverse

Următoarele reacţii adverse au fost raportate și clasificate după frecvenţă astfel: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile).

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

4.9 Supradozaj

Simptome

Sunt disponibile date foarte limitate privind ingestia masivă. În aceste cazuri, simptomele cele mai probabile vor fi hipotensiune arterială marcată şi modificări ale stării de conştienţă.

Tratament

Tratamentul trebuie să fie simptomatic. Suplimentar lavajului gastric, tratamentul recomandat în cazul hipotensiunii arteriale marcate poate implica utilizarea medicamentelor simpatomimetice. Rilmenidina este slab dializabilă.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antihipertensive, antiadrenergice cu acţiune centrală, agonişti ai receptorilor imidazolinici Codul ATC: C02AC06

TENAXUM, o oxazolină cu proprietăţi antihipertensive, acţionează atât asupra structurilor medulare, cât şi asupra structurilor periferice vasomotorii. TENAXUM prezintă selectivitate mai mare pentru receptorii “imidazolinici” decât pentru receptorii alfa-2-adrenergici cerebrali, deosebindu-se de alfa-2agoniştii de referinţă.

TENAXUM exercită un efect antihipertensiv dependent de doză la şobolanii cu hipertensiune congenitală. Aceste efecte nu sunt asociate cu efectele neurofarmacologice centrale care se observă de obicei la alfa-2-agonişti, cu excepţia dozelor mai mari decât doza antihipertensivă la animale. Mai mult, efectul sedativ pare să fie mult mai puţin marcat.

Această disociere între activitatea antihipertensivă şi efectele neurofarmacologice a fost confirmată la om.

TENAXUM are efect antihipertensiv dependent de doză, influenţând tensiunea arterială sistolică şi diastolică, în ortostatism şi clinostatism. La doze terapeutice (1 mg rilmenidină pe zi în priză unică sau 2 mg rilmenidină pe zi în două prize), studiile dublu-orb comparativ cu placebo şi cu produse de referinţă au demonstrat eficacitatea antihipertensivă a TENAXUM în caz de hipertensiune arterială sistemică uşoară şi moderată. Această eficacitate se menţine 24 de ore, inclusiv în timpul efortului fizic. Aceste rezultate au fost confirmate în studii pe termen lung, fără instalarea toleranţei. La doza de 1 mg pe zi, studiile dublu-orb controlate cu placebo au arătat ca TENAXUM nu afectează testele de atenţie. Incidenţa reacţiilor adverse (somnolenţă, uscăciunea gurii, constipaţie) nu a fost diferită de cea observată cu placebo.

La doza de 2 mg pe zi, studiile dublu-orb versus un alfa-2-agonist de referinţă, administrat la o doză echivalentă hipotensoare, au demonstrat că incidenţa reacţiilor adverse şi severitatea acestor reacţii adverse au fost semnificativ mai reduse cu TENAXUM.

La dozele terapeutice, TENAXUM nu afectează funcţia cardiacă, nu determină retenţie hidrosalină şi nu afectează echilibrul metabolic.

TENAXUM scade rezistenţa vasculară periferică fără variaţii ale debitului cardiac. Contractilitatea cardiacă şi indicii electrofiziologici cardiaci nu sunt modificaţi.

TENAXUM nu produce hipotensiune arterială ortostatică, inclusiv la vârstnici.

TENAXUM nu determină variaţii ale fluxului sanguin renal, ale filtrării glomerulare sau ale fracţiei de filtrare şi nu afectează funcţia renală.

TENAXUM nu afectează metabolismul glucozei, inclusiv la pacienţii diabetici insulino-dependenţi sau nu şi nu modifică parametrii metabolismului lipidic.

5.2 Proprietăți farmacocinetice

Absorbţie

Absorbţia este rapidă, concentraţia plasmatică maximă (3,5 ng/ml) este atinsă după 1,5-2 ore de la administrarea unei singure doze de 1 mg rilmenidină. Biodisponibilitatea după administrare orală este de 100%, neexistând metabolizare la primul pasaj hepatic. Variaţiile individuale sunt mici şi ingestia concomitentă de alimente nu afectează biodisponibilitatea. La doza terapeutică recomandată, gradul absorbţiei nu variază cu doza.

Distribuţie

Legarea de proteinele plasmatice este mai mică de 10%; volumul aparent de distribuţie este de 5 l/kg.

Metabolizare

TENAXUM este metabolizat în proporţie mică. Cantităţi foarte mici de metaboliţi inactivi se găsesc în urină, ca rezultat al hidrolizării sau oxidării inelului oxazolinic. Aceşti metaboliţi sunt lipsiţi de activitate alfa-2 agonistă.

Eliminare

TENAXUM este eliminat la nivel renal. 65% din doza administrată se excretă nemodificată în urină. Clearance-ul renal reprezintă 2/3 din clearance-ul total.

Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 8 ore şi nu este afectat de administrarea repetată. La pacienţii hipertensivi care primesc o doză de 1 mg rilmenidină pe zi, durata de acţiune este mai lungă, activitatea antihipertensivă semnificativă fiind menţinută 24 de ore de la ultima administrare. După administrare repetată, concentraţia plasmatică constantă este atinsă în a treia zi; stabilizarea concentraţiei plasmatice a fost demonstrată într-un studiu de 10 zile.

La pacienţii hipertensivi trataţi 2 ani cu TENAXUM, concentraţiile plasmatice au rămas stabile. Studiile farmacocinetice efectuate la pacienţii cu vârsta peste 70 ani au arătat că timpul de înjumătăţire plasmatică este de 12 ore.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică, timpul de înjumătăţire plasmatică este de 11 ore.

La pacienţii cu insuficienţă renală, deoarece eliminarea produsului este în primul rând renală, s-a observat o uşoară încetinire a eliminării, care se corelează cu clearance-ul creatininei. La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 15 ml/min) timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 35 ore.

5.3 Date preclinice de siguranță

Doza maximă neletală administrată la rozătoare a fost de 4000-5500 de ori mai mare decât doza terapeutică la om. Simptomele supradozării cu TENAXUM au fost reprezentate de semne majore ale afectării sistemului nervos central (convulsii), care au fost dependente de doză şi au apărut cu o frecvenţă semnificativă la doze letale sau foarte apropiate de cele letale.

Studiile de toxicitate cu doze repetate la câine, maimuţă şi rozătoare nu au demonstrat clar o afectare a funcţiei organelor de excreţie sau afectarea unui organ la doze mai mari de 1 mg rilmenidină/kg/zi sau de 30 ori mai mari decât doza terapeutică la om.

TENAXUM nu prezintă risc teratogen sau embriotoxic la doze echivalente cu 250 doze terapeutice orale la om.

6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Amidon glicolat de sodiu, Celuloză microcristalină, Lactoză monohidrat, Parafină 54/56, Dioxid de siliciu coloidal anhidru, Stearat de magneziu, Talc, Ceară albă de albine.

6.2 Incompatibilități

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani.

6.4 Precauții speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original.

6.5 Natura și conținutul ambalajului

Cutie cu 2 blistere din Al/PVC a câte 15 comprimate.

6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor <și alte instrucțiuni de manipulare>

Fără cerințe speciale.

7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

Les Laboratoires Servier

50 rue Carnot, 92284 Suresnes cedex

Franţa

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

12296/2019/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Data primei autorizări: Decembrie 2006

Data reînnoirii autorizației – August 2019

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

August 2019

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .